BIOACUSTICA

Notiuni de bioacustica

Def: Bioacustica este domeniul interdisciplinar care se ocupa cu studiul producerii,structurii si functiei
semnalelor acustice (sunetele in special) la organismele vii. Miscarea oscilatorie imprimata unor particule
ale unui mediu elastic se propaga dinaproape în aproape în toate punctele sale, iar procesul de
propagare a oscilatiei poartanumele de unda.Undele sonore sunt longitudinale deci oscilatiile particulelor au
loc pe aceasi directive pe carese propaga energia (unda).Undele sonore sunt caracterizate de marimi fizice
specific oricarui tip de unda cum ar fi:-vitezade propagare,perioada de frecventa,lungimea de
unda,amplitudinea, den-sitatea de energie etc. Undele sonore folosesc si marimi si unitati specific
acestora:Itensitatea undei sonore :energia acustica ce strabate unitatea de suprafata in unitatea de timp;si
este direct proportional cu patratul presiunii exercitate de unda. Clasificarea undelor sonore in functie de
frecventa:Infrasunete-unde cu frecventa mai mici de 16HzSunete(percepute de urechea umana) cu frecventa
intre 16-20000HzUltrasunete cu frecvente mai mari de 20000Hz Producerea undelor sonore:Undele din
domeniul audibil sunt obtinute prin producerea de oscilatii in coadre membraneintinse etc.In functie de
caracteristicile emitatorulu(lungime ,tensiune)se pot obtine sunete cufrecvente si compozitii armonice
diferite.Sunetele simple emise de corzile vocale sunt transformate in sunete articulate , mult mai complexe ,cu
ajutorul cavitatilor rezonante (toracele,cavitateta bucala,laringe ,faringe ,cavitatea nazala si chiar cutia
craniana-cu rol de element de legatura inversa). Aceste cavitati isi modifica proprietatile prin intermediul limbii
buzelor palatului moale etc actionate de sute de muschi.Intregul process fiind coordonat de o zona situata
intr-una din emiferele creierului(de regula stanga pentru dreptaci si dreapta pentru stangaci). Vibratiile sonore
cu frecvente cuprinse între 20 Hz si 20 kHz sunt percepute de urechea omeneasca si se numesc
suneteInfrasunetele sunt generate atat in cazul unor fen natural
:vantul,eruptiilevulcanice,cutremurele, avalansele,cat si in cazul functionarii unor aparate construite de
om:compresoare, ventilatoare…La intensitati mari peste 140db pot
produceanxietate,greata,perturbatii ale echilibrului si simtului de orientare.

Vibratiile sonore cu frecventa cuprinsa între 0 si 20 Hz nu sunt percepute de urecheaomeneasca

si se numesc infrasunete.Ultrasunetele sunt produse de catre unele animale cum ar fi liliecii sau delfinii si
utilizatepentru orientare sau comunicare.In practica ultrasunetele au numeroase utilizari .In
medicinaultrasunetele sunt utilizate in scop de diagnostic (ecografie ,ecografie Doppler)sau tratamentprin
incalzirea unor tesuturi ,masaje in profunzime sau distrugerea calculilor.Vibratiile sonore cu frecventa mai
mare ca 20 kHz, de asemenea nu sunt percepute de om si senumesc ultrasunete. Fenomene ce apar la
propagarea undelor sonore1.Viteza de propagare a undelor sonore -difera in functie de medii depinzand de
proprietaticum ar fi elasticitatea si densitatea mediului dar si de temp . in aer viteza creste usor cucresterea
temp. Ex;viteza in aer 340m/s;1500m/sin apa de mare;5000m/sin otel.2.Absorbtia -depinde atat de natura
siproprietatile mediului cat si de frecventa undelor.Densitatea de energie a undelor scade pe masura
propagarii lor atat datorita absorbtiei cat siimprastierii.Ultrasunetele au lungime de unda mica si permit o
focalizare mai buna (imprastieremica.). 3.Relexia undelor -rep schimbarea directiei de propagare a undelor la
intalnirea suprafeteide separate dintre doua medii cu intoarcerea undei din mediul in care a venit. Sunetul
reflectat perceput distinct de sunetul direct se numeste ecou (fen folosit in ecografie )iar daca sunetul
reflectat pare sa prelungeasca sunetul direct se produce fen. numitreverberatie.In practica relfexia
poate fi folosita pentru masurarea distantelor iar in medicina pentru obtinereaimaginilor organelor interne in
ecografie.4.Efectul Doppler –apare atunci cand sursa de unda se deplaseaza fata de observatory
sauobservatorul fata de sursa.Apare si in cazul reflexiei undelor pe un obiect in miscare.dat fendopler
frecventa sunetului provenit de la sursa care se apropie pare mai mare decat frecventareala iar a sunetului
provenit de la sursa care se indeparteaza pare mai mica decat frecventareala.Fenomenul este folosit in det
vitezei de deplasare a vehiculelor iar in medicina in ecografiaDoppler.5.Difractia undelor sonore –consta in
ocolirea obstacolelor atunci cand dimensiunea lor estecomparabila cu lungimea de unda a undei sonore.Acest
fenomen face posibila receptionareaundelor chiar si atunci cand intre sursa sunetelor si receptor se gasesc
obstacolelor.6.Interferenta-fen de suprapunere si compunere a undelor.

7.Rezonanta-rep.fenomenul de transfer al energiei intre doi oscilatoricare au aceeasi frecventade

oscilatie.8.Cavitatia- fenomenul care poate aparea la propagarea ultrasunetelor in lichide efectul fiindaparitia
unor bule de gaz in interiorul acestora sub actiunea ultrasunetelor putadu-se produceionizari. Sunetele
auzite Caracteristicile sunetelorFenomenul care sta la baza producerii sunetelor este vibratia unei surse
sonore. Sunetulse propaga sub forma de unde elastice numai in substante (gaze, lichide si solide), dar nu
sepropaga in vid. El se propaga cu viteza de 331m/s i aer. Caracteristicile lui sunt: - inaltimea (exprimata in
frecventa vibratiei); - intensitatea (exprimata in energia vibratiei); Orice sunet simplu, cum ar fi o nota
muzicala, poate fi descrisa in totalitate, specificandtrei caracteristici perceptive: inaltime, intensitate, si calitate
(timbru). Aceste caracteristicicorespund exact a trei caracteristici fizice: frecventa, amplitudine, si constitutia
armonica, saurespectiv forma undei. Zgomotul este un sunet complex, o mixare de multe diferite
frecvente,sau note care nu sunt legate armonic. Sunetul se propaga din aproape in aproape sub forma de
unde sonore. Propagareasunetului se face cu viteza constanta, fiecare strat de aer vibrand cu frecventa egala
cu ceaa sursei sonore. Sunetul se mai caracterizeaza in functie de trei factori: durata, frecventa si
amplitudinea. Durata se refera pur si simplu la intervalul de timp in care urechea este expusa la unsunet.
Frecventa, sau tonalitatea, unui sunet, este exprimata in cicluri pe secunda sau hertzi.Gama de frecvente
pentru un auz sanatos si normal este de 20 pana la 20000 de cicluri pesecunda Amplitudinea (intensitatea)
unui sunet se masoara in decibeli (dB). Amplitudinea undeireprezinta departarea maxima pe care o
înregistreaza punctele din mediul elastic fat a de pozitialor initiala. Când amplitudinea undei sonore este mai
mare timpanul urechii percepe variatii depresiune mai mari si sunetul este auzit mai puternic. Amplitudinea
este caracteristica undelorsonore pe care o percepem ca volum.

Biofizica receptiei auditiveReceptorul auditiv este al doilea sistem ce asigura comunicarea cu mediul
exterior.Vibratiile mecanice ale mediului inconjurator care au frecvente cuprinse intre 16-20 000Hz.produc in
analizatorul auditiv senzatia de sunet. Sistemul auditiv are rolul de a prelua din aer variatiile de
presiune(undele sonore) si de a le transmite sistemului nervos central. Conform impartirii clasice
analizatorul auditiv analizatorul auditiv consta din 2 sistemeprincipale: -system auditiv periferic
asigura, -sistem auditiv central. System auditiv perifericasigura 3 functii principale: -
transmiterea vibratiei acustice -analiza semnalului acustic -
traducerea semnalului acustic in influx nervosTransmiterea se realizeaza pe 2 cai:calea aeriana(urechea
externa si medie) si caleaosoasa(practica clinica si audiologica).Analiza semnalului acustic este
asigurata de de urechea interna si implica mecanismecomplexe de tip pasiv si activ incepand cu o
analiza FOURIER la niv membrane bazilare siterminand cu amplificarea activa a semnalului la niv celulelor
ciliate externe ale organului corti.Traducerea se face la nivelul urechii interne si se refera la transformarea
energiei mecanice devibratie in energia influxului nervos prin intermediul unor procese electrochimice
complexe sieste asigurata de celulele ciliate interne din org lui corti. Structura si functiile urechii:Urechea
externa: Este alcatuita din pavilion, canal auditiv (duct auditiv) si timpan. Rolul principal al acestei parti din
sistemul auditiv este de a receptiona sunetele. Prin forma sa deosebita, pavilionul are un rol important în
localizarea spatiala a sursei sunetului. Canalul auditiv are rolul unui tub sonor, având rolul de
transformaundele sferice în unde plane, având frecventa de rezonanta de aproximativ3300 Hz, aceasta fiind si
frecventa la care sensibilitatea urechii umane estemaxima. Canalul auditiv este închis la interior de catre
timpan care este omembrana elastica ce intra în vibratie sub actiunea undelor stationare ce iaunastere în
canalul auditiv, vibratie transmisa în continuare elementelor ceformeaza urechea medie.Urechea medie
formata din trei sisteme osoasede mici dimensiuni (ciocanul, nicovala si scarita) aflate intr-o incinta plina cu
aer au un rol foarte important, acela de a maximiniza transferul de energie de la unda venita din aer, la
urechea interna. Comunicarea între incinta si exterior se faceprin intermediul trompei lui Eustache care se
deschide în faringe. Diferenta depresiune care ia nastere între cele doua fete ale
timpanului împiedica functionarea corecta a acestuia, ceea ce se traduce printrosenzatie de surditate. Un lucru
similar se întâmpla în cazul unor inflamatii,când trompa este obturata. Intr-o astfel de situatie aerul este
absorbit de tesuturi creându-se o vidare a incintei timpanice.Urechea interna are doua parti cu functii
diferite. Partea vestibulara, are rolul unui traductor de pozitie si miscare pentru corpul uman, asigurând
echilibrul. Portiunea auditiva se gaseste într-un sistem de cavitati si tuneluri cunoscut sub numele de labirintul
osos, în osul temporal cranian. Undele sonore patrund în urechea interna sub actiunea scaritei prin fereastra
ovala în canalul cohleei aflat deasupra membranei bazilare, numit rampa vestibulara. Pe toata
lungimeamembranei bazilare se afla organul spiral al lui Corti, la nivelul caruia are loc traducerea energiei
mecanice a undelor sonore în impulsuri nervoase.Transformarea undelor din membrana bazilara în influxuri
nervoase se face cu ajutorul celulelor ciliate din organul lui Corti.Elemente de fonatieAcustica studiaza
sunetele sub aspectul fizic al oscilatiei cât si sub aspectul fiziological senzatiei auditive care apare ca efect al
acestei oscilatii. Organul auditiv al omului –urechea-percepe sunetele cu frecvente cuprinse între 16-
20000 Hz. Infrasunetele aufrecvente sub 16 Hz, iar peste 20000 Hz ultrasunete. Sunetul este rezultatul
vibratiei unuicorp elastic care declanseaza în masa de aer miscari oscilatorii si ondulatorii.Tonurile sunt
produse de oscilatii ritmice. Zgomotele sunt produse de oscilatii haoticeÎnaltimea sunetelor depinde de
frecventa oscilatiilor. Cu cât frecventa este mai mare, sunetuleste mai înalt sau acut. Coarda vibreaza, se
îndeparteaza si apoi revine în pozitia deechilibru dupa un anumit interval de timp, astfel se formeaza
perioada. O oscilatie completaeste o perioada.Frecventa este determinata de numarul de perioade pe care le
realizeaza într-osecunda corpul care vibreaza.În muzica fiecarei note muzicale îi corespunde o
frecventa bine determinata.Vocalele se produc între urmatoarele frecvente: “u” între 200-400 Hz; “î” între
1600-3200 Hz;“o” între 400-800 Hz; “a” între 800-1600 Hz; “e” între 1600-3200 Hz; “i” între 3200-6400
Hz.Amplitudine IFigura 1. Reprezentarea bidimensionala a tonului purTimp Amplitudine (I)

Intensitatea (taria) sunetelor depinde de amplitudinea oscilatiilor, respectiv dedistanta maxima în care
ajunge coarda, fata de pozitia de echilibru. Se masoara în decibeli(dB). Exemple: fosnetul frunzelor – 10dB; un
oftat - 30dB; zgomotul automobilului în viteza –110 dB; ciocanul pneumatic - 150dB; zgomotul avionului cu
reactie - 160dB.4. Elemente de fonetica articulatorieDin punct de vedere acustic si fiziologic, sunetele limbii
umane se împart în douacategorii, în vocale si consoane. Vocalele sunt tonuri, sunete muzicale cu oscilatii
periodicesi cvasiperiodice. Consoanele sunt zgomote sau combinatie între zgomote si tonuri. Exista sio
categorie intermediara: sonante - “l”, ”m”, ”n”, ”r” care contin atât zgomote cât si tonuri,predominând
acestea din urma. Consoanele surde sunt zgomote. Consoanele sonore suntzgomote si tonuri, predominând
zgomotele. Aparatul fonator este format dintr-un ansamblu de organe, muschi, oase alecorpului uman care,
prin punerea lor în functiune si în conditii optime, determina calitateavocii (atât vorbite cât si cantata)Cele mai
importante dintre acestea sunt plamânii, diafragma,traheea,laringele, faringele bucal, faringele nazal
(cavumul), fosele nazale, cavitatea bucala,dintii, limba, buzele, oaselefetei care sunt indispensabile unul de
celalalt în crearea actuluifonator si a emisiei celor doua elemente fonetice care sunt consoanele si
vocalele.Altfelspus, la crearea actului fonator participa intr-o stransa colaborare sistemul respirator
sirezonatorii. Problema fundamental din fiziologia fonatiei ramane comportarea coardeler vocale inactul
vocal sau asazisa vibratie a coardelor vocale.Cele mai importante teorii ale fonatiei sunt:-teoria mecanica a
foatiei-teoria mioelastica-teoria aerodinamica -teoria neurocronaxica -teoria muco-ondulatorieEfectele
biologice ale ultrasunetelor Efectele biologice sunt date de o suprapunere a efectelor termice, electrice sau
chimice care pot modifica activitatea celulara. La intensitati mici efectele sunt de cele mai multe ori benefice,
însa la intensitati mari efectele termice sau cavitatia pot duce la distrugerea celulelor.Dintre vibratiile sonore
care ies din limitele de audibilitate ale urechii omenesti ; de un mareinteres dpdv practic sunt ULTRASUNETELE
adica sunetele ale caror frecventa este mai marede 20 000.

Practica medicala a demonstrat ca ultrasunetul este mai sensibil la diferentierea tesuturilor în comparatie
cu radiatiile X, si ca este mai putin nociv pentru organism, în comparatie cu acestea. Medicina foloseste în mod
current undele ultrasonore atît în stabilirea diagnosticului cât si în terapie.Utilizarea ultrasunetelor în scopuri
medicale implica o buna cunoastere a modului de propagare si a efectelor lor asupra mediilor biologice, în
vederea evitarii actiunii distructive asupra tesuturilor din organismul supus cercetarii. Din acest motiv vom
prezenta pe scurt principalele efecte cu implicatii biologice ale ultrasunetelor.Spre deosebire de sunete,
ultrasunetele au frecvente mult mai mari si transporta energii mari, ceea ce le confera efecte biologice
importante. In câmpulul trasonor actioneaza forte capabile sa produca:- întreruperea reversibila a unor
functii fiziologice;- -distrugerea membranei celulare sau a componentelor intracelulare cu degradarea
biomoleculelor. Sensibilitatea organismelor la ultrasunet, sub pragul de cavitatie, poate fi testata printr-o
serie de modificari , cum ar fi :- Alterarea reversibila a mitocondriilor prin crestereavolumului si întreruperea
cristelor acestora ;- Modificarea numarului de lizozomi din tesutul hepatic,fapt care determina schimbari în
metabolismul celular ;- Ultrasunetele de 20kHz-1MHz modifica viteza de dializa prin membranele
semipermeabile. Activitatea electrica a pielii de broasca se modifica reversibil- Ultrasunetul poate sa întârzie
diviziunea celulara a oualelor initial fertilizate ;- Scaderea reversibila a numarului de granule de glycogen din
celule.Ultrasunetele care produc procese de cavitatie tranzitorie, perturba procesele oxidative ale
mitocondriilor fara a degrada membrana acestora, pe când cele careproduc cavitatie stabila dezintegreza
membrane mitocondriilor.Ultrasunetele de mica intensitate produc senzatii dedezechilibru, indispozitie si
oboseala accentuata.Ultrasunetele de 115 dB si frecvente 16-20 kHz produc senzatii de blocaj auditiv,
asemanatoarecu cea de înaltine mare, indusa prin scaderea de presiune atmos-ferica.Ultrasunetele cu
frecvente de pâna la 100 kHz lezeazaaparatul auditiv. Ele pot produce: modificari ale glicemiei;proteinurie
circulatorie; saturare vitaminica a oragnismului.