Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Bucureşti

Duşmanul comun:
Pleonasmul

Profesor coordonator: Andreea Soare

Nume:Vintilă

Prenume: Anca

LMA Engleză- Spaniolă

2012
Universitatea Bucureşti

“Vorbirea fiecărui om este un autoportret care-l reprezintă pe el insuşi.

Un cuvînt subsituit în locul altuia te aduce uneori în

totală imposibilitate absolută, foarte supărătoare,

de a nu putea cîştiga stima sau afecţiunea cuiva.”

(George Pruteanu)

2012
Universitatea Bucureşti

Pleonasmul

Prin pleonasm, majoritatea vorbitorilor înţeleg “folosirea alăturată a unor cuvinte,


construcții, propoziții etc. cu același înțeles.”1
La originea cuvântului stă gr. pleon („mai mult”), de unde a derivat verbul
pleonazein („a fi în plus, a fi superfluu”). Ulterior, s-a născut substantivul ce exprima
acţiunea verbului: pleonasmos. Specializat în domeniul lingvistic, acesta exprimă
utilizarea unui număr mai mare de elemente de expresie decât ar fi strict necesar pentru
redarea unui anumit conţinut, alăturarea unor elemente care au înţeles identic ori
asemănător.
Pleonasmul nu trebuie subapreciat ca abatere lingvistică, întrucât este o greşeală
de exprimare prezentă în toate limbile de cultură şi de civilizaţie, fiind foarte frecvent în
română. Mult timp pleonasmul a fost eronat considerat drept o greşeală de exprimare
care nu merită o atenţie deosebită, întrucât este uşor de identificat de către cei mai
mulţi dintre vorbitori, caracterizând exprimarea persoanelor cu un grad redus de cultură.
Pleonasmul este un fenomen complex care nu se rezumă la alăturarea unor cuvinte
cu acelaşi inţeles, motiv pentru care Mioara Avram l-a definit astfel: „folosirea mai
multor elemente de expresie decat ar fi strict necesar pentru redarea unui anumit
conţinut, alăturarea unor elemente care au un inţeles identic ori asemănător sau intre
care unul se cuprinde in altul”2. Prin elemente de expresie autoarea inţelege afixe,
elemente de compunere, desinenţe, lărgind conţinutul semantic al termenului pleonasm.
Cauzele producerii pleonasmelor sunt numeroase, variate şi dificil de analizat. Ele
“încep cu graba sau insuficienţa controlare a modului de exprimare şi se termină cu
lipsa ori insuficienţa cultură lingvistică, despre care nu ne îndoim că formează şi ea o
parte (sau măcar o părticică) integrantă din ceea ce obişnuim să numim cultura
general”3. In plus, pentru a recunoaşte o exprimare pleonastică sunt necesare,
adeseori, cunoştinţe de limbi străine, îndeosebi de greacă sau latină. Formulări precum
muncă laborioasă, diurnă pe zi, glicemie in sange, lipom de grăsime etc. au fost
denumite de Theodor Hristea şi Mioara Avram pleonasme etimologice, deoarece
evidenţierea repetării aceleiaşi idei necesită cunoaşterea rădăcinilor comune ale
cuvintelor care formează asemenea structuri.
Structurile pleonastice apar nu numai in exprimarea orală a unor vorbitori neatenţi, ci
şi in texte literare, în numeroase traduceri. Insă numărul acestor exemple nu este nici
pe departe la fel de important ca cel al structurilor pleonastice întâlnite în presă.

1 http://dexonline.ro/
2 Mioara Avram, Pleonasmul şi tautologia, (I) LLR, an 25, nr. 3, 1996, p. 3.
3 Theodor Hristea, Probleme de cultivare şi de studiere a limbii romane contemporane, Bucureşti,

Academia Universitară „Athenaeum”, 1994, p. 117-126.

2012
Universitatea Bucureşti

Consider că pleonasmul este una dintre cele mai frecvente greşeli din presa actuală, iar
exemple sunt suficiente pentru a ne face o părere corectă asupra rolului presei în
difuzarea greşelilor.
In exemplul uleiurilor… li se adauga diferiti aditivi detergent, antioxidanti, anticorosivi”
(SCANTEIA, 1965, nr. 6588, p. 4, col. 2)4 Mioara Avram remarcă faptul că termenul
tehnic aditiv, substanţă care se adaugă este folosit ca şi cum ar însemna o substanţă
oarecare.
Supărător redundant este şi gruparea a urma in continuare (Intenţionaţi să urmaţi în
continuare acelaşi drum? “Săptămâna”, 1969, nr.37(351), p.3/1)5, deoarece a urma
presupune, în acest context, continuitate. Cum a menţine implică, de asemenea
continuitate şi formularea Vremea se menţine mai departe ploioasă. TV 4 V 1971,
Buletin meteorologic, este pleonastică.
Când un neologism este foarte puţin cunoscut de majoritatea vorbitorilor, cei care îl
utilizează simt nevoia unei precizări, generând un pleonasm precum val tzunami:
Oficialii avertizează că ar putea fi declanşate valuri uriaşe tzunami (REALITATEA TV, 5.
09.2004, 15.17); Seismul a fost urmat de formarea unui val tzunami care a lovit coasta
insulei (REALITATEA TV, 29.11.2004, 10.21). In aceeaşi situaţie se află structurile
pleonastice hit de mare succes, in cardul celui mai spectaculor show, bani cash, bordul
de conducere, conducere managerială, marile supermarketuri, best-seller de mare
succes semnalate de Adriana Stoichiţoiu-Ichim. Asemenea structuri pleonastice trebuie
explicate prin faptul că „necunoaşterea sensului unor anglicisme, neatenţia şi neglijenţa
în exprimare generează în presa noastră construcţii pleonastice […] In presa actuală,
cele mai numeroase pleonasme se realizează prin alăturarea unor termeni în construcţii
cu caracter redundant deoarece sensul determinantului este deja inclus în definiţia
determinatului (anglicism)”6.
In una din lucrările sale, Mioara Avram observă că „numeroase lucrări
lexicografice pun semnul de egalitate între termenii – şi noţiunile – de pleonasm şi
tautologie. O examinare cât de sumară duce la concluzia că sinonimia lor este numai
parţială”7, aceste fenomene prezentând unele similitudini, realizându-se cu mijloace
diferite. Autoarea este de părere că „amandouă prezintă asemănări şi cu alte
fenomene, ca redundanţa şi repetiţia, având ca trăsătură comună abundenţa sau risipa
în exprimare, de unde o oarecare grandilocvenţă şi totodată insistenţă, voită sau nu”.8
In acest context, atât pleonasmul, cât şi tautologia pot fi tratate drept aspecte ale
redundanţei, fenomen lingvistic caracterizat prin “abundență inutilă de expresii, de

4 Mioara Avram, Probleme ale exprimării corecte, Bucureşti, Editura Academiei, 1987, p. 227.
5 Valeria Gutu Romalo, Corectitudine si greseala, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1972, p.153
6 Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Aspecte ale influenţei engleze in romana actuală, Bucureşti, Editura
Universităţii din Bucureşti, 2006, p, 56.
7 Mioara Avram, Pleonasmul şi tautologia, (I) LLR, an 25, nr. 3, 1996, p. 3.
8 Idem, Ibidem.

2012
Universitatea Bucureşti

cuvinte sau de imagini în formularea unei idei.”9 In cele mai multe situaţii, tautologia
este definită prin pleonasm, însă nu trebuie confundată cu acesta.
In Dictionarul explicativ al limbii romane10, termenul tautologie apare cu patru
sensuri: 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată
cu alte cuvinte; pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte
cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație
sau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o
calitate sau o acțiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact
aceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal,
este adevărată în orice interpretare.
Autorii Dicţionarul limbii romane literare contemporane 11 consideră pleonasmul o
„greşeală de exprimare constând în folosirea unor cuvinte care repetă în mod inutil
aceeaşi idee”, în timp ce tautologia reprezintă o „greşeală de stil constând în repetarea
inutilă a aceleiaşi idei în termeni diferiţi”.
O altă problemă des întâlnită se referă la atribuirea statutului de pleonasm unor
repetiţii. Deşi înrudite, cele două fenomene prezintă deosebiri importante atât în natura
lor, cât şi în ceea ce priveşte atitudinea pe care trebuie s-o avem faţă de ele. După cum
susţine şi Mioara Avram în articolul “Repetiţii şi pleonasme”12, putem vorbi despre o
repetiţie pleonastică numai atunci când termenii din aceeaşi familie lexicală au un
referent comun, reluând inutil o idee ca în exemplul Ei trebuiau să înceapă a capitula
începând de la ora 6 dimineaţa. Absenţa referentului comun generează o simplă
repetiţie ca atmosfera … atmosferă sau (probă) că … (faptul) că….

Clasificarea pleonasmelor

In funcţie de compartimentul limbii unde se produc, identificăm pleonasme


semantice, etimologice, ale formării cuvintelor, gramaticale, lexico-gramaticale, poetice,
grafice şi frazeologice.
Pleonasmul etimologic se datorează necunoaşterii exacte fie a unui cuvânt preluat
dintr-o altă limbă, fie a unui element component al acestuia. Acest subtip de pleonasm
poate fi evitat numai prin explicaţii etimologice. De exemplu, mujdei = must de ai
(<alium, lat. „usturoi”), a cronometra timpul (cronometra<cronos „timp”), muncă
laborioasă (laborioasă<labor „muncă”), a avansa înainte (s’avancer „a înainta”), a aduce
aportul (apporter „a aduce”) etc.
Nu toate pleonasmele sunt greşeli de exprimare la fel de grave. Astfel diferenţiem
pleonasmele tolerabile (acceptabile) de cele intolerabile (inacceptabile). In prima

9 http://dexonline.ro/definitie/redundanta
10 http://dexonline.ro/
11 Dicţionarul limbii romane literare contemporane, vol. 1-4, Bucureşti, Editura Academiei, 1955-1957.
12 Mioara, Avram Probleme ale exprimării corecte, Bucureşti, Editura Academiei, 1987, p. 222-225

2012
Universitatea Bucureşti

categorie trebuie incluse acele structuri pleonastice acceptate de normele limbii


literare, deoarece sunt construcţii vechi şi frecvente (a vedea cu ochii, a auzi cu
urechile, a ingheta de frig).
In categoria pleonasmelor intolerabile trebuie incluse structurile apărute dintr-o
neglijenţă evidentă ( lăcuste zburătoare, individual pentru fiecare, impărţi in ... părţi,
cadavre moarte, mijloace mass-media, procent la sută etc.). Extrem de supărătoare
sunt situaţiile în care, în acelaşi enunţ, se regăsesc mai multe pleonasme, fapt care
demonstrează un dezinteres evident al unor vorbitori faţă de maniera în care se
exprimă.
Un pleonasm intolerabil, neînregistrat în dicţionarele de pleonasme, este constituit
din substantivul un număr, urmat de o determinare numerică: Facultatea cuprinde un
număr de 3 (trei) specializări… Prin eliminarea secvenţei un număr de, mesajul e
explicit, iar exprimarea lui devine corectă.
Din punct de vedere formal, pleonasmele sunt interne (intrinseci), adică apar în
structura unui cuvânt (copărtaş, ultrararisim, coasociat, copartener, ouălele) si externe
(extrinseci), adică apar în combinarea a două sau mai multe cuvinte (revine din nou,
chiar el însuşi).
Un alt criteriu este distanţa în text dintre termenii pleonasmului, distingându-se
pleonasmele cu termeni alăturaţi (au colaborat împreună, avansează înainte) faţă de
cele cu termenii aflaţi la distanţă (avansează destul de uşor înainte, au colaborat mult
timp împreună).
Din punct de vedere semantic, pleonasmele sunt totale (perfecte sau absolute)
când sensurile termenilor coincid sau se suprapun ( firesc şi natural, greu şi dificil, vine
din nou iarăşi) si parţiale (aproximative sau relative) când se suprapun doar unele
elemente ale termenilor alcătuitori (revine iar, democraţie populară, scurtă alocuţiune).
Este o utopie să credem că pleonasmul, ca şi alte greşeli de acest tip, ar putea
dispărea din limbă vreodată. Insă conştientizarea efectelor negative asupra exprimării
pe care le au pleonasmele reprezintă un prim pas, conducând la evitarea acestor
îmbinări folosite din ce în ce mai des. Deoarece atenţia acordată manierii în care se
vorbeşte este din ce în ce mai redusă, se constată o permanentă degradare a
exprimării vorbitorilor. Consultarea diverselor dicţionare, gramatici sau a altor lucrări
normative şi corective reprezintă un pas important în reducerea greşelilor de exprimare,
în diminuarea frecvenţei şi eliminarea acelor structuri pleonastice care sunt considerate
intolerabile.

2012
Universitatea Bucureşti

Bibliografie:

AVRAM, Mioara (1987) – “Probleme ale exprimării corecte”, Bucureşti, Editura


Academiei

AVRAM, Mioara (1996) – “Pleonasmul şi tautologia” (I) LLR


GRAUR, Al. (1069) – “Pleonasme”, LR

Dicţionarul limbii romane literare contemporane, vol. 1-4, Bucureşti, Editura Academiei,
1955-1957.

GUTU ROMALO, Valeria (1972) – “Corectitudine si greseala”, Bucuresti, Editura


Stiintifica

HRISTEA, Theodor (1994) – “Probleme de cultivare şi de studiere a limbii romane


contemporane”, Bucureşti, Academia Universitară „Athenaeum”

MIHAESCU, N.(1982) – “Norme, abateri si inovatii in limba romana contemporana”,


Editura Albatros

STANCIU, Maria Irina (2006) – “Dictionar de pleonasme”, Bucuresti, Editura Coresi

STOICHIŢOIU-ICHIM, Adriana (2006) – “Aspecte ale influenţei engleze in romana


actual”, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti

URITESCU, Dorin N. (1994) – “Pleonasmul -o greseala deghizata” LLR, 1

URITESCU, Dorin N. (1999) – “Greşeli de exprimare. vol.1: Pleonasmul, contradicţia în


adaos, enunţuri stupide, degradarea unităţilor frazeologice, nerespectarea proprietăţii
termenilor” ,Bucuresti, Editura Steaua Procion

URITESCU, Dorin N. (2006) – “Dicţionar explicativ de pleonasme efective” Bucuresti,


Editura ALL

URITESCU, Dorin N. (2006) – “Pleonasmul în limba română : Categorizări.


Exemplificări. Analize. Structuri morfo-sintactice preferenţiale”, Bucuresti, Editura Bic
All

Alte surse:

http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis063-pleon.htm

http://dexonline.ro/

2012

S-ar putea să vă placă și