Capitolul 7

Conservarea, dezvoltarea şi protecţia solului şi subsolului

Elemente de conţinuti:
1. Măsuri legale de protecţie durabilă a solului în ţara noastră
2. Protecţia subsolului
3. Răspunderea contravenţională şi penală în domeniul protecţiei şi ameliorării calităţii solului şi
subsolului

7.1. Degradarea solului-consideraţii generale

Solul reprezintă:
- una din componentele deosebit de importante ale biosferei;
- pentru plantele superioare , reperezintă suportul şi mediul de viaţă,
- principalul depozitar al substanţei vii al uscatului şi al energiei potenţiale biotice captate
prin fotosinteză,
- depozitarul celor mai importante elemente vitale (carbon, azot, calciu, fosfor, potasiu,sulf
etc)
- principalul mijloc de producţie în agricultură, silvicultură.
Spre deosebire de celelalte resurse naturale, solul este limitat ca întindere şi are caracter de fixitate; odată
distrus, nu se mai poate reface aşa cum a fost pentru că nu se pot reproduce comdiţiile şi istoria formării
lui. Dacă epuizarea conţinutului în substanţe nutritive poate fi compensat prin fertilizanţi, de asemenea şi
lipsa ori excesul de apă, întinderea limitată a solului în calitatea sa de suport permanent pentru culturile
vegetale se reduce prin dezafectarea terenurilor agricole în favoarea construcţiilor, industriei, depozitelor
de deşeuri, căilor de comunicaţie.
Datele experimentale, atestă că pentru formarea unui strat de sol gros de 3 cm este nevoie de 300-1000
ani, iar geneza unui strat gros de 20 cm durează 2000-7000 ani. În schimb de naturarea lui sub influenţa
eroziunii sau a diverşilor factori nocivi poate avea loc foarte repede, în câţiva ani dacă este slab
gospodărit sau foarte încet dacă este bine întreţinut.
În ce priveşte capacitatea de suport a solului pentru populaţia globală determină o situaţie aparent
paradoxală:
- creşterea populaţiei globului impune cultivarea unor suprafeţe din ce în ce mai mari, ceea
ce antrenează o degradare accentuată a acestuia, deci o scădere a producţiei agricole;
- industrializarea masivă a dus la poluarea atmosferei cu metale toxice, şi indirect a solului, a
cărui ecologie este foarte vulnerabilă la efectele toxice ale unor asemenea metale (plumb,
mercur, nichel, cadmiu etc)care pot inhiba creşterea plantelor şi a bacteriilor utile din sol;
unii complecşi ai metalelor inofensivi pentru culturi, ajung prin intermediul hranei în
organismul uman unde pot fi dăunători.
- Poluanţii de pe sol ajung în mări şi oceane unde se acumulează.
Potrivit Legii nr 107/2001privind măsurile de ameliorare prin împădurire a terenurile degradate (aprobă
OUG nr 81/1998), terenurile degradate sunt ;;terenurile care, prin eroziune, poluare sau acţiune distructivă
a unor factori antropici, şi-au pierdut capacitatea de producţie agricolă, dar care pot fi amenajate prin
împăduriri”.
Poluarea solului este rezultatul ooricărei acţiuni care produce dereglarea funcţionării normale a solului,
ca mediu de viaţă, dereglare manifestată prin degradareafizică, chimică, biologică a solului, care afectează
negativ fertilitatea sa, respectiv capacitatea sa bioproductivă dpdv calitativ şi cantitativ.
Efectul rezultant al poluării solului va fi reducerea calitativă/cantitativă a producţiei solului sau cheltuieli
necesare menţinerii capacităţii bioproductive dpdv calitativ şi cantitativ.

1
În afară de poluarea naturală, solurile sunt poluate din următoarele surse:
- pulberi şi gaze nocive din aer;
- ape reziduale;
- deşeuri industriale sau menajere;
- pesticide şi îngrăşăminte chimice
- reziduuri ale industriei miniere
- deşeurile radioactive depozitate în sol

Din aceste motive, protecţia solului şi subsolului constituie o preocupare majoră, reflectată în măsurile
juridice de protecţie promovate în legislaţia tuturor ţărilor lumii.

7.2. MĂSURI LEGALE DE PROTECŢIE DURABILĂ A SOLULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ

Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie şi de titlup baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public
ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al ţării, a cărui protecţie se asigură prin măsuri
adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare, obligatorii pentru toţi deţinătorii, indiferent
de titlul juridic.
În acest scop, autoritatea centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea ministerelor competente,
stabileşte:
-sistemul de monitorizare a calităţii solului
- reglementările privind protecţia calităţii solului, a ecosistemelor terstre şi a biodiversităţii;
- procedura de autorizare privind probleme de protecţia mediului cuprinse în planurile de amenajare a
teritoriului, combaterea eroziunii solurilor,
- reglementări pentru refacerea cadrului natural în zonele afectate de fenomene naturale sau activităţi cu
imact asupra solului.
Protecţia juridică a terenurilor în general şi a celor destinate agriculturii , în special, se realizează
printr-o serie de reglementări menite să asigure conservarea şi ameliorarea solului, să împiedice scoaterea
terenurilor din circuitul agricol, să determine ca aceste terenuri să fie utilizate exclusiv pentru producţia
agricolă sau silvică, prin stabilirea obligaţiei generale a deţinătorilor de a le exploata şi folosi potrivit
destinaţiei lor.
Terenurile care prin degradare şi poluare şi-au pierdut total sau parţial, capacitatea de producţie
pentru culturi agricole şi silvice, se constituie în perimetre de ameliorare, stabilite în comun de Ministerul
Agriculturii, al Apelor şi Protecţiei mediului pe baza propunerilor înaintate de comune, oraşe, municipii.
Deţinătorii sunt obligaţi să pună la dispoziţie terenurile respective în vederea aplicării măsurilor şi
lucrărilor de ameliorare, păstrând dreptul de proprietate sau în lipsa acordului acestora, prefectul poate
propune atribuirea unui alt teren pe durata lucrărilor sau exproprierea pentru o cauză de utilitate publică.
Terenurile degradate şi poluate, incluse în perimetrul de ameliorare sunt scutite de taxe şi impozite către
stat, judeţ sau comună, pe timpul cât durează ameliorarea lor.
Deţinătorii de terenuri degradate , care, în mod individual sau asociaţi , vor să facă din proprie iniţiativă
înierbări, împăduriri, corectare a reacţiei solului sau alte lucrări de ameliorare, beneficiazădin partea
statului, gratuit, de materialul necesar.
În vederea protecţiei cantitative a terenurilor, îndeosebi a celor agricole, prin legea Fondului funciar se
stabileşte obligaţia titularilor obiectivelor de investiţii să respecte prevederile legale în acest sens, altfel li
se interzice scoaterea din producţia agricolă a altor terenuri sau li se aplică sancţiuni contravenţionale; de
asemenea este stabilită regula (Legea 18/1991) prin care liniile de telecomunicaţii, de transport şi
distribuire a energiei electrice, apă, canalizare, produse petroliere, gaze, se vor grupa şi amplasa de+a
lungul căilor de comunicaţii, a digurilor şi canalelor de irigaţii etc astfel încât să nu stânjenească execuţia
lucrărilor agricole.

2
 Garantarea aplicării tuturor măsurilor organizatorice, financiare, tehnice, etc. cuprinse în actele
normative adoptate în vederea protejării, conservării şi folosirii întregului fond funciar al ţării este
asigurată, pe planul dreptului, prin norme care prevăd răspunderea civilă, contravenţională sau penală,
după caz.
Constituie contravenţii la normele privind evidenţa, protecţia, folosirea şi ameliorarea terenurilor
agricole sau silvice,următoarele fapte:
- nedecopertarea de către beneficiarii de investiţii astratului fertil de sol, înainte de
executarea lucrărilor de amplasare a unor obiective şi nedepozitarea acestui strat pe
suprafeţele stabilite de organele agricole
- neluarea măsurilor de nivelare a terenurilor rămase în urma excavării de argilă, pietriş,
caolin, cărbune etc;
- Amplasarea obiectivelor de orice fel, cu excepţia celor prevăzute de lege, pe ternurile
situate în extravilan, fără avizele şi aprobările legale;
- Ocuparea şi folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definit sau temporar din producţia
agricolă, înainte de a fi delimitate, bornate şi predate;
- Degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale ori deşeuri de pietriş,
moloz, nisip, prefabricate, construcţii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie etc.;
- Neluarea unor măsuri corespunzătoare de către persoanele juridice sau fizice pentru
evitarea afectării terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea de producţie
şi prin scurgeri de orice fel.
Protecţia subsolului
În conformitate cu art. 135 alin (4) din Constituţie, bogăţiile de orice natură ale subsolului, fac obiectul
Exclusiv al proprietăţii publice, putând fi date, în condiţiile prevăzute de lege, în administrarea unor
persoane juridice publice sau private, concesionate sau închiriate.
Intră sub incidenţa regimului de protecţie resursele naturale ale solului, ale platoului continental,
zăcămintele de apele minerale, lacurile terapeutice şi acumulările de nămol, precum şi alte bunuri şi
resurse naturale ale subsolului.
Statul are obligaţia să asigure exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional
şi cu respectarea normelor de protecţie şi conservare a mediului.
Ca bunuri naturale ale subsolului, bunurile patrimoniului geologic sunt proprietate publică, fiind
supuse regimului juridic prevăzut de lege (OUG nr. 238/2000 privind regimul ariilor naturale protejate).
Aceste bunuri cuprind eşantioane reprezentative d.p.d.v. paleontologic, petrografic, mineralogic, peşteri,
depozite fosiliere, formaţiuni geologice, mineralogice etc. supuse regimului special de protecţie pentru
ariile naturale protejate de interes geologic.

7.3. RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ ŞI PENALĂ ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI ŞI

AMELIORĂRII CALITĂŢII SOLULUI ŞI SUBSOLULUI
Legea protecţiei mediului prevede o serie de fapte considerate contravenţii privind regimul de protecţie al solului şi
subsolului:
- nerespectarea obligaţiilor persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare şi de a raporta
autorităţii publice teritoriale de protecţie a mediului rezultatele automonitorizării şi/sau alte date solicitate,
precum şi accidentele şi incidentele care pot conduce la pericole de accidente; de a identifica şi preveni
riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot prezenta asupra sănătăţii populaţiei şi mediului şi
de a anunţa iminenţa producerii unor descărcări neprevăzute sau accidentale autorităţii competente pentru
protecţia mediului şi de apărare civilă; de a preveni, deteriorarea calităţii mediului geologic;
- nerespectarea obligaţiilor proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a asigura la
amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, cât şi la schimbarea
destinaţiei terenurilor, condiţiile prevăzute în acordul şi în autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu;

3
 - obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile
sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în
prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;
- obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a lua măsuri de salubrizare a
terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie
rutiere, feroviare şi de navigaţie;
- . obligaţiile deţinătorilor cu orice titlu ai suprafeţelor de teren de a proteja flora şi fauna sălbatică existente pe
acestea, în sensul menţinerii echilibrului ecologic şi conservării biodiversităţii, precum şi exploatării durabile a
resurselor în baza prevederilor legale în vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurător şi sănătăţii
umane;
- obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu
schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice;
- obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu
degrada mediul prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel;
ART.96
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 96 se realizează de
a) comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu şi Administraţiei Rezervaţiei
Biosferei <<Delta Dunării>>;
b) autorităţile administraţiei publice locale şi personalul împuternicit al acestora;
c) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor prin personalul împuternicit, în domeniile lor de activitate, conform atribuţiilor stabilite
prin lege.
(2) Descoperirea şi stabilirea, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, de către comisarii Gărzii Naţionale de
Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, jandarmi şi personalul împuternicit din cadrul
Ministerului Apărării Naţionale, a săvârşirii oricăreia dintre infracţiunile prevăzute la art. 98, se aduce de îndată la
cunoştinţa organului de urmărire penală competent potrivit legii de procedură penală.
ART. 98
(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare sau cu amendă penală următoarele fapte, dacă au fost
de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
- arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse
refacerii ecologice;
- poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor
tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei
integrate de mediu.
- poluarea prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase;
- nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi nerespectarea
obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice şi produselor de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri
protejate;
- transportul şi tranzitul de substanţe şi preparate periculoase, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare;
- omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major;
Art.99 (1) Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală, conform
competenţelor legale.
Sistemul sancţiunilor se completează cu cele prevăzute de Legea fondului funciar n3 18/1991 şi a altor reglementări
cu caracter special care vizează acest domeniu.