ALIMENTAȚIA MEDIEVALĂ

OGLINDITĂ ÎN ICONOGRAFIA ECLEZIASTICĂ SUD-TRANSILVĂNEANĂ

Dr. Adrian Stoia

Abstract: Medieval alimentation as depicted in the sud Transylvanian iconography. Information about medieval
alimentation can be found in medieval documents or archeozoological research. Another source of information are mural and panel
paintings. In the following study we will attempt to create a repertory of the imagery from the ecclesiastic art in the south
Transylvanian area.

Cuvinte cheie: alimentație medievală, artă ecleziastică, pictură murală, pictură de panou, Transilvania.
Keywords: medieval eating, ecclesiastic art, mural painting, panel painting, Transylvania.

Complementar informațiilor provenite din documente, fie ele de natură comercială (importul și exportul
mărfurilor alimentare), fie referitoare la banchetele sau mesele oferite cu prilejul diverselor evenimente, date
suplimentare referitoare la alimentația medievală primim și dintr-o altă sursă istorică, poate mai puțin cercetată în
prezent: iconografia epocii.
Referitor la alimentația medievală s-au scris numeroase studii, poate la fel de mult ca despre alte aspecte
legate de viața cotidiană. Documentele desigur nu au lipsit. Actele emise de oficiali sau persoane particulare, codicele
de venituri și cheltuieli ale orașelor, mănăstirilor, spitalelor, notele călătorilor străini prin țările române1 etc. Importanța de
care s-a bucurat această activitate dintotdeauna, rezidă și din faptul că meșteșugurile alimentare specializate s-au
constituit în bresle încă de timpuriu, dacă ar fi să amintim doar pe cele ale brutarilor și măcelarilor2.
Cercetarea și strângerea datelor referitoare la alimentația omului medieval, deși a început anterior cu câteva
decenii Școlii Analelor, a primit un important impuls în a doua jumătate a secolului al XX-lea, o dată cu lansarea în
revista franceză Annales. Économies, Sociétés, Civilisations a materialului celebrului istoric Fernand Braudel3. De atunci
numeroși arheologi, arheozoologi, antropologi, istorici, în special din spațiul european, au tratat aceste aspecte în
studiile lor interdisciplinare. O istoriografie în limba română a problemei a fost deja realizată4, tocmai de aceea nu vom
mai insista asupra acestor aspecte cunoscute.
Toate aceste studii dovedesc, dacă mai era nevoie, atenția cu care a fost privită procurarea și prepararea
hranei zilnice.
Robert Fossier consideră că rezistența slabă a populației în fața numeroaselor boli, cu care se confrunta, este o
consecință a faptului că în perioada medievală, în Europa „se mânca mult, dar prost”5. Astăzi este cunoscut rolul
important jucat de obiceiurile alimentare în păstrarea sănătății populației. Produsele din grâu constituiau baza
alimentației, analizele arheobotanice realizate în urma cercetărilor sistematice din situri confirmând acest fapt.
Macroresturile vegetale descoperite în context arheologic și analizate de specialiști, confirmă aceeași sursă de
alimentație pentru o zonă întinsă a teritoriului european6. Gramineele din care se realizau diversele sortimente de pâini,
franzele, baghete, plăcinte sau amestecate în terci și tocane, constituiau una din principalele resurse alimentare7. De
altfel măsurile politico-economice adoptate de către autorități arată că prețul grâului a fost întotdeauna atent
supravegheat de către acestea8. Desigur, în funcție de aria geografică și de temperatură/anotimp, consumul de carne
varia de la un grup de populație la altul. Se consumau bovine, ovine, porcine, galinacee și, de-a lungul cursurilor de apă,
se consuma mult pește.
Date importante referitoare la alimentație ne survin astăzi și din statutele de breaslă. Spre exemplu, candidatul
ucenic, pentru a putea pătrunde în breaslă, trebuia să organizeze o masă meșterilor breslași. La astfel de ospețe sunt
menționate mai multe feluri de mâncare: „ciorbă, friptură (mușchi de porc, găini umplute, friptură din găini, gâscă, mușchi
de vacă, purcei umpluți și friptură din purcei, orez cu lapte și jumări, varză călită)”9.

1 Holban coord. 1970, p. 318, 381, 413, 488; Holban coord. 1971, p. 88, 295, 439; Holban coord. 1972, p. 501.
2 Vlaicu 2003, p. 64, apud Toma-Cosmin, 2007, p. 50.
3 Braudel 1961, p.. 723-728.
4 Bacumenco-Pârnău 2011, p. 299-302.
5 Fossier 2011, p. 65.
6 Borojevič 2005, p. 453-464, apud Bacumenco-Pârnău 2011, p. 299.
7 Fossier 2011, p. 65.
8 Ibidem.
9 Pascu 1954, p. 286.

27
 De asemenea, atunci când se cumpăra o casă din localitate, tranzacția era supervizată de „tații de vecinătate”
care primeau cu acest prilej un fel de mâncare și o găleată de vin de la cumpărătorul noii locuințe10.
Informații importante primim și din iconografia epocii, așa cum am menționat anterior. În literatura de
specialitate în limba română trebuie amintit studiul lui Fazecaș Gruia, referitor la reprezentări ale sacrificării porcului în
arta medievală și a Renașterii11.
Dacă în arta de sorginte bizantină, urmând regulile instituite în erminia bisericească, întâlnim numeroase
reprezentări de alimente în scene precum Nunta din Cana Galileii, Înmulțirea pâinilor, Banchetul sau Junghierea vițelului
– ilustrări ale parabolei Fiului risipitor12, sau Cina cea de Taină etc, în arta occidentală cele mai numeroase reprezentări
le regăsim în scena Cinei celei de Taină.
Cele mai des ilustrate alimente, reprezentate fie în frescă fie în pictura de panou sud-transilvăneană, sunt cele
de proveniență cerealieră: pâinea – redată în diverse forme realizate de către gospodine sau brutari: chiflă, franzelă,
baghete împletite sau colac împletit. Imaginea acestora o găsim în fresca bisericilor din Mălâncrav, Curciu, Sânpetru sau
în pictura polipticelor de la Dupuș, Hălchiu, Mediaș, Prejmer, Sibiu, Șmig și Șoroștin.
Produsul alimentar de proveniență animalieră cel mai bine reprezentat este mielul, întotdeauna așezat pe un
platou aflat la masa Cinei celei de Taină. Îl găsim ilustrat astfel în fresca bisericii din Curciu, sau în pictura de panou a
polipticelor din Dupuș, Mediaș, Prejmer, Sibiu și Șmig. Bineînțeles, mesajul este euharistic și eshatologic, cu rădăcini
vetero și nou-testamentare. Profeții Isaia și Ieremia îl menționează în scrierile lor: „un miel spre junghiere s-a adus”
(Isaia 53,7), „ca un miel blând dus la junghiere” (Ieremia 11,19). În Noul Testament este de asemenea menționat „Iată
Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1,29), „Ca un miel care se aduce spre junghiere” (Fapte 8,23), „miel nevinovat și neprihănit”
(I Petru 1,19) etc.
La festivitatea anuală a Paștilor sau azimilor (pâinea fără drojdie și nedospită) sărbătorită de evrei la 14 Nisan,
pe masa festivă se așează și zeroa (ciolan de miel). Această sărbătoare era cu siguranță ținută și de apostolii lui Iisus,
pentru evrei simbolizând ieșirea din robia Egiptului13. Pentru creștini, imaginea Cinei de Taină reprezintă Legea cea
Nouă, atunci fiind instituită Euharistia, centrul cultului creștin. Trebuie să mai menționăm doar faptul că imaginea
plastică a Mielului a fost reprezentată în arta creștină încă din frescele catacombelor, o dată cu tema Bunul păstor,
realizată în catacomba romană a Domitiliei.
Peștele, reprezentare obișnuită la masa Cinei de Taină, reprezintă și el un simbol al lui Hristos, așa cum este
de altfel și Mielul sau vița-de-vie. Creștinii primelor veacuri se recunoșteau între ei prin desenarea acestor simboluri.
Singura reprezentare a peștilor în iconografia sud-transilvăneană o găsim în fresca corului bisericii din Mălâncrav. De
asemenea, o singură reprezentare a galinaceelor o regăsim în pictura polipticului din Hălchiu.
Din punct de vedere al cadrului geografic analizat, cercetarea noastră s-a axat doar pe regiunea de sud a
Transilvaniei, mai precis pe suprafața fostului teritoriu de colonizare săsească. Imagini reprezentând alimente au putut fi
identificate în fresca bisericilor din Curciu, Mălâncrav și Sânpetru și în pictura polipticelor de la Bruiu, Cund, Dupuș,
Hălchiu, Mediaș, Sibiu, Șmig, Șoroștin, Prejmer (Fig. 1).

Cadrul istoric înspre care ne-am îndreptat cercetarea corespunde secolelor XIV-XVI, limita inferioară fiind
atinsă de pictura murală, în limita superioară fiind încadrabile cea mai mare parte a polipticelor sud-transilvănene, a
căror declin începe să se întrevadă după adoptarea Reformei în Transilvania.
Cunoaștem faptul că în alimentație se folosea preponderent grâul, cercetările arheobotanice confirmând
mărturiile scrise. O nouă confirmare ne parvine astăzi din fresca Bisericii evanghelice din Curciu (jud. Sibiu), restaurată
în toamna anului 2014. Bazilica clădită din piatră brută de râu, cu trei nave, turn de vest, cor și absidă, purta odinioară
hramul „Sântul Apostol Ioan”. Monumentul de cult, ridicat la sfârşitul secolului al XIV-lea14, deține la interior o frescă
databilă la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de al XV-lea. Pictura adusă astăzi la lumină, este păstrată
lacunar. Modelul decorativ al benzilor care delimitează scenele certifică influenţa stilistică nord-italiană a pictorului.
În cadrul programului iconografic axat pe Ciclul Patimilor este redată scena ce ilustrează instituirea Sfintei
Euharistii – Cina cea de Taină. În jurul mesei de formă rectangulară sunt reprezentați apostolii, în mijlocul cărora Iisus
binecuvintează mâncarea. Pe masă sunt reproduse două baghete de pâine, de formă împletită, iar în interiorul unui vas
metalic este reprezentat un miel. Pentru realizarea pâinilor de această formă a fost nevoie de două rulouri de cocă, care
ulterior au fost împletite și așezate în cuptor. Modele asemănătoare sunt ilustrate și în fresca de la Mălâncrav dar și în
pictura de panou a polipticului din Dupuș (Fig. 2).
O scenă cu tematică similară este ilustrată în fresca bisericii evanghelice din Mălâncrav (jud. Sibiu). Prima

10 Frâncu 2010, p. 175.

11 Fazecaș 2012, p. 409-429.
12 Costea 2013, p. 83-105.
13 Braniște 2010, p. 331.
14 Fabini 2012, p. 157.

28
mențiune a bisericii cu hramul „Sf. Maria”, datează din anul 144715. Pentru realizarea frescei, databilă în secolul al XIV-
lea, care acoperă peretele nordic al navei, au lucrat trei pictori diferiți16. Atât pictura navei cât și a corului a fost
restaurată și se păstrează în stare bună, tocmai din acest motiv programul iconografic, oferă cercetătorului interesat un
bogat repertoriu de imagini, reprezentativ pentru cultura materială medievală. În scena care ilustrează Cina cea de
Taină sunt înfățișați Iisus împreună cu apostolii, așezați în jurul unei mese de formă circulară. În mijlocul mesei pe un
platou metalic sunt redați doi pești, iar pe masă sunt reprezentate o pâine și un colac împletit, fragmentat în două bucăți
(Fig. 3). Este de remarcat preferința pentru acest tip de împletitură din făină de cereale.
În pictura Capelei funerare a bisericii din Sânpetru (jud. Braşov), databilă la sfârşitul secolului al XIV-lea -
începutul secolului al XV-lea17, este redat în scena Alegoria carității un grup de persoane care oferă hrană și
îmbrăcăminte unor sărmani (Fig. 4). Aceștia din urmă sunt îmbrăcați în cămaşa albă lungă, cu căciulă şi traistă, un port
asemănător păstorilor autohtoni. Actul de milostenie are drept consecinţă mântuirea sufletelor celor decedați pentru care
s-a făcut pomană, ilustrați în partea stângă a scenei, deasupra sau în interiorul unui cazan în care sunt redate flăcări.
Fresca a fost realizată probabil în timpul păstoririi preotului Nicolaus, paroh, apoi decan al diecezei Braşovului18.
În pictura de panou putem identifica de asemenea alimente, fie preparate gata, fie sub formă de aliment de
bază (sacii cu cereale) din care ulterior se realiza pâinea. Producția de pâine presupunea prepararea făinii de cereale,
obținută cu ajutorul râșnițelor de mână, specifice vieții gospodărești, fie obținută cu ajutorul morilor (de vânt, de apă sau
puse în mișcare cu tracțiune animală). Asemenea mori de apă sunt ilustrate în panoul pictat cu tema Martiriul celor
10.000 de tebani, provenit de la biserica evanghelică din Târnava (jud. Sibiu) și păstrat astăzi în colecția Muzeului
Național Brukenthal din Sibiu (nr. inv. 1517). Pe acest panou sunt redate la marginea unei ape, identificată ipotetic cu
râul Târnava, care trece pe lângă cetatea Mediașului19, un grup de construcții din lemn cu utilitate meșteșugărească.
Este vorba despre morile care utilizau forța motrice a apei și în care se puteau produce uleiul, făina etc. Atestări ale unor
asemenea mori, aflate în teritoriul sud-transilvănean, sunt cunoscute încă din secolul al XIV-lea20, dar cu certitudine
existau și în secolele anterioare.
Câțiva saci cu cereale, descărcați de muncitori de pe un vas, sunt ilustrați în pictura de panou a polipticului
bisericii parohiale din Bruiu (jud. Sibiu). Scena este pictată pe unul din panourile părții festive, ilustrat cu tema Sf.
Nicolae hrănește orașul înfometat (Fig. 5). Polipticul a fost dedicat Sfântului Ierarh Nicolae, acesta fiind în același timp și
hramul bisericii21. Piesa, așezată cândva pe altarul acestui monument de cult, este databilă la începutul secolului al XVI-
lea22. Din anul 2000 piesa a fost mutată în biserica parohială din Cisnădie. Între anii 1973-76 polipticul a fost restaurat în
atelierele Giselei Richter din Brașov, fiind readusă la lumina zilei pictura originală, din anul 1728 polipticul fiind repictat23.
O temă iconografică asemănătoare este ilustrată pe un panou pictat la partea festivă, parte componentă a
Polipticul bisericii parohiale de la Cund (jud. Mureş). Polipticul, dedicat Sfântului Ierarh Nicolae, este databil între anii
1515-152024. În scena Sf. Nicolae hrănește oraşul înfometat sunt reprezentați muncitori, care coboară saci de grâne,
dintr-o corabie cu velă dreptunghiulară prinsă de catargul central. Sfântul ierarh, îmbrăcat în veșmânte clericale și cu
cârja episcopală în mâna stângă, aflat între muncitori, binecuvintează alimentele descărcate la țărm (Fig. 6).
Polipticul cu scrin central şi vierer pictat așezat odinioară pe altarul bisericii din Dupuş (jud. Sibiu) este databil
în ultimul sfert al secolului al XV-lea25. La sfârşitul secolului al XX-lea, piesa a fost mutată în Biserica parohială
evanghelică din Mediaş. Pe cei patru voleţi ai ansamblului festiv sunt redate imagini cu conotaţii euharistice: Cina cea de
Taină, Căderea manei, Avraam întâmpinat de Melchisedec şi Cina de Pessah, eveniment care comemorează fuga din
Egipt şi dobândirea libertăţii, dar care, prin asociere cu tema „Cina de Taină”, oferă legitimitate noului ritual luteran26.
În panoul pictat cu tema Cina de Pessah 27 sunt reprezentate pe masa din fața personajelor produse de
brutărie: pâini, o franzelă și o baghetă împletită. În interiorul unui platou metalic este așezat un miel (Fig. 7). Pe fața de
masă, acoperită cu un ștergar brodat, mai sunt așezate farfurii din lemn sau ceramice, cuțite metalice cu plăsele din
lemn și un pahar ceramic.

15 Fabini 2012, p. 439.

16 Informație primită de la cercetătoarea Dana Jenei, căreia îi aducem mulțumiri pe această cale.
17 Vătășianu 1959, p. 421.
18 Jenei 2007, p. 80.
19 Fabini 1982, p. 30-31.
20 Toma-Cosmin 2007, p. 51.
21 Fabini 1999, p. 89.
22 Roth 1916, p. 95; Nagy-Sarkadi 2008, p. 154; 22 Firea 2010, II, p. 77.
23 Nagy-Sarkadi 2008, p. 155; Richter 1992, p. 130-131.
24 Firea 2010, II, p. 125; Fabini 2012, p. 158.
25 Firea 2010, II, p. 131; Nagy-Sarkadi 2008, p. 179.
26 Crăciun 2002, p. 156.
27 Sărbătoarea Paștilor la evrei, ținută la 14 Nisan, comemorare a trecerii prin Marea Roșie și a eliberării din robia Egiptului (Ieșire 12,27)

29
 Parte componentă a aceluiași poliptic, în panoul pictat cu tema Cina cea de Taină, sunt redate, pe masa din
fața apostolilor în mijlocul cărora este Iisus, chifle și baghete din pâine, o baghetă împletită, iar pe platoul metalic, un
miel (Fig. 8).
Polipticul cu scrin central aşezat pe altarul principal al bisericii din Hălchiu (jud. Braşov) este datat în al doilea
deceniu al secolului al XVI-lea28. Pe unul dintre voleţii părții festive a polipticului este reprezentată scena Sf. Andrei și
episcopul.
În încăperea la ușa căreia bate Sf. Andrei sunt așezate la masă trei personaje: episcopul, o femeie și un bărbat.
Pe suprafața mesei de formă dreptunghiulară, acoperită cu un ștergar brodat, sunt reprezentate farfurii, o cană ce pare a
fi confecționată din metal, cuțite cu plăsele prinse în nituri, două pâini iar pe un platou, o friptură de pui (Fig. 9).
Polipticul dedicat Patimilor lui Iisus și așezat pe altarul bisericii evanghelice din Mediaş (jud. Sibiu) este databil
în ultimele decenii ale secolului al XV-lea29. Toate cele opt panouri ale Patimilor au fost inspirate după modelele grafice
ale stampelor lui Martin Schongauer executate între anii 1474-1479 sau sunt preluate din caiete de modele, urmând
gravurile lui Israhel van Meckenem.
Predela polipticului este ilustrată cu tema iconografică a Cinei celei de Taină, în partea dreaptă a scenei fiind
reprezentat donatorul, în veşminte clericale, identificat de cercetătorul C. Firea în persoana lui „Ioannes Frederici
Plebanus”, preotul paroh al bisericii30.
Pe suprafața mesei îmbrăcate într-o țesătură brodată sunt așezate farfurii din cositor, bogat ornamentate,
pahare din sticlă pictată și cuțite. Alimentele, și în acest caz, sunt reprezentate prin câteva chifle din pâine, unele tăiate
în două, iar pe platoul central este ilustrat un miel (Fig. 10).
Retablul bisericii evanghelice din Prejmer (jud. Braşov), cel mai vechi exemplar păstrat din Transilvania, a fost
datat cu aproximaţie la mijlocul secolului al XV-lea31. Și în acest caz alimentele sunt reprezentate doar în scena Cina
cea de Taină, pictată pe extradosul unui volet. Pe suprafața mesei din fața apostolilor sunt redate pahare din sticlă,
suflată manual în formă, cu pereții ornamentați cu „stropi”, cuțite metalice cu plăsele din lemn, un platou metalic în care
este așezat un miel, o chiflă tăiată și bucăți mici de pâine plasate în dreptul apostolilor (Fig. 11).
Pe un panou decorat cu aceeași temă a Cinei celei de Taină, parte componentă a Polipticului bisericii
evanghelice din Sibiu, este reprezentat mielul, așezat pe un platou metalic în fața apostolilor, iar într-un coș din scânduri
de lemn prinse în cercuri, așezat lângă masa Cinei, sunt ilustrate mai multe pâini de formă sferică sau ovală (Fig. 12).
Polipticul dedicat Patimilor lui Iisus, datat în anul 1519, an marcat deasupra unui blazon în colţul din stânga sus,
văzut dinspre privitor, era probabil unul din cele 24 de „altare” care, conform tradiţiei, existau în această biserică
parohială32.
Polipticul bisericii evanghelice din Şmig (jud. Sibiu) este compus dintr-un scrin central, încadrat de patru
panouri de Vierer pictat, o pereche de aripi fixe şi una de voleţi, precum şi o predelă. Sursa iconografică din care s-a
inspirat pictorul (o xilogravură a lui Dürer) ar putea data polipticul ulterior anului 151133. Polipticul se păstrează astăzi în
colecţia Muzeului Naţional de Artă al României de la Bucureşti. Pe masa din fața lui Iisus și a apostolilor sunt
reprezentate farfurii și pahare ceramice, chifle mici de pâine, unele dintre ele tăiate în două, iar pe un platou, un miel,
mâncarea tradițională la acestui eveniment (Fig. 13).
Polipticul bisericii evanghelice din Şoroştin (jud. Sibiu) poate fi databil în al doilea deceniu al secolului al XVI-
lea34, cu excepţia statuii Crucificării din scrinul central, piesă care a înlocuit, după Reformă sculpturile originale.Predela
polipticului este ilustrată cu o reprezentare a Cinei celei de Taină, în care se desluşesc clar elemente de veselă aflate pe
masă: linguri metalice, un cuțit, farfurii din lemn sau ceramică, pahare din sticlă ornamentate „cu stropi” și pahare din
cositor. Pe ștergarul mesei sunt redate câteva chifle și pâini rotunde, de dimensiuni diferite, unele dintre acestea tăiate în
bucăți (Fig. 14).
Chiar dacă nu sunt redate explicit anumite alimente, dorim să aducem în atenție și imaginea unui cuptor de
gătit, pe suprafața căruia o gospodină este ilustrată în momentul în care pregătește mâncarea. Piesa este reprezentată
pe un panou pictat cu scena Nașterea Mariei, reprodusă la partea festivă a polipticului din Biertan (jud. Sibiu), datat
printr-o inscripție în anul 1483 (Fig. 15).

Concluzii. Marea majoritate a reprezentărilor repertoriate mai sus ilustrează o artă ecleziastică, încadrată în
limitele unui mesaj teologic: Mielul Domnului, Cel ce ridică păcatele lumii, Mielul – ca simbol eshatologic cu trimitere la

28 Firea 2010, II, p. 166; Nagy-Sarkadi 2008, p. 169.

29 Roth 1916, p. 37; Marica 1970, p. 113; Fabini 1982, p. 29.
30 Firea 2013, p. 108.
31 Vătășianu 1959, p. 779; Kertesz 1991, p. 77; Firea 2010, II, p. 249; Nagy-Sarkadi 2008, p. 193.
32 Kertesz 1991, p. 69.
33 Vătășianu 1959, p. 789; 33 Firea 2010, II, p. 367.
34 Firea 2010, II, p. 370; Nagy-Sarkadi 2008, p. 183.

30
sfârșitul timpului-durată, dar și cu trimitere la simbolul euharistic – Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are
viaţă veşnică (Ioan 6, 54). Tocmai datorită spațiului sacru în care au fost expuse imaginile (spațiul liturgic creștin),
ilustrarea altor numeroase exemple de hrană lipsesc. Le găsim în arta profană, în fresca clădirilor particulare35 sau
imprimată între coperțile cărților epocii36.
Imaginile redau în același timp și o realitate contemporană pictorului. Sunt reprezentate aici alimente obișnuite,
găsite pe masa omului medieval. Dacă cel mai bine reprezentată este pâinea (element-simbol euharistic în același timp)
nu trebuie uitat faptul că acesta era singurul produs al cărui preț fluctuant, în funcție de recoltă sau de alte calamități era
controlat de către autorități37. Cât despre diversitatea sorturilor de pâine și a formei în care a fost ea reprezentată (chiflă,
franzelă, diferite împletituri de tip bachetă sau rotunde), acest lucru confirmă ponderea acesteia în alimentație. Găsim de
asemenea ilustrate alimente de proveniență animalieră: pește, miel, pui. Știm că acestea se preparau în mai multe feluri:
fierte în apă, tocate sau fripte38. Și dacă menționarea lor ne parvine din actele care amintesc ospățurile breslașilor sau
ale autorităților, din actele de vamă sau din notițele călătorilor străini prin spațiul transilvan, iată că această bază de date
pe care ne-o oferă iconografia, poate aduce informații suplimentare și confirma cunoștințele pe care deja le deținem
privind civilizația medievală europeană.

Bibliografie
Bacumenco-Pârnău 2011 – L. Bacumenco-Pârnău, Câteva studii interdisciplinare referitoare la istoria alimentației medieval, în
„Revista Arheologică”, VII, 2011, 1-2.
Costea 2013 – C. Costea, Fiul risipitor în pictura din Molova secolului al XVI-lea, în „Ars Transsilvaniae”, XXIII, 2013, p. 83-105.
Crăciun 2002 – M. Crăciun, Polipticul de la Dupuş în contextul devoţiunii euharistice din Transilvania (sec. XV-XVI), în „Ars
Transilvaniae”, XII-XIII, Cluj Napoca, 2002-2003 (2006).
Braniște 2010 – Ene. Braniște, Ecaterina Braniște, Dicționar de cunoștințe religioase, Sibiu, 2010.
Fabini 1982 – H. Fabini, Sibiul gotic, București, 1982.
Fabini 1999 – H. Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, vol. I, Hermannstadt-Heidelberg,
1999.
Fabini 2012 – H. Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania, Sibiu, 2012.
Fazecaș 2012 – G. Fazecaș, Aspecte privind reprezentări ale sacrificării porcului în arta medievală și a Renașterii, în „Inferferențe
intelectuale. Studia in honorem Aurel Chiriac. Sexagenarii”, Supliment al revistei CRISIA, 2011, Oradea, 2012.
Fossier 2011 – R. Fossier, Oamenii Evului Mediu, București, 2011.
Firea 2010 – C. Firea, Arta polipticelor medievale din Transilvania (1450-1550), vol. II, teză de doctorat (mss.), Universitatea „Babeș-
Bolyai“, Cluj-Napoca, 2010.
Firea 2013 – C. Firea „Per birenti nostri capiti impositionem investimus...” Arhipresbiteri, însemne heraldice și artă în Renașterea
timpurie din Transilvania, în „Ars Transilvaniae”, XXIII, 2013.
Frâncu 2010 – R. Frâncu, Statute ale vecinătăților din Sibiu, secolele XVI-XIX, în „Brukenthal Acta Museum”, V.1, Sibiu, 2010.
Jenei 2007 – D. Jenei, Pictura murală gotică din Transilvania, Bucureşti, 2007.
Braudel 1961 – F. Braudel, Alimentation et catégories de l'histoire, în „Annales. Économies, Sociétés, Civilisations Année”, 16, 1961, 4.
Holban coord. 1970 – M. Holban (coord.), Călători străini despre Țările Române, vol. II, București, 1970.
Holban coord. 1971 – M. Holban, M.M. Alexandrescu-Dresca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române,
vol. III, București, 1971.
Holban coord. 1972 – M. Holban, M.M. Alexandrescu-Dresca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române,
vol. IV, București, 1972.
Kertesz 1991 – A. Kertesz, Altarele şi sculptura, în „800 de ani Biserica a Germanilor din Transilvania”, (ed. T. Nägler), Thaur bei
Innsbruck, 1991.
Marica 1970 – V. G. Marica, Arta gotică, București 1970
Nagy-Sarkadi 2008 – E. Nagy-Sarkadi, Produced for Transylvania – Local Workshops and Foreign Connections. Studies of Late
Medieval Altarpieces in Transylvania, teză de doctorat, Central European University Budapest, 2008.
Pascu 1954 – Șt. Pascu, Meșteșugurile din Transilvania până în secolul al XVI-lea, București, 1954.
Roman 2007 – T.-C. Roman, Sibiul între siguranță și incertitudine, în zorii epocii moderne (1528-1549), Alba Iulia, 2007.
Richter 1992 – G., und O. Richter, Siebenbürgische Flügelaltäre, Thaur bei Innsbruck, 1992.
Roth 1916 – V. Roth, Siebenbürgische Altäre, Strassburg, 1916.
Toma-Cosmin 2007 – R. Toma-Cosmin, Sibiul între siguranță și incertitudine, în zorii epocii moderne (1528- 1549), Alba Iulia, 2007.
Vătășianu 1959 – V. Vătășiau, Istoria artei feudale în Ţările Române, vol I, Bucureşti, 1959.

Resurse web
http://www.brukenthalmuseum.ro/breviar/ (25.04.2017)

35 În fresca imobilului din Sibiu, str. Mitropoliei nr. 17, dacă ar fi să menționăm doar un singur exemplu.
36 Vezi „Breviarul Brukenthal” aflat în colecția Muzeului Brukenthal din Sibiu (http://www.brukenthalmuseum.ro/breviar/)
37 Fossier 2011, p. 65.
38 Ibidem, p. 66.

31
32
33
34