Tema : Planificarea şi prognozarea fiscală

1. Noţiuni conceptuale cu privire la organizarea procesului

fiscal.
2. Esenţa, structura şi direcţiile planificării şi prognozării
fiscale.

=1=
Procesul fiscal - reprezintă activitatea statului în organizarea
procesului de impozitare şi asigurarea înfaptuirii lui.
Noţiunea de proces fiscal este mai largă decît noţiunea de ,,impunere”,
deoarece include nu numai stabilirea, aplicarea şi perceperea impozitelor, ci
şi activitatea de formare şi funcţionare a aparatului ce administrează sistemul
fiscal.
Procesul fiscal include mai multe componente şi are drept scop:
1) formarea sistemului fiscal al statului prin stabilirea şi aplicarea
impozitelor, şi determinarea corelaţiei dintre ele (armonizarea sistemului
fiscal);
2) determinarea competenţelor organelor publice ce au atribuţii de
administrare fiscală şi redistribuirea funcţiilor lor;
3) asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de organe fiscale
specializate;
4) organizarea şi efectuarea controlului asupra respectării
legislaţiei fiscale;
 5) organizarea procesului de colectare a impozitelor, atît prin
achitarea sinestătătoare de către contribuabili, cît şi prin utilizarea metodelor
de executare silită a obligaţiilor fiscale;
6) menţinerea regimului de respectare a legisleţiei fiscale prin
aplicarea sancţiunilor fiscale.
În dependenţă de aceasta se delimitează tactica şi strategia planificării
fiscale.
La elaborarea sarcinilor bugetare curente privind impozitele, la
determinarea volumului prelevărilor fiscale ce vor fi încasate trimestrial se
rezolvă probleme de ordin tactic. Soluţionarea acestor probleme stabileşte
scopurile strategice în impozitare.
Planificarea fiscală este o parte integrată a procesului bugetar, iar
procedurile planificării fiscale sunt îmbinate cu alcătuirea bugetului,
deoarece se bazează pe aceeaşi informaţie.
Prognozarea fiscală se bazează pe rezultatele cercetărilor ştiinţifice, pe
datele efective privind încasările fiscale deţinute în anii fiscali precedenţi.
Prelucrarea şi analiza acestei informaţii permite de a estima despre
tendinţa de evoluţie a sistemului fiscal în anul curent, despre influienţa lui
asupra proceselor investiţionale, despre modificările structurale în ramurile
economiei naţionale, despre veniturile obţinute de către diferite unităţi
administrativ-teritoriale; agenţi economici; cetăţeni.
Tactica fiscală – reprezintă un complex de măsuri practice ale
organelor publice, îndreptate spre elaborarea structurii părţii de venituri ale
bugetului, în conformitate cu clasificare bugetară, de asemenea efectuarea
reglementării fiscale şi a controlului fiscal.
 Efectuarea calitativă a tacticii fiscale determină asigurarea deplină şi
la timp cu venituri fiscale a bugetelor de toate nivelele pentru perioada
fiscală curentă.
Utilizînd metodele intervenţiei operative în relaţiile fiscale,
administraţia fiscală preîntîmpină încălcările fiscale şi asigură bugetele cu
venituri obţinute din amenzi, penalităţi, restanţe la buget, depistrate în urma
controalelor fiscale.
În final, măsurile de ordin tactic determină raţionalitatea întregului
sistem fiscal.
Procesul fiscal se efectuiază prin metode şi tehnici specifice structurii
sistemului fiscal al statului.
Metodele de bază a procesului fiscal sunt:
a) stabilirea şi introducerea impozitelor;
b) ţinerea evidenţei contribuabililor;
c) ţinerea evidenţei obiectelor impozabile pe tipuri de impozite;
d) organizarea reţinerii impozitului la sursa de obţinere a venitului;
e) efectuarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale atît
de către contribuabili, cît şi de către cei care administrează sistemul fiscal şi
cei care intermediază relaţiile fiscale (băncile);
f) aplicarea sancţiunilor fiscale; ş.a.
În procesul de organiazare a procesului fiscal, statul se conduce de
obiectivele propuse de politica fiscală.

=2=
Planificarea şi prognozarea fiscală sunt elemente principale ale
mecanizmului fiscal.
 Problema de bază a planificării şi prognozării fiscale este asigurarea,
economic fundamentală, a parametrilor calitativi şi cantitativi a bugetului şi
a programelor de perspectivă privind dezvoltarea social-economică a ţării,
reieşind din concepţia fiscală elaborată.
Această sarcină se înfăptuieşte atît pentru un an fiscal (planificare
fiscală) cît si pentru o perioada îndelungată (prognozare fiscală).
Strategia fiscală se utilizează fregvent în practica gestiunii fiscale.
Planificarea (prognozarea) fiscală strategică reprezintă baza previziunii
economice a oricărui stat.
Cercetările analitice a conţinutului relaţiilor fiscale în procesul
executării obligaţiilor fiscale pentru anul fiscal curent reprezintă o condiţie
necesară pentru efectuarea unei strategii fiscale reuşite. Etapele planificării
fiscale, care ţin de alegerea şi elaborarea concepţiei fiscale se referă la
strategia fiscală. Planificarea fiscală strategică şi tactică servesc ca bază
pentru elaborarea potenţialului fiscal strategic şi tactic.
Potenţialul fiscal – reprezintă capacitatea bazei fiscale a unei unităţi
administrativ-teritoriale sau a unei ţări de a genera venituri fiscale.
Potenţialul fiscal strategic – reprezintă volumul prognozat al
încasărilor totale brute, obţinut în cadrul producerii şi circulaţiei, după
deducerea cheltuielilor totale pentru obţinerea lor.
Acest indicator oferă imaginea tendinţelor globale de dezvoltare a
economiei ţării.
Potenţialul fiscal tactic – reprezintă valuarea totală a volumului de
incasări fiscale, reieşind din potenţialul fiscal strategic şi cotele de impunere
(ajustate la pierderile de la acordarea scutirilor).
Acest indicator ne arată valuarea totală a resurselor fiscale de care
poate beneficia statul la realizarea programului social.
 În partea acestor doi indicatori se formează partea de venituri a
bugetului.