Perioada prescolara

Limbajul
Perioada prescolara este considerate ,,varsta de aur a copilariei” , deoarece au
loc progrese mari atat in dezvoltarea fizica cat si psihica.

In acest stadiu are loc o dezvoltare spectaculoasa a limbajului, iar diferentele

dintre inceputul si sfarsitul stadiului sunt remarcabile.

Vocabularul activ ramane mai restrans atat in ce priveste volumul

vocabularului cat si nivelul vorbirii, prezentand variatii individuale datorate
urmatorilor factori: procesul de maturizare functional a aparatului
formator,preocuparea parintilor pentru dezvoltarea copilului, prezenta unor
frati mai mari, frecventarea gradinitei. Astfel, la varsta de 6 ani, un copil poate
sa pronunte 1500 de cuvinte sis a inteleaga peste 3500.

Denumirile obiectelor sau substantivele sunt mai usor de descifrat decat

denumirile de actiuni verbale, care sunt mai putin concrete. De astfel,
substantivele predomina vocabularul copilului.

Semnificatiile cuvintelor desi inca restranse sunt mult mai clare si mai
corecte.Insa sensurile figurate ale structurilor verbale nu sunt intelese.
Prescolarii au o mare preferinta pentru diminutive.

La varsta de 3 ani copiii incep sa foloseasca formele plurale, pronumele

posesive si timpul trecut cunosc diferenta dintree eu,tu si noi. Adreseaza
intrebari folosind ,,ce “ si ,,unde” si ofera raspunsuri la astfel de
intrebari.Propozitiile formate sunt de obicei scurte si declarative. Sunt omise in
propozitii articolele nehotarate ca ,,un” si ,,o”. Incep sa includa in vorbire unele
pronume,adjective si propozitii.

In perioada 4-5 ani copilul alcatuieste propozitii ce contin 4-5 cuvinte, care pot
fi declarative, negative, interrogative si interpretative. Folosesc fraze
complexe, alcatuite din mai multe propozitii ce sunt insiruite una dupa alta , in
relatari lungi si continue.
Spre sfarsitul stadiului, vorbirea devine mai similara cu cea a adultilor.
Propozitiile sunt mai lungi si mai complicate , in care folosesc multe conjunctii,
propozitii si articole.Frazele sunt compuse si complexe.

Desi vorbirea e fluenta, inteligibila si destul de corecta grammatical, mai sunt

multe din fineturile gramaticale care nu sunt inca stapanite.

Insusirea structurilor verbale se face prin imitarea adultilor si apoi prin

respectarea modelelor propuse de gradinita. Gradinita este cea care transmite
prescolarilor cunostinte si formeaza capacitate de flexionare corecta a
substantivelor dupa gen, numar, caz, iar a verbelor dupa persoana,numar si
timp.

La prescolarii mici si mijlocii inca domina limbajul situativ (amesteca gesture,

actiuni si onomatopee), pe cand la varsta de 5-6 ani este specific limbajul
contextual, care presupune o utilizare adecvata si suficienta a mijloacelor
verbale pentru a comunica si a se face inteles, independent de situatia de
comunicare. Realizeaza legaturi logice intre propozitii si fraze. Cand povesteste
ceva, prescolarul poate vorbi alternativ in locul personajelor acelor intamplari
si poate folosi adecvat si mijloace nonverbal de comunicare (gesturi, mimica,
miscari,intonatia vocii).

Piaget vorbeste la aceasta varsta despre limbajul egocentric, deoarece copilul,

in timp ce desemneaza sau se joaca vorbeste fara sa-I pese de interlocutor si
fara sa verifice daca acesta a inteles sau nu. Sunt prezente la prescolar doua
forme si anume: monologul prpriu-zis (copilul se joaca si vorbeste) si
monologul colectiv ( cea mai sociala forma) ce se desfasoara, totusi, in fata
cuiva.

In acest stadiu este importanta aparitia limbajului interior, prin care copilul are
posibilitatea de a-si urmari mintal actiunile desfasurate.

Solilocviul este vorbirea cu sine, cu voce tare , normala si frecventa(4-10 ani)

care are rol deosebit in autoreglare si rezolvare de probleme mai ales atunci
cand este lipsit de supraveghere sau de ajutorul unui adult. Jean Piaget
considera solilocviul a fi egocentric. In schimb , Vagotski il privea ca pe o forma
aparte de comunicare si anume conversatia cu sine.
Problemele de pronuntie dispar in mare parte. Mai pot exista la unii copii,
dificultati de pronuntare a lui ,,r” sau ,,s”, pentru care se recomanda ajutorul
logopedului.

Exista insa si copii care prezinta intarzieri de vorbire si limbaj. Cauzele acestui
fenomen pot fi: lipsa stimularii lingvistice in familie, problem de auz, mastere
prematura, factori economici, anomalii la nivelul capului si fetei.

Copiii cu intarzieri de limbaj pot avea problem de descifrare rapida,avand

nevoie sa auda un cuvant de mai multe ori decat un copil normal, inainte de a-
l integra in vocabularul sau.

In acest stadiu se formeaza anumite abilitati anterioare citirii ce pot fi impartite

in doua tipuri: abilitati de limbaj oral, cum ar fi vocabularul, sintaxa, structura
narativa si intelegerea faptului ca limbajul se foloseste pentru a comunica;
abilitati fonologice specifice si anume corelarea literelor cu sunetele care ajuta
la decodificarea cuvantului tiparit.

Pe masura desprinderii acestor abilitati, copiii invata ca si scrisul poate exprima

idei, ganduri si sentimente.De multe ori prescolarii se prefac ca scriu facand
mazgalituri insiruite de la stanga la dreapta. Ulterior, incep sa foloseasca litere,
cifre si forme similar literelor ca sa reprezinte cuvinte, silabe sau forme.

Un factor important in invatarea citirii si scrierii il are interactiunea sociala.

Copiii pot devein mai buni la citit si scris , daca in perioada prescolare, parintii
ofera provocarile conversationale pentru care sunt pregatiti copiii, daca
folosesc un vocabulary bogat si daca concentreaza discutiile la masa de seara
asupra activitatilor de peste zi.

Una din cele mai eficienta cai de invatare a scrierii si citirii este cea de a le citi
copiilor.Cei carora li se citeste, invata ca scrierea si citirea merg de la stanga la
dreapta si de sus in jos si ca intre cuvinte se folosesc spatii despartitoare.

In gradinita este asigurata si insusirea elementelor grafice ce vor fi necesare

mai tarziu insusirii scrisului in scoala.
Gandirea
De-a lungul acestui stadiu gandirea copilului se afla la nivel preoperational,
care se caracterizeaza prin folosirea extinsa a gandirii simbolice sau a
capacitatii de reprezentare, aparuta in stadiul senzorio-motor.

Principala caracteristica a gandirii este intuitivitatea. Prescolarul poate gandi

ceea ce percepe dar gandirea lui nu merge mai departe de reprezentarea
elementului perceput. Gandirea este rigida, neavand posibilitatea
reversibilitatii.

Preconceptele castiga generalizare si precizie pentru ca se sprijina pe o

experienta perceptive mai bogata. La varsta de 3-4 ani copiii sunt capabile sa
inteleaga reprezentarile duale, care presupun recunoasterea faptului ca un
obiect simbolic, precum o fotografie sau o macheta a unei gari este atat un
obiect in sine, cat si un simbol pentru obiectul pe care il reprezinta.

In acest stadiu copiii trec de la faza credintelor legate de finite magice si

imaginare, precum zane, vrajitoare si incep sa caute explicatii logice pentru
existent unor persoane precum Mos Craciun.

Prescolarii inteleg bine relatiile dintre ilustratii, harti sau machete la scara si
obiectele sau spatiile pe care le reprezinta acestea.

In ce priveste sincretismul, copilul percepe o imagine in mod global sau

intelege ceeea ce I se spune intr-un mod confuz, fara sa sesizeze correct
relatiile dintre intreg si elemente. Cand I se cere sa spuna ce vede intr-o
imagine, el enumera cateva elemente, dar nu surprinde esentialul.

Animismul se refera la impresia copilului ca obiectele sunt insufletite. De

exemplu: papusa trebuie sa doarma pentru ca ii este somn.

Artificialismul arata ca prescolarul crede ca tot ce exista a fost fabricat de om,

chiar si elementele mediului( naturii) si toate extista pentru a fi folositoare
omului. Piaget spunea ca dupa parerea copilului, adultii exista pentru a ingriji
animalele pentru a ne face servicii, stelele pentru a ne da lumina, plantele
pentru a ne hrani, ploaia pentru a face sa infloreasca gradinele,etc.
Gandirea este precauzala, deoarece copilul intelege gresit relatiile cauzale.
Intr-un experiment realizat de Jean Piaget li s-a cerut copiilor sa termine niste
propozitii. In propozitiile realizate multi copii au facut afirmatii de tipul: Eu am
facut o baie pentru ca…dupa aceea am fost curat”, Eu nu am pierdut creionul
pentru ca…eu nu scriu”.

In acest stadiu copiii ajung sa inteleaga ca gandirea se petrece in minte, ca ea

se poate ocupa de lucruri reale sau imaginare, ca o persoana poate sa
gandeasca la un lucru in timp ce face altceva si ca a gandi se deosebeste de a
vedea,a auzi, a vorbi, a atinge, a sti.
Perioada scolarului mic

Gandirea

În concepţia lui J. Piaget, dezvoltarea gândirii în stadiul operaţiilor concrete

prezintă următoarele caracterisitici:

 -acţiunile externe sunt interiorizate şi desfăşurate pe baza acţiunilor

reprezentate. Are loc şi o detaşarea acestor acţiuni de anumite
conţinuturi informaţionale. Procesul de detaşare este continuat cu
transpuneri şi transpoziţii la alte conţinuturi. Treptat acţiunile se
sistematizează şi se transform în operaţii care vor ajunge la nivelul unor
organizări de grup. Aceste grupuri încep să dispună de reversibilitate,
iniţial simplă (bazată pe legătura dintre operaţiile de bază adunare-
scădere) iar treptat, spre sfârşitul stadiului se sprijină nu numai pe
obiecte şi fenomene reale ci şi pe reprezentări. La începutul şcolarităţii,
operaţiile necesită sprijin pe date concrete: jetoane, fise, beţişoare,
degete ,iar treptat să sesizeze relaţiile esenţiale.
 -gândirea începe să subordoneze percepţia, nu mai este dependentă de
implicarea subiectului în situaţii.
 -mobilitatea crescută a structurilo rmentale permite copilului luarea în
considerare a diversităţii punctelor de vedere; faptul se datorează
cristalizării operaţiilor mentale care au la bază achiziţia reversibilităţii:
copilul poate concepe că fiecărei acţiuni îi corespunde o acţiune inversă
care permite revenirea la starea anterioară;
 -în baza operationalităţii crescânde a gândirii, pasul spre logicitate este
fãcut şi prin extinderea capacităţii de conservare a invarianţilor; această
 achiziţie permite saltul de la gândirea de tip funcţional la cea de tip
categorial;
 -se dezvoltăoperaţiile de clasificare, incluziune, subordonare, seriere,
cauzalitate;
 -se dezvoltă raţionamentul cauzal, copiii încearcă să înteleagă, să
examineze lucrurile întermeni cauzali;
 -ceea ce diferentiază acest prim stadiu logic de următorul este faptul că
operaţiile mentale rămân dependente şi limitate de conţinutul pe care îl
pot prelucra: materialul concret; astfel se explică şi caracterul categorial-
concret (noţional) al gândirii şcolarului mic; în stadiul următor se va
complete şi desăvârşi procesualitatea cognitivă prin apariţia formelor
categorial-abstracte (conceptele).
 -se produce o decentrare cognitivă, copilul fiind atras de observarea
obiectelor, fenomenelor şi obiectualitatea lor, de sesizarea relaţiilor
dintre ele. Copilul “se desprinde” de punctual său de vedere, de apelul la
intervenţia omului, iar lumea devine treptat independentă de el şi
încearcă o explicaţie mai obiectivă, chiar dacă această explicaţie nu este
exactă sau ştiinţifică.
 -in jurul vârstei de 10 ani, şcolarul mic atinge ceea ce Maurice Debesse
numeşte stadiul noţional. Autorul înţelege prin aceasta că
gândireacopilului se organizează în jurul câtorva noţiuni fundamentale
care unifică datele sensibile: noţiunea de timp, de spaţiu, de număr, de
cauză, de mişcare. Ele vor reprezenta suportul înţelegerii realităţii
observabile cu ajutorul unor serii de raporturi.

Pornind de la consideraţia că parametrii gândirii trebuie să se refere la nivelul

de generalizare, abstractizare, analiză şi sinteză ca şi la nivelul de materializare
concretă a operaţiilor mentale, prin verbalizare şi activitate, considerăm ca
putem reţine cele mai semnificative transformări ale gândirii micului şcolar:
 Modificarea potenţialului de activitate ideativ-intelectuală, randamentul
acesteia crescând de 3-4 ori de clasa a II-a la clasa a IV-a; dezvoltarea
potenţialului de activitate intelectuală se exprimă în calitatea şi timpul
de lucru în diferite procese de gândire;

 Dezvoltarea organizării, sistematizării în procesul de însuşire a

cunoştintelor şi de gândire;
 Creşterea caracterului active şi relaţional al gândirii pe baze associative
noi manifestată prin promtă şi precisă adaptare la situaţii inedite;
 Subordonarea analizei perceptive sarcinilor ideative;
 Dezvoltarea caracterului critic al gândirii odată cu creşterea experienţei
intuitive şi verbale.
În perioada micii şcolarităţi copilul reflect realitatea prin mijloacele înţelegerii
intuitive, implicite, fără verbalizări.Treptat, se dezvoltă formele înţelegerii
neintuitive prin noţiuni, cu caracter explicit.

Reversibilitatea este capacitatea gândirii de a executa aceeaşi acţiune în două

sensuri de parcurs. Copilul trebuie să fie conştient că este vorba de aceeaşi
acţiune; dacă nu este conştient de identitatea acţiunii el nu se află încă în
stadiul operator pentru că el nu a achiziţionat încă reversibilitatea operatorie,
ci doar inversarea. Plecând de la acest moment când copilul recunoaşte
existenţa unui invariant care permite realizarea aceleiaşi acţiuni în cele două
sensuri, reversibilitatea este posibilă şi gândirea poate realize operaţii. Aceste
operaţii sunt mai întâi concrete pentru că ele acţionează asupra obiectelor
concrete, reale şi manipulabile.
Reversibilitatea este achiziţionată mai întâi prin inversiune, apoi prin
reciprocitate.
 Reversibilitatea prin inversiune unde se înlocuieşte adunarea cu
scăderea, înmulţirea cu împărţirea, analiza cu sinteza, în mod simultan.
Aceasta face posibilă înţelegerea conservării sau a invarianţei
cantităţii, materiei sau masei;

 Reversibilitatea prin reciprocitate unde A egal cu B, precum B egal cu

A.

 La nivelul gândirii operatorii (după 7 ani) reversibilitatea devine

completă sub ambele forme.

Experimentele de „conservarea cantităţii” demonstrează căpână la vârsta de

7/8 ani copiii nu dezvoltă noţiunea de „reversibilitate”. O transformare
operatorie nu se efectuează decât prin raportarea la un invariant. Schema
obiectului permanent este invariantul grupului practic al deplasărilor şi, în
stadiul care ne interesează, conservarea invarianţilor dincolo de transformările
aparente este unul din cele mai bune criterii de operativitate ale copilului.
Construirea invarianţilor în cadrul unui sistem de transformări este evaluat
pornind de la faimoasele probe piagetiene de conservare: conservarea
cantităţilor discontinue ca în proba jetoanelor şi a cantităţilor continue:
substanţă solidă şi lichidă, lungime, greutate, volum.

Gândirea aflata în stadiul operatiilor concrete abia pregateste viitoarele

operatii formale. Operatiilor concrete pun în relatie concepte concrete, care au
un grad relativ de generalitate si care se numesc “concrete” pentru ca s-au
format pe baza unor obiecte si situatii perceptibile prin simturi.
Perioada pubertatii (preadolescenta)-10/11-14/15 ani

Gandirea
Varsta preadolescentei presupune trecerea de la stadiul operatiilor concrete la
stadiul operatiilor formale (conform teoriei stadialitatii cognitive a lui Piaget).

Puberul manifesta o imensa curiozitate fata de tot ceea ce il inconjoara,o

puternica nevoie de a sti, de a cunoaste si intelege. La aceasta varsta, copilul
,,isi pune ordine” in cunostinte si le ordoneaza si structureaza dupa o serie de
criteria ajungand la formarea unor retele,piramide sau sisteme de
notiuni.(Golu P,Zlate M, Verza E,1998,pag. 146)

Operatiile gandirii si calitatile acesteia sunt in plin process de consolidare prin

alimentarea intelectului cu informatii cat mai bogate, abstracte si complexe.

Pubertatea coincide, dupa opinia lui Piaget cu extinderea operatiilor concrete

si cu cresterea capacitatii de a efectua rationamente, ceea ce face sa se
contureze tot mai distinct caracteristicile gandirii formale.

In aceeasi ordine, P. Osterrieth scrie ca, ,,tot mai mult gandirea se despinde de
concret incat si aici se va semnala o orientare noua, diferentiind acest stadiu
de stadiul precedent: va culmina incepand de la cel de-al doisprezecelea an
prin aparitia operatiilor formale si a posibilitatilor de rationament ipotetico-
deductiv care vor asigura, ulterior gandirii deplina inflorire”.(Verza E,Verza
E.F,2000, pag.171-172)

Printre principalele caracteristici ale gandirii puberului enumeram: gandirea

puberului este nu doar o acumulare , ci si ordonatoare, sistematizatoare
,copilul rationeaza nu doar asupra obiectelor, ci si asupra relatiilor dintre ele;
apar operatiile combinatorii care dau posibilitatea de rationa dupa doua
sisteme de referinta folosite concomitant; se rastoarna relatia dintre real si
posibil; daca pana acum posibilul nu era decat o prelungire indoielnica a
realului, acum realul este un caz particular al posibilului.(Golu P,Zlate M, Verza
E,1998,pag.146)

Preadolescentii reusesc sa gandeasca relative usor si correct asupra trecutului

indepartat,viitorului indepartat, posibilului si imposibilului, realului si
imaginarului, obiectului si subiectului. Operatiile gandirii se perfectioneaza
continuu si se aplica la situatii problematice si sarcini cognitive
variate.Functioneaza bine generalizarile,abstractizarile si
clasificarile.(Salceanu,2015, pag.254-255)

Datorita dezvoltarii gandirii reprezentarile capata un si mai pronuntat

character generalizat. Daca pana acum acestea dispuneau de un grad redus de
generalitate fiind mai degraba individuale, cel mult particulare, de data aceasta
ele devin generale, acoperind o clasa mai mare de obiecte si dispunand de un
grad de operativitate crescut.

Astfel, intiparirea se face dupa criterii logice, apeland la planuri si sistematizari

personale ale informatiilor, iar reactualizarea recunoasterii recurge la asociatii
intre reprezentari, iar reactualizarea pe baza reproducerii presupune
restructurarea verbal a materialului memorat in stil propriu.(Golu P,Verza E,
Mielu Z,1998,pag.146-147)
Adolescenta(14/15-18/25)
Gandirea

Intrarea in adolescenta inseamna potrivit lui Piaget, desavarsirea stadiului

operatiilor formale. (Golu P, Zlate M, Verza E, 1998,pag.159)

In aceasta etapa inteligenta generala a copilului se apropie de

incheiere.(Salceanu C,2015,pag.284)

Activitatea cognitive reflecta activitatea pentru achizitionarea de cunostinte si

disponibilitatea pentru confruntarea de idei. Se evidentiaza gandirea discursive
si se constituie conceptia despre lume si viata. Inteligenta se maturizeaza,
astfel incat la 16-18 ani atinge un nivel mavim de operativitate.Specifice
acestei varste sunt jocurile de perspicacitate, de istetime, adolescentii cautand
situatii care le stimuleaza capacitatea cognitive.

Adolescentul gandeste din ce in ce mai logic si mai sistematic, reusind astfel sa

raspunda solicitarilor scolare din ce in ce mai complexe. Performantele
intelectuale sunt influentate de potentialul cognitive al adolescentului, dar si
de talentele, preferintele lui, atitudinea fata de viata si invatatura.

Cu toate ca in aceata perioada dezvoltarea cognitive este evident, adolescentul

are dificultati in a gandi rational in legatura cu experientele lui immediate.
Aceasta trasatura a cognitiei adolescentine defineste egocentrismul specific
varstei. Adolescentii considera , de exemplu, ca problemele prin care trec ei
,sentimentele pe care le au,experientele pe care ei le tranverseaza sunt unice.
In acelasi context al gandirii egocentrice, isi creeaza un auditoriu imaginar ( de
exemplu isi poate vorbi in oglinda ore in sir imaginandu-si cum ar vorbi ceilalti
despre el). Tot de egocentrismul cognitive tine si explicatia tendintei de a
transforma imposibilul in posibil (multi tineri isi imagineaza ca sunt imuni fata
de regulile morale ale societatii si astfel pot sa isi assume riscuri nebanuite),
dar si faptul ca isi imagineaza viata lui personala ca pe una deosebita,
asemenea eroilor din cartile sau filmele preferate. (Gaisteanu Mihaela, pag.69)
Adolescenta este cea mai sensibila si mobila perioada de evolutie fizica, psihica
si sociala a tanarului, acestea schimbandu-se nu doar de la un an la altul, nu
doar de la o luna la alta, ci chiar de la o zi la alta si ceea ce este mai important
isi schimba nu numai una sau alta dintre componentele personalitatii, ci
intreaga personalitate, intreaga conduita.

Adolescentul simte altfel, gandeste altfel, vrea si aspira atfel decat o facea
cand era copil, devenind in felul acesta foarte personal, nu se mai multumeste
sa imite sau sa preia necrotic conceptii si idei, sa execute activitati care I se
impugn si nu corespund cu modul sau de a gandi, de a concepe lumea si viata,
dimpotriva , el descopera valorile material si spiritual pe care si le insuseste si
le transfigureaza in modele si idealuri de viata, isi elaboreaza sisteme de
reprezentari, idei si conceptii care depasesc egocentrismul copilariei, dar sunt
inca departe de obiectivitatea adultului matur, sisteme care il conduc insa
treptat spre inchegarea unei conceptii despre lume si viata, il ghideaza in
fixarea unei linii personale de conduit in accord cu ceea ce simte, gandeste si
vrea.( Golu P,Zlate M, Verza E,1998, pag.162)

Se formeaza si se consolideaza scheme de gandire,asa cum sunt cele privind

stabilirea propozitiilor, si utilizeaza numerosi algoritmi generali si specifici de
identificare, rezolvare si control.

Rationamentul ipotetico-deductiv se realizeaza cu usurinta si domina

activitatea gandirii. Adolescentul are putinta de a examina consecintele ce
decurg din ipotezele sale.

Adolescentii identifica usor toti factorii implicate in producerea unui fnomen si

fac apoi testarea mental succesiva a fiecaruia, stabilind gradul lor de
contributie diferentiata. Gandirea poate prelucra un volum mare de informatii
si opereaza cu variate simboluri. Gandirea este logica, in ansamblu organizata,
sistematica, riguroasa si reflexive, deschisa la nou.

Adolescentii au nevoie de oportunitati pentru a exersa si discuta in mod realist

deciziile luate. Ei trebuie integrati de parinti in activitati de luare a deciziilor de
zi cu zi sau in activitati scolare de tipul jocului de rol.

Un alt aspect important, corelat cpacitatii de luare a deciziilor este gandirea

critica a adolescentului. ,,In jurul varstei de 17-18 ani, gandirea critica se
realizeaza la parametri inalti si permite orientarea independent in sursele de
informare, aderarea la teorii si explicatii, testarea si evaluarea ideilor si
solutiilor elaborate.

Gandirea critica este refleectia asupra unor aspect complexe deseori in

vederea alegerii unei actiuni relationate aspectelor respective. Este o gandire
profunda, care produce perspective noi oferind o baza pentru alegeri
inteligente, fiind utila pentru conceperea unui eseu, pentru a rezolva un
conflict personal cu un prieten sau pentru decizia asupra carierei.

Strans legat de gandirea critica se dezvolta si gandirea creatoare. Aceasta

urmareste elaborarea mai multor solutii posibile, a cat mai multor explorari
posibile ale obiectelor si fenomenelor si elaborarea unei solutii unice pentru
probleme.

Aceste doua forme ale gandirii sunt esentiale pentru finalizarea

corespunzatoare a activitatii intelectuale a adolescentului. (Salceanu
Claudia,2015, pag.284-286)

Apare si spiritual experimentului, respective capacitatea persoanei de a folosi

strategii euristice, dar si fapte din realitate.

Curiozitatea continua sa evolueze, apare si nevoia de a filosofa, ceea ce va

contribui la aparitia primei conceptii despre lume si viata a individului.
(Munteanu Anca,2003, pag.240-241)
Bibliografie:

Golu Pantelimon, Verza Emil, Zlate Mielu,Psihologia copilului, Manual pentru

clasa a XI-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1998;

Salceanu Claudia,Psihologia dezvoltarii umane, Editura Sitech, Craiova,2015;

Gaisteanu Mihaela, Psihologia copilului, Sine anno;

Munteanu Anca,Psihologia copilului si a adolescentului,Editie revizuita si

adaugita, Editura Augusta, Timisoara,2003

Gratiela Sion,Psihologia varstelor,Editia a V a,Editura Fundatiei Romania de

Maine,Bucuresti,2007,