Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coautori:
- Conferenţiar Universitar Dr. Luiza Demian,
medic primar interne, medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice – Facultatea de
Medicină şi Farmacie Oradea, Catedra Medicală I
- Asistent Universitar Dr. Adriana Onaca,
medic specialist medicină generală, medicină internă, diabet, nutriţie şi boli metabolice –
Facultatea de Medicină şi Farmacie Oradea, Catedra Medicală I
- Asistent Universitar Dr. Dorina Maria Fărcaş,
medic primar balneofizioterapie –
Facultatea de Medicină şi Farmacie Oradea, Catedra de balneofiziokinetoterapie,
neurologie si psihiatrie
- Preparator Universitar Dr. Aniţa Modi,
medic specialist medicină internă –
Facultatea de Medicină şi Farmacie Oradea, Catedra Medicală I
NURSING CLINIC
note de curs pentru Colegiul de asistenţi medicali
BIBLIOTECA NAŢIONALĂ
A CIP nr. 02172/ 09.02.2010
ROMÂNIEI
NURSING CLINIC
I. Marc, Felicia
II. Demian, Luiza Despina
III. Farcaş, Dorina Maria
614.253.5
Referenţi:
Conf. Dr. Ovidiu Burta
Conf. Dr. Gabriel Bako
2
NURSING CLINIC
MOTO:
,,Să nu fii niciodată plictisită, să ai atât de multe de făcut şi să ai atât de puţin timp. Să
porţi o responsabilitate foarte mare şi foarte puţină brutalitate.
Să intri în vieţile oamenilor şi să faci o diferenţă.
Vei vedea oamenii în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună.
Nu vei înceta să fii uluită de capacitatea oamenilor de a iubi, îndura şi curajul lor.
Vei vedea viaţa începând… şi sfârşind. Vei plânge mult, vei râde mult.
Vei experimenta victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare.
Vei şti ce înseamnă să fii uman.
Eşti conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, dorinţa de a trăi pentru cel ce a gândit la
suicid, pentru cel căruia i-a fost amputat piciorul, pentru cel care a orbit, mijlocul de formaţie
pentru copii (pentru) cunoştinţele şi încrederea pentru tânăra mamă, ”vocea celor prea slabi
pentru a se exprima”.
,,Virginia Henderson”
CUPRINS
4
NURSING CLINIC
ISTORIA NURSING-ULUI
5
NURSING CLINIC
6
NURSING CLINIC
7
NURSING CLINIC
9
NURSING CLINIC
- asistenta nu trebuie să piardă din vedere persoana în globalitatea sa, acţionând pentru
câştigarea independenţei acestuia;
f) consecinţele sau rezultatul obţinut:
- vindecat
- ameliorat
- staţionar
- agravat
- deces.
Orice activitate care se doreşte a fi profesională urmăreşte să se sprijine pe baze
ştiinţifice. Cu toată diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri, ele toate au o anumită
înţelegere privind persoana îngrijită, sănătatea şi îngrijirile (nursingul).
1.Conceptul despre om
- omul este o fiinţă unică, având nevoi biologice, psihologice, sociale şi culturale
- omul este în continuă schimbare şi interacţiune cu mediul înconjurător, fiind o fiinţă
responsabilă, liberă şi capabilă de a se adapta.
- concepţia individului după Virginia Henderson: „individul este o entitate bio-psiho-
socială formând un TOT indivizibil; el are necesităţi fundamentale, comune tuturor şi
tinde spre autonomie în satisfacerea lor”.
10
NURSING CLINIC
- boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţă
fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau
definitivă.
12
NURSING CLINIC
13
NURSING CLINIC
Alte funcţii:
- funcţia profesională: - este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de a se
ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el
însuşi nu poate; aici sunt cuprinse funcţiile: tehnică, preventivă, de utilizare a tehnicii,
de psiholog
- funcţia educativă – de educare pentru sănătate; această funcţie presupune, alături de
calităţi psihologice şi aptitudini pedagogice – de comunicare, de convingere.
- funcţia economică – presupune gestionarea serviciului, organizarea timpului,
organizarea aprovizionării.
- funcţia de cercetare – presupune dezvoltarea unor calităţi specifice; prin activitatea
multidisciplinară pe care o desfăşoară, ea are atribuţia de identificare a domeniilor de
cercetare, mai ales cercetare de nursing.
Domeniile de activitate pentru asistenta generalistă pot fi următoarele:
- servicii de sănătate – staţionar, ambulatoriu
- învăţământ, cultură
- cercetare, educaţie
- social-economic
- administrativ, alimentar
- în inspectoratele de poliţie sanitară
Locul de muncă al asistentei medicale poate fi:
- în comunitate şi ambulatoriu – dispensar rural sau urban
- policlinică
- şcoli, grădiniţe, leagăne de copii
14
NURSING CLINIC
- cămine de bătrâni
- în spitale: pe secţiile de interne, chirurgie, cardiologie, ginecologie, psihiatrie etc.
- în inspectoratele de poliţie sanitară - igiena
Conform legii 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi de moaşă,
precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din
Romania,
Art.1: Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită pe teritoriul
Romaniei de către persoane fizice care au titlul oficial de asistent medical respectiv titlul
oficial de moaşă. Aceste persoane pot fi:
- cetăţeni ai statului roman
- cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene
- rude de gr I aflate în întreţinerea unui cetăţean membru al UE, care desfăşoară legal
activităţi pe teritoriul Romaniei, indiferent de cetăţenie
- rezidenţi pe termen lung în statele UE, Spaţiul Economic European sau al
Confederaţiei Elveţiene
Conform Art.2, asistentul medical este asistent medical generalist sau asistent medical
de specialitate într-un anumit domeniu de activitate cu titlu oficial de calificare certificat prin
diplome.
Titlurile profesionale de asistent medical:
-asistent medical generalist
-asistent medical de îngrijiri generale de sănătate
-asistent medical de obstetrică-ginecologie
-asistent medical de pediatrie
-asistent medical de balneofizioterapie
-asistent medical de igienă
-asistent medical de igienă şi sănătate publică
-asistent medical laborator clinic
-asistent medical radiologie şi imagistică
-asistent medical farmacie
15
NURSING CLINIC
-asistent medico-social
-asistent medical de nutriţie şi dietetică
-asistent medical de ocrotire
-asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare
-asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale
-asistent de profilaxie stomatologică
-asistent igienist pentru cabinet stomatologic
-asistent pentru stomatologie/asistență dentară
Persoanele care au dreptul de a profesa ca asistent medical/moaşă în Romania (art.1)
trebuie să deţină titlul oficial de calificare (art.9 litera a) să fie apte din punct de vedere
medical (certificate de sănătate fizică şi psihică), (litera b) să fie autorizate de Ministerul
Sănătăţii Publice (litera c) şi care nu au fost condamnate definitiv pentru săvărşirea cu
intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii (cazier judiciar)(litera d).
Asistentul medical/moaşa exercită profesia pe baza Autorizaţiei de Liberă Practică
(Art 10, aliniatul 2) emisă de MSP - Ministerul Sănătăţii Publice, pe baza următoarelor acte:
-titlurile oficiale de calificare
-certificatul de sănătate fizică şi psihică
-certificatul de cazier judiciar
-avizul OAMMR
OAMMR (Organizaţia Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din Romania)
Asistentul medical/moaşa îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii profesionale, în
sistem public sau privat, în cadrul echipei medicale sau independent în sistemul îngrijirilor
de sănătate (art 11). Asistentul medical/moaşa nu sunt funcţionari publici (art 12).
Întreruperea activităţii profesionale pe o perioadă mai mare de 5 ani impune reatestarea
competenţei profesionale prin OAMMR (art 14).
Pregătirea asistenţilor medicali generalişti, a moaşelor şi a asistenţilor medicali de alte
specialităţi se realizează prin următoarele forme de învăţământ:
- învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată
- învăţământ sanitar postliceal, cu durată de 3 ani
16
NURSING CLINIC
Absolventul şcolii sanitare postliceale este asistent medical cu studii postliceale sau
asistent medical generalist şi deţine certificate de absolvire. Absolventul colegiului medical
este asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu
studii superioare de scurtă durată şi deţine diplomă de absolvire, eliberată de Ministerul
Educaţiei Naţionale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Educaţiei Cercetării şi
Tineretului, pe când absolventul de învăţământ superior medical de lungă durată este
asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată, respectiv moaşă şi se
certifică cu diplomă de licenţă eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi poate urma studii postuniversitare.
Certificatul de asistent medical, respectiv diploma de licenţă menţionează competenţa
profesională dobândită (art 19, aliniat 3). Formarea continuă a asistenţilor medicali/moaşelor
(art 25) se face în instituţii abilitate de Ministerul Sănătăţii Publice.
OAMMR (art 40) se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a
asistenţilor medicali şi moaşelor, nonguvernamentală, de interes public, apolitică, nonprofit
având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent
medical/moaşă cu drept de liberă practică. OAMMR colaborează cu MSP (art 42) la
elaborarea normelor specifice şi a regulamentelor privind profesiile de asistent
medical/moaşă şi asigură aplicarea lor (punctual 1 litera a) etc.
17
NURSING CLINIC
18
NURSING CLINIC
19
NURSING CLINIC
Cele 14 nevoi fundamentale îmbracă forme variate dupa individ, starea sa de sănătate,
maturitate, obiceiuri personale şi culturale ; ele constituie un tot unitar, nu este bine să fie
separate unele de altele. Asistenta care vrea să personalizeze îngrijirile trebuie să ţină seama
de diversele dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi.
20
NURSING CLINIC
- este legată de alte nevoi (de a comunica, elimina, etc) şi se modifică după stadiul de
maturitate al individului.
3. Nevoia de a elimina
- este o funcţie complexă a organismului prin care sunt îndepărtate substanţele toxice sau
secretate substanţe nenecesare organismului în afara acestuia.
- această nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinală, respiratorie şi cutanată
- eliminarea se face în funcţie de aport, vârstă, starea de echilibru a organismului, prezenţa
bolii.
- aspectul bio-fiziologic este în acelaşi timp mecanic, chimic, hormonal
- dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase; emoţiile pozitive şi negative
influenţeaza frecvenţa urinară, calitatea şi cantitatea scaunelor. Atitudinea părinţilor faţă de
curăţenie, atitudinea pacientului faţă de curăţenie provin din moştenirea culturală.
21
NURSING CLINIC
22
NURSING CLINIC
23
NURSING CLINIC
24
NURSING CLINIC
NEVOIA ŞI HOMEOSTAZIA
Satisfacerea în ansamblu a unei nevoi a unei persoane permite conservarea sau
echilibrul diverselor nevoi fundamentale prin procese fiziologice şi biologice.
NEVOIA: - este o necesitate care cere un aport, o uşurare, lipsa unui lucru de necesitate, de
dorinţă, de utilitate a unui lucru.
HOMEOSTAZIA: - este o stare de echilibru, de autoreglare care se instalează între
diversele procese fiziologice ale persoanei.
- acest concept de echilibru se extinde şi la procesele psihosociologice şi vom vorbi despre
HOMEOSTAZIE - fiziologică
- psihosocială
- nesatisfacerea uneia dintre cele 14 nevoi poate avea repercursiuni asupra organismului
(asupra mai multor organe sau aparate) apărând aşa numita MANIFESTARE DE
DEPENDENŢĂ sau problemele pacientului; sau simptomatologie
Ex: -Astm bronşic -Dispnee
-Nelinişte
-Agitaţie
-Frica de moarte
-Transpiraţii reci.
25
NURSING CLINIC
TIPURI DE DEPENDENŢĂ
1. Potenţială
2. Actuală
3. Descrescândă
4. Permanentă.
1) POTENŢIALĂ: - acea dependenţă care poate să apară din cauza unei anumite
predispoziţii a persoanei
2) ACTUALĂ: - problema prezentă, iar acţiunile AMG pot fi corective
3) DESCRESCÂNDĂ: - dependenţa pacientului se reduce, este în descreştere iar
26
NURSING CLINIC
rolul AMG este de a susţine acest progres şi de a-l face să-şi regăsească acel nivel minim,
optim, de autonomie.
4) PERMANENTĂ: - în ciuda îngrijirilor din partea AMG, problema pacientului nu
poate fi corectată, dependenţa devenind permanentă sau cronică iar rolul AMG este de
suplinire, de a ajuta.
SURSELE DE DIFICULTATE:
- se definesc ca fiind cauza dependenţei sau orice obstacol major care împiedică satisfacerea
uneia sau a mai multor nevoi fundamentale.
- pot fi cauzate de : 1) factori de ordin fizic
2) factori de ordin psihologic
3) factori de ordin spiritual
4) factori legaţi de insuficiente cunoştinţe.
1. Sursele de ordin fizic: - cuprind toate obstacolele fizice de natură intrinsecă (care provin
de la pacient) sau extrinsecă (adică care cuprind agenţi exteriori care în contact cu
organismul uman împiedică buna funcţionare a organismului);
Ex : - de obstacol intrinsec: - ecluzie intestinală
- de obstacol extrinsec: - sondă vezicală, branulă, pansament dentar.
2. Sursele de ordin psihologic: - cuprind sentimente, emoţii, stări sufleteşti şi intelectuale
care pot influenţa satisfacerea unei nevoi fundamentale;
Ex: - tulburări de gândire, emoţii, anxietate, stres, modificarea imaginii corporale, doliul.
3. Sursele de ordin social: - cuprind problemele generale ale persoanei şi generate de
persoană în raport cu anturajul său, cu partenerul de viaţă, cu familia, cu colegii de muncă;
raportul persoanei cu comunitatea;
Aceste raporturi pot fi de ordin cultural sau economic.
Se pot prezenta sub formă de modificări ale rolului social (şomajul sau un nou loc de
muncă pot determina dificultăţi în comunicare, probleme de adaptare culturală).
4. Sursele de ordin spiritual: - aspiraţii spirituale, revolta persoanei asupra sensului vieţii,
întruniri religioase, filozofice, limite în practicarea religiei cu repercursiuni mai ales asupra
persoanelor în vârstă şi muribunzi.
27
NURSING CLINIC
28
NURSING CLINIC
29
NURSING CLINIC
30
NURSING CLINIC
P E S
- problema de dependenţă: - etiologia: - semne/simptome:
= alterarea eliminării-constipaţia; din cauza -scaune rare, dureri
imobilităţii; senzaţie de
presiune la nivelul
rectului.
- Ex: S - diaree (scaune apoase, senzaţie de usturime la eliminare, dureri abdominale, greţuri
)
31
NURSING CLINIC
32
NURSING CLINIC
33
NURSING CLINIC
34
NURSING CLINIC
35
NURSING CLINIC
Definiţie:
A învăţa este acea necesitate a fiinţei umane de a acumula cunostinţe, atitudini şi
deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente în
scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii.
37
NURSING CLINIC
38
NURSING CLINIC
Intervenţiile nursei:
- nursa identifică nevoile de cunoaştere ale individului, manifestările de dependenţă,
sursele de dificultate şi îl încadrează în grupa de risc în scopul planificării metodei şi
nivelului optim ce trebuie utilizat pentru ca individul să înveţe cum să-şi păstreze
sănătatea.
- nursa informează pacientul despre mijloacele şi resursele pe care le poate asigura
pentru a favoriza învăţarea: cărţi, pliante, reviste, etc.; ea susţine motivarea pacientului
faţă de cunoştinţele pe care urmează să şi le însuşească, pentru a fi autonom sau
independent în realizarea nevoilor personale.
39
NURSING CLINIC
Locul de muncă al asistentei este în general în spital, dar în acelaşi timp poate fi şi în
unităţile ambulatorii (policlinicile spitalelor sau policlinici de sine stătătoare).
SPITALUL: - reprezintă unitatea sanitară destinată îngrijirilor în mod special având caracter
curativ (de tratament) fiind organizată în servicii permanente:
- 2 tipuri – a) – pavilionar - cel puţin un etaj
b) - tip bloc
40
NURSING CLINIC
1. CAMERA DE PRIMIRE
- o sală de aşteptare; ea poate fi boxată (formată din mai multe boxe, camere mai mici), unde
bolnavul cu boli contagioase trebuie să fie izolat.
2. CAMERA DE CONSULTAŢIE
- pacientul trebuie să fie consultat de medicul de gardă care decide internarea şi secţia unde
urmează să fie internat.
3. CAMERA DE BAIE
- bolnavul este dezbrăcat, îmbăiat şi îmbrăcat în haine de spital.
41
NURSING CLINIC
Specialităţi:
- Interne
- Chirurgie
- Puericultură (pentru copii până la 1 an) şi Pediatrie
- Neuropsihiatrie
- Oftalmologie
- ORL
- Pneumologie (pentru pacienţii cu tuberculoză şi alte afecţiuni respiratorii)
- Obstetrică şi Ginecologie
- Balneofizioterapie
Secţia este compusă din:
- oficiu pentru spălarea vaselor
- sală pentru asistente
- sală de tratament
- toalete - pentru personal şi bolnavi
- camere baie - duşuri
- cameră lenjerie – pentru haine murdare şi curate
Băile pot fi amplasate la capătul coridorului sau în interiorul saloanelor.
42
NURSING CLINIC
43
NURSING CLINIC
44
NURSING CLINIC
DEZINFECŢIA:
Reprezintă operaţia de distrugere a agenţilor patogeni pentru a împiedica răspândirea
unei infecţii deja prezente.
Dezinfecţia se poate efectua prin metode fizice şi chimice.
Dezinfecţia prin mijloace fizice:
- dezinfecţia prin căldură uscată sau flambarea este utilizată exclusiv în laboratorul de
microbiologie.
- dezinfecţia prin căldură umedă se utilizează numai în cazul spălării automatizate a
lenjeriei şi veselei (la 90 grade Celsius).
- dezinfecţia cu raze ultraviolete - se utilizează în dezinfecţia suprafeţelor netede şi a
aerului în laboratoare, săli de operaţii.
Dezinfecţia prin mijloace chimice:
- se realizează prin utilizarea produselor biocide.
- biocidele, care sunt subîmpărţite în tipul 1 şi tipul 2, sunt utilizate pentru dezinfecţia:
- mâinilor (prin spălare sau frecare)
- pielii intacte
- suprafeţelor
- lenjeriei sau altor materiale moi
- dispozitivelor medicale, prin imersie în băi cu ultrasunete sau la maşini
automate.
Dezinfecţia prin mijloace chimice reprezintă metoda principală de prevenire a
infecţiilor în unităţile sanitare. Dezinfectantul chimic, în funcţie de compoziţie şi de
concentraţie, poate să inhibe creşterea microorganismelor (efect bacteriostatic, fungistatic,
virustatic) sau să aibă o acţiune letală asupra microorganismelor (efect bactericid, fungicid,
virucid, sporicid).
45
NURSING CLINIC
46
NURSING CLINIC
Alte substanţe dezinfectante sunt (s-au folosit în trecut, iar acum doar în anumite
locuri din ţară):
- clorură de var;
- cloramină;
- bromocetul sau D – catioulul;
- formolul;
- deroformul;
47
NURSING CLINIC
- hidrodul;
CLORURA DE VAR:
- are acţiune bactericidă, virulicidă, sporicidă – conţine 25 gr/1000 clor activ
- concentraţiile folosite fiind: - 10/1000/10gr la 1l/apă
- 20/1000/20gr la 1l apă
- 40/1000/40gr la 1l apă
- 50/1000/50gr la 1l apă
- 100/1000/100gr la 1l apă.
Mod de preparare: -se ia 1 Kg var cloros şi se pune într-o găleată emailată peste care
se toarnă 2/3 apă (2,3 litri se amestecă bine până devine o pastă omogenă compactă şi se
completează 6-7 litri/apă).
- se lasă să se limpezească 1-2 ore şi se foloseşte numai soluţia limpede;
- se foloseşte numai supernatantul, restul se aruncă;
- este foarte iritant pentru mucoase;
- se folosesc mănuşi de cauciuc.
CLORAMINA
- are acţiune bactericidă şi virulicidă, conţine 25/1000 clor activ şi se foloseşte în
următoarele concentraţii
- 5/1000
- 10/1000
- 20/1000
- 40/1000
- se păstreză în camere ferite de lumină, la rece şi se prepară zilnic;
- se găseşte sub formă de tablete;
48
NURSING CLINIC
CLORAMINA ,,B’’
- se utilizează la dezinfectarea termometrelor.
BROMOCETUL
- are acţiune bactericidă, se livrează în flacoane de un litru şi se foloseşte din concentraţia
1,2/1000; este incompatibil cu săpunul şi detergentul
- ingerarea produce arsuri grave pe esofag
FORMOLUL
- acţiune bactericidă, virulicidă, fungicidă
- soluţia se livrează sub forma aldehidă 40 gr şi se utilizează în concentraţie 2,5/1000
- este iritant pentru mucoase
- inhalarea accidentală duce la intoxicaţii
- se păstrează în recipiente bine astupate, eventual parafinate păstrându-se la temperatura
depozitului.
DEROFORMUL
- format din dero + formol + sodă + apă, are acţiune bactericidă şi virulicidă
- foarte iritant pentru tegumente şi mucoase
- inhalarea duce la accidente grave.
HIDRODUL
- acţiune bactericidă şi virulicidă, format din dero + sodă + apă
- este iritant pentru tegumente şi mucoase
- la preparare se utilizează mănuşi care după utilizare se clătesc bine.
2. Procedeul chimic:
- se face pe hainele bolnavului, pe care se pulverizează anumite substanţe chimice până la
umezire cu soluţia CIMEXAN
- apoi se usucă hainele, se introduc într-un sac de plastic cu 100gr - 200gr de substanţă
numită PLOTOX şi se păstrează astfel până la externarea pacientului.
În cazul SCABIEI (RÂIE):
- se face baie sau duş bolnavului cu săpunuri insecticide, de exemplu GAMEXAN
HEXACLORCICLOHEXAN, după care pielea va fi unsă cu creme sau uleiuri hidratante.
- operaţiunile se repetă până la dispariţia completă a paraziţilor, ouălor, larvelor.
50
NURSING CLINIC
52
NURSING CLINIC
53
NURSING CLINIC
Materiale necesare:
- tampoane pe port tampon
- apă boricată
- glicerină boraxată 20%
- spatulă linguală
- tăviţă renală
- mănuşi de cauciuc.
Pregătirea materialelor.
TEHNICA :
- spălarea mâinilor;
- bolnavul va sta în decubit dorsal cu capul într-o parte; sub bărbie se pune tăviţa renală, se
pune deschizătorul de gură între arcadele dentare; se înmoaie un tampon în soluţie de
glicerină boraxată şi se şterge limba – bolta palatină şi suprafaţa internă şi externă a
arcadelor dentare, cu mişcări dinăuntru înspre afară;
- aruncăm tamponul şi cu un alt tampon curăţăm dantura;
- pe un tampon îmbibat în glicerină boraxată se îndepărtează depozitul gros albicios de pe
limbă, iar buzele uscate şi crăpate se ung cu glicerină boraxată sau cu o cremă hidratantă.
OBSERVAŢIA POZIŢIEI BOLNAVULUI
- observarea poziţiei bolnavului în pat ne oferă anumite informaţii despre acesta şi de
asemenea ne ajută să îl aşezăm în anumite poziţii în timpul anumitor îngrijiri sau
tratamente.
Astfel avem: Poziţia - ACTIVĂ
- PASIVĂ
- FORŢATĂ.
1. POZIŢIA ACTIVĂ – bolnavul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor, poziţia este
identică cu a omului sănătos.
2. POZIŢIA PASIVĂ - este a bolnavului în stare gravă, bolnavul este lipsit de forţă
fizică, are nevoie de ajutor.
54
NURSING CLINIC
55
NURSING CLINIC
56
NURSING CLINIC
MOBILIZAREA BOLNAVULUI
- imobilizat – nu se poate mişca;
- mobilizabil - se poate mişca.
Mobilizarea bolnavului are ca şi scop prevenirea apariţiei unor complicaţii (escare,
tromboze) şi grăbirea procesului de vindecare.
Momentul mobilizării unui bolnav este hotărât de medic în funcţie de boală, starea
generală şi activitatea acestuia.
1. Pregătirea bolnavului
2. Mobilizarea capului şi a membrelor în poziţia de decubit dorsal
- se examinează bolnavul şi pulsul;
- se efectuează mişcări blânde, pasive de gimnastică în pat (se ridică mâna, piciorul, se
masează blând)
- se verifică pulsul bolnavului.
3. Ridicarea bolnavului în poziţia şezândă (se face cu multă blândeţe, la început cu
mişcări pasive asociate cu exerciţii de respiraţie)
Mobilizarea se mai poate face prin agăţare (deasupra patului se găseşte elementul
pentru agăţare).
4. Aşezarea bolnavului în poziţia şezândă
- la marginea patului (bolnavul va fi îmbrăcat) urmărindu-se faciesul , pulsul, respiraţia;
bolnavul rămâne în această poziţie treptat din ce în ce mai mult.
5. Aşezarea în fotoliu
- trebuie supravegheată de asistentă.
6. Ridicarea bolnavului în poziţia ORTOSTATICĂ (în picioare)
- trebuie supravegheată de asistentă
7. Efectuarea primilor paşi.
57
NURSING CLINIC
Astfel:
- din poziţia de decubit dorsal avem: - zona occipitală şi a omoplaţilor;
- regiunea: - coatelor;
- spatelui;
- feselor;
- călcâiele.
- din poziţia decubit lateral avem: - umerii;
- regiunea trohanteniană;
- partea internă şi externă a genunchilor.
- din poziţia şezândă şi semişezândă avem: - regiunea ischiatică şi trohanteriană.
PREVENIREA ESCARELOR
1. – prin schimbarea poziţiei bolnavului în pat
2. – toaleta pe regiuni
3. – schimbarea lenjeriei de corp
4. – schimbarea lenjeriei de pat.
Dacă totuşi apar escare, ele trebuie îngrijite şi tratate ca oricare plagă în „condiţii de
curăţenie perfectă”.
TRATAMENTUL ESCARELOR
Materiale necesare: - săpun acid - pentru schimbarea pH-ului suprafeţei pielii;
- alcool medicinal diluat;
- pudră talc mentolată;
- cremă cu antibiotice;
- soluţii dezinfectante - cloramină
- rivanol
- apă oxigenată
58
NURSING CLINIC
- betadină
- instrumente chirurgicale sterile.
Pregătirea materialelor se face lângă bolnav la pat.
- se pregătesc materialele;
- se pregăteşte bolnavul fizic şi psihic
- spălarea pe mâini şi luarea mănuşilor de unică folosinţă.
59
NURSING CLINIC
60
NURSING CLINIC
61
NURSING CLINIC
62
NURSING CLINIC
1. STETOSCOPUL BIAURICULAR
– este utilizat pentru ascultaţia zgomotelor produse în interiorul organismului prin
funcţionarea normală sau patologică a unor organe: inimă, plămâni, vase.
– prezintă două olive din ebonită care se introduc în ureche iar partea terminală este
formată dintr-o porţiune metalică pe care este aşezată o membrană fină pentru perceperea
diferitelor zgomote;
- aceste olive înainte de a se introduce în ureche şi după aceea/ de asemenea şi
membrana se dezinfectează prin ştergere cu alcool medicinal, nu se sterilizează şi se
păstrează în dulapul cu instrumente.
2. STETOSCOPUL MONOAURICULAR
- se foloseşte pentru ascultaţia bătăilor cordului fetal (BCF); poate fi confecţionat din
lemn sau metal.
- se dezinfectează prin ştergere cu un tampon îmbibat cu alcool medicinal; nu se
sterilizează şi se păstrează în dulapul cu instrumente.
3. SPATULA LINGUALĂ
– se foloseşte pentru examinarea cavităţii bucale şi a faringelui + tratarea lor; după
utilizare se spală cu apă, cu detergent cu ajutorul periilor şi se sterilizează prin fierbere,
autoclavare sau la Poupinel.
4. OGLINDA FRONTALĂ
– folosită la ORL pentru examinarea conductului auditiv extern, a foselor nazale, a
faringelui şi laringelui.
63
NURSING CLINIC
- este formată dintr-o bandă metalică sau de cauciuc reglabilă şi oglinda propriu zisă
care trebuie ştearsă pentru a se asigura vizibilitatea şi care trebuie protejată cu ajutorul unui
capac
- se păstrează în dulapul de instrumente medicale.
5. SPECULUL NAZAL
– folosit în ORL pentru lărgirea foselor nazale + examinarea în profunzime a acestora;
- se spală, dezinfectează, sterilizează după fiecare utilizare.
6. SPECULUL AURICULAR
– serveşte la examinarea conductului auditiv extern, a timpanului;
- se spală, se dezinfectează, sterilizează după fiecare utilizare.
7. DESCHIZĂTORUL DE GURĂ – DEPĂRTĂTORUL DE MAXILAR
- serveşte la îndepărtarea maxilarelor şi pentru menţinerea deschisă a cavităţii bucale
în timpul unor tratamente, îngrijiri ale cavităţii bucale, faringelui, esofagului şi laringelui;
- se spală, dezinfectează, sterilizează după fiecare utilizare.
8. PENSA DE PRINS LIMBA
– serveşte pentru prins limba în cazul unor tratamente, îngrijiri ale cavităţii bucale,
faringelui, esofagului şi ale laringelui în timpul anesteziei;
- se spală, se dezinfectează, se sterilizează.
9. VALVA VAGINALĂ
– se foloseşte în obstetrică şi ginecologie, pentru lărgirea vaginului pentru examinare
şi tratamente şi în unele investigaţii de specialitate
- se spală, se sterilizează.
10. SPECULUL VAGINAL BINAL
11. PELVIMETRUL
- serveşte pentru măsurarea diametrului bazinului (între cele două creste iliace);
- se dezinfectează cu alcool medicinal.
12. HISTEROMETRUL
– pentru măsurarea cavităţii uterine;
- se sterilizează.
64
NURSING CLINIC
13. SERINGILE
- servesc în administrarea diferitelor medicamente sub formă de soluţii, cât şi pentru
recoltarea sângelui şi a lichidului cefalorahidian (LCR);
- mici pompe care servesc la injectare pentru spălarea unor conducte: (auditiv)
- sunt utiluzate la administrarea alimentelor, la prematuri şi la măsurarea unei
cantităţi exacte de soluţii;
Seringa are două părţi: - corpul;
- pompa sau pistonul.
Acul are teacă de protecţie.
Corpul seringii poate fi din format din sticlă sau plastic; prezintă două extremităţi
prevăzute cu armătură metalică, una dintre ele terminându-se printr-un tub cilindric, iar
celălalt printr-un inel.
Tubul cilindrului care se termină sub formă de tub şi pe care se fixează acele poartă
denumirea de AMBOU.
(PARTEA DE STICLĂ) – corpul seringii de sticlă sau plastic este gradată.
Etanşeitatea unei seringi se verifică prin apăsarea pe amboul seringii şi trăgând
pistonul în jos = pistonul nu trebuie să cadă.
Se sterilizează prin fierbere sau la autoclav.
TIPURI DE SERINGI – Seringa ANEL - se utilizează la oftalmologie
1. seringa RECORD (sticlă + metal);
2. seringa LUER (se utilizează la recoltări, e formată din sticlă + sticlă);
3. seringă de unică folosinţă de toate dimensiunile;
4. seringă de tuberculină (are 1 ml şi este gradată din sută în sută diviziuni);
5. seringa GUYON (pentru spălări ORL, spălături vaginale)
Pe ambou se ataşează acele de diferite mărimi utilizându-se pentru administrarea
injecţiilor : - IM (intramusculare);
- IV (intravenoase);
- subcutanate (SC);
- intradermice (IDR).
65
NURSING CLINIC
66
NURSING CLINIC
67
NURSING CLINIC
Materialul pentru cusut se numeşte CATGUT; este un fir fabricat din intestin de oaie
care se introduce într-un flacon cu soluţie etilică (alcool 90 %).
MĂNUŞILE CHIRURGICALE – de diferite mărimi şi unică folosinţă ambalate; între ele
există straturi de tifon iar în interior pudră de talc.
CUTIILE PENTRU INSTRUMENTE – confecţionate din material inox sub formă
triunghiulară şi cele speciale sunt CASOLETELE care au formă rotundă şi sunt
confecţionate din metal.
! Toate instrumentele chirurgicale se folosesc sterile; se păstrează în containerele
în care au fost sterilizate, în vederea folosirii. Un material steril se utilizează la o
singură persoană, pentru o singură procedură.
4. – submerjarea
5. – clătirea finală
6. – uscare
7. – verificarea calităţii seringii
8. – verificarea vârfului acelor
9. – pregătirea cutiilor cu seringi urmată de sterilizare
10.– sterilizarea se poate face prin fierbere, prin autoclavare.
70
NURSING CLINIC
- halatele, bonetele, măştile, mănuşile de aţă, ciorapi chirurgicali; acestea toate vor fi
aşezate în casolete în ordinea inversă a utilizării fără a fi presate.
3. – pregătirea materialului moale pentru secţiile cu risc crescut de infecţii: - nou
născuţi, terapie intensivă, secţiile pentru arşi.
4. – pregătirea aparatelor endoscopice – (cistoscop, bronhoscop, gastroscop,
colonoscop) pentru antiseptizor:
- demontarea aparatelor;
- fierberea şi curăţirea aparatelor.
În unităţile de asistenţă medicală, sterilizarea se realizează prin metode fizice, abur sub
presiune sau abur la temperatură şi presiune ridicate/ scăzute, căldură uscată, precum şi prin
metode combinate fizico- chimice.
71
NURSING CLINIC
72
NURSING CLINIC
73
NURSING CLINIC
Între pereţi se introduce apa care se transformă în vapori prin fierbere; aceştia pătrund
în cazanul interior prin nişte orificii situate în partea superioară şi de aici în casoletele care
sunt introduse în autoclav cu orificiile deschise.
- sursa de căldură: - electrică, gaz, aragaz.
Temperatura aburului din autoclavă se măsoară cu ajutorul unui manometru de
presiune care are echivalenţă în º C.
- la o presiune de 1 Atmosferă = 120º C;
- la o presiune de 1,5 Atm = 128º C;
- la o presiune de 2 Atm = 133º C;
- la o presiune de 2,5 Atm = 139º C.
Pregătirea materialelor
- a. pregătirea instrumentarului metalic, sonde de cauciuc, material plastic, materialul
moale (halate, măşti)
- b. pregătirea autoclavei – se introduce apa şi se pune la sursă.
- c. obţinerea temperaturii necesare sterilizării.
Considerăm sterilizarea începută în momentul în care manometrul indică temperatura
dorită.
- se reglează sursa de căldură pentru ca presiunea să se menţină constant încă 30 minute.
Autoclavul este prevăzut cu o supapă de siguranţă care să nu permită ca presiunea să
depăşească 2,5 ATM.
Încheierea sterilizării – se întrerupe sursa, se lasă să scadă presiunea la 0º C, se lasă
încă 15 minute după care se deschide capacul autoclavei permiţând ca materialele să se usuce
complet; pe cutii, pe casolete se pune banda cu date: ora, numele etc.
Valabilitatea instrumentelor sterilizate la autoclave sunt 48 h dacă cutiile nu au fost
deschise.
74
NURSING CLINIC
Supravegherea bolnavului este una din sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale. Ea trebuie să raporteze medicului tot ce observa în timpul zilei la un bolnav, într-
un mod sistematic:
- comportamentul bolnavului
- funcţiile vitale şi vegetative ale organismului
- apariţia unor manifestări patologice.
- dacă starea e mai puţin gravă, are o atitudine asemănătoare cu a unei persoane
sănătoase.
- dacă starea e gravă, el devine adinamic; musculatura îşi pierde tonicitatea, mişcările
active nu se mai pot efectua = atitudine pasivă
- în afecţiunile însoţite de dureri, bolnavul caută să menajeze partea dureroasă: în caz de
fractură costală, va sta pe partea sănătoasă; în ulcerul gastric, se aşeaza în decubit ventral sau
lateral stâng (poziţie antalgică).
- poziţia în pat poate fi determinată şi de nevoia de a uşura unele funcţii ale
organismului: în pleureziile cu lichid abundent, bolnavul stă culcat pe partea bolnavă, pt. ca
partea indemnă să facă mişcări respiratorii mai ample
- uneori poziţia pacientului este patogno-monică: în meningita tuberculoasă- poziția „în
cocos de puşcă”
Expresia feţei bolnavului poate arăta gradul de inteligenţă, dar şi anumite stări
psihice: durere, spaimă, agitaţie, oboseală, bucurie, depresie.
- faţa este anxioasă şi cianotică la pacienţii cu insuficienţă circulatorie gravă
- în peritonită – faţa este acoperită cu sudori reci, ochii sunt înfundaţi, privirea e
anxioasă
- în boala Basedow - hipertiroidism - ochii sunt ieşiti din orbite, faţa trădează spaima
(exoftalmie)
Starea psihică/de conştienţă a bolnavului
- asistenta observă dacă pacientul îşi păstrează cunoştinţa, dacă este obnubilat sau
complet inconştient, dezorientarea în timp şi spaţiu, iluziile şi halucinaţiile.
- apatia se manifestă printr-un dezinteres faţă de mediu şi persoana proprie
- somnolenţa se manifestă prin necesitatea de a dormi îndelungat, dar pacientul poate fi
trezit; dacă el nu poate fi trezit şi nu reacţionează nici la excitaţii puternice, este vorba
de comă.
Pofta de mâncare - apetitul bolnavului
- asistenta va căuta să afle dacă lipsa apetitului este generală, dacă există alimente
preferate sau evitate, dacă inapetenţă este reală sau doar declarată.
76
NURSING CLINIC
77
NURSING CLINIC
FOAIA DE TEMPERATURĂ
78
NURSING CLINIC
- pe foaia de temperatură se mai pot nota cu săgeţi în diferite culori convenţionale (de
obicei roşu), diferite evenimente ca: intervenţia chirurgicală, transfuzia de sânge sau plasmă,
sedinţa de hemodializă, etc.
- tipuri de foi de temperatură:
- a adultului
- de pediatrie, care cuprinde de exemplu date despre alimentaţia sugarului (lapte
de mamă, de vacă, piure de legume)
- foaia de temperatură din secţiile de Terapie intensivă are particularităţi: ziua de boală
se împarte în ore - 24 h, cuprinzând în plus planul complet de îngrijire şi tratament, precum
şi analizele de laborator.
79
NURSING CLINIC
- ulei de vaselină
- alcool medicinal
- foaia de temperatură
- pix albastru
Pregătirea materialelor:
- verificarea integrităţii termometrului
- se verifică dacă Mercurul este coborât în rezervor
- se scoate din soluţia dezinfectantă
- se şterge cu un tampon uscat
Pregatirea fizică şi psihică a bolnavului: poziţia sezândă/ decubit dorsal
Tehnica:
- în axilă – se face toaleta cu apă şi săpun a regiunii axilare, se şterge prin tamponare, se
introduce bulbul termometrului în centrul axilei, se îndoaie membrul superior pe torace; se
menţine 10 minute, se scoate, se şterge, se citeşte şi interpretează.
- în cavitatea bucală - termometrul ţinut ca un creion se lubrefiază cu apă, se introduce
în cavitatea bucală sub limbă; bolnavul închide gura aproximativ 5 minute, fără să-l spargă
cu dinţii; apoi se scoate, se citeşte, se interpretează.
- in rect – este indicată la bolnavii gravi, comatoşi, inconştienţi, la sugari şi copii mici;
se lubrefiază vârful termometrului cu ulei de vaselină; poziţia pacientului este decubit dorsal
sau lateral; cu mâna stângă se vizualizează rectul, iar cu dreapta se introduce bulbul
termometrului prin mişcări blânde de rotaţie; se menţine aproximativ 3 minute, până când
coloana de mercur nu mai urcă: se scoate, se şterge şi se dezinfectează cu alcool medicinal,
se citeşte şi se interpretează.
Notarea cifrică
- valorile obţinute se notează într-un carnet al asistentei medicale, iar ulterior în foaia de
temperatură, menţionând numele, prenumele, salonul, nr.patului.
Notarea grafică
- fiecare pătrăţică a foii de temperatură corespunde la două zecimi de grade Celsius
(două subdiviziuni); prin unirea valorilor de dimineaţă şi seară se obţine curba termică
Interpretarea rezultatelor:
80
NURSING CLINIC
Intervenţiile nursei:
- creează şi menţine o atmosferă adecvată: temperatura mediului ambiant să fie 20 - 22
de grade, umiditate medie, aerisire bună.
- utilizează iniţial metode non-farmacologice de scădere a temperaturii: dezbrăcarea de
haine groase, hidratare, umezirea corpului cu apă călduţă, aplicarea de gheaţă în axilă şi zona
inghinală, aplicarea de comprese cu apă rece pe frunte, membrele superioare şi inferioare.
- administrează medicaţia antitermică la indicaţia medicului, evită utilizarea preparatelor
interzise (Aspirina trebuie evitată la copiii cu semne de viroză).
- măsoară şi monitorizează valorile temperaturii pacientului, le notează în foaia de
temperatură, precum şi răspunsul la administrarea medicamentelor.
- combate deshidratarea produsă de febră: supraveghează rehidratarea pacientului, fie pe
cale orală, fie prin perfuzii intravenoase indicate de medic.
81
NURSING CLINIC
- foaia de temperatură
- pix albastru
Tehnica:
- se pregătesc materialele
- pregătirea bolnavului se face în poziţia de decubit dorsal; nu se anunţă bolnavul, cel
mai bine fiind evaluarea în timpul somnului
- se pune podul palmei pe cutia toracică; se numără frecvenţa mişcărilor respiratorii,
mai exact numărul de inspiraţii (mişcări de ridicare a toracelui) pe un minut, sau pe un sfert
pe minut - daca respiraţia e regulată - şi se înmulţeste cu patru.
Notarea cifrică: se notează în carnetul asistentei numele, prenumele, salonul, nr.
patului
Notarea grafică:
- pentru fiecare pătrăţică a foii de observaţie corespund 2 respiraţii pe minut.
Interpretarea rezultatelor
- valori fiziologice: - nou născut – 30 -50 respiraţii/min
- la 2 ani – 25 - 35 resp/min
- la 12 ani – 15 - 25
- la adult – 16 - 18
- la vârstnici – 15 - 25
- valori patologice: - accelerarea ritmului respirator = tahipnee
- reducerea - rărirea ritmului respirator = bradipnee
- perturbarea ritmului respirator, lipsa, setea de aer = dispnee
- oprirea completă a respiraţiei = apneea
- dispneea poate fi de mai multe feluri, de exemplu: dispneea Cheyne - Stokes /dispneea
Kussmaul.
- dispneea Cheyne - Stokes – este o respiraţie cu amplitudine crescătoare, până se atinge
amplitudinea maximă; apoi amplitudinea scade până la apnee – care dureaza 10 - 15 sec;
apoi tot acest ciclu se reia.
82
NURSING CLINIC
- dispneea Kusssmaul – apare atunci când pH-ul sângelui scade sub 7,2; apare frecvent
în unele come; este o bradipnee accentuată, cu o inspiraţie profundă şi zgomotoasă, urmată
de o pauză lungă şi apoi de o expiraţie tot aşa de lungă ca şi inspiraţia.
- dispneea de efort – indică saturaţia insuficientă a organismului cu oxigen în timpul
efortului; poate apare în boli ale aparatului cardiovascular sau respirator.
- dispneea de repaus – este o dispnee permanentă; pacientul nu poate sta în decubit
dorsal, el va sta în poziţia șezând (ortopnee).
- în dispnee se notează orarul, intensitatea, evoluţia în timp.
Intervenţiile nursei:
- nursa trebuie să analizeze atent caracteristicile dispneei, precum şi semnele care o
însoţesc: tiraj, wheezing, cianoză, anxietate, intoleranţă la efort, ortopnee.
- trebuie eliberate şi menţinute libere căile aeriene
- se asigură poziţia care să faciliteze ventilaţia pulmonară, să scadă întoarcerea venoasă:
şezând sau semişezând
- se administrează oxigen, pe sondă nazală sau pe mască, în concentraţie de 100%, cu un
debit de 6 - 8 l /min; repausul la pat este o măsură importantă pentru reducerea necesarului
de oxigen al pacientului.
- se masoară TA, pulsul, se monitorizează starea de conştienţă, evoluţia cianozei şi a
celorlalţi parametri.
- administrează medicaţia indicată de medic şi supraveghează evoluţia sub tratament.
- combate anxietatea şi depresia pacientului cauzate de boală.
83
NURSING CLINIC
84
NURSING CLINIC
- a. femurală
- a. poplitee
- a. tibială posterioară
Notarea cifrică: se notează în carnetul asistentei medicale nume, prenume, salon, nr.
patului.
Notarea grafică:
- fiecare pătrăţel al foii de temperatură corespunde la 4 pulsaţii pe minut.
- prin unirea valorilor de dimineaţă şi seară și a zilelor de boală cu creion roşu se
obţine „curba pulsului”
Interpretarea frecvenţei pulsului:
- în mod fiziologic, frecvenţa este în funcţie de vârstă, sex şi starea emotională.
- tot din punct de vedere fiziologic, există tahicardie în ortostatism, efort fizic şi psihic,
emoţii, stress/ şi bradicardie în stare de repaus absolut fizic, psihic.
Valori fiziologice ale pulsului:
- nou-născut: 130 - 140 b/min
- copil mic: 100 - 120 b/min
- copil sub 10 ani: 90 - 100 b/min
- adult: 60 - 80 b/min
- vârstnic: 80 - 90 b/min
Tahicardia = accelerarea bătăilor inimii peste 100 b/min
Bradicardia = reducerea numărului de bătăi ale inimii sub 60 b/min.
Modificările patologice ale pulsului:
- modificări ale frecvenţei: - puls tahicardic (mai rapid)
- puls bradicardic (mai rar)
- ritmicitatea: - puls ritmic
- puls aritmic
- amplitudinea: - puls cu amplitudine mică – filiform
- puls cu amplitudine crescută
- volumul – tensiunea pulsului: - puls dur/ puls moale
- celeritatea:
85
NURSING CLINIC
86
NURSING CLINIC
87
NURSING CLINIC
88
NURSING CLINIC
89
NURSING CLINIC
90
NURSING CLINIC
Intervenţiile nursei:
- nursa trebuie să evalueze atent durerea precordială, pentru a diferenţia cazurile în
funcţie de severitate şi pentru a stabili cauza cardiacă sau extracardiacă a durerii.
- pacientului i se recomandă repaus la pat, se administrează oxigen 100%, cu debit de 6-
8 l/ min.
- se monitorizează funcţiile vitale: puls, TA, respiraţie; se efectuază ECG pentru
decelarea modificărilor caracteristice cardiopatiei ischemice; este indicat ca monitorizarea
ECG să fie continuă, pentru că aspectul electric al inimii se poate schimba în dinamică.
- se realizează acces intravenos, se recoltează probele biologice, se administrează
medicaţia prescrisă de medic şi se urmăreşte efectul acesteia; este combătută, de asemenea,
durerea şi anxietatea.
- după remiterea simptomelor acute, se educă pacientul pentru renunţarea la fumat,
exerciţii fizice regulate şi dietă cu conţinut redus de colesterol.
91
NURSING CLINIC
92
NURSING CLINIC
Tehnica:
- spălarea pe mâini
- colectarea începe la 7-8 dimineaţa; recoltarea se face până a doua zi la 7-8 dimineaţa
(24 de ore)
- prima urină se aruncă, ultima se adaugă la cantitatea de urină emisă; se totalizează
cantitatea pe 24 de ore, se măsoară, se determină densitatea cu urodensimetrul;
- se face buletinul de analiză cu numele, prenumele, cantitatea de urină şi se va trimite la
laborator
- spălarea pe mâini
Notarea diurezei:
- se notează cifric în carnetul asistentei
- din punct de vedere grafic, pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se
socotesc 100 ml de urină; se notează în grafic cu creion (pix) albastru, sub forma unei
coloane haşurate, care să corespundă în partea superioară cu cantitatea de urină a zilei
respective
Interpretarea rezultatelor:
- din punct de vedere fiziologic: - la femei = 1000 - 1400 ml/24h
- la barbaţi = 1200 - 1800 ml/24h
- frecvenţa micţiunilor: - copii = 4 - 5/zi
- adulţi = 5-6/zi
- vârstnici = 6 - 8/zi
- ritmul: de 3 ori mai mult ziua decât noaptea
- modificări în funcţie de alimente:
- cu cât urina este mai diluată, ea este mai deschisă la culoare şi invers
- în regimul bogat în carne – culoarea este închisă
- în regimul vegetal – culoarea este deschisă
- modificări în funcţie de medicamente:
- tratamentul cu Aspirină, Chinină – modifică culoarea în cafeniu, roşu, brun
- tratamentul cu Piramidon – modifică culoarea în roz, cărămiziu
93
NURSING CLINIC
- aspectul urinii: - este clar, limpede la început, apoi devine uşor tulbure datorită
coagulării mucinei, prezenţei celulelor epiteliale în căile urinare şi mucusului din organele
genitale
- densitatea urinii: - se determină imediat după emisie (pentru că prin răcire se modifică
densitatea); se face cu urodensimetrul.
Intervenţiile nursei:
- va fi realizat zilnic bilanţul hidric (raportul ingesta/excreta; cântărirea pacientului;
hidratarea corespunzătoare a organismului).
- se măsoară sau se recoltează urina pe 24 de ore pentru monitorizarea volumului şi
pentru probe biologice.
- se asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor după micţiune.
- se administrează tratamentul specific, local sau general.
- în caz de glob vezical: se aplică căldură locală, se stimulează micţiunea cu ajutorul
jetului de apă; dacă manevrele eşuează, se execută sondajul vezical.
- în caz de incontinenţă urinară: se recomandă dispozitive absorbante, igienă riguroasă a
regiunii perineale, aplicarea locală de creme şi uleiuri; pentru reeducarea controlului
sfincterian, pacientul este învăţat să efectueze exerciţii de întărire a musculaturii perineale şi
abdominale.
94
NURSING CLINIC
95
NURSING CLINIC
96
NURSING CLINIC
Observarea vărsăturilor:
- din punct de vedere al frecvenţei, există:
- vărsături ocazionale, ce apar în intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute
- vărsături frecvente – în stenoza pilorică, când vărsăturile sunt după mese, la
câteva ore sau chiar a 2-a zi
- vărsături incoercibile (continue, ce par a nu putea fi oprite) – în graviditate, unele
afecţiuni psihice
- din punct de vedere al orarului, există:
- vărsături matinale – dimineața pe stomacul gol – la gravide, alcoolici
- vărsături postprandiale – după mâncare sau chiar în timpul alimentaţiei
la neuropaţi
- tardive – la 24 de ore după alimentaţie – în ulcer sau cancer gastric
- din punct de vedere al cantităţii: - se face bilanţul pe 24 de ore
- din punct de vedere al conţinutului, există:
- vărsături alimentare
- mucoase – apoase – apar la etilici, gravide
- fecaloide – apar în ocluziile intestinale, mai ales localizate pe
intestinul gros
- biliare – în colecistopatii
- purulente – în gastritele flegmonoase
- sanguinolente sau cu sânge pur
- din punct de vedere al culorii, există vărsături:
- vărsătura cu sânge roşu, proaspăt sau parţial digerat, ”in zaţ de cafea” =
hematemeza = hemoragie digestivă superioară, apare în ulcerul gastric /cancerul
gastric, gastrite, ulcer duodenal
- galben- verzui = vărsături biliare
- gălbui – murdar – apar în ocluziile intestinale
- incolore – cu suc gastric – apar în gastrite, ulcere
- din punct de vedere al mirosului, avem vărsături:
- cu miros fad, acru – în hiperclorhidii
97
NURSING CLINIC
98
NURSING CLINIC
99
NURSING CLINIC
- scăzută – în dizenterie
- culoarea: - galben-aurie, verde
- albicioasă, gri- murdară – în ictere mecanice, pancreatite cronice
- negru lucios, ca păcura = melenă – în hemoragii digestive superioare
- scaun amestecat cu sânge proaspăt – hemoragii în porţiunea inferioară a
tubului digestiv
- mirosul: - acid – semnifică fermentaţie exagerată
- putred – putrefacţie exagerată
- prezenţa de elemente patologice:
- mucus, puroi, sânge – apare în boli inflamatorii intestinale, cancer colorectal,
dizenterie, diverticuli, polipi
- ţesut muscular nedigerat = creatoree, apare în pancreatita cronică
- scaune cu paraziţi intestinali sau ouă de paraziţi (ascarizi, oxiuri, chiste de
Giardia Lamblia)
- simptome însoţitoare: - colici abdominale, febră, greţuri, vărsături
- semne de deshidratare: tegumente şi mucoase uscate, oboseală,
slăbiciune musculară.
Intervenţiile nursei:
- notarea în foaia de temperatură: - se notează cu pixul albastru, fiecare scaun este notat
cu o liniuţă verticală, numărul total de scaune pe 24 h fiind trecut într-o căsuţă de la baza
foii de temperatură.
- nursa măsoară greutatea pacientului, apreciază cantitatea de materii fecale eliminate,
realizează bilanţul hidric (raportul dintre lichidele ingerate şi cele eliminate).
- pacientului i se recomandă repaus la pat; se vor recolta probele biologice: VSH,
hemoleucograma, examen coproparazitologic, coprocultura, proba de digestie în scaun, alte
probe la indicaţia medicului.
- nursa supraveghează alimentaţia bolnavului, aceasta fiind la început hidrică, iar apoi
cu orez, morcovi, banane, carne slabă, cu evitarea alimentelor grase şi condimentelor,
dulciurilor
- administrează, la indicaţia medicului, perfuziile de reechilibrare hidroelectrolitică şi
100
NURSING CLINIC
101
NURSING CLINIC
102
NURSING CLINIC
103
NURSING CLINIC
- papuloase
- veziculoase
- pustuloase
- F. Hemoragiile cutanate – pot fi cauzate de tulburări de coagulare, de fragilitatea
vaselor; ele sunt de mai multe tipuri:
- peteșiile – sunt hemoragii punctiforme, ovalare, rotunde
- echimozele – sunt pete hemoragice extinse, pot fi însoţite şi de hemoragii ale
mucoaselor
- epistaxisul - reprezintă sângerarea din cavitatea nazală
- gingivoragia – reprezintă sângerarea de la nivelul gingiilor
- hematemeza – reprezintă vărsatura cu sânge rosu sau în „zaţ de cafea”
- rectoragia – reprezinta eliminarea prin anus a sângelui roşu, singur sau amestecat cu
materiile fecale.
Intervenţiile nursei:
- bolnavul nu trebuie să devină o sursă de infecţie pentru cei din jur; astfel, leziunile
cutanate sunt dezinfectate corespunzător şi pansate steril; zonele indemne vor fi igienizate.
- bolnavul va fi echilibrat nutriţional (alimentaţie bogată în proteine, fructe)
- produsele pentru laborator trebuie corect recoltate şi prelucrate (crustele, puroiul, firele
de păr).
- fiecare pacient trebuie să beneficieze de articolele şi asistenţa necesară îngrijirii
părului, unghiilor, gurii, dinţilor; dacă pacientul este imobilizat la pat, toaleta sa este
efectuată pe regiuni, la pat, de către nursa.
- administrează, la indicaţia medicului, medicamentele, unguentele, soluţiile, pudrele şi
monitorizează răspunsul la tratament.
104
NURSING CLINIC
Manifestări fiziologice:
- prima menstruaţie = menarha, apare la 11-12 ani
- ciclurile menstruale sunt regulate, apar în medie la 28 de zile interval, durează în
medie 3-4 zile, sunt moderat dureroase, sângele este roşu-închis, cu miros fad.
Manifestări patologice:
- amenoreea = lipsa menstruaţiei, din cauze fiziologice (sarcina) sau patologice (tumori)
- dismenoreea – se referă la durerile intense asociate menstruaţiei
- menoragiile = menstruaţiile prelungite
- metroragiile = hemoragiile exteriorizate vaginal, între menstruaţii (fibroame uterine)
- polimenoree = menstruaţii care survin la intervale mai mici de 28 de zile
- oligomenoree = menstruaţii care survin la intervale mai mari de 28 de zile
Secreţiile vaginale sunt produse de către glandele situate la nivelul colului uterin, cu
rol în lubrefiere, umectare, transport (al spermatozoizilor).
- de la pubertate, secreţia este prezentă permanent, fiind mai abundentă la ovulaţie
- aspectul normal este de albuş de ou, transparentă sau alb-lăptoasă (leucoree
fiziologică)
Manifestări patologice:
- hidroree = secreţie vaginală abundentă, 200-400 ml/ 24h
- candidoza vaginală = secreţie vaginală alb-gălbuie, brânzoasă, pruriginoasă
- trichomoniaza vaginală = secreţie alb gălbuie-spumoasă, aerată, pruriginoasă
- neoplasmul (cancerul) genital = secreţie cafenie
Intervenţiile nursei:
- observă şi notează tipul de hemoragie sau alte eliminări vaginale
- aşează pacienta în decubit dorsal, contraindică deplasarea în caz de hemoragie
- asigură condiţii de igienă personală – toaletă locală, pansament absorbant
105
NURSING CLINIC
Sarcina revine AMG-istei (asistentei medicale generaliste), se face cu mult bun simţ şi
răspundere, trebuie realizata în condiţii optime.
Norme generale:
- orarul recoltărilor (când se recoltează): recoltările se efectuează de obicei dimineaţa, între
orele 7 şi 10; în urgenţe, practic recoltarea se poate face oricând, laboratoarele funcționând
permanent.
- pregătirea psihică şi fizică a bolnavului; bolnavul trebuie să fie nemâncat (a jeun) cu
aproximativ 8 ore înainte.
- pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare recoltării.
106
NURSING CLINIC
107
NURSING CLINIC
A. În scop explorator
- efectuarea puncţiei: se aplică garoul în treimea inferioară a braţului; cu ajutorul degetelor
palpatoare palpăm venele; se pune în evidenţă vena cea mai vizibilă; se dezinfectează locul
ales cu un tampon cu alcool sau tinctură de iod; se solicită bolnavului să închidă pumnul şi să
rămână cu el închis; seringa se ţine în mâna dreaptă şi puncţia începe dedesubtul venei care
urmează să fie puncţionată, fixând zona cu policele şi tracţionând uşor tegumentele pentru a
fixa mai bine vena; se introduce acul în mijlocul venei, în direcţia axului longitudinal, cu
bizoul orientat în sus; se simte acul trecând prin stratul de piele, mai rezistent şi peretele
venei, mai elastic; se împinge acul de-a lungul venei, la o adâncime de 1 – 1,5 cm; cu mâna
stângă se trage încet pistonul, aspirând – dacă acul este corect plasat în venă, în seringă apare
sânge; se aspiră cantitatea de sânge necesar pentru analiza dorită; apoi se desface nodul
garoului şi bolnavul deschide pumnul. Se aplică un tampon de vată uscat peste locul unde
este acul, se retrage apoi acul; tamponul se menţine apăsat, pentru efectuarea hemostazei.
Cotul nu se îndoaie, pentru a nu favoriza apariţia hematoamelor. Se dezinfectează locul
puncţiei cu alcool sau tinctură de iod.
Incidente:
- sângele poate infiltra ţesutul perivenos (hematom) – se retrage acul şi se comprimă
regiunea cu un tampon steril
- acul poate trece dincolo de venă, perforând şi peretele opus – se retrage uşor acul
- bolnavul poate prezenta ameţeli, paloare, lipotimie – puncţia este oprită imediat şi se
anunţă medicul.
B. În scop terapeutic: paşii de execuţie sunt la fel ca la puncţia venoasă, dar după ce
acul a pătruns în venă, se îndepărtează garoul, iar dacă vena nu a fost afectată (hematom),
lent se efectuează injecţia intravenoasă.
C. Explorator şi terapeutic
Recipienţii cu sânge recoltat se etichetează şi cu buletinele de analiză se trimit la
laborator.
Îngrijirea post tehnică: acele se aruncă, supravegherea bolnavului; reorganizarea
locului de muncă; spălarea pe mâini.
108
NURSING CLINIC
109
NURSING CLINIC
110
NURSING CLINIC
- neutrofile: 65%
- eozinofile: 2 - 3%
- bazofile: 0,5 - 1%
LIMFOCITE: 25 - 28%
MONOCITE: 6 - 7%
PLASMOCITELE: nu se găsesc în mod normal, sunt prezente doar în cazuri patologice
(mielomul multiplu).
VSH: valorile normale sunt de 3 - 5mm/ la prima oră, 5 - 10 mm la 2 h - la femei, cu 1-3
mm/h mai mult ca la bărbaţi
HEMATOCRITUL: - valorile normale sunt 45% la bărbaţi, 40% la femei
Recoltarea sângelui pentru examinări biochimice:
- se efectuează prin puncţie venoasă, dimineaţa pe nemâncate (a jeun);
- se recolteaza între 2-5 ml sânge fără anticoagulant
Se pot determina: ureea, creatinina, acidul uric, colesterolul total şi fracţiunile sale –
HDL colesterol, LDL - colesterol, teste de disproteinemie, fosfatemie, fosfataza alcalină,
transaminaze, amilazemie, electroforeza, calcemie, sideremie, rezerva alcalină.
*Se recoltează 2 ml sânge + 4mg florura de Na pentru determinarea fibrinogenului.
Alte substante anticoagulante:
- citrat de Na 3,8%, florura de Na, oxalat de K, EDTA, heparina
Recoltarea sângelui pentru examenele serologice
- examenele cercetează prezenţa sau absenta anticorpilor în serul bolnavului.
- aceste examinări se utilizează pentru depistarea bolilor infectioase (febra tifoidă, sifilis,
holera); de asemenea, sunt utile în diagnosticul şi monitorizarea unor boli reumatologice
(poliartrita reumatoidă) sau autoimune (hepatita autoimună, ciroza biliară primitivă).
- recoltarea se face prin puncţie venoasă direct în eprubetă, fără seringă, în cantitate de 5 - 10
ml.
- după coagulare se desprinde cheagul de peretele eprubetei şi după 30 de minute se
decantează serul într-o eprubetă direct sau cu ajutorul unei pipete Pasteur sterile; serul
nehemolizat are culoare gălbuie, iar cel hemolizat este de culoare roz.
111
NURSING CLINIC
112
NURSING CLINIC
113
NURSING CLINIC
- tavă cu spatulă linguală sterilizată, eprubete cu tampoane sterile sau cu o ansă sterilă
- medii de cultură: bulion sau geloză
- lame de microscop curate, uscate, degresate
- mască protecţie
- taviţă renală
*Pregătirea materialelor
*Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului
- se invită bolnavul să-şi deschidă gura, limba se apasă cu spatula; cu tamponul faringian
steril se şterge depozitul de pe faringe şi amigdale, iar dacă este cazul se dezlipeşte o
porţiune mică din membrana falsă.
- se flambează gura eprubetei, se introduce tamponul faringian şi se închide eprubeta.
- se pot efectua frotiuri sau putem însămânţa pe medii de cultură
- se etichetează eprubetele
- se completează buletinul de analiză
- se transportă imediat la laborator; timpul scurs de la recoltare până la însămânţare nu va
depăşi 5-6 h.
- reorganizarea locului de muncă
Recoltarea secreţiilor purulente
- scop explorator. Se face cu seringa.
Recoltarea materiilor fecale
- se realizează în vederea examinării lor microscopice, biochimice, bacteriologice şi
parazitologice.
Examenul bacteriologic: permite diagnosticarea unor boli infecţioase gastrointestinale,
pentru depistarea bacilului tific (febra tifoidă), bacilului dizenteric (dizenterie), bacilul
tuberculos, vibrionul holeric şi enterobacteriile din toxiinfecţiile alimentare; după stabilirea
diagnosticului se supraveghează evoluţia bolii şi a persoanelor purtătoare de germeni
patogeni.
Examinarile biochimice şi examenul pentru digestie - permit descoperirea unor
tulburări în secreţia fermenților digestivi, prezenţa microscopică a sângelui în scaun.
Examinări parazitologice: pun în evidenţă parazitozele intestinale
115
NURSING CLINIC
116
NURSING CLINIC
117
NURSING CLINIC
119
NURSING CLINIC
Sondajul: - reprezintă introducerea unei sonde sau cateter de cauciuc, material plastic
prin căile naturale într-un organ cavitar sau canalicular.
Scop: - explorator, terapeutic;
Spălătura: - este introducerea de lichid în cavitatea sondată în scopul îndepărtării
substanţelor formate sau introduse accidental în acea cavitate.
REGULI GENERALE: în efectuarea, sondajelor şi spălăturilor:
- pregătirea psihică a bolnavului
- pregătirea medicamentoasă, regim dietetic necesar pentru efectuarea sondajelor
- alegerea sondelor, cateterelor necesare pentru efectuarea sondajelor (alegerea acestora să se
faca astfel încât să fie netede şi să fie integre)
- respectarea unei asepsii perfecte, atât prin sterilizarea instrumentelor, a soluţiilor cât şi a
dezinfecţiei perfecte a mâinilor
- efectuarea cu atenţie şi îndemânare, cu sonde lubrefiate sau udate pentru a nu leza
mucoasele (există risc de perforaţie, infecţie)
- spălăturile vor fi efectuate prin introducerea unei cantităţi de lichid mai mică decât
capacitatea cavităţii de spălat
- sondajele şi spălăturile vor fi menţionate în foaia de observație
- eventualele greşeli trebuie anunţate imediat medicului.
120
NURSING CLINIC
uscată, prosop curat, lichid de spălătură, (apă sterilă încălzită la 37º C sau soluţie
medicamentoasă prescrisă de medic, soluţie bicarbonat 4/1000).
Pregătirea materialelor:
- se pregătesc, se transportă lângă bolnav.
- pregătirea psihică şi fizică a bolnavului
- în cazul dopului epidermic se va instila (se picură) soluţie acid salicilic în suspensie în ulei
de vaselină
- în cazul dopului de cerumen, cu 24 de ore înainte de efectuarea spălăturii auriculare se va
instila în conductul auditiv extern de 3 ori pe zi soluţie de bicarbonat de Na în glicerină 1/20
- în cazul corpilor străini hidrofili, boabe de legume şi cereale - se va instila alcool
- în cazul corpurilor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselină, glicerină sau se aplică un tampon
cu alcool cu efect narcotizant.
TEHNICA:
- spălare pe mâini, îmbrăcarea şorţului
- se aşează tăviţa renală sub pavilionul urechii, se verifică temperatura lichidului de spălătură
- să fie 37ºC şi se aspiră în seringa Guyon
- se solicită bolnavului să îşi deschidă gura
- cu mâna stângă: se trage pavilionul urechii în sus, iar cu dreapta se injectează lichidul de
spălătură spre peretele posterior şi superior şi se aşteaptă evacuarea.
- se repetă de câteva ori până când lichidul rămâne curat
- se introduce un tampon curat în conductul auditiv
- medicul controlează conţinutul lichidului de spălătură dacă este cazul
- se aşează bolnavul în decubit dorsal
- spălarea pe mâini
- reorganizarea locului de muncă
121
NURSING CLINIC
2. SPĂLĂTURA OCULARĂ
MATERIALE NECESARE:
- pipete pentru spălătura oculară numite UNDINE
- substanţe antiseptice izoterme: soluţie acid boric 3%, oxicianat de mercur
- 1500 ml ser fiziologic la 37º C
- apă bicarbonatată 22 /1000
- se pregătesc materialele: pregătirea fizică şi psihică a bolnavului
- poziţia şezândă cu capul aplecat pe spate, cu privirea în sus, tăviţa renală se aşează lipită
sub bărbie
TEHNICA:
- spălarea pe mâini, dezinfectarea cu alcool, verificarea temperaturii lichidului
- cu mâna stângă se îndepărtează fanta palpebrală, evitându-se corneea, bolnavul este rugat
să îşi deschidă larg ochiul, să nu clipească; se introduce lichidul de spălat din undină în sacul
conjuctival, rugăm bolnavul să îşi mişte ochiul în toate direcţiile; se repetă tehnica de mai
multe ori, verificându-se lichidul de spălătură şi eventual prezenţa corpului străin în lichidul
de spălătură.
- spălarea pe mâini
- îngrijirea post-tehnică: se şterge cu un tampon steril ochiul
- reorganizarea locului de muncă
122
NURSING CLINIC
123
NURSING CLINIC
124
NURSING CLINIC
125
NURSING CLINIC
Materiale necesare:
- muşama, aleză , tăviţă renala, tavă medicală, o pătură rulată sul sau o pernă dură, soluţie de
Mg SO4 33% sterilă, sondă EINHORN sterilă, seringi sterile de 10-20 ml, hârtie de turnesol
+ în funcţie de scop (medii de cultură, ulei de măsline, novocaină)
Tehnica:
- primele pregătiri sunt la fel ca la sondajul gastric
- când diviziunea ajunge la 45 cm, sonda a trecut de esofag şi a ajuns în stomac
a) se schimbă poziţia bolnavului din şezândă în decubit lateral drept şi se introduce un sul de
pătură sau o pernă tare în regiunea hepatică (hipocondrul drept)
b ) se favorizează progresia sondei spre pilor unde ajunge când la arcada dentară se află
diviziunea 60 cm; se continuă introducerea sondei cu mare atenţie şi răbdare, 1-2 cm la 3-5
minute.
c) verificarea poziţiei sondei: dacă nu se scurge bila, se verifică dacă sonda a ajuns în
duoden:
1) - s-a încolăcit în stomac
Verificare: - se insuflă 60 ml aer prin sondă cu ajutorul seringii - se aspiră după 1 min
şi dacă sonda a ajuns în duoden se recuperează mai puţin de 20 ml de aer
2) - se introduc 10 ml de lapte prin sonda care dacă a ajuns în duoden nu se mai
recuperează (se recuperează numai dacă sonda a ajuns în stomac)
3) - examenul radiologic, unde observarea sondei poate fi vizualizată datorită faptului că
este impregnată de săruri de Plumb
Captarea bilei:
- când diviziunea 75 cm a ajuns la nivelul arcadelor dentare, după 1 oră și ½ de la
pătrunderea sondei, în stomac la capătul liber al sondei apare bila A sau coledociană de
culoarea galbenă – aurie; se verifică reacţia alcalină a sucului duodenal cu hârtia de turnesol
- se introduc prin sondă cu seringa 40ml soluţie de sulfat de magneziu Mg 33% la
temperatura camerei pentru determinarea drenării bilei veziculare. Sonda se pensează sau se
leagă; după 15-30 min se deschide sonda şi se colectează 30-40ml de bilă vâscoasă de
culoare castanie închisă – bila B sau bila veziculară.
126
NURSING CLINIC
- după evacuarea bilei B se continuă colectarea unei bile clare, limpede care provine direct de
la ficat şi se numeşte bila C sau hepatică.
Cele trei eprubete cu 3 tipuri de bilă se etichetează şi se trimit la laborator.
- îndepărtarea sondei; înainte de îndepărtare se insuflă câţiva ml de aer, se pensează, şi cu
mişcări blânde se extrage sonda
- reorganizarea locului de muncă.
Incidente şi accidente:
1) - încolăcirea sondei în stomac
2) - imposibilitatea drenării bilei cauzată de un obstacol funcţional (spasmul sfincterului
ODDI) sau un obstacol anatomic - coagularea bilei vâscoasse
3) - un spasm piloric: se va încerca deschiderea pilorului prin neutralizarea sucului acid din
stomac cu o cantitate 20-40ml bicarbonat de sodiu 10% sau cu medicamente antispastice
administrate înainte şi în timpul sondajului.
4) - greaţă şi vărsături la introducerea sondei
5) - aspirarea conţinutului sondei la extragerea ei
6) - oboseala bolnavului prin prelungirea duratei sondajului peste trei ore
7) - înnodarea sondei în stomac datorită contracţiilor pereţiilor gastrici în timpul senzaţiilor
de vomă.
127
NURSING CLINIC
- muşama, aleză
- săpun, stativ, soluţie medicamentoasă aproximativ 2l (apă oxigenată, soluţie de Cloramină
0,3-1%, solutie slabă permanganat de K (potasiu)), vaselină, prosop, ploscă
- pregătirea materialelor
- pregătirea psihică şi fizică a bolnavului
- de obicei se face în sala de tratament (paravan); se poate face şi în pat introducând plosca
sub regiunea dorsală a bolnavei
- se face toaleta organelor genitale externe cu apă şi săpun, iar regiunea vulvei se poate
acoperi cu un strat subţire de vaselină.
Tehnica:
- spălarea pe mâini
- se pregăteşte irigatorul, se adaptează canula la tubul irigatorului, se goleşte aerul şi se
aşează irigatorul pe un stativ la o înălţime 75-100 cm de la nivelul regiunii pubiene
- se verifică temperatura soluţiei de spălături
- cu mâna stângă se îndepărtează labiile mari şi mici, se introduce canula, se vizualizează
vaginul, canula se introduce prin mişcări blânde de rotaţie pănă la o adâncime 10-11cm, pănă
când întâmpină rezistenţa fundului de sac posterior Douglas al vaginului
- se deschide robinetul şi se spală bine fundul de sac posterior al vaginului şi se plimbă
canula pe toată suprafaţa vaginului
- canula se îndepărtează înainte de golirea completă a irigatorului, pt. a se preveni
pătrunderea aerului în vagin, fie prin pensare sau închiderea robinetului.
Ingrijiri post - tehnice
- examinarea lichidului de spălătură, se trimite la laborator, cu buletin de analiză
128
NURSING CLINIC
129
NURSING CLINIC
130
NURSING CLINIC
7. EFECTUAREA DE CLISME
= introducerea prin anus, în rect şi colon a unor lichide pentru îndepărtarea materialelor
fecale sau pentru efectuarea unor tratamente.
Scop: - evacuator (pregătirea bolnavului pentru anumite examinări: rectoscopie,
colonoscopie, irigoscopie, intervenţii chirurgicale asupra rectului) şi terapeutic:
(introducerea de medicamente)
Materiale necesare: - o masă de tratament pe care punem irigatorul cu un tub de
cauciuc 10 mm calibru şi lungime de 1,5 până la 2 mm prevăzut cu robinet sau pensă.
- canulă rectală din ebonită - sterilă
- o acoperitoare pentru protejarea bolnavului
- apă caldă 36-37º C
- soluţie sau substanţă medicamentoasă în cantitate - la indicaţia medicului
- o substanţă lubrifiantă - vaselină boricată
- casoletă cu comprese sterile + materiale pentru toaleta regiunii perineale (apă + săpun)
- stativ pentru irigator
Clisma: - apă caldă 37º C de la 500-1000 ml pentru adulţi
- 250 ml pentru adolescenţi
- 150 ml pentru copil mic
- 50-60 ml pentru sugari,
la care se adaugă sare - 1 linguriţă la 1litru de apă sau se pune ulei - 4 linguri la 1litru apă
sau glicerină 40 gr - la 500 ml apă.
- o altă variantă: săpun, 1 L apă la 36 grade C + sare - o linguriţă
Pregătirea materialelor:
- irigatorul sterilizat, se pune irigatorul pe un stativ la înălţimea de 75 cm, se verifică
temperatura, se adapteză canula rectală, se pensează şi se lubrefiază canula folosind
comprese sterile
- pregătirea psihică şi fizică
- bolnavul aşezat în decubit lateral stâng
- se evacuează aerul
131
NURSING CLINIC
132
NURSING CLINIC
133
NURSING CLINIC
PUNCŢIA este operaţiunea prin care se pătrunde într–o cavitate naturală sau
patologică sau într–un organ parenchimatos (ficat, splină, pancreas) cu ajutorul unui ac sau
trocar, traversând ţesuturile în scopul extragerii unui lichid normal sau patologic sau a unui
fragment de ţesut.
Lichidul extras din seroase: pleură (plămâni), pericard (inimă), peritoneu (cavitatea
abdominală) este întotdeauna de origine patologică. Puncţia este efectuată pentru stabilirea
existenţei de lichid şi examinarea lichidului (= PUNCŢIA EXPLORATORIE) ; atunci
când în urma puncţiei nu se obţine nici un fel de lichid, avem aşa numita PUNCŢIE ALBĂ
Reguli generale:
- Pregătirea psihică;
- Instrumentele vor fi perfect sterilizate;
- Mâinile celui care lucrează – cu mănuşi speciale, sterile;
- Dezinfecţia perfectă a regiunii ce urmează a fi punctată;
- Cavităţile puncţionate vor fi evacuate întotdeauna lent pentru prevenirea eventualelor
accidente, hemoragii (şoc).
- Anestezie locală întotdeauna pentru prevenirea reflexelor neurovegetative
- Locul puncţiei se dezinfectează şi se pansează în condiţii de asepsie perfectă
- Se notează în Foaia de observaţie efectuarea puncţiei
- Există mai multe tipuri de puncţie:
134
NURSING CLINIC
o Puncţie venoasă;
o Paracenteză abdominală;
o Toracocenteză;
o Puncţie articulară;
o Puncţie rahidiană
o Puncţie sternală
o Puncţia organelor pentru biopsie;
o Puncţia unei colecţii purulente.
Materiale necesare:
Trusă medicală acoperită cu câmpuri sterile;
Trocare de diferite dimensiuni;
Sol. de novocaină sau xilină pentru anestezie locală
Casoletă cu comprese sterile, muşama/ aleză;
Cearşaf mare împăturit în 3/ ac siguranţă, pentru bandajarea abdomenului;
Tăviţă renală;
Vas gradat cu capacitate de 10 litri pentru colectarea lichidului;
Casoletă cu mănuşi sterile;
Seringi 2 – 5 ml sterile;
Sol. pentru dezinfecţie locală (alcool, tinctură de iod);
Eprubete cu dop;
Bisturiu steril;
Substanţe necesare pentru reacţia RIVALTA;
Catetere speciale;
Sondă sterilă pentru evacuarea urinei la bolnavii care prezintă tulburări de micţiune.
Pregătirea instrumentelor:
Pregătirea fizică şi psihică a bolnavului:
- i se explică necesitatea tehnicii; adoptă poziţia de decubit dorsal, pe marginea
patului
- este invitat să urineze/ sau i se pune sonda vezicală;
- se pregăteşte patul cu muşama/ aleză/ cearşaf împăturit în 3
Bolnavul este dezbrăcat până la brâu şi aşezat la marginea patului. Medicul alege locul
puncţiei, de obicei FOSA ILIACĂ STÂNGĂ, Linia MONROE RICHTER (linia care
uneste ombilicul cu spina iliaca anterosuperioara se împarte în 3; puncţia se efectuează la
unirea treimii externe cu celelalte două treimi)
Se spală locul puncţiei cu apă şi săpun;
Participarea la puncţie:
- Spălarea pe mâini;
- Dezinfecţia locului puncţiei cu alcool iodat;
136
NURSING CLINIC
salon;
Bandajul se menţine 5 – 6 ore;
Două ore bolnavul va fi supravegheat atent (ploscă, respiraţie, puls, temperatură, TA);
Pansamentul se efectuează în condiţii de asepsie (totală), perfectă;
Pregătirea probelor pentru laborator:
o Se etichetează, se completează buletinele;
o Se trimit cât mai repede la laborator; acolo se pot efectua investigaţii suplimentare:
examen citologic, bacteriologic, determinări biochimice: albumina, amilazele,
glucoza, din lichidul de ascită, etc.
o Reorganizarea locului de muncă.
Accidente:
Colaps;
Hematemeză (vărsături cu sânge);
Melenă (scaun negru, cu sânge digerat).
138
NURSING CLINIC
Materiale necesare:
Instrumentar:
- seringi de 1 -2 ml
- ace sterile pentru efectuarea anesteziei locale
- 2 – 3 eprubete sterile etichetate, închise cu vată sau dop de cauciuc pentru recoltarea
probelor de laborator
- Casoletă cu câmpuri sterile
- 2 – 3 seringi de 10 – 20 ml sterile
- 2 – 3 ace de 1 mm în diametru, 10 cm lungime, aparat de aspiraţie POTAIN SAU
DIEULAFOY
- Recipient pentru colectarea lichidului aspirat
-
139
NURSING CLINIC
Medicamente şi soluţii:
- novocaină 1,2 % sau xilină 1 – 2 fiole
- alcool
- tinctură de iod
- atropină
- morfină
- medicamente analeptice şi tonicardiace (pentru accidente)
- leucoplast
- ! acid acetic pentru reacţia RIVALTA + apă distilată
Accesorii:
Muşama
Aleză (pentru protejarea patului)
Un cilindru gradat 500 – 1000 ml pentru măsurarea lichidului extras
Densimetru
Cilindru de 100 ml
Pregătirea materialelor:
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului:
Cu ½ oră înainte de tehnică i se administrează un sedativ la indicaţia medicului şi un
analeptic pentru a-i scădea excitabilitatea generală şi a-i activa circulaţia (atropină)
Patul se protejează cu muşama/aleză
Poziţia este şezândă şi dezbrăcat până la brâu
! Bolnavul este invitat să-şi ridice membrul superior de partea care urmează să
fie puncţionată deasupra capului până la urechea de partea opusă pentru a se
îndepărta cât mai mult spaţiile intercostale.
! Locul puncţiei stabilit de către medic şi anume: spaţiile intercostale VII – VIII, pe
linia axilară posterioară.
Asistenta „A”- supraveghează pacientul.
Asistenta „B”:- serveşte medicul cu instrumentele şi seringile necesare + spălarea pe mâini.
Participarea la puncţie:
Asistenta „A”: - linişteşte, încurajează bolnavul
140
NURSING CLINIC
141
NURSING CLINIC
Complicaţii:
- hemoragii intrapleurale;
- ruptură pleurală-pulmonară;
Accidente:
- tusea pleurală;
- lipotimie/colaps;
- pneumotorax/rănirea plămânului; dacă acul a fost manevrat brutal
- edem pulmonar acut - EDPA (apare în urma decomprimării bruşte);
- şocul pleural;
Apariţia oricărui accident impune întreruperea puncţiei şi administrarea
medicamentelor prescrise de medic.
3. PUNCŢIA RAHIDIANĂ
Reprezintă pătrunderea cu ajutorul unui ac special printre vertebre în spațiul
intervertebral, la nivel lombar - puncţie lombară sau suboccipital (puncţie suboccipitală)
Scop: EXPLORATOR:
- măsurarea tensiunii LCR (lichid cefalorahidian) şi recoltarea sa pentru investigaţii
de laborator
- executarea mielografiei = radiografia de coloană vertebrală efectuata cu substanţe
de contrast sau aer
TERAPEUTIC:
- de decomprimare în urma sindromului de hipertensiune intracraniană
- introducerea diferitelor medicamente
- anestezie locală (rahianestezie)
Materiale necesare:
- masa acoperită cu câmp steril
- 2,3 ace speciale pt puncţie rahidiana cu lungime de 3-10 cm
- 2,3 seringi de 2, 5, 10, 20 ml
- alcool medicinal
- alcool medicinal iodat
142
NURSING CLINIC
143
NURSING CLINIC
- pacientul este culcat în decubit dorsal 24ore - timp în care va fi alimentat la pat după 6 ore;
- pregătirea LCR pentru laborator: se efectuează Reacţia Pandy, se dozează albuminorahia,
glicorahia, etc.
Accidente:
- ameţeli;
- tulburări vizuale;
- cefalee;
- greţă, vărsături, tuse;
- hemoragii/dacă persistă, se repetă puncţia mai sus;
- contractarea feţei, gâtului sau a uneia dintre grupele mușchilor intercostali prin
atingerea ramurilor nervilor spinali;
- şocul reflex - duce la moarte
145
NURSING CLINIC
146
NURSING CLINIC
147
NURSING CLINIC
Urografia
– reprezintă umplerea cavităţilor renale cu substanţa de contrast care se face
148
NURSING CLINIC
149
NURSING CLINIC
tegumentul. Pentru fiecare bolnav se va nota pe traseul EKG: numele, vârsta, data şi ora
efectuării.
Tehnica efectuării EKG:
Pentru studiul fenomenelor electrice ale inimii se aplică electrozii pe suprafaţa
tegumentului. Electrozii sunt piese metalice rotunde, ovale sau dreptunghiulare, care se
fixează pe membre şi torace şi sunt legaţi de aparat prin conductori electrici. După locul de
aplicare a electrozilor faţă de inimă se deosebesc derivaţii directe (endocavitar prin
cateterism), semidirecte (esofagiene) şi indirecte, în care electrozii sunt asezaţi pe membre
sau pe regiunea precordială.
În mod obişnuit se folosesc următoarele derivaţii:
• Derivaţiile standard sau bipolare se obţin conectând cei doi poli ai galvanometrului
cu doi electrozi situaţi pe regiuni echidistante de inimă: antebraţul drept, stâng şi piciorul
stâng. Cele trei derivaţii standard sunt:
- DI - antebraţul drept - antebraţul stâng
- DII - antebraţul drept - gamba stângă
- DIII - antebraţul stâng - gamba stângă.
Obişnuit, aparatele sunt prevazute cu trei fire conducătoare, notate cu semne sau culori
convenţionale (roşu pentru braţul drept, verde pentru piciorul stâng şi galben pentru braţul
stâng).
• Derivatiile unipolare ale membrelor se obţin conectând polul pozitiv al
galvanometrului cu un electrod aşezat pe fiecare din cele trei membre (electrod explorator),
polul negativ fiind conectat cu un electrod aşezat cât mai departe de inimă şi numit electrod
indiferent:
- aVR - derivaţia unipolară a braţului drept
- aVL - derivaţia unipolară a braţului stâng
- aVF - derivaţia unipolară a piciorului stâng.
„a" simbolizeaza conducerea amplificată, V este un simbol care desemnează derivaţiile
unipolare ale membrelor, iar literele R (right = dreapta), L (left = stânga) şi F (foot = picior)
reprezintă prescurtările unor cuvinte care arată locul unde se aplica electrodul explorator.
150
NURSING CLINIC
151
NURSING CLINIC
Angiocardiografia
- Este o metodă de diagnosticare a conformaţiei şi defectelor de la nivelul cavităţilor
cardiace, al valvelor şi vaselor cordului.
- Prin inserarea de catetere arteriale sau venoase se abordează cavităţile cardiace drepte sau
stângi, se injectează substanţa de contrast care permite definirea structurilor cardiace.
- Aprecierea statusului funcţional se realizează prin fluoroscopie sau imagini Rx. Un
osciloscop montat lângă patul bolnavului permite înregistrarea simultană a altor parametri
cardiaci: traseu ECG, frecvenţa cardiacă, ritm, presiune vasculară.
152
NURSING CLINIC
153
NURSING CLINIC
154
NURSING CLINIC
155
NURSING CLINIC
Ecografia transesofagiană:
Ecocardiografia transesofagiană completează ecocardiografia(= ecografia inimii)
transtoracică în cazul căutării unui trombus (cheag) într-un auricul, a unei comunicări
interauriculare, a unei anomalii valvulare mitrale (prolaps, vegetaţii de endocardită) sau a
unei anomalii a aortei toracice (anevrism, trombus, disecţie). Ea furnizează imagini mai
precise ale auriculelor, ale septului interauricular ventriculilor și valvelor.
Asistentul medical îi va explica pacientului principiile explorării ecografice
transesofagiene, îl va linişti (aspect foarte important) pentru a putea colabora cu el pe tot
parcursul examinării. Va efectua un abord venos, prin care se va administra o sedare uşoară
(1,5-2 ml Midazolam), şi va efectua o anestezie locală cu Lidocaină 3% pulverizată pe
mucoasa faringiană sau cu 1 fiolă de xilină pe care bolnavul o înghite.
După anestezie locală, este introdusă o sondă prin cavitatea bucală şi coborată pe
esofag, până la nivelul auriculelor (atriilor).
Acest tip de ecografie se efectuează în maniera bidimensională. Acest examen necesită
existenţa unui set de instrumente de reanimare, deoarece se poate produce o tulburare de ritm
sau alte accidente.
156
NURSING CLINIC
157
NURSING CLINIC
158
NURSING CLINIC
159
NURSING CLINIC
160
NURSING CLINIC
Raţia alimentară
- este în funcţie de vârstă, de munca prestată şi starea de sănătate sau de boală şi ea
trebuie să corespundă atât cantitativ cât şi calitativ;
- se măsoară în calorii.
Raţia minimă a unui organism aflat în repaus este de 1600 calorii, la care se adaugă în
plus caloriile depuse pentru munca prestată, astfel:
- un bolnav în repaus absolut la pat are nevoie de 25 calorii/Kg corp (ex. 60 Kg = 1500 cal
/24 h).
- un copil necesită cu 20% - 30% mai mult;
- un vârstnic cu 10 – 15% mai puţin;
- la un bolnav ambulatoriu necesităţile calorice cresc, la fel şi în cazul unui pacient care
lucrează sau dacă este febril (necesităţile calorice cresc cu 13 % pentru fiecare grad Celsius),
de asemenea şi la bolnavii cu convulsii.
Asigurarea aportului alimentar corespunzător poate fi realizată numai prin calcularea
exactă a necesităţilor ţinând seama de VALOAREA NUTRITIVĂ a principalelor alimente,
astfel:
- 1 gram glucide = 4,1 calorii; hidraţii de carbon (glucidele) reprezintă principala sursă
energetică a organismului normal, dar şi bolnav; este bine ca 50% din necesităţile calorice
ale organismului să se asigure prin hidraţi de carbon; aportul de glucide trebuie mărit în
stările de denutriţie, bolile febrile.
- 1 gram proteine = 4,1 calorii; substanţele proteice (aminoacizii) reprezintă materialele
plastice ale organismului, ele înlocuind substanţele distruse prin uzura fiziologică sau
patologică. Aminoacizii sunt materia primă a enzimelor, hormonilor; substanţelor necesare
procesului de vindecare, refacerii ţesuturilor distruse, vindecării plăgilor, se formează tot pe
seama proteinelor din aportul alimentar.
- 1 gram lipide = 9,3 calorii; lipidele sunt substanţe alimentare cu o valoare calorică înaltă;
în afară de rolul lor energetic, ele mai intră în compoziţia ţesutului nervos, iar, sub formă de
depozit reprezintă rezervele de energie ale organismului şi ţesutul de susţinere pentru
organele interne. Aportul de lipide trebuie să reprezinte 30-40% din raţia energetică totală a
organismului; aportul de grăsimi trebuie să fie atât de origine animală, (cu acizi graşi
161
NURSING CLINIC
saturaţi), dar şi de origine vegetală (cu acizi graşi nesaturaţi, care, conform ultimelor studii,
sunt mai sănătoşi).
- Vitaminele sunt absolut necesare pentru menţinerea metabolismului normal; necesitatea de
vitamine creşte în cursul majorităţii îmbolnăvirilor.
- Apa şi sărurile minerale trebuie administrate în proporţia necesară organismului.
Necesităţile zilnice de apă ale organismului sănătos variază între 2500-3000 ml; ele se
acoperă pe de o parte prin lichidele ingerate, pe de altă parte din arderea hidraţilor de carbon
şi a grăsimilor. Legat de minerale, organismul sănătos necesită pe 24 de ore: 4 g Na, 3-4 g K,
2 g Ca, 0,15 g Mg, precum şi Fier, Cupru, Iod.
M Mixt
SA Supraalimentaţie
SP Special
163
NURSING CLINIC
Valoarea Alimente
Denumirea regimului
calorică componente
- hidric - hipocaloric - ceai neîndulcit
în diarei acute, după - hipoglucidic - apă fiartă şi răcită
intervenţii chirurgicale
- hipolipidic - supe diluate de
carne
- hipoproteic
- hidrozaharat - hipocaloric - ceai îndulcit cu
zahăr
în insuficienţa renală - hipoproteic - zeamă compot
acută, perioada de
după debut a hepatitei
acute, după trezirea din
coma diabetică
- hipolipidic - sucuri îndulcite
- normo-glucidic - zeamă de orez cu
zahăr
- semilichid - hipocaloric - supe cremă
legume
în afecţiuni subacute: - normoglucidic - fructe coapte
colecistita subacută, în
primele zile după
infarctul miocardic
- hipoproteic - făinoase
-hiposodat
- lactate - hipocaloric - lapte
în faza dureroasă a - hipoglucidic
ulcerului duodenal, în
primele zile după
hemoragii digestive
superioare
- normo- sau
hipoprotidic
- normo-
hipolipidic
- lacto –făinos - normo- - lapte, brânză de
vegetarian hipercaloric vaci, caş, ouă moi,
făinoase cu lapte
164
NURSING CLINIC
- normo-glucidic
- hepatic - normo - - brânză de vaci
hipocaloric
în bolile cronice ale - normo - - iaurt
ficatului- hepatită protidic
cronică, ciroză
hepatică, perioada de
convalescenţă a
hepatitei virale
- normo- - pâine albă,
glucidic produse făinoase,
fructe coapte,
compot, biscuiţi
- hipolipidic - supe creme de
legume, unt 10
gr/zi
- renal - normo- - brânză de vaci
hipocaloric
în glomerulonefrite - hipoprotidic - caş, urdă
cronice, sindroame
nefrotice, insuficienţa
renală cronică
- hiperglucidic - budinci, fructe
crude sau coapte,
supe de legume
- normo- - gălbenuş de ou
hipolipidic
- hiposodat - pâine albă fără
sare
- cardio vascular - normo-caloric - iaurt, brânză de
vacă
în hipertensiune - normo-glucidic - supe creme de
arterială, infarct legume
miocardic, insuficienţă
cardiacă
- hipoprotidic - carne fiartă
- normo- - lapte şi produse
hipoglucidic din lapte
- hipolipidic
- hiposodat
- hipocaloric - a) 0 calorii - 1500ml/ zi ceai
amar
pentru pacienţii obezi - b) 240 calorii - 300 gr brânză de
vaci/ 24 h
165
NURSING CLINIC
- lapte, brânză,
- c) 400 calorii
carne albă, legume
- d) 600 calorii - idem punctul c)
- diabetic - hipo-glucidic, - făinoase, legume
la pacienţii cu diabet cu 200 de grame dar în cântărite în
zaharat Hidraţi de raport cu toleranţa
carbon în 24 de la glucide
ore
-normo- - lapte, carne de
hipoprotidic peşte, ouă
- normo- sau de
cele mai multe
ori hipolipidic
166
NURSING CLINIC
167
NURSING CLINIC
168
NURSING CLINIC
Medicamentele sunt substanţe (de origine minerală, animală, vegetală sau chimice de
sinteză) transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare (comprimat,
fiolă, etc.), folosite pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. Destinate uzului
extern sau intern, medicamentele se administrează pe căi diferite:
a. directe: pe suprafaţa cutanată şi a mucoaselor digestivă (orală, sublinguală, gastrică,
intestinală), respiratorie (nazală, traheo-bronșică), urinară (uretrală);
b. indirecte – calea parenterală: ţesut celular subcutanat; ţesut muscular; intravenos;
intradermic.
Calea intradermică este rezervată unor probe biologice (reacţia la tuberculină),
vaccinărilor si efectuării preanesteziei locale. Alte căi indirecte (intraarterială, seroase,
intracardiacă, intrarahidiană, intracerebrală, medulară, epidurală, osoasă, sinusală, etc.) sunt
folosite exclusiv de medici.
Dacă din punct de vedere chimic nu există o deosebire esenţială între medicament,
aliment şi otravă (de exemplu, clorura de sodiu este consumată zilnic ca aliment, dar poate fi
folosită ca medicament în cazul spolierii organismului prin transpiraţii abundente; vitaminele
obligatorii în raţia alimentară, sunt folosite ca medicamente, dar supradozajul are efecte
toxice), doza administrată determină diferenţierea acţiunii asupra organismului ca aliment,
medicament sau toxic. De aceea, în îngrijirea bolnavului, de o importanţă practică deosebită
este să se cunoască pentru fiecare medicament:
- doza terapeutică = cantitatea utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit;
- doza maximă = cantitatea cea mai mare suportată de organism fară apariţia unor
fenomene toxice;
- doza toxică = cantitate care provoacă o reacţie periculoasă pentru organism;
- doza letală = cantitatea care produce moartea.
Doza medicamentului introdus în organism acţionează şi în funcţie de calea de
administrare deoarece absorbţia se face în mod diferit. De exemplu:
- pe cale orală substanţele medicamentoase sunt inactivate parţial de sucurile digestive
şi astfel, cantitatea absorbită în sânge este mai mică decât cea administrată;
- pe cale intramusculară absorbţia se produce lent;
169
NURSING CLINIC
170
NURSING CLINIC
Aparatul de medicamente
Orarul de administrare a medicamentelor este în funcţie şi de alimentarea bolnavilor
deoarece unele, pentru a avea efect terapeutic, se administrează înainte de mese (de exemplu,
pansamentele gastrice), altele în timpul alimentării (de exemplu, fermenţii digestivi), iar
altele numai după mese (de exemplu, cele antiemetizante -antivomitive).
Nu se respectă orarul de administrare când apar apar schimbări în starea generală a
bolnavului sau manifestari de intoleranţă; acestea se aduc de urgenţă la cunoştinţa medicului;
6. respectarea dozei prescrise;
7. respectarea somnului fiziologic al bolnavului: orarul de administrare va fi stabilit
astfel încât să nu fie necesară trezirea bolnavului, cu excepţia antibioticelor,
chimioterapicelor al căror ritm impune trezirea (se va face cu multă blândeţe);
8. evitarea incompatibilităţii dintre medicamente deoarece unele prin asociere, devin
ineficace sau dăunătoare. Asistenta va cere sfatul medicului înainte de asocierea
medicamentelor ce urmează să le administreze;
9. servirea bolnavului cu doza unică de medicament care va fi administrat personal de
nursă sau luat în prezenţa sa;
10. respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor constă în a păstra următoarea
ordine: tablete, capsule, soluţii, picături, injecţii, ovule vaginale, supozitoare;
171
NURSING CLINIC
172
NURSING CLINIC
intern’, cu chenar roşu şi menţiunea ’uz extern’, cu chenar galben şi menţiunea ’injectabil’,
neagră cu capul de mort şi înscripţia ’otravă’ pentru toxice);
- 4. pe etichete sunt indicate dozele şi ritmul de administrare, când şi cum se
administreză;
- 5. dacă au recomandările privind păstrarea lor (’ferit de lumină’, la rece).
D. depozitarea medicamentelor în secţie:
a. medicamentele aduse de la farmacie se depoziteză în sala de tratamente, în cutii;
b. în fiecare cutie a salonului, se distribuie medicamentele pe compartimentele
corespunzătoare fiecărui pat şi bolnav;
c. se depoziteză cutiile în dulapul de medicamente, de unde se vor administra potrivit
orarului stabilit pentru fiecare
d. soluţiile sterile preparate de farmacie se depoziteză în frigiderul secţiei destinat
pentru aceasta.
Atenţie:
- este interzisă depozitarea medicamentelor în noptierele bolnavilor;
- medicamentele se administreză numai de către asistentă după orarul stabilit de medic;
- pentru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti, se vor respecta cu stricteţe normele igienice de
administrare.
E. administrarea medicamentelor: se administrează pe calea şi după orarul prescris de
medic.
173
NURSING CLINIC
174
NURSING CLINIC
- general: acţioneză asupra întregului organism sau asupra unor aparate şi organe (de
exemplu, antibioticele, cardiotonicele, etc.), fiind absorbite în sânge prin mucoasa intestinală.
Medicamentele administrate pe cale bucală pot fi: lichide şi solide.
A. Medicamentele lichide pot fi sub formă de:
- soluţii – substanţe dizolvate în apă, alcool;
- mixturi – amestecuri de soluţii sau soluţii cu substanțe insolubile care rămân în
suspensie;
- infuzii – sunt soluţii care se obţin din produse vegetale (de obicei, frunze, flori),
menţinute în contact cu apa la o temperatură aproape de fierbere;
- decocturi – soluţii extractive obţinute prin fierberea unor materii prime farmaceutice în
apă;
- tincturi - soluţii extractive alcoolice obţinute din produse de origine vegetală sau
animală
- extracte – lichide rezultate din concentrarea soluţiilor extractive obţinute din produse
vegetale sau animale
- uleiuri
- emulsii – preparea din două lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat în
celălalt.
B. Medicamentele solide pot fi sub formă de:
- prafuri sau pulberi
- tablete, discuri mici de diferite mărimi şi culori
- drajeuri, forme medicamentoase asemănătoare tabletelor, dar acoperite cu un strat
protector, colorat diferit, care are rolul de a masca gustul sau mirosul preparatului sau de a-i
preveni degradarea, protejându-l faţă de agenţii atmosferici. În unele cazuri stratul protector
favorizează acţiunea medicamentului numai în intestin.
- granule, preparate farmaceutice de formă sferică sau vermiculară
- substanţe mucilaginoase.
Atenţie!!!
- după administrarea unui medicament în formă solidă, bolnavul bea apă, ceai,
limonadă, lapte, etc
175
NURSING CLINIC
176
NURSING CLINIC
Efectuarea tehnicii:
177
NURSING CLINIC
2. Efectuarea tehnicii:
178
NURSING CLINIC
179
NURSING CLINIC
180
NURSING CLINIC
temperatura corpului. În funcţie de scopul urmărit se pot prepara soluţii foarte slabe de
permanganat de potasiu, din plante (muşeţel).
181
NURSING CLINIC
182
NURSING CLINIC
183
NURSING CLINIC
Materiale necesare: 2-3 ace cu diametru 6/10; 7/10; 8/10; lungi de 22-30 mm cu bizoul
lung; substanţa de injectat.
1. Pregătirea instrumentarului şi materialelor – se pregătesc materialele şi instrumentele
necesare şi se transportă lângă bolnav.
2. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului:
a. se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii
b. bolnavul va fi anunţat să stea în repaus fizic
c. se aşază bolnavul pe un scaun sau într-un fotoliu, în poziţie şezândă, cu unul din
membrele superioare sprijinit pe şold
d. se descoperă faţa externă a braţului
3. Efectuarea injecţiei:
a. spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun!
b. Se pregătește seringa cu ajutorul pensei (fără a atinge corpul pistonului sau amboul
seringii). Se ataşează acul la amboul seringii.
c. Se verifică fiola, se deschide şi se aspiră conţinutul cu seringă în poziţie verticală,
cu amboul în sus
d. Se elimină aerul din seringă şi se schimbă acul
e. Se ţine seringa pregatită, în mâna dreaptă, ca pe un creion
f. Se cutează cu policele şi indexul mâinii o porţiune mai mare de piele, fixând-o şi
ridicând-o de pe planurile profunde.
g. Se pătrunde cu forţa prin tegument de-a lungul axului longitudinal al cutei, în
profunzimea stratului subcutanat la o adâncime de 2-4 cm.
h. Se verifică dacă acul nu a ajuns într-un vas sanguin, prin retragerea uşoară a
pistonului
i. Se injectează lent, prin apăsarea pistonului cu indexul mâinii drepte
j. Se retrage brusc şi se tamponează locul înţepăturii cu un tampon îmbibat în alcool
k. Se aşează seringa în tăviţa renală
l. Se aplică o compresă sterilă şi se masează uşor traiectoria acului pentru a favoriza
circulaţia locală, în vederea accelerării resorbţiei
m. Spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun!
184
NURSING CLINIC
185
NURSING CLINIC
186
NURSING CLINIC
- punctul Barthelemy, la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale
liniei care uneşte spina iliacă antero-superioară cu extremitatea superioară a şanţului
interfesier;
- zona situată deasupra liniei care uneşte spina iliacă posterioară cu marele
trohanter. Pentru poziţia șezând, injecţia se efectuează în toata regiunea fesieră,
deasupra punctului de sprijin.
3. Efectuarea injecţiei:
a. spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun!
b. dezinfectarea mâinilor cu alcool!
c. se pregătește seringa în condiţii de asepsie perfectă
d. se încarcă seringa cu substanţa de injectat; după verificarea fiolei se elimină
bulele de aer
e. se schimbă acul, îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirată substanţa şi se
adaptează un ac potrivit pentru injecţie
f. se degresează locul injecţiei cu eter şi se dezinfectează cu alcool
g. se invită bolnavul să-si relaxeze musculatura şi să stea liniştit
h. se întinde pielea între policele şi indexul sau mediul mâinii stângi
i. se înţeapă perpendicular pielea (4-7 cm) cu rapiditate şi siguranţă cu acul montat
la seringă.
j. se verifică poziţia acului prin aspirare
k. se injectează lent lichidul
l. după injectare se scoate dintr-o dată acul cu seringa
m. se masează locul cu un tampon cu alcool, pentru a disocia planurile ţesuturilor
străpunse, activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia
n. se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus fizic timp de 5-10
minute
o. spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun
187
NURSING CLINIC
Incidente şi accidente: – durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a
acestuia. Se impune retragerea acului şi efectuarea injecţiei în alta regiune
- paralizie prin lezarea nervului sciatic
- hematom prin înţeparea unui vas
- supuraţie aseptică datorită unor substanţe care nu sunt resorbite
- ruperea acului- se va extrage pe cale chirurgicală
- embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanţe uleioase
sau în suspensie
- poziţia acului pentru soluţii injectabile colorate, se verifică detaşând seringa.
188
NURSING CLINIC
189
NURSING CLINIC
Materiale necesare:
- tăviţă renală
- trusă pentru soluţii perfuzabile, ambalată steril
190
NURSING CLINIC
- soluţiile perfuzabile, fie în sticle cu dop de cauciuc şi armătură metalică, fie în pungi
de plastic, sterile şi încălzite la temperatura corpului.
- garou de cauciuc, stativ prevăzut cu brăţări şi cleme pentru fixarea flacoanelor
- 1-2 seringi de unică folosinţă de 5-10 ml cu ace de injecţii i.m sau i.v
- substanţe dezinfectante: alcool, tinctură de iod
- romplast, foarfece, vată.
Timpi de execuţie:
- se pregătesc instrumentele şi materialele necesare;
- se scoate capacul de pe flaconul de perfuzie
- se desface aparatul de perfuzie şi se închide prestubul
- se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu el, prin dopul de
cauciuc, în flaconul de perfuzie.
- se suspendă flaconul pe suport;
- se îndepărtează teaca protectoare de pe capătul portac al tubului, se deschide uşor
prestubul, lăsînd să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie; se coboară progresiv
portacul, pînă cînd tubul se umple cu lichid, fiind eliminate complet bulele de aer;
- se închide prestubul, aparatul rămînînd atîrnat de stativ.
- apoi se pregăteşte bolnavul ca şi pentru o puncţie venoasă;
- se verifică poziţia acului în venă, apoi se îndepărtează garoul de cauciuc şi se
adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac;
- se deschide prestubul pentru a se scurge lichidul în venă, apoi tot cu ajutorul
prestubului se reglează viteza de scurgere;
- se fixează acul şi porţiunea de tub de lângă el – la piele, cu benzi de leucoplast; se
supraveghează aparatul de perfuzie şi bolnavul;
- înainte ca flaconul să se golească complet, se închide prestubul, se desfac benzile de
leucoplast şi se extrage acul, iar apoi se exercită presiune asupra locului puncţionat.
Incidente, accidente:
- hiperhidratarea, prin perfuzie în exces, produce la cardiaci edem pulmonar acut: tuse,
expectoraţie spumoasă, polipnee; se întrerupe perfuzarea, se administrează diuretice;
191
NURSING CLINIC
192
NURSING CLINIC
193
NURSING CLINIC
Pe cale respiratorie, medicamentele se administrează sub formă de: gaze sau substanţe
gazeificate; prafuri dizolvate; lichide fin pulverizate sau vapori; soluţii prin instilaţie
traheală.
Scop: dezinfecţia, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii.
Inhalaţia = introducerea unor substanţe medicamentoase (esenţe aromatice, antiseptice,
săruri), în organism. Substanţele pot fi inhalate, pulverizate, în stare lichidă sau cu ajutorul
vaporilor de apă.
Indicaţii: rinite, rinofaringite, bronşite, astm bronşic.
Materiale necesare: vaselină, inhalator, substanţa medicamentoasă prescrisă, cort sau
pelerină de cauciuc- prosop.
1. Pregătirea instrumentarului şi materialelor – se pregătesc materialele şi instrumentele
necesare inhalaţiei.
2. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului:
a. se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii
b. se aşază bolnavul confortabil pe un scaun; se invită să-şi sufle nasul
c. i se aşază un prosop în jurul gâtului
d. se ung bolnavului buzele şi tegumentele peribucale cu vaselină
e. se explică bolnavului că va trebui să inspire pe gură şi să expire pe nas
3. Efectuarea tehnicii:
a. spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun!
b. se toarnă apă în recipientul mare până când se umple pe jumătate
c. se încălzeşte apa din recipient cu o sursă de energie
d. se introduce în recipientul mic medicamentul destinat inhalării
e. când apa începe să fiarbă, vaporii formaţi se ridică şi antrenează medicamentul
pulverizându-l
f. se aduce inhalatorul cu rezervorul încâlzit în faţa bolnavului
g. se acoperă bolnavul cu cortul sau pelerina de cauciuc, explicându-i să stea la o
distanţă de 30-80cm de inhalator şi invitându-l să inspire pe gură şi să expire pe nas, durata
inhalaţiei este de 5- 20 minute.
4. Îngrijirea bolnavului după tehnică:
194
NURSING CLINIC
195
NURSING CLINIC
197
NURSING CLINIC
198
NURSING CLINIC
199
NURSING CLINIC
200
NURSING CLINIC
201
NURSING CLINIC
202
NURSING CLINIC
203
NURSING CLINIC
Administrarea antibioticelor
Antibioticele = substanţe organice provenite din metabolismul celulelor vii
(mucegaiuri, bacterii) sau obţinute prin sinteză, având proprietaţi bacteriostatice, bactericide
sau antimicotice.
Chimioterapicele = substanţe care au acţiune bacteriostatică sau bactericidă asupra
germenilor patogeni dintr-un organism infectat, fără a fi toxice pentru organismul gazdă.
Scopul administrării este dat de acţiunea lor: distrug microbii sau împiedică
dezvoltarea lor, fără să exercite vreun efect nociv asupra ţesuturilor organismului. Având
acţiune selectivă, administrarea antibioticelor trebuie să fie precedată de identificarea
germenului patogen cauzator al bolii şi determinarea sensibilităţii sale la antibiotice
(antibiograma).
În cazuri de urgenţă, când nu este timp pentru aşteptarea rezultatelor de la laborator, se
poate începe imediat tratamentul cu antibiotice cu spectru larg, fără a se aştepta identificarea
germenului şi testarea sensibilităţii sale faţă de medicamente. Tratamentul ulterior se va
stabili numai după identificarea agentului cauzal şi a sensibilităţii lui faţă de antibiotice; după
ce se obţine rezultatul de laborator, tratamentul se va continua conform antibiogramei.
204
NURSING CLINIC
205
NURSING CLINIC
206
NURSING CLINIC
207
NURSING CLINIC
208
NURSING CLINIC
Întreţinerea unghiilor
Igiena cavităţii bucale, mai ales dacă vârstnicul are proteză dentară
Fricţionarea pielii cu alcool trebuie evitată
- Asigurarea odihnei pasive:
Patul trebuie făcut după cerinţa lui şi poate sta în el în poziţia lui preferată
Suprafaţa patului să fie netedă, pentru a evita escarele de decubit;
Scoaterea lui din pat şi aşezarea în fotoliu trebuie efectuată pentru a evita apariţia
escarelor;
Somnul vârstnicului este adesea tulburat: adoarme în cursul zilei şi noaptea are
insomnie; reacţionează nesatisfăcător la medicamente calmante şi hipnotice; trebuie
acţionat asupra lor mai mult prin procedee psihice.
- Alimentaţia bolnavului vârstnic:
Asistenta trebuie să depună multă insistenţă pentru a introduce alimentele şi
lichidele necesare organismului;
Necesităţile lor calorice nu sunt prea mari, consumul de glucide şi lipide nu trebuie
forţat, pentru a se putea introduce mai uşor necesităţile de proteine, săruri minerale
şi lichide, al căror echilibru la vârstnici este foarte labil;
Bolnavii în vârstă se deshidratează foarte uşor şi pe masură ce carenţa de lichide
înaintează, dispare şi senzaţia de sete; asistenta are obligaţia să raporteze rezistenţa
bolnavului la consumul de lichide medicului, pentru a putea trece din timp la
hidratare parenterală.
- Supravegherea tranzitului intestinal şi a diurezei:
Supravegherea şi evidenţa eliminărilor fecale şi urinare la vârstnici au o importanţă
mare, căci ei de multe ori uită emisiunile şi pretind purgative în mod inutil;
Utilizarea şi obişnuirea bolnavului cu purgative nu este de recomandat;
Stările de incontinenţă se raportează imediat medicului.
- Supravegherea bolnavului şi ajutorul asistentei la stabilirea diagnosticului:
Reactivitatea organismului fiind mult diminuată, asistenta trebuie să urmarească cu
foarte mare atenţie şi abaterile minimale de la starea normală, ca scăderea poftei de
211
NURSING CLINIC
212
NURSING CLINIC
- Temperatura camerei să fie în jur de 20 grade, iar pentru copii, bătrâni şi bolnavi
anemici - 24 grade.
- Fumatul, prepararea alimentelor ca şi staţionarea inutilă a vizitatorilor în cameră
sunt strict interzise;
- Camera va fi aerisită zilnic, de cel puţin trei ori pe zi; iarna când se face aerisirea,
bolnavul va fi bine acoperit, iar pe cap i se va pune un prosop;
- Camera să aibă lumină electrică;
- Perdelele şi covoarele groase vor fi îndepărtate din cameră, fiind adevărate
rezervoare de praf;
- Trebuie asigurat patul cel mai corespunzător, cu suprafaţă dreaptă, elastic,dar tare;
patul se aşează în apropierea geamului, cu capul spre lumină, să rămână accesibil
din trei părţi personalului de îngrijire.
Instrumentarul şi materiale necesare îngrijirii bolnavului trebuie să fie asigurate de
asistentă. Ea trebuie să poarte într-o geantă corespunzătoare, următoarele:
- Seringi
- 2-3 pense
- O foarfecă
- Un irigator
- Sonde pentru evacuarea vezicii la femeie şi bărbat
- 1-2 termometre
- Mănuşi de cauciuc
- Lanternă electrică
- Vată
- Tifon steril
- Leucoplast
- O muşama
- Un burete de baie
- Săpun
- Perie de unghii
- Alcool
213
NURSING CLINIC
- Tinctură de iod
- Ampule de analeptice pentru primă urgenţă (Atropină, Adrenalină)
- Halat
Bolnavul îngrijit la domiciliu trebuie supus aceluiaşi regim de viaţă ca şi în spital:
- Dacă nu se poate ridica din pat în fiecare zi trebuie să i se facă: baie parţial la pat,
îngrijirea părului, a unghiilor, toaleta cavităţii bucale; servirea bolnavului cu
ploscă şi urinar; prevenirea escarelor; alimentarea bolnavului conform indicaţiilor
de regim.
- Persoana care va îngriji bolnavul în familie trebuie să se îngrijească în primul rând
de igiena sa personală: să se îmbăieze în mod regulat, să aibe unghiile tăiate şi
întreţinute, mâinile curate şi spălate înainte de a atinge bolnavul sau lucrurile
acestuia; îndepărtarea inelelor şi a brăţărilor; să poarte halat peste haine.
Pentru supravegherea funcţiilor normale şi modificate patologic ale organismului,
asistenta va conduce foaia de temperatură şi pentru bolnavii îngrijiţi la domiciliu.
- Temperatura, pulsul, respiraţia, cantitatea de urina emisă trebuie înregistrate;
- Datele culese de ea sau de aparţinători trebuie notate în foaie şi comunicate
medicului.
Aplicarea corectă a tratamentului prescris necesită o strânsă colaborare între
medicul de familie, asistentă şi aparţinători.
- Pe pungile de medicamente va nota vizibil numele medicamentului, doza, precum şi
orele exacte de administrare.
- Să controleze modul cum au fost administrate medicamentele;
- Se utilizează cutii compartimentate, pe care asistenta le va umple zilnic, eventual
săptămânal, notând pe fiecare compartiment ziua şi ora când trebuie administrat
conţinutul compartimentelor;
- Sondajele, injecţiile, pansamentele le va executa personal;
- Respectarea condiţiilor de sterilitate în orice împrejurare;
- Activitatea asistentei care îngrijeşte bolnavii la domiciliu trebuie să se desfăşoare pe
baza unui plan bine stabilit.
- Asistenta trebuie să aibă o atitudine demnă la domiciliul bolnavului;
214
NURSING CLINIC
BIBLIOGRAFIE
216
NURSING CLINIC
217