Sunteți pe pagina 1din 4

Societatea actuală se caracterizează printr-o viteză foarte mare a schimbărilor, printr-un

progres tehnologic fără precedent, datorită dezvoltării tehnologiei IT&C şi a unei pieţe din ce în
ce mai concurenţială şi mai mobile.
Mediul concurenţial, criza economică, dezvoltarea tehnologică, viteza schimbărilor fac
din ce în ce mai dificilă supravietuirea pe piaţă a societăţilor comerciale.
În plus, spre deosebire de secolul XIX şi prima jumătate a secolului XX, în ultimii 60 de ani se
trăim o explozie de informaţii şi cunoştinţe care continuă să crească exponenţial. În contextul
economic şi tehnologic pe care îl traversăm, protecţia proprietăţii intelectuale privind invenţiile,
mărcile,desenele industriale, procedurile de lucru reprezintă o condiţie a progresului şi a
viabilităţii întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţă.

1.1 Scurt istoric al protecției proprietății intelectuale

Despre istoria proprietăţii intelectuale, se poate spune că începe în secolul XVI, când
protecţia legală a monopolurilor era asigurată de casele regale .
Se pare că zona economică în care a început acordarea brevetelor de invenţie în Evul
mediu a fost zona Italiei, primul patent cunoscut în istorie a fost acordat pentru un model de
corabie în anul 1421 la Florenţa arhitectului Filippo Brunelleschi. Tot din aceea şi perioadă,
documentele timpului menţionează că în Veneţia se acordau patente pentru invenţii cu efect pe o
durată de 10 ani, regula de acordare a brevetului de invenţie constand în obligaţia inventatorului
de a arăta cum funcţionează şi cum este realizabilă invenţia pentru a putea fi copiată după
expirarea termenului de 10 ani2 .
În anul 1883, a fost semnată la Paris Convenţia privind Proprietatea Intelectuală - prima
convenţie internaţională care a avut ca obiect protecţia proprietăţii intelectuale.
Începand cu anul 1883, au fost emise o numeroase legi şi regulamente la nivel municipal,
regional şi internaţional, care au construit în timp ceea ce este acum sistemul legislativ al
proprietăţii intelectuale la nivel mondial.
Strâns legată de operarea societăţilor comerciale şi inclusă, în consecintă, în legislaţia societăţilor
comerciale, este şi problematică legată de proprietatea intelectuală şi industrială.
La nivel mondial, proprietatea intelectuală este guvernată de o serie de convenţii internaţionale
care nu stabilesc însă drepturi „internaţionale” de proprietate intelectuală, ci numai consacră
proceduri de recunoaştere şi pe teritoriul unui alt stat a drepturilor consacrate deja într-un stat
pentru un anumit subiect persoană fizică sau juridică.

1.2 Importanţa și rolul proprietăţii intelectuale


1.2.1 Importanţa proprietăţii intelectuale
• Importanţa proprietăţii intelectuale a fost recunoscută pentru prima dată de Convenţia de
la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 şi de Conven ţia de la Berna pentru
protecţia lucrărilor artistice şi literare din 1886. Ambele tratate, sunt administrate de către
Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI).
• În timp, importanţa PI a crescut considerabil, în prezent componentele ei sunt obiecte ale
unui şir de tratate internaţionale de importanţă majoră şi subiecte de discuţii şi dezbateri pe
diverse teme de maximă actualitate, precum sănătatea publică, securitatea alimentară, educaţie,
comerţ, politică industrială, cunoştinţe tradiţionale, inovare, transfer tehnologic, cercetare ştiin
ţifică, ecologie, biodiversitate, biotehnologie, Internet, industriile de divertisment, massmedia
etc.
• Proprietatea intelectuală este un atribut indispensabil al economiei de piaţă, iar în condi
ţiile globalizării comerţului ea a devenit un factor-cheie al economiei mondiale.

1.2.2 Rolul PI în etapa contemporană

PI este o preocupare cheie atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare, în
căutarea soluţiilor pentru:
- creşterea economică,
- dezvoltare şi competitivitate,
- ocuparea forţei de muncă şi
- creşterea bunăstării. În special, sectoarele industriale care se bazeaz ă pe protecţia drepturilor de
proprietate intelectuală (DPI) sunt contribuabili substanţiali ai economiei.Un regim clar, robust şi
eficient al DPI este o condiţie vitală pentru atragerea investiţiilor străine directe (ISD),
promovarea cercetării-dezvoltării (C-D) şi transferul de tehnologie.

Drepturile de PI puternice:
▪ Sunt o condiţie vitală pentru
- atragerea investițiile străine directe, în special în sectoarele DPI-sensibile (software, produse
chimice, produse farmaceutice, electronice);
- stimularea inovării;
- promovarea cercetării-dezvoltării (C-D) şi transferul de tehnologie;
▪ Au un impact pozitiv asupra comerțului;
▪ Descurajează imitațiile în aceleași sectoare.
Capitolul II
Relaţia simbiotică între inovare şi proprietatea intelectuală
2.1 Inovare şi proprietate intelectuală
În sensul cel mai larg, inovarea este un proces care începe cu concepţia şi dezvoltarea unei idei
noi şi continuă până la punerea sa în practică. Inovarea are atributul de tehnologică şi este direct
derivată din rezultatele binomului cercetare – dezvoltare aplicativă, în situaţia în care stadiul de
formulare a ideii se continuă şi finalizează prin lansarea cu succes pe piaţă a unui produs nou sau
îmbunătăţit ori a unui proces ( de fabricaţie, de utilizare, de aplicare, etc) având ca scop
satisfacerea unor necesităţi explicite sau implicite ale unor beneficiari actuali sau potenţiali.
Potenţarea efectivă a inovării se realizează în mod direct prin proprietatea intelectuală asupra
creaţiilor specifice obţinute în procesul inovării.
În cadrul funcţiei de bază de producere şi diseminare de cunoştinte, activitatea de cercetare şi
dezvoltare specifică derulată şi diseminată/ aplicată fac ca în mod potenţial univesritatea să fie şi
unul din cele mai inovative centre.
Dacă inovarea este de natură tehnologică, ideea nouă aplicată şi ulterior comercializată are natura
unei soluţii tehnice la probleme concrete şi este evidentă şi necesară protejarea sa prin brevet de
invenţie sau dupa caz brevet de soi de planta ori prin model de utilitate, secret comercial,
knowhow, topografie de circuit semiconductor, etc. Desenele tehnice, care sunt în cele mai multe
cazuri, parte integrantă a inovării tehnologice, sunt protejate ca secrete comerciale şi / sau prin
dreptul de autor. Este important pentru desenele în speţă care urmează a fi integrate unei soluţii
tehnice concrete, să fie datate, astfel încât data creaţiei să fie identificabilă. Trebuie avut în
vedere că desenele tehnice ar putea deveni într-o etapă ulterioară o parte importantă a cererii de
brevet care înglobează soluţia în cauză, iar data realizarii este definitorie într-o situaţie de disputa
asupra priorităţii.
Idea concretizată în produs, proces/procedeu, articol publicat, strategie de prezentare, etc va
purta de regulă un nume sau o siglă care trebuie să o caracterizeze şi distinga de altele similare
iar marca este obiectul de proprietate intelectuală proprie acestei valenţe. Formele produselor sau
ambalajelor ori altor creaţii de natură diversă au originalitatea creaţiei protejată prin design
înregistrat. Dacă adaugăm necesitatea înregistrării numelor de domeniu ori a numelor
comerciale, este evidentă simbioza directă a inovării cu proprietatea intelectuală.
Entitatea inovatoare este mult mai bine poziţionată pentru a beneficia de rezultatele inovării în
cazul în care ia în considerare din faza iniţială a procesului de crecetare-dezvoltare-inovare,
întreaga gamă de probleme şi oportunităţi specifice proprietăţii intelectuale. Acest lucru este cu
atât mai valabil dacă decizia de a inova este considerată ca parte integrantă a strategiei generale
şi a planului de afaceri, care să aiba în vedere dezvoltarea unei idei noi, aplicarea sa eventual
transferarea tehnologiei care se bazează pe ea şi ulterior preluarea unor reacţii concrete la
evoluţiile pe piaţă ale procesului de implementare. În succesul pe piaţă a unei inovări, concură de
regulă mulţi actori şi factori şi în consecinţă utilizarea eficientă a instrumentelor proprietăţii
intelectuale joaca un rol important atât în cuantificarea şi reducerea riscului pentru actorii
implicaţi, cât şi ulterior în distribuirea echitabilă a profitului obţinut prin participarea lor la
proces.