Povestea turtiței-Poveste populară

Erau odată un moş şi o babă foarte săraci.

Moşneagul a rugat-o, intr-o zi, pe babă să-i facă
o turtiţă.
- Moşnege, zice baba, dar nu cred că mai
avem făină.
- Hai du-te, babo, şi mai caută, poate totuşi
găseşti ceva, zice moşul.
Baba se pune să adune făina de prin lada din
cămară, face turtiţă şi o pune pe farfurie în faţa
moşneagului. Moşneagul când o vede, vrea să o
mănânce, dar turtiţa îi spune:
- Nu mă mânca moşule că sunt prea fierbinte.
Baba ia turtiţa şi o pune la răcit, pe fereastră.
Atât i-a trebuit Turtiţei. Dintr-o săritură s-a
rostogolit în curte, de aici spre poartă şi a luat-o
la sănătoasa prin pădure.
La un moment dat s-a întâlnit cu iepuraşul.
Văzând turtiţa, acesta i-a spus:
- Stai turtiţă să te mănânc!
- Nu mă mânca iepuraşule că am să-ţi cânt
un cântecel.
- Ia să auzim.
 Eu sunt turtiţa umflată,
De prin lada adunată,
Din cămara măturată,
In cuptor sunt rumenită,
Pe fereastra sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit
Si de tine fug îndat'
Iepuraşe urecheat!".

Si a fugit chiar de sub nasul iepuraşului. Şi

cum mergea ea prin pădure, deodată îi apare în
faţă un lup, mare şi fioros, care strigă:
- Stai turtiţă să te mănânc!
- Nu mă mânca lupule că am să-ţi cânt un
cântecel.
- Ia să auzim.

Eu sunt turtiţa umflată,

De prin lada adunată,
Din cămara maturata,
In cuptor sunt rumenită,
Pe fereastra sunt răcită,
 Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat
Iepuraşul urecheat,
Geaba lupul cască gura,
Fug de el, mă dau de-a dura!".

Şi s-a rostogolit de sub nasul lupului. Si cum

se rostogolea ea prin pădure, bucuroasă că a
scăpat şi de iepuraş, dar şi de lup s-a întâlnit şi
cu Moş Martin, care era flamand rău! Turtiţei
nici ca i-a păsat când ursul i-a spus:
- Stai turtiţă să te mănânc!
- Nu mă mânca ursule că am să-ţi cânt un
cântecel.
- Ia să auzim.

Eu sunt turtiţa umflată,

De prin lada adunată,
Din cămara măturată,
In cuptor sunt rumenită,
Pe fereastra sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
 De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat,
Iepuraşul urecheat.
Geaba lupul căsca gura,
Am fugit, m-am dus de-a dura.
Nu mă tem cat de puţin,
Fug eu si de Moş Martin!.

Si l-a lăsat şi pe urs cu gura căscată. Tot

mergând ea, veselă prin pădure, deodată s-a
întâlnit cu vulpea. Cumătra vulpe, vicleană cum
o ştim a sărit repede să o mănânce pe turtiţă, dar
turtiţa i-a spus:
- Nu mă mânca cumătră vulpe, că am să-ţi
cânt un cântecel.
- Nu s-a mai auzit în pădurea asta mare ca o
biată turtiţă să ştie a cânta, zice vulpea.
- Dar eu ştiu.
- Ia să auzim.

Eu sunt turtiţa umflată,

De prin lada adunată,
Din cămara măturată,
 In cuptor sunt rumenită,
Pe fereastra sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat
Iepuraşul urecheat.
Geaba lupul căsca gura,
Am fugit, m-am dus de-a dura.
Nu mă tem cât de puţin,
Am fugit de Moş Martin,
Nu mă tem nici de astă dată,
Fug eu şi de vulpe îndată.

- Vai dar ce frumos ştii să cânţi turtiţă dragă, tare

mult mi-a plăcut cântecelul tău şi mi-ar plăcea
să mi-l mai cânţi odată, dar fiindcă eu sunt aşa
bătrână, fii bună şi aşează-te aici pe nasul meu
ca să aud mai bine. Turtiţa, care nu bănuia ce
vicleană e vulpea, s-a aşezat pe nasul acesteia şi a
început să îi mai cânte o dată cântecelul său.
 Eu sunt turtiţa umflată,
De prin lada adunată
Din cămara măturată
In cuptor sunt rumenită
Pe fereastra sunt răcită
Pe bunic l-am păcălit
De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat
Iepuraşul urecheat
Geaba lupul căsca gura,
Am fugit, m-am dus de-a dura.
Nu mă tem cât de puţin,
Am fugit de Moş Martin,
Nu mă tem nici de astă dată,
Fug eu şi de vulpe îndată.

Dar cum a terminat de cântat, vulpea….HAŢ a

întins botul şi a înghiţi-o pe turtiţă. Ei de acum,
turtiţa noastră şi-a găsit beleaua cu vicleana
vulpe, după ce i-a păcălit pe moş, pe babă, pe
iepuraş, pe lup şi pe urs.