ORADEA ANUL XIV Sept.—Octomb. 1933.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

B A R B U D E L A V M A N C E A
 „CELE TREI CRIŞURI"
Centrala: ORADEA, str. Regele Ferdinand, 11 (Casa Naţională)—Telefon 119.
Redacţia şi Administraţia din Bucureşti—Str. Regală, 14.
ABONAMENTE :
^S5g>gvë# Pe un an, particulari . L e i 200.— ^s^V^
/PlPC
J^P^f jllfif
e u n a n c o u d e t o a t e
f" ? gradele şi unităţile militare Lei 500.—
Pe un an autorităţi Lei 1000.—
fr-^v^i Abonament de încurajare Lei 2000.— Z^^*^
In străinătate : Europa 1500 lei ; America 7 dolari.
Anunţuri şi reclame după tarif. — Manuscrisele nu se înapoiază.
Abonamentele de încurajare se certifică, publicând după dorinţă, numele abonatului la o rubrică specială.
In abonamente, pe lângă plata integrală a costului normal al revistei, se consideră şi încurajarea pentru acţiunea
de propagandă culturală şi naţională întreprinsă, mai ales în provinciile alipite.

CUPRINSUL:

«Cele Trei Crişuri» Iniţiativele n o a s t r e .

Col. George Bacaloglu. . . . Barbu Delavrancea—Naţionalist.
A. Lupii Antonescu . . . . Delavrancea—Artistul.

BCU Cluj
. . . / .Central University Library Cluj
N. Petraşcu Delavrancea—Amintiri.
Corneliu Moldovanu Delajvrancea—Dramaturg.
Eugeniu Sperantia Delajvrancea î n B u c e g i .
/. Gr. Perieţeanu D e l a v r a n c e a în o r a t o r i a j u d i c i a r ă .
Constantin Bacalbaşa . . . . D e l a v r a n c e a — O m politic.
AI. U m o r u l lui D e l a v r a n c e a .
* * * S e r b ă r i l e d e la C a s t e l u l Peleş.
O. Densuşianu-fiul P e marginea unor prefaceri.
AI. Scriitorul P. Locusteanu despre Delavrancea.
lorgu Petrovici Delajvrancea—Avocat.
G. B. Manevrele Regale.
Gr. Tăuşan M o n u m e n t u l lui D e l a v r a n c e a .
C. Săteanu D e l a v r a n c e a în a n e c d o t ă .
/. Gr. Perieţeanu D o u ă s o n e t e ( P a l e r m o şi Sorrento).
Robert de Fiers D i s e u r s la î n m o r m â n t a r e a lui D e l a v r a n c e a . (Iaşi, 1 Mai 1918).
Prof. I. Petrovici D i s e u r s la î n m o r m â n t a r e a lui D e l a v r a n c e a . (Iaşi, 1 Mai 191s;.
Alexandru Olteanu M i ş c a r e a c u l t u r a l ă la g r a n i ţ a d e V e s t .
George I. Vlădoi H o t a r u l (Versuri).
George Negrea S c r i s o a r e (Poezie).
G. B. Vlăhuţă despre Delavrancea.
A L B. P . H a ş d e u d e s p r e D e l a v r a n c e a .
G..B. . . . . . . Maiorescu despre Delavrancea.
Delavrancea A f o r i s m e (culese d e O c t a v Minar).
Barbu Delavrancea . . . . A p u s d e S o a r e ( F r a g m e n t . A c t u l IV,.
Delavrancea A f o r i s m e (culese d e O c t a v Minar).

N O T E : D a r u l p r o m o ţ i e i d e ofiţeri 1893, oferit M. S. Regelui. — E x p o z i ţ i a d e n u m i s m a t i c ă , m e d a l i s t i c ă şi

arheologie.
C Ă R Ţ I : O p e r a şi p e r s o n a l i t a t e a profesorului J. B o n n e c a s e . — George So fronte: Securitatea internaţională.-
Dem. I. Dobrescu : C a r a c t e r e . — Const. Constantinescu : Catilina, d e Alex. Olteanu.

N o u t ă ţ i l e zilei. — S p i r i t e şi M o r a v u r i . — Bibliografie. — Note. — N u m e r o a s e clişee.

/j\ / A A N AO, A/\ r*\rj^AAfjŞkK*S AA AA ä \ /JA/ a \ /. « A Art Art f a \ Ai> A N / a > /a> A \ / a \ A A / W N ^ > A N / A AC* « N m
 Anul XIV — No. 9-10 S e p t —Oct 1933

INIŢIATIVELE NOASTRE
Cin decursul a 14 ani de neîntre- pe care le-am apărat. Şi printre per­ ţională), pentru inimoşii autori ai
*s ruptă activitate, dintr'un senti­ sonalităţile neamului, Delavrancea acelui cântec patriotic, creat acum
ment de binemeritată recunoştinţa era cel mai indicat atât prin acti­ douăzeci de ani şi astăzi universal
faţă de un academician ardelean. vitatea lui naţionalistă, cât şi prin consacrat care poartă titlul: *La
Reuniunea « Cele Trei Crişuri* a ri­ arme». E vorba de poetul St. O. Iosiţ
dicat la Oradea un bust lui Iosiţ şi de artistul Alfons Castaldi.
Vulcan. Pe vremea aceia Reuniu­ Omagiul pe care îl aducem aces­
nea împlinea nouă ani de rodnică tora (cel dintâi, din nenorocire stins
propagandă românească
de vest. Şi a fost desigur
BCU Cluj / Central University Library Cluj
la graniţa
pentru
din viaţă), să fie interpretat
nou gest de patriotism
ca un
şi de avân­
ea o frumoasă consacrare de patrio­ tată simţire românească, în vre­
tism gestul pe care l-a făcut prea­ muri în care patriotismul însuşi
mărind figura unui mare român. este primejduit. Iar faptul că Al­
Acum, o iniţiativă cu un şi mai fons Castaldi, înrădăcinat pe pă­
mare răsunet a fost luată de noi. mânt românesc, este italian, va al­
In curând, cu prilejul vizitei pe cătui o notă de frumoasă latinitate.
care M. S. o va face oraşului Ora­ Este un gest semnificativ şi o ex­
dea, se va inaugura sub auspiciile presivă întâlnire de împrejurări care
şi din iniţiativa Reuniunei noas­ leagă, printre atâtea şi atâtea legă­
tre, un monument lui Delavrancea. turi, Italia şi România.
Pentru ce Delavrancea ? Şi înaintea acestei inaugurări ţi­
Fiindcă figura acestui român i- nem să aducem mărturia dragostei
lustru, desigur, în istoria noastră noastre poetului dispărut dar viu
literară a depăşit marginea acestei încă printr'o avântată inspiraţie şi
glorii, contopindu-se cu marile în­ artistului care a îmbogăţit cu o vi­
cordări naţionale care au întregit brantă armonie repertoriul nostru
ţara noastră. La graniţa aceasta de artă şi patriotism dăruindu-le
pândită, ne trebuia un simbol nu faptul că ne-a fost contimporan. Şi strigătul de îmbărbătare în neastâm­
numai de ceiace este cultura româ­ Ardealul care îl va sărbători va părul căruia am izbutit să întindem
nească dar, mai ales, un simbol de face de sigur un gest de meritată mai departe graniţele româneşti.
patriotism menit să statornicească recunoştinţă.
Cele Trei Crişuri
pe un punct de frontieră drepturile Cu inaugurarea acestui monu­
ment, Reuniunea « Cele Trei Crişuri»
face deci un mare pas înainte. Pe
lângă aceasta îşi câştigă un nou
titlu de mândrie pentru ceiace a do­
vedit că poate să înfăptuiască.
Şi printre iniţiativele româneşti
luate în ultimii ani, aceasta va ră­
mâne de sigur — nu ne sfiim s'o
spunem — una din cele mai fru­
moase.
*
* *
Cu prilejul acestei sărbătoriri se
va inaugura totodată o placă come­
morativă în bronz, la sediul Reu­
niunei «Cele Trei Crişuri* {Casa Na­
M ^ M ï g M M M M CELE TREI CRISURl M M M M ä S M S » *
BARBU DELAVRANCEA -Naţionalist
de: Col. George Bacaloglu.

£ 7 ) e p a r t e , la h o t a r u l d e a p u s al Ro- tori : în A n g l i a , B y r o n , c a r e a r e a b i ­
m â n i e i î n t r e g i t e — î n B i h o r u l ro­ litat o v i a ţ ă d e z o r d o n a t ă p r i n t r ' o in­
m â n e s c , R e u n i u n e a c u l t u r a l ă «Cele t e r v e n ţ i e e r o i c ă în r ă z b o i u l i n d e p e n ­
T r e i Crişuri» şi-a l u a t s a r c i n a , con- d e n ţ e i g r e c e ş t i ; în F r a n ţ a , V i c t o r
s i d e r â n d ' o ca u n p u n c t d e c i n s t e în H u g o şi B a r r é s ; în Italia Mazzini şi
a c t i v i t a t e a ei n a ţ i o n a l ă , să i m o r t a ­ m a i t â r z i u D ' A n n u n z i o ; în Polonia
lizeze în b r o n z în faţa U n g a r i e i re­ Mickiewicz, în R o m î n i a . D e l a v r a n c e a .
vizioniste, la p i a t r a d e h o t a r , vi­ D e s p r e D e l a v r a n c e a s u b diferitele
b r a n t a şi i m p u n ă t o a r e a figură a lui lui a s p e c t e . v o r vorbi o a m e n i m a i com-
Barbu Delavrancea. p e t i n ţ i d e c î t m i n e . V o r b i n d d e De­
U n d e , în a l t ă p a r t e , d a c ă n u p e l a v r a n c e a n u voi a m i n t i d e c î t locul
p ă m â n t u l B i h o r u l u i , î n s t r ă i n a t şi în­ p e c a r e l'a o c u p a t în c r e a r e a u n e i
s â n g e r a t , t r e b u i a fixată p e n t r u eter­ noi c o n ş t i i n ţ e n a ţ i o n a l e : a c e i a c a r e
n i t a t e s e m e a ţ ă figură a acelui m a r e a pregătit întregirea noastră.
r o m â n , c a r e a r ă s c o l i t u n n e a m în­ T e m p e r a m e n t vijelios, c o n ş t i i n ţ ă
t r e g c u f e r m e c ă t o a r e l e lui însuşiri a v î n t a t â u n d e a r m o n i i l e sensibilită­
şi a f r ă m â n t a t c u furtunosul lui a- ţii s e c o n t o p e a u î n t r ' o s p l e n d i d ă sin
vânt, ideia înfrăţirei şi î n t r e g i r e i ro­ t e z ă cu îndîrjirile u n e i n e î n d u p l e ­
mâneşti ? c a t e voinţi ; i n t e l i g e n ţ ă c l a r ă şi tot­
Micul R e g a t d e eri — c u m z i c e a o d a t ă a d î n c ă , D e l a v r a n c e a a fost,
d â n s u l — f ă r ă A r d e a l , s u p o r t a cu g r e u p e n t r u n e a m u l n o s t r u , u n a din a c e l e
o adâncă rană chinuitoare. liguri d e c a r e v a t r e b u i să s e vor­
Ardealul pentru Delavrancea era b e a s c ă d e c â t e ori v o m a t i n g e capi­
viaţa neamului. tolul a t î t d e d u r e r o s d a r a t â t d e stră­
In v â r t e j u l d e e m o ţ i i d e tot felul lucit totuşi, al r ă z b o i u l u i m o n d i a l .
al s b u c i u m a t e i lui vieţi, a l ă t u r i d e In t i m p ce în F r a n ţ a , o g e n e r a ţ i e
T a k e I o n e s c u , N . F i l i p e s c u , Ion I. u m i l i t ă d e p r ă b u ş i r e a d e l à 1870 as­
C. B r ă t i a n u , O. G o g a , P ă r . L u c a c i c u l t a g l a s u l lui B a r r e s şi, î m b ă r b ă ­
şi alţii, D e l a v r a n c e a , p e t i m p u l neu­ t a t ă d e a c e s t g l a s îşi r e g ă s e a tra­
tralităţii, f u l g e r â n d p r i n v o r b ă şi ne­ diţia d e b i r u i n ţ ă ; în t i m p ce în Ita­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
a s t â m p ă r , s'a î n ă l ţ a t , a c o n v i n s şi a
învins.
lia o g e n e r a ţ i e c u l t i v a t ă la a r m o n i ­
ile s p i r i t u l u i îşi r e g ă s e a vechiul e-
S o a r t a a v r u t î n s ă , ca în p l i n ă m u l t u o s a sfîrşit p r i n a r u p e ză­ r o i s m în g e s t u r i l e a s t ă z i l e g e n d a r e
s t r ă l u c i r e a epopeii n o a s t r e istorice, g a z u r i l e c o n t e m p l a ţ i e i r o m a n t i c e ale celui m a i î n f l ă c ă r a t d i n t r e poe­
î n ă l ţ a t în z ă r i s e n i n e , p e culmile bi­ s p r e a c ă l ă u z i şi m o d e l a sufletul ţii ei ; în t i m p c e în t o a t ă E u r o p a ,
r u i n ţ e i , D e l a v r a n c e a s ă î n c h i d ă ochii mulţimii. Scriitori c a r i a u r ă m a s , p e s t e e r o i s m e l e t r a n ş e e i , t r e c e a u vi­
la Iaşi în a n u l 1918, în refugiu, c â n d p r i n a c e a s t a , în istoria politică a j e l i o a s e g l a s u r i l e u n o r s p l e n d i d e in­
p r o c e s u l istoric n u e r a î n c ă desă­ ţării lor ; scriitori c a r e a u realizat, t e l i g e n ţ e r ă z v r ă t i t e , o i n t e l i g e n ţ ă şi
v â r ş i t . I n i m a lui D e l a v r a n c e a , c a r e la a n u m i t e r ă s c r u c i h o t ă r î t o a r e , ce- u n suflet a s e m ă n ă t o r , u n s c r i i t o r p e
a t r e s ă l t a t la fiecare a d i e r e a nă­ iace n'au izbutit să realizeze, dea- c a r e a r m o n i i l e nu-1 m a i m u l ţ u m e a u ,
zuinţelor n o a s t r e n a ţ i o n a l e , în aju­ lungul anilor, profesionişti politici u n d r a m a t u r g p e n t r u c a r e freştele
nul t r i u m f u l u i final al r o m â n i s m u ­ înzestraţi cu viclenie dar săraci de istorice n u m a i p u t e a u fi d e c î t o
lui, la c a r e a c o n t r i b u i t a t â t d e mult, avînt. s l a b ă pildă faţă d e m u l ţ i m e , u n ga­
copleşit d e s u f e r i n ţ e e p i c e , şi-a o p r i t V o i a m i n t i c â ţ i v a din a c e ş t i scrii- z e t a r c a r e î n ţ e l e s e s e c ă g a z e t ă r i a
marşul. n u p o a t e sluji o ţa­
Delavrancea a ră de cât avântân-
t r ă i t şi s'a î n ă l ţ a t du-se în a c ţ i u n e , u n
p e n t r u u n nobil i- o r a t o r c a r e ştia c ă
deal ; neamul româ­ o r a t o r i a n u se p o a t e
n e s c şi A r d e a l u l în m ă r g i n i la umflate
s p e c i a l p e c a r e 1-a sonorităţi de cate­
s e r v i t cu c r e d i n ţ ă , d r ă , u n r o m î n , în
îi d a t o r e ş t e neuita- sfîrşit c a r e , p r i n t r e
r e şi r e c u n o ş t i n ţ ă . r o m î n i i c e ne-au că­
* lăuzit r ă m î n e o lu­
In i s t o r i a p o p o a ­ minoasă prevestire
relor, p e s t e activi­ a măririi noastre, a
t a t e a şi p e s t e biru­ p ă r ă s i t t e a t r u l , a pă­
inţele b ă r b a ţ i l o r po­ r ă s i t l i t e r a t u r a şi co-
litici a e x i s t a t ade­ b o r î n d delà c a t e d r a
s e a o b i r u i n ţ ă afir­ vechilor discursuri,
m a t ă d e o a m e n i ca­ a s t r î n s în pieţe, a
r e a u i n t e r v e n i t în d e s f ă ş u r a t p r i n stră­
anumite c l i p e de zi şi p r i n o r a ş e a-
primejdie pentru a vîntul unui patrio­
t r e z i c o n ş t i i n ţ a u- tism neînduplecat.
nei n a ţ i u n i . E vor­ D i n ziua a c e i a , din
ba de o categorie ziua a d i c ă în c a r e
d e scriitori în c a r e liarbu Delavrancea, Pär. V. Lucaci, N. Filipescu, Od. Goga, Prof. Em. Antonescu
si alţii, eşind de la meetingai Acţiunei Naţionale, care cerea intrarea în război, şovăelile n o a s t r e a-
u n t e m p e r a m e n t tu- alături de aliaţi, pentru realizarea unităţei neamului (1915). m e n i n ţ a u s ă des-
 Delavrancea, însufleţeşte mulţimea pentru intrarea în marele război (1915).

mintă o m î n d r ă alianţă latină, De­ şi fatale. P o p o a r e l e mici t r e b u i e s ă p e u n popor-frate, s â n g e din s â n ­

BCU Cluj / Central University Library Cluj

l a v r a n c e a a d e v e n i t t r i b u n u l înver­ d i s p a r ă în faţa p o p o a r e l o r m a r i , c a g e l e n o s t r u . A m fi s ă v â r ş i t u n a-
ş u n a t al a c e s t e i a l i a n ţ e . N e u t r a l i t a ­ şi micile i n d u s t r i i faţă d e m a r i l e s a s i n a t în p o t r i v a o b â r ş i e i n o a s t r e .
t e a r o m î n e a s c â a fost c l ă t i n a t ă d e u z i n e . Idealul o m e n i r i i ? L a p ă m â n t ! A m fi sfâşiat p a g i n i l e cele m a i glo­
a c e s t om, î n t r e g i r e a r o m î n e a s c ă a O omenire mai bună, mai blândă r i o a s e din istoria n e a m u l u i n o s t r u .
fost p r o v o c a t ă , în m a r e p a r t e , d e a- şi m a i d r e a p t ă . . . ? B a s m e p e n t r u co­ A m fi a b d i c a t la fiinţa n o a s t r ă
cest om. C o n ş t i i n ţ a r o m â n e a s c ă toa­ p i i ! Glorificarea forţei în t o a t ă o- e t n i c ă . Şi n i m e n i p e l u m e n ' a r m a i
tă, tot ce a r ă m a s a s t ă z i din fru­ r o a r e a ei, c ă c i forţa e s t e d r e p t u l , fi p r e ţ u i t o astfel d e t u r m ă d e sclavi
m o s u l p a t r i o t i s m al r ă z b o i u l u i poar­ e s t e a d e v ă r u l , e s t e binele, p e n t r u î m b o g ă ţ i ţ i şi puşi la g u r i l e celui m a i
tă pecetea acestui om. D u p ă cum i m p l a c a b i l i i « s u p r a o a m e n i » d e as­ m â n d r u fluviu din E u r o p a . T o ţ i c â ţ i
g e n e r a ţ i a b i r u i n ţ e i f r a n c e z e din ul­ tăzi şi d e m â i n e . n e - a u î n d e m n a t la o a ş a a t i t u d i n e
timul r ă z b o i , şi g e n e r a ţ i a b i r u i n ţ e i In c o n t r a a c e s t u i s p a s m d e ne­ v r o i a u , c u s a u fără ştiinţă, să a s i s t e
italieneşti p r e l u n g i t ă c u F i u m e din­ b u n i e c a n i b a l i c ă s'au r i d i c a t F r a n ţ a , la s i n u c i d e r e a n o a s t r ă . Noi n ' a m fi
colo d e p a c e , p o a r t ă p e c e t e a scrii­ A n g l i a , R u s i a , Italia, î n s c r i i n d p e m e r i t a t d e c â t u r a şi d i s p r e ţ u l : u r a
torului B a r r é s şi a p o e t u l u i D ' A n ­ d r a p e l u l l o r : d r e p t a t e , l i b e r t a t e , şi P u t e r i l o r a l i a t e şi d i s p r e ţ u l p u t e r i ­
n u n z i o în i s t o r i a r ă z b o i u l u i mon­ aşezarea statelor după naţionalităţi. lor c e n t r a l e . U r a c o n t r a u n o r tră­
dial, D e l a v r a n c e a s t ă a l ă t u r i d e a- D e ele s ' a u alipit S e r b i a şi B e l g i a d ă t o r i d e r a s s â şi d i s p r e ţ u l c o n t r a
ceştia. C a a v î n t a r e p a t r i o t i c ă , ca vo­ p r e f e r i n d o m o a r t e b ă r b ă t e a s c ă ne­ u n o r n e t r e b n i c i fără v l a g ă . — E r a c u
inţă îndîrjită de luptă, ca aprigă suferitei sclavii c u c a r e le p â n d e a n e p u t i n ţ ă .— P u t e r i l e l a t e n t e c a r e
călăuză a unei generaţii îmbărbă­ «forţa», r e c e , o a r b ă şi f ă r ă ideal. d o r m i t a u în g i n t a n o a s t r ă s'ar fi
t a t e . Monumentul pe care îl ridi­ Şi noi, d o m n i l o r , c e t r e b u i a s ă a p r i n s şi flăcările a r fi c u p r i n s în­
căm la graniţă, este monumentul facem? Alături de Germania, să t r e g u l edificiu al s t a t u l u i r o m â n e s c .
conştiinţei romîneşti şi a drepturi­ isbim în m a r e a R u s i e ? Izbind în Noi a m fi călcat, ca n i ş t e r ă t ă ­
lor noastre sfinţite. R u s i a i z b i a m î n A n g l i a , i z b i a m în ciţi, şi p o r u n c a i s t o r i c ă şi p o r u n c a
F r a n ţ a , i z b i a m în Italia, în r a s s a etnică. Istoria povesteşte izbânzile
Pentru a ilustra entusiasmul de n o a s t r ă , în i n s t i n c t e l e n o a s t r e , î n con­ şi s u f e r i n ţ e l e , g l o r i a şi u r g i a p e c a r i
care a fost călăuzit Delavrancea ştiinţa n o a s t r ă d e p o p o r latin. Izbind le-a g u s t a t şi le-a î n d u r a t n e a m u l
în legătură cu intrarea noastră în R u s i a a m fi a j u t a t p e M a g h i a r i n o s t r u n e f e r i c i t a d e s e a o r i şi p u r u ­
în război, dăm mai jos o parte s ă t r i u m f e şi s ă s u g r u m e d e veci r e a c u , a c e l a ş i i n s t i n c t şi c u a c e l a ş i
din magistralul discurs rostit în g â n d d e u n i r e . C r o n i c a r i şi istorici—
Academia Română, la 2 Septem­ m o l d o v e n i , a r d e l e n i şi m u n t e n i —
brie 1916. Cuvintele ce urmează necontenit cu aceiaşi grije: să nu
sunt cea mai expresivă afirmare,
nu numai a acestor drepturi, dar u i t ă m c ă s u n t e m acelaşi n e a m din
şi a omului care le-a apărat. aceiaşi tulpină. Etniceşte a m măci­
n a t şi s o r b i t s ă m â n ţ a s t r ă i n ă scu­
£7V>mnilor, d e p e la j u m ă t a t e a se- t u r a t ă d e o p a r t e şi d e a l t a a m u n ­
• ^ c o l u l u i a l XIX-lea a î n c e p u t pro­ ţilor. N e a m lipit d e C a r p a t i c â n d
cesul r e c o n s t i t u i r i i s t a t e l o r d u p ă na­ a u n ă v ă l i t v a l u r i l e invaziilor şi n e - a m
ţionalităţi. sculat iarăşi, după cutremurele care
G e r m a n i a şi A u s t r o - U n g a r i a se păreau că ne îngroapă, cu aceeaşi
î m p o t r i v e s c a c e s t e i t e n d i n ţ e istorice c o n ş t i i n ţ ă î n t ă r i t ă c ă s u n t e m Ro-
wmmmmmmma
m â n i şi creştini. N e - a m p ă s t r a t a-
c e e a ş i l i m b ă fără d e o s e b i r i p r o f u n d e ,
fără d i a l e c t e , a ş a ca Moţul din Ar­
d e a l s ă î n ţ e l e a g ă p e M u n t e a n u l delà
D u n ă r e şi p e plâeşul din Moldova.
S u n t e m o fiinţă p e c a r e C a r p a ţ i i
n u o d e s p a r t , ci o î n t r e g e s c . A v e m
a c e l a ş i dor, aceleaşi d u r e r i , a c e l e a ş i
a s p i r a ţ i u n i . C â n t ă m a c e l e a ş i cân­
tece, şi a c e e a ş i d o i n ă s e a u d e delà
Tisa p â n ă la M a r e a N e a g r ă . D u r e ­
rile şi bucuriile celor d e dincolo
s u n t şi ale n o a s t r e , şi ale n o a s t r e
s u n t şi ale lor. D u ş m a n i i lor s u n t
şi ai n o ş t r i . T â l h a r i i c a r i îi p r a d ă
şi îi ucid, n e p r a d ă şi n e ucid, vi­
sul a t â t o r g e n e r a ţ i i d e s t r ă m o ş i , d e
moşi şi d e p ă r i n ţ i , l-am v i s a t şi noi,
şi, a c u m , îl v e d e m a e v e a . N ' a v e m
d e c â t s ă s â n g e r ă m cu b ă r b ă ţ i e
ca sâ-1 r e a l i z a m . Şi s â n g e l e g e n e r o s
al ostaşilor n o ş t r i a î n c e p u t să c u r g ă
şi v a m a i c u r g e î n c ă .
U n n e a m n u p i e r e p r i n siluire,
ci n u m a i p r i n a b d i c a r e . Şi noi n ' a m
a b d i c a t nici la t r e c u t , n i c i la con­
ştiinţa n a ţ i o n a l ă . Şi azi, c â n d h a r t a
E u r o p e i s e v a s c h i m b a , noi ce-am
fi p u t u t face ? D u p ă doi a n i d e g r e a
a ş t e p t a r e n e - a m h o t ă r â t D o u ă gru­
p ă r i e r a u în faţa n o a s t r ă . U n a lup­
tând pentru hegemonia Germaniei,
A u s t r i e i şi U n g a r i e i , şi c e a l a l t ă pen­
t r u D r e p t , p e n t r u L i b e r t a t e şi pen­
tru aşezarea tihnită a Europei.Ne-am BCU Cluj / Central University Library Cluj
ales g r u p a r e a în f r u n t e a c ă r e i a stă
r a s s a n o a s t r ă , r e p r e z e n t â n d civili­
z a ţ i a s t r ă v e c h e , elocinţa, o r d i n e a şi
b l â n d e ţ e a neo-latină.
Ni s e i m p u t ă c ă a m t r ă d a t tra­
tatul de alianţă cu Austro-Ungaria.
A c e a s t ă c o n v e n ţ i e e r a p u r defen­
sivă. D i n m o m e n t ce A u s t r o - U n g a ­
r i a a l u a t ofensiva — n e c o n s u l t â n d
nici p e Italia, nici p e R o m â n i a —
convenţiunea a căzut. A m r ă m a s
liberi şi s t ă p â n i p e h o t ă r â r e a n o a s ­
t r ă . Şi e r a s ă d ă m ajutor A u s t r i e i ?
Istoria A u s t r i e i e p l i n ă d e perfidie
şi d e î n ş e l ă c i u n i , d e c r i m e şi d e o-
r o r i . A u s t r i a a fost t o t d e a u n a îm­
p o t r i v a n o a s t r ă . Şi c â n d ne-a r ă p i t
Bucovina, şi c â n d ne-a o c u p a t dis­
trictele Olteniei ; şi c â n d s'a o p u s
la a l e g e r e a lui C u z a ; şi c â n d a v r o i t
să î m p i e d e c e u n i r e a Moldovei cu
M u n t e n i a ; şi în 1913, s u s ţ i n â n d p e
furiş pe B u l g a r i a i n g r a t ă şi s ă l b a ­
tică în c o n t r a aliatului ei, R o m â n i a .
D a r U n g a r i a ? I m p e r i a l i s m u l ma­
g h i a r e s t e odios şi abject. Ş a s e mi­
l i o a n e d e M a g h i a r i ţin s u b călcâi
t r e i s p r e z e c e m i l i o a n e d e sclavi :
C r o a ţ i S â r b i , Slovaci şi R o m â n i . Ei
şi-au făcut legi d e p r i g o n i r e , d e si­
luire şi d e jaf, în d e o s e b i î m p o t r i v a
celor trei m i l i o a n e şi j u m ă t a t e d e
R o m â n i , izbind în b i s e r i c a lor, în
şcoalele lor, în l i m b a lor. P r e a pu­
ţin d u p ă înfiinţarea d u a l i s m u l u i în
A r d e a l , n u s'a m a i a u z i t d e c â t u n
l u n g v a e t d e j a l e şi d e d u r e r e . . . Şi
noi, liberi d e orice l e g ă t u r ă , d a c ă
a m fi d a t ajutorul n o s t r u A u s t r o -
CELE T R E I CRIŞURI
U n g a r i e i , a r fi fost ca şi c u m a r fi
î n v i a t din m o r ţ i B a s t a şi V o i v o d u l
Mihai, şi i-am fi v ă z u t î m p r e u n ă , la
b r a ţ : călăul cu v i c t i m a , l a ş i t a t e a c u
eroismul, r u ş i n e a c u m â n d r i a . Stea­
g u r i l e n o a s t r e n u p u t e a u s ă fâlfâe
printre steagurile Austro-Ungariei.
Natura are oroare de unele împă-
răcheri monstruoase.
Şi d e a c e e a b u n u l R o m â n , m a r e l e
Român, Regele nostru Ferdinand,
a s i n t e t i z a t t r e c u t u l cu p r e z e n t u l
n e a m u l u i n o s t r u , c â n d a zis osta­
şilor s ă i :
« V'am chemat să purtaţi steagu­
rile noastre peste hotarele unde fra­
ţii voştri vă aşteaptă cu nerăbdare
şi cu inima plină de nădejde. Um­
brele marilor Voevosi, Mihai Vi­
teazul şi Ştefan cel Mare, ale căror
rămăşiţe sac în pământurile ce veţi
desrobi, vă îndeamnă la biruinţă
ca vrednici urmaşi ai ostaşilor cari
au învins la Răsboieni, la Călugă-
reni şi la Plevna!*.
Şi R o m â n i a , simţindu-şi ochii în­
c ă r c a ţ i cu l a c r i m i la a u z u l a c e s t o r
c u v i n t e , a b i n e c u v â n t a t şi a s l ă v i t
pe Suveranul care a izbutit să se
î n v i n g ă p e El însuşi p e n t r u a che-
zăşui triumful n e a m u l u i î n t r e g . D a ,
d o m n i l o r , — s u n t s i g u r că m ă înţele­
geţi,—căci în R e g e l e n o s t r u e s t e şi
u n m a r t i r şi u n erou. P e f r u n t e a
Lui va sta pururea o r a m u r ă verde
DELA VRANCEA - Artistul
£7jelavrancea a cultivat literatura
p r o p r i u zisă şi o r a t o r i a .
S'a i l u s t r a t î n a m b e l e g e n u r i , deo­
p o t r i v ă . D a r fiecă p o v e s t i a , fiecă
c u v â n t a , fiecă î n t o c m i a o n u v e l ă , or
o d r a m ă , fiecă a p ă r a u n a c u z a t la
juraţi or o c a u z ă în p a r l a m e n t , pro­
d u c ţ i a e r a a ş e z a t ă p e a c e l e a ş i prin­
cipii t e h n i c e , şi i z v o r a din a c e l e a ş i
s e n t i m e n t e . In l u c r ă r i l e lui, o m e n e s ­
cul ţine loc d e frunte. A u t o r u l pen­
t r u a d a î n ţ e l e s a c ţ i u n i l o r , aprofun-
A. Lttpii-Aiiloiiesat.
wMmmmzm&mm&
d e s t e j a r î m p l e t i t ă cu a l t a d e me­
lancolic m e r i ş o r .
Noi n ' a m i n t r a t în h a o s u l a c e s t u i
m ă c e l p e n t r u c u c e r i r i , ci p e n t r u
desrobiri... Noi n u v r e m ce n u e s t e
a l n o s t i u , ci v r e m u n i r e a c u fraţii
n o ş t r i din A r d e a l , din B a n a t şi din
Bucovina... V r e m C a r p a ţ i i , cu tot
podişul lor, u n d e ne-a a ş e z a t î m p ă ­
r a t u l T r a i a n ca s ă fim v e g h e şi
straje civilizaţiunii r o m a n e î m p o t r i ­
v a h o r d e l o r d e b a r b a r i năvălitori...
Noi n u n e c r o i m cu s a b i a o P a t r i e
n o u ă , ci ne-o î n t r e g i m . . . D u h u l a-
d e v ă r u l u i , al d r e p t ă ţ i i şi al frater­
nităţii m â n ă v i t e z e l e n o a s t r e oştiri...
C a r p a ţ i i a u fost t r e c u ţ i î n t r ' o clipă,
şi clipa a c e a s t a o v o m p r e f a c e în­
tr'o veşnicie... Şi v o m a v e a d e su­
ferit, şi v o m suferi m u ţ i d e a d m i r a ­
ţie în faţa jertfelor... Şi n u n e v a
c o v â r ş i d u r e r e a , h o t ă r â ţ i să b i r u i m
în n u m e l e sfintei c a u z e a n e a m u l u i
nostru...
O r i c e d e o s e b i r i d e v e d e r i a u în­
cetat. L a semnalul dat de Regele
F e r d i n a n d n e - a m s i m ţ i t cu toţii o
a p ă şi-un p ă m â n t . C â n d s ' a p r i n d e
focul ăl m a r e , l u m â n ă r i l e se s t i n g .
Bisericuţele şi-au p e c e t l u i t uşile, pen­
tru ca tot c e e R o m â n e s c şi s i m t e
r o m â n e ş t e să-şi p r e g ă t e a s c ă sufletul
şi să-şi p l e c e f r u n t e a în u r i a ş u l tem­
plu al R o m â n i e i d e m â i n e . . .
de: A. Lupu-Antonescu.
d e a z ă i n t e r i o r u l sufletesc. Şi expri­
m a r e a a c e s t u i a , p r e c u m şi a u r m ă ­
rilor fireşti, a m e d i u l u i în c a r e se
p e t r e c e actul, o face c u a t â t a colorit
că simţi c u m sufletul a u t o r u l u i însuşi
traeste în ele. In a d e v ă r , D e l a v r a n -
c e a îşi t r ă i a eroul. A c u m cincizeci
ani, c â n d a a p ă r u t Sultănica, a fost
o revelaţie.
O m e n e s c u l şi coloritul a u stabilit
deodată reputaţia scriitorului.
A c e s t e d a r u r i î m p i n g p e scriitor
la d e c l a m a ţ i e , m a i a l e s în o r a t o r i e .
Meritul lui D e l a v r a n c e a e s t e că n ' a
c ă z u t în a c e s t p ă c a t , c h i a r c â n d ca­
u z a înlesnia şi p o a t e c h i a r s c u z a .
P r o b ă : a p ă r a r e a la j u r a ţ i a a r h i t e c ­
tului Socolescu, p r i e t e n u l s ă u i n t i m ,
şi d i s c u r s u l î m p o t r i v a d e c o r ă r i i lui
Iezinschi, în C a m e r a d e p u t a ţ i l o r .
D e l a v r a n c e a e r a a r t i s t în t e h n i c ă
şi p o e t în v i z i u n e î n c ă din clasele
i n f e r i o a r e ale liceului ; se d i s t i n s e s e
în d e s e n u l a r h i t e c t o n i c şi, p ă t r u n s
d e a d m i r a ţ i e p e n t r u A m a n , se sem­
n a l a s e c a u n viitor m a e s t r u în pe­
niţă, s u b sfaturile şi c o n d u c e r e a pro­
fesorului p i c t o r C. S t ă n c e s c u . Subi­
ectele alese d e D e l a v r a n c e a şi tra­
t a t e cu m u l t ă fineţe, a v e a u c e v a din
însufleţirea p o e t i c ă a t i n e r e ţ e i visă­
toare.
 Vlahuţă despre Delavrancea
R e p r o d u c e m un portret al lui Delavrancea scris de Vlahuţă, în rubrica sa «Albumul
Nostru» din «Viaţa».
.34 ani. înalt, puţin adus de spate; singurul dintre literaţii noştri care are în
adevăr „un cap de artist*. Natura i-a dat cu amândouă mâinile toate talentele cari
pot împodobi viaţa unui om. Delavrancea poate fi pictor mare, cum e scriitor şi orator
mare. Temperament aprins, inimă largă, de o sensibilitate aproape maladivă, suflet
generos şi entuziast, întodeauna mi-a făcut impresia unui erou pe care nimic n'ar
putea să-l înspăimânte.
„Are un cull pios pentru popor şi nimeni n'a înţeles mai bine ca el, sufletul şi
adâncimea cântecelor şi legendele bătrâneşti. In toate articolele lui politice, se recu­
noaşte ştampila artistului, tăetura de frază a literatului cult, stăpân pe gândul şi
Al. Viahuf d.
cuvântul său. De la cea mai fină ironie, până la cea mai violenta franchefd ae
expresii, Delavrancea îşi preumblă degetele pe claviatura limbei cu o agilitate de ade­
• M a r e l e poet, p r i e t e n d e s ă v â r ş i t vărat maestru. Stilul lui e variat, impetuos şi încărcai de imagini ca însăşi viaţa
al lui D e l a v r a n c e a , i-a a n a l i z a t noastră, pe care Delavrancea a ştiut s'o observe şi s'o zugrăvească cu o neîntrecută
în d e s e r â n d u r i o p e r a c u fină putere de sugestie în frumoasele şi nepieritoarele lui opere. E cel mai iubit şi mai
c l a r i t a t e , socotindu-1, n u n u m a i
o forţă i n t e l e c t u a l ă , d a r şi u n
admirai dintre scriitorii noştri, cu toate .amarnicele concluzii" ale câtorva criticaştri,
c r e a t o r de limbă şi frază r o m â ­ cari l-au cetit cu pasiune, în accepţiunea rea a cuvântului, şi nu l-au înţeles.
nească. .Semne particulare: n'are benemerenti*. ( « v i a ţ a » A n . i, N o 6, 2 i a n u a r i e 1894).

A r h i t e c t u r a lucrărilor l i t e r a r e şi a îşi v ă z u s e visul, şi î n c h e a s e g â n d i ­ Zamfirescu, V l a h u ţ ă , Olănescu, B r ă -

celor o r a t o r i c e a l e lui D e l a v r a n c e a
aminteşte aceste manifestări de artă,
p r e c u m şi ţ e s ă t u r a s e n t i m e n t a l ă , ca­
lităţi c a r i n u s'au s c h i m b a t nici s ' a u
modificat ci n u m a i s'au a c u z a t m a i
p u t e r n i c , m a i b ă r b ă t e s c , m a i conşti­
ent. I n m o m e n t u l c â n d t i p ă r i a volu­
mul Sultănica, î m i explica c u m ur­
m e a z ă , î n t r ' o scrisorică î n m â n a t ă ,
nu prin poştă:
„Dragă Lupule,
Credinţele mele asupra literaturii pot reeşi
din c e l e c e s c r i u :
BCU Cluj / Central University Library Cluj
1. Stilul t r e b u e s ă v a r i e z e c â t s e v a p u t e a
mai mult, după situaţii (compară orce p a r t e
din Sultănica c u Fanta Cella : s ă v a r i e z e ; a)
c a n o ţ i u n i b) c a frasă c) c a m u z i c ă .
2. Colorile s t i l u l u i : a) v o r b e c o n c r e t e c u
t e n d i n ţ ă c o n c r e t i z a b i l ă ; — b) v o r b e speciale,
— n u m a i e l e a u î n ţ e l e s şi v a l o a r e ; — c) U r a
a b s t r a c ţ i u n i l o r , v a g u l u i (căci c h i a r v a g u l s e
p o a t e p r i n d e î n v o r b e şi f o r m e de-o p r e c i z i u n e
aproape minunată.
Verbele: a ) v e r b e c u a c ţ i u n e şi c u l o a r e —
fac d i n l i m b a n o a s t r ă u n m o n u m e n t filologic.
Acţiuni: a) se preferă acţiunile interne ce­
lor externe.
1. P e n t r u c ă p;; c e l e e x t e r n e t o a t ă l u m e a le
v e d e şi s î n t n i ş t e r e z u l t a t e b r u t e a l e l u p t e l o r
interne.
2. P e n t r u c ă n u m a i astfel s e p o a t e u n i na­
t u r a d i n p r e j u r c u tipul p e c a r e îl d e s c r i i .
N a t u r a t r e b u e să j o a c e r o l î n s e m n a t , c a p i t a l
—atât cât m ă r e ş t e emoţiunile persoanelor des­
c r i s e şi a l e c e l o r c e le c i t e s c .
N u e v o r b ă c a r e s ă fie u r î t ă d u p ă s u n e t :
toate sînt bune când ne dau o nuanţă.
E x i s t ă o l e g ă t u r ă i n t i m ă î n t r e obiectul c e
d e s c r i i şi m u z i c a frasei t a l e . U n tablou de
mare n u l p o ţ i c i o p â r ţ i î n frase s c u r t e c h i a r
d a c ă ai a v e a stilul c e l m a i b o g a t , c e l m a i
c o r e c t d i n l u m e . S e p o a t e zice e x a g e r â n d
l u c r u r i l e : e s t e o metafizică î n g â n d i r e a n o a ­
s t r ă c a r e a c i s e umflă, s e l ă ţ e ş t e , a c i s e t a e ,
cade, moare,—apoi se urcă, se tae, m e r g e re­
p e d e e t c . , e t c . , d u p ă c u m situaţiile din n a t u r ă
s î n t m a r i , mici, i n t e n s i v e , e x t e n s i v e , n ă p r a z -
nice or umile etc.
In a c e s t e v o r b e , r e p e d e s c r i s e e î n t r e a g ă
năzuinţa mea,
Al t ă u a m i c şi c o l e g
Barbu
A c e s t e le s c r i a a c u m cincizeci d e
a n i . A c e s t e î n d r u m ă r i d a t e lui în­
suşi, e r a u , m a i c o m p l e t a t e , a l e tu-
tulor scriitorilor epocii. A c e a e p o c ă
(1880—1890) e r a d i m i n e a ţ a î n s o r i t ă
a literaturii de după războiul pentru
independenţă. Din trecut, Alexandri
r e a poetică prin p r e a m ă r i r e a e r o ­
ilor şi a c t e l o r lor d e vitejie p e câm­
piile b u l g a r e . S e î n ă l ţ a a c u m o n o u ă
pleiadă, o p l e i a d ă d e î n d r ă g o s t i ţ i ai
m u z e l o r , c a r e a v e a u să d e a cuge­
tării r o m â n e ş t i u n c a r a c t e r n o u , c u
a s p i r a ţ i u n i n a ţ i o n a l e m a i înalte, cu
r e a l i z ă r i e s t e t i c e m a i culte ; o ple­
i a d ă c a r e a v e a s ă d e a limbii r o m â ­
neşti o f r u m u s e ţ e n e b ă n u i t ă încă,
în r i t m , î n c l a r i t a t e , în p u r i t a t e , în
colorit. D i n a c e a s t ă e p o c ă î n c e p â n d
a u u r c a t t r e p t e l e înalte a l e g â n d i r i i
şi a l e frumosului : M a c e d o n s c h i şi
Eminescu, D e l a v r a n c e a , Duiliu
DELAVRANCEA
A m i n t i r i
£7)rivind înapoi, prin ceaţa deasă
«•£- a u n e i j u m ă t ă ţ i d e v e a c , z ă r e s c
printre studenţii Universităţii din
B u c u r e ş t i şi, m a i d e a p r o a p e , î n res­
t a u r a n t u l d e s t u d e n ţ i „ L a pisica
A l b ă " d e l â n g ă A t e n e u , u n adoles­
c e n t d e 18—19 a n i c a r e , m o d e s t şi
t ă c u t , l u a m a s a î n t r ' u n colţ al bir­
tului şi c a r e r ă s p u n d e a a t u n c i la
n u m e l e d e B a r b u Ştefănescu. D u p ă
m a s ă , el t r e c e a î n t r ' o c a m e r ă d e
a l ă t u r i , u n d e e r a u n biliard, l u a ta­
cul în m â n ă şi j u c a s i n g u r c a r a m -
bolaşul, p r e o c u p a t şi visător.
Potrivit de statură, subţirel, cu
p ă r u l p i e p t e n a t şi r e t e z a t dinapoi,
î m b r ă c a t c u r ă ţ e l , el a v e a a e r u l u-
n u i o m î n c h i s î n t r ' î n s u l şi nedes­
luşit încă, ai fi zis u n p o m , în ince­
tescu-Voineşti, C r e a n g ă şi I s p i r e s c u .
A c e s t e i g e n e r a ţ i u n i i-a s t a t î n d e m n
şi î n d r u m ă t o r i : Maiorescu, p e n t r u
c u r ă ţ i a limbii, H â j d ă u p e n t r u în-
d r ă s n e a l a c u g e t ă r i i , O d o b e s c u cu
stilu-i C i c e r o n i a n , p e n t r u c l a r i t a t e a
şi o r d o n a n ţ a stilului !
In a c e a s t ă p l e i a d ă d e g â n d i t o r i
şi a r t i ş t i ai g r a i u l u i şi ai c o n d e i u l u i
de o egală valoare pe terenurile pro­
prii, s t ă B a r b u D e l a v r a n c e a p e n t r u
c o m p l e t a r e a figurii c ă r u i a , o m e ­
n e a s c ă şi l i t e r a r ă , m ă voiu î n c e r c a
eu în capitole v i i t o a r e .
T
de : A . Petraşcu.
p u t d e p r i m ă v a r ă , al c ă r u i r o d nu-1
g h i c e ş t i î n c ă , d a r î n al e c ă r u i r a m u r i
vezi d e s t ă n u i n d u - s e o r a s ă b u n ă .
L - a m z ă r i t apoi, p u ţ i n m a i t â r z i u ,
în r e d a c ţ i a „României Libere" din
C o v a c i , d e u n d e d i s p ă r u în c u r â n d
d u c â n d u - s e la P a r i s , a j u t a t d e ziar,
s p r e a-şi polei c u n o ş t i n ţ e l e şi u n d e
stătu câtva timp trimeţând articole
l i t e r a r e G a z e t e i , î n t r e altele, d ă r i
d e s e a m ă a s u p r a s a l o a n e l e d e pic­
t u r ă d i n anii a c e i a , scrise î n t r ' o
l i m b ă ce a t r ă g e a şi fixa a t e n ţ i a ceti­
torului şi î n c a r e a r t i c o l e se a r ă t a
p e n t r u î n t â i a o a r ă l a n o i u n con-
d e i u ce a p r o f u n d a t e c h n i c a picturii
şi sculpturii cu u n t a l e n t special d e
p ă t r u n d e r e şi s i m ţ i r e . E l s e în­
t r e c e a , î n acele d ă r i d e s e a m ă , c u
Gion care trimetea articole asupra
aceleiaşi m a t e r i i la Binele Public.
L ' a m r e v ă z u t apoi î n t o r s la Bu­
c u r e ş t i s t â n d î n t r ' o c a m e r ă d e ho­
tel la Metropol, c u o s u t ă d e v o l u m e
galbene înşirate jos pe lângă pereţi,
citind s e a r a p e R e n a n şi p e Celini,
f ă c â n d o b s e r v a ţ i i p e r s o n a l e şi d â n d
d o v a d a u n u i spirit d e o s a g a c i t a t e
surprinză toare,

B. P. Haşdeu.
D u p ă aceea, l'am văzut şi l'am
apropiat în toate împrejurările şi
manifestările vieţii lui.
L'am auzit citind nuvelele „Li­
nişte" şi „Milogul" în casa lui Gri-
gore Pâucescu, unde era iubit şi a-
preciat. L'am văzut la el acasă în
str. Primăverei, Cantacuzino şi Icoa­
nei, unde mă lua să gust alături de
el un epure cu măsline, din care
mânca cu o poftă specială, sau să
ascult pe copila lui Celica cântând
la piano o nocturnă de Chopin, pe
care el n'o g ă s e a destul de ritmată
BCU Cluj / Central University Library Cluj
sau de expresivă, mustrându-şi gen­
tila şi atât de talentata lui copilă
că „ n u calcă a popă", sau să asist
la jocul lui de table cu Carageale,
pe care, când greşea câte o mişcare,
îl făcea de ocară cu cele mai tari
epitete de nepricepere şi netalent,
pe care acesta n u le auzea, jucând
liniştit mai departe şi bătându-1 a-
deseaori.
In sfârşit l'am văzut venind la
mine acasă, la unele serate ale re­
vistei Literatură şi Artă
făcând observaţiile cele mai curioase
şi mai neaşteptate faţă de cel c e
citea ceva, sau venind ziua cu o
bunăvoinţă rară ca să-mi vorbească
de bine asupra unui articol de po­
lemică uşoară, cu tineri ca V a s c h i d e ,
comparând pe cel c e scrie aceste
rânduri cu „un câine m a r e de stână,
mârâind încet numai şi privind a-
proape indiferent la lătratul unui
căţel mic", sau discutând aprins cu
Duiliu Zamfirescu, pe care nu-1 sim­
patiza, dealtfel ca şi Duiliu pe el,
şi nici nu prea se apreciau în ta­
lentele lor, întocmai ca Verlaine
şi Leconte de Lisle, cari, cum se
ştie, se salutau numai. D e câte ori
s e întâlneau la mine ei a v e a u dis­
cuţii v e h e m e n t e în cari, de cele mai
multe ori, Duiliu părăsea terenul
neputând suferi, zicea el, violenţa
lui D e l a v r a n c e a .
Cu câţiva ani mai înainte îi ci­
tisem volumele „Sultănica" şi „Tru­
badurul", asupra cărora a m făcut o
critică nu tocmai binevoitoare în
Convorbirile Literare şi unde apă­
B. P. Haşdeu despre Delavrancea
CC' eavistamai Noua
de seamă povestire a lui Delavrancea, „Hagi-Tudose", a apărut în Re-
condusă de B. P. Haşdeu, în numărul de la 15 Decembre 1887.
Peste trei luni, directorul revistei tipărea o „baladă realistă* intitulată Multipli-
camini, în legătură cu năravul lui Hagi-Tudose, fapt care a atras asupra lui
Haşdeu gluma contimporanilor, cari îl porecleau Hagi-Tudose în loc de sgârcit,
aşa cum, de pildă, un trancez ar fi zis „Harpagon" în loc de „avare".
Haşdeu însă 1-a socotit totdeauna pe Delavrancea nu numai unul dintre cei
mai mari scriitori din literatura noastră, dar un scriitor mare în sensul cel mai
desăvârşit al cuvântului. Intr'una din vestitele sale sacherline, vorbind în 1903
despre diferiţi scriitori români, zice undeva : „Delavrancea ! A, iată un adevărat
talent nu departe de a fi mare, un „enfant terrible", pe care poţi să-1 desaprobi
uneori, dar nu poţi să n u l iubeşti, căci este numai inimă, chiar dacă se contra­
zice. Delavrancea crede când te laudă, Delavrancea crede când te înjură, şi tăria
de credinţă îl mânţuieşte".
Aceste rânduiri despre Delavrancea au apărut, mult mai în urmă, în lucrarea
lui B. P. H a ş d e u : „Sarcasm şi ideal".
s a m asupra stilului lor prea încăr­ Crescând şi desvoltându-se zi cu
cat, cu o profuzie de flori câmpe­ zi, el fu necontenit şi pretutindeni
neşti ce împrăştiau o mireazmă tare talentul cel mai original pe care
sub arşiţa de soare a tinereţii au­ l'am văzut printre contimporani, o-
torului. In acelaş timp, arătam cum riginal în scris, în vorbă, în atitu­
în ele erau descrieri poetice, cari dini, în fapte, original specific, sin­
alcătuiau o mulţime de tablouri, ca gular, tare şi neclintit ca o stâncă
nişte cadre suspendate, înfăţişând de munte.
s c e n e şi privelişti minunate, uneori Intre amici, adeseaori pe când al­
însă cu o insistenţă de precizie în ţii disertau, el, străfulgera c u origi­
cuvinte populare şi c'o voinţă de nalitatea lui, turbura ; pătimaş, tea­
a-şi complecta senzaţiile duse până tral, strident câteodată, totdeauna
la saturaţie. I-am citit şi ascultat în colorat ca n i m e n e a altul, cu trăsă­
urmă lucrările de maturitate, Pă­
turile unui t e m p e r a m e n t profund
răsiţii şi trilogia pieselor Apus de caracterizat, trăind când pe piscu­
Soare, Viforul şi Luceafărul de o rile din nori ale idealului, când în
viziune istorică măreaţă, de o fru­ fundul prăpăstiilor realităţii, admi­
museţe calmă, de o amploare for­ rabil în escaladarea şi e x a g e r a r e a
mală definitivă. ideilor până la paradoxe, făcând
In sfârşit l'am auzit vorbind în lux de obârşia lui umilă : — „Mă
Cameră, în apogeu, în marile şi ar­ bătea m a m a când f u g e a m de lângă
zătoarele lui discursuri în chestia oala de la foc, pe care m ă lăsa s'o
naţională, discursuri sonore, ale că­ păzesc", — nervos la extrem de-i
ror fraze onduloase, lapidare şi înăl­ jucau buzele în tremur înainte de
ţătoare la extrem, răscolitoare de a începe să zică ceva ; vorbind o
sentimente şi energii, evocatoare de românească a lui, alcătuită din nu­
Română, glorie strămoşească şi strigătoare anţe populare şi poetice şi intrat
de dreptate şi de conştiinţă naţio­ aşa de total şi adânc în limba ro­
nală, erau ponctuate de gestul lui mânească, în melodiile şi fioriturile
Maiorescu şi urmărite de monoclul ei, că era refractar altor limbi stră­
lui Carp, şi unde el s'a arătat atunci ine ; romantic şi b o e m în suflet şi
ca cel mai mare şi mai cald orator în port, până şi în părul mare c e l
al acelor m o m e n t e s u p r e m e ale is­ resfira ca o clae afânată deasupra
toriei noastre. capului, „podoaba mea", a v â n d un
răspuns gata pentru orice extrava­
Aforisme: g a n ţ ă ; delicat şi cu atenţii mari
pentru cei ce-1 admirau mai cu mă­
C i c e r o s i m ţ e a î n s i m e t r i a l u c r u r i l o r su­ sură ; injurios, pe ton amical, cu cei
p r e m a frumuseţă.
D e aceia când ţinea faimoasele discursuri, pe care-i iubea, cu un cuvânt omul
c ă u t a cu p r i v i r i l e sale să g ă s e a s c ă în j u r u l cel mai puţin banal din generaţia lui.
său acea divină simetrie a lucrurilor, dacă A fi atât de original în timpurile
n u o g ă s e a c a u n ultim r e f u g i u , a s c u l t a şi s e
încânta de ecoul propriei sale voci.
noastre, când bibliotecile cu pirami­
dele lor de cărţi şi când curentele
Asistenţa socială-colectivă este î n t o t d e a u n a literare şi modelele timpului ne dă­
s u s p e c t a t ă d e i n t e r e s e c o l e c t i v e ; n u m a i asis­ râmă fiinţa, e însuşirea sufletească
tenţa individuală r ă m â n e cu a d e v ă r a t sinceră
şi f o l o s i t o a r e u m a n i t ă ţ e i . cea mai rară, dacă nu unică.
* A c e a s t ă originalitate a fost trăsă­
A iubi, î n s e a m n ă a te c o n t o p i c u natura tura caracteristică dominantă a lui
într'o supremă fericire. Delavrancea...
* Mai mult, s'ar putea zice. Ca să
P a g i n i l e i s t o r i e i s u n t foile d e c a l e n d a r a l e confirme oarecum patima lui de o-
l u m e i , p e e l e s'au s c r i s a m i n t i r i l e s t r ă m o ş i l o r
din parfumul cărora împrospătăm prezentul riginalitate, de şi a fost Primar al
p e n t r u a domina viitorul. Capitalei şi Ministru, el a trăit şi a
Delavrancea. murit sărac.
Culese de Octav Minar.
 Delavrancea
DELAVRANCEA
Cp e una din pajiştele delà Şoseaua
Kiseleff, între trandafiri, o statuă,
pe un piedestal în gustul antic, amin­
teşte trecătorilor splendida şi multipla
personalitate a lui Barbu Delavrancea.
Sculptorul Medrea a evocat în piatră
o fire ae răsvrătit, cu fruntea boltită,
tăiată de gânduri aspre, umbrită de
plete bogate, ca o criniera de leu, şi
cu ochii fierbinţi în care inspiraţia se
contopeşte cu patima.
Din iniţiativa reuniunii culturale
BCU Cluj / Central University Library Cluj
«Cele Trei Crişuri» se va inaugura în
curând şi la Oradea un monument în
bronz, pentru cinstirea memoriei ma­
relui Delavrancea
Poet, orator, tribun al poporului, nici
un gen literar nu-i putea convine mai
potrivit lui Delavrancea, ca dramatur­
gia, şi în deosebi teatrul de acţiune,
evocarea vremurilor de vitejie când
datina egaliza, în faţa morţei eroice,
pe Voievod, pe boieri şi pe ţărani.
Alături de Alecsandri, Haşdeu, Cara-
giale, cei trei stâlpi ai Teatrului ro­
mânesc, Delavrancea şi-a cucerit dea-
semeni slava unui mare ctitor al dra­
maturgiei noastre, ca şi prietenul şi
contemporanul său, Alex. Davila, a că­
rui capodoperă ..Vlaicu Vodă" este
de asemeni una din temeliile reperto­
riului naţional.
Deoarece spaţiul nu ne îngăduie,
iar răbdarea cititorilor nu trebuie co­
pleşită, nu ne vom ocupa în acest
articol decât de Dramaturgul Dela­
vrancea.
A scris şase piese de teatru, şase
drame, dintre care trei alcătuesc tri­
logia moldoveneasca şi a n u m e : Apus
de soare, Viforul şi Luceafărul, — iar
celelalte trei, Irinel şi Hagi Tudose,
d r a m e realiste, deşi evocări din trecut,
şi în sfârşit, A doua conştiinţa.
Ultima sa piesă n'a fost nici repre­
zentată, nici tipărită, aşa că e în totul
necunoscută opiniei publice.
Delavrancea nădăjduia, dacă a r mai
fi avut zile, să scrie şi o Trilogie
Munteneasca, întregind astfel marea
frescă a neamului românesc.
Pe cât mi s'a spus, eroii acestei proec-
tate trilogii a r fi fost Mircea-cel-Bă-
trân, Vlad-Ţepeş şi Mihai-Viteazul
Lăsând la o parte nuvelele drama­
tizate Irinel şi Hagi-Tudose, d e ş i pu­
ternice ca evocare şi pitoresc, bogate
: Apus de Soare. Scenă din actul
- Dramaturg
de : Cornelia Moldovanu.
în frumuseţi de stil, ne vom ocupa în
deosebi de drama istorică a lui Dela­
vrancea.
* *
Drama istorică, de obicei eroică, cău-
tându-şi temeiul artistic, motivele de
inspiraţie în trecut, e prin firea ei ro­
mantică.
Nu ne putem aştepta la deslegarea
unei probleme sociale, nu se vor face
nici dizertaţii, nici teorii psihologice,
nu vom avea deci a face cu o teză;
eroii nu vor fi subordonaţi unei idei,
ci ideile vor fi subordonate faptelor,
fiind isvorâte şi răsfrânte din caracte­
rul eroic, cu un scop bine ştiut
In d r a m a istorică, circumstanţele,
teza, (dacă a r e ce căuta), feluritele pro­
bleme de situaţii, au o mai mică pre­
cădere, fiind necesar în întâiul rând
să ni se înfăţişeze eroi, suflete mari,
prin avântul sau patima lor, care, co­
vârşind orice împrejurări, stăpânind
cu desăvârşire logica acţiunii, sunt
piesa însăşi. Toată gama sufletească
vibrează ; nici o forţă de pasiune, oricât
de intimă şi tainică ar fi, nu rămâne
în adormire.
Drama istorică nu se poate mulţumi
numai cu o teoremă psihologică, a că­
rei demonstraţie se risipeşte apoi în
5 acte, ori a cărei soluţie se trage de
păr într'un desnodământ adeseori pre­
văzut ştiinţificeşte. D r a m a istorică nu
se poate mulţumi cu o pasiune măruntă,
vremelnică, episodică, din care apoi,
cu un r a r meşteşug, să se stoarcă toate
efectele şi lacrimile posibile.
D r a m a istorică cere pasiuni mari,
oameni mari, fapte mari, — suflete bo­
gate în avânt, clocotind de patimă şi
zbucnind de acţiune. Pasiuni şi fapte
— aci stă toată taina romantismului.
Şi, pentru a se atinge acest ţel artis­
tic, s'a văzut că forma prozei e nepo­
trivită şi neîndestulătoare, şi atunci s'a
IV.
ales versul, singurul mijloc propriu
pentru a exprima potenţiarea unei pa­
siuni. Toate concepţiile mari s'au în­
vesmântat în purpura poeziei. Inchi-
puiţi-vă un Richard III un Bernant
sau un Doti Carlos scrise în proză !
Cele câteva d r a m e istorice pe care le
avem, sunt de a s e m e n i în versuri.
Delavrancea a reuşit, totuşi să scrie
cele 3 drame istorice ale sale în proză.
* * *
Ştefan, vrednicul şi viteazul Voevod
Ştefan, e în asfinţit : asfinţitul trupului,
nu al inimii, asfinţitul braţului nu al
vitejii.
Deşi în al patruzeci şi şaptelea an al
domniei, deşi bătrân, cu pletele cărunte
şi cu un picior bolnav, — îşi strânge
ostile şi dă o raită prin ţinutul Hali-
ciului, potolind duhul răzvrătirii, aţâţat
de papistaşi în norod. Se reîntoarce
cu bucuria biruinţii în suflet, însă cu
trupul biruit de boală. R a n a pe care
o căpătase în lupta delà Chilia îl to­
peşte zi cu zi, fără odihnă, fără răgaz,
şi zi cu zi, grija Moldovei îl chinueşte
tot mai mult, până ce-i smulge hotă­
rârea.
In viaţă fiind, chiama sfatul boerilor,
adună fruntaşii oştilor şi mulţimea cur­
tenilor, şi în faţa lui Dumnezeu şi-a
oamenilor urcă în scaunul Sucevii pe
Bogdan, singurul său fiu din Maria de
Mangop, aşezându-i astfel coroana pe
cap şi întărindu-i grumajii cu mantia-i
domnească
Poruncind boerilor credinţă, sărută
mâna noului Voevod, şi apoi se pră-
vale, istovit de boală şi mai ales de
zbuciumare, la picioarele tronului.
In cel din u r m ă act, trei doftori stre­
ini şi pricepuţi, se străduesc să vin­
dece piciorul bolnav al lui Ştefan, ar­
zând r a n a cu fiare înroşite în foc.
Trei boeri răsvrătitori, în cap cu pa­
harnicul Ulea, simţind apropiatul sfâr­
şit, răscoală norodul, alegând Domn
pe Ştefăniţă, refugiat la Ţarigrad.
Ştefan aude l a r m a răsvrătirii, se
scoală, şi reculegându-şi puterile ador­
mite de durere, coboară din castel, în
mijlocul norodului, şi r ă p u n e pe Ulea
cu paloşul. Reîntors. îşi dă duhul, ros­
tind cu cea din u r m ă suflare, numele
Moldovei.
Toată acţiunea se rezumă la suirea
lui Bogdan în scaun şi la pedepsirea
răsvrătitului paharnic. Cealaltă acţiune
e narativă, decurge din povestiri. Ac­
tul I şi al II sunt povestirea unor în­
tâmplări, nu întâmplarea unor fapte.
mmsmsmmsmm CELE T R E I CRIŞURI
împotriva poruncilor domneşti, ceeace
Maiorescu despre Delavrancea a pricinuit tăerea lor de către însăşi
sabia lui Cristos, în Viforul, boerii
<7**itu Maiorescu, despre care se ştie că e r a sunt pâinea lui Dumnezeu, sutlete în­
*3 foarte avar în aprecieri, vorbind de con­ gereşti, buni şi supuşi până într'atâta,
gresul partidului conservator - junimist, ţinut în încât de bună voe se pleacă săbiei
anul 190-', face o notă distinctă pentru Dela- ucigătoare a lui Ştefăniţă. Nici unul
vrancea: dintre boeri, în afară de slugarnicul
.Delavrancea e şi de astădald (ca la Iaşi Moghilă, nu cunoaşte invidia ori râvna
şi la Dacia) oratorul jenomenal, cu nepilduita de mărire. Şi iată că şase dintre ei,
putere de a electrisa un auditor popular şi de în loc să apuce drumul pribegiei pen­
a-l zgudui până 'n măduvă. Şi ce mă minu­ tru a scăpa de pieire, îşi pleacă volnic
nează mai mult la el, este că produce ace/aş frunţile cărunte sub paloşul mutului,
efect, cănd întrebuinţează — nu frase banale care de şase ori cade cu sgomot surd,
de oratorie, ci deadreplul termenii speciali de sfâşietor. Domnul priveşte pe fereastră
ştiinţă modernă, din sociologie, din jurispru- şi se bucură, însetat de sânge.
denţd, din filozofie, chiar din fiziologie.
Ceeace însă menţine Viforul ca un
,,Lui i se trec toate şi toate contribue la re­ succes viu al scenei noastre, ceeace
zultatul cel puternic. însă te îmbie să uiţi numeroasele şi
(Scrisoare către I. Negruzzi, d a t a t ă la capitalele cusururi ale acestei zgomo­
Titti Maiorescit. S t . Moritz, 1 6 - 1 9 iunie 1902). toase drame, întocmai ca o ademenire,
ca un miraj,—e acel suflu puternic de
avânt, cu care ne-a uimit Delavran­
cea în Apus de Soare, — avânt înves­
mântat în cea mai colorată şi mai bo­
Cele două acţiuni sunt neîndestulă­ ostile şi le acoperă, care prinde no­ gată limbă românească.
toare pentru personalitatea lui Ştefan roadele şi le acoperă".
pe care istoria ni-1 arată veşnic în miş­ In cel dintâi poem dramatic ne-a po­ Este o feerie de frumuseţi literare,
care şi pornit la fapte; cu atât mai vestit minunate lucruri despre înţelep­ un torent de cuvinte frumoase, care te
mult vor fi neîndestulătoare pentru des­ ciunea şi vitejia sfintei umbre delà orbesc până într'atâta, încât te trezeşti
făşurarea a patru mari acte de dramă. Putna, iar în Viforul ne înfăţişează aplaudând chiar scenele pe care min­
Piesa constă mai mult dintr'o perin­ ticăloşia şi neputinţa lui Ştefăniţă-Vo­ tea le condamnă ca neverosimile. Dia­
dare de povestiri, dintr'o defilare de dă, fiul lui Bogdan şi nepotul marelui logul curge viu, sclipitor, urzit din zi­
personagii. Mai mult o suprapunere Ştefan. După cum reese uşor, intenţia cale vechi şi înţelepte şi din metafore
de naraţiuni, decât o îmbinare de fapte, fundamentală a lui. Delavrancea a fost fragede şi noui. Acest suflu străbate
decât u n circuit de energie dramatică, de-a statornici o antiteză între cei doi toate actele, când luminos şi dulce ca
veşnic în mişcare delà un suflet la altul. Voevozi, cu chiar preţul adevărului o adiere de zefir, când mânios şi şu-
O singură notă reese puternic : sen­ istoric, care de data aceasta, a fost erător ca vântul de toamnă târzie, şi
zualitatea din vremile acelea. Această jertfit fără şovăire. câte-odată chiar, maestos şi năprasnic
BCU Cluj / Central University Library Cluj
notă, destul de verosimilă după istorie, Bătrânii cronicari, boeri şi dânşii, ca viforul S'ar putea cita pagini în­
deşi aparent contradictorie cu simţul ori cât de multă pică a r fi putut să tregi, incomparabile prin noutate şi
adânc de evlavie şi dreptate al lui aibă împotriva acestui Domn, vrăşmaş frăgezime, care vor r ă m â n e veşnic
Ştefan, cadrează bine c u măreaţa fi­ boerimh, cum era necoptul Ştefăniţă, pildă de frumuseţe a limbii româneşti.
gură, şi se împacă minunat cu toate n'au cutezat să ascundă viitorimii me­ Cu „Luceafărul" se închide trilogia
celelalte trăsături sufleteşti. Această ritele şi iscusinţa în răsboae a acestuia. Moldovii. „Apus de Soare" a avut toată
notă conţine ceva specific românesc, Letopiseţii stau mărturie. măreţia unui a m u r g . „Viforul" a fost
una din semnele caracteristice ale vieţii D a r Delavrancea, cu puterea ne­ zbuciumat şi înfricoşetor — .Luceafă­
noastre din trecut. Cele câteva tipuri mărginită a tuturor creatorilor, şi-a rul" însă e palid şi sfios, cu toate că-şi
de boeri pe cari îi găsim în opera lui conceput eroul după anumite scopuri primeşte lumina delà soarele artei.
Sadoveanu, vin în sprijinul afirmării artistice. L'am văzut răsărind în actul întâi, l'am
mele. De aceia Delavrancea a dovedit Poate u m b r a nefericitului Ştefăniţă, privit apunând în al cincelea, fără însă
o m a r e artă în r e d a r e a armonică a care, de patru veacuri odihneşte ală­ să fi luminat cu prisosinţă cerul is­
acestei îmbinări de note sufleteşti, atât turi cu drepţii, îa mânăstirea Bistriţa, toric al Moldovei.
de disparate şi totuşi atât de fireşti. s'a sbătut mânioasă în racla-i dom­ Petru, feciorul Răreşoaei şi al ma­
Din opera lui Delavrancea, se des­ nească, simţindu-şi pomenirea atât de relui Ştefan, flăcăul romantic cu plete
prinde nu atât figura lui Ştefan, figura nedrept pogorâtă, prin pana unui Luca bălai din 'Apus de Soare', se întoarce
dramatică a eroului, cât personalitatea Cârje al zilelor noastre. din pribegie cu sufletul şi înfăţişarea
autorului. In toată lucrarea traeste şi După c u m Ştefan cel Mare avea schimbată ; Oana, nebuna Oana, şi-a
vibrează poetul. El tresaltă în toate toate calităţile, Ştefăniţă-Vodă va avea recăpătat minţile ca prin minune, însă
împrejurările, vorbeşte prin toate gla­ numai cusururi, şi încă dintre cele e b ă t r â n ă şi tăcută.
surile, gestul lui larg şi marele său mai n e e r t a t e : afemeeat, ambiţios, ci­ Revine de asemeni şi Şmil, vorbă­
avânt dominează toate actele piesei. nic, beţiv, crud, fără credinţă şi în­ reţul şi plicticosul doctor e v r e u ; re­
Apus de Soare este de fapt un poem setat de sânge nevinovat. Ucide la în­ vine şi Mogârdici, chelarul beţiv şi
de r a r ă poezie şi neîntrecut avânt. tuneric sau prin vicleşug. fricos, bufonul lui Ştefăniţă-Vodă, a-
întreg poemul dramatic al lui Dela­ După cum în Apus de Soare, boerii jungând în u r m ă om de ispravă, cre­
vrancea e de un romantism sănătos şi erau răi, clevetitori, încercând uneltiri dincios şi viteaz. O frumoasă ivire în
senin. Atmosfera caldă şi bogată, risipa trilogie e Genuna, fiica lui Baloş şi
de frumuseţi de stil ce se urzesc ca o satelitul cel mai d r a g al Luceafărului...
horbotă nesfârşită, acest isvor nese­ Patru sunt personagiile mai însem­
cat de metafore, neîntrecute în proza n a t e : R a r e ş şi Genuna, cari ţin nota
noastră prin frăgezimea şi noutatea lor, dramatică, Şmil şi Mogârdici cari în­
sclipirea arhaismelor reînviate, flexiu­ veselesc cu rost sau fără rost, atmos­
nea nouă a unor cuvinte ştiute, avântul fera monotonă a dramei, — căci Dela­
şi, poezia care se desprind din dialo­ vrancea a consacrat mai bine de o
guri, firile aprinse şi pornite ale eroi­ treime din piesă, comedie, asigurându-i
lor, a u ceva asemănător cu bogăţia prin aceasta oarecum succesul....
operei Byroniana. Care e conflictul fundamental din a-
După Apus de Soare, poetic şi în- ceastă dramă? Există vre-un conflict
dueşător ca toate amurgurile, Barbu între Domn şi ţară?—Nici unul. Intre
Delavrancea ne-a dat Viforul, şi în­ Domn şi boeri?—Unul singur, parţial,
gustele noastre zări literare s'au cu­ în actul al IV-lea. Intre Domn şi Ge­
tremurat. nuna? O undă de dragoste, şi atât
. Vifor, vifor năprasnic, care prinde Există vre-un conflict intern în su­
pe călător şi-1 acoperă, care prinde fletul lui Rareş, vre o luptă sufletească
BBunwHsnggm CELE T R E I CRIŞURI vmammamsmm
DELAVRANCEA IN BUCEGI de: Eugen* Specia.
W J i n i m b o l d u l n e o s t e n i t al c â t o r v a R o m â n i i u b i t o r i
d e ţ a r ă şi d e v i e a ţ ă s p i r i t u a l ă , se ridică p e ţ ă r m u l
a p u s e a n a l insulei n o a s t r e latine, figura d e b r o n z a c e ­
lui m a i m a r e p o e t d i n t r e p r o z a t o r i , figura d e i l u m i n a t ,
e l o c v e n t ă , t u l b u r ă t o a r e , p e c a r e a p u r t a t - o p r i n t r e noi,
p â n ă a c u m c i n c i s p r e z e c e a n i , a v â n t a t u l suflet al lui
Delavrancea.
D e l a v r a n c e a n ' a fost a r d e l e a n şi n ' a fost b i h o r e a n .
U z u r p ă el o a r e u n l o c c e l o r d e aci ? D e l a v r a n c e a n ' a
c ă l c a t n i c i c â n d p r i n O r a d e a . P o a t e el o a r e să r ă m â n ă
şi d e aci î n a i n t e d e p a r t e d e e a î
U n fapt c u r i o s p o a t e s u g e r a r ă s p u n s u l :
D e c u r â n d , u n i n i m o s turist, î n z e s t r a t d e altfel cu
mult s i m ţ a r t i s t i c şi spirit d e o b s e r v a ţ i e , mi-a s e m n a l a t
o d e s c o p e r i r e p e c a r e a făcut-o în t i m p u l u n e i a s c e n ­
s i u n i în B u c e g i . P e m u n t e l e CHncea, la 2200 m e t r i î n ă l ­
ţ i m e , «pe u n p l a t o u catifelat>, d o m i n ă o s t â n c ă al c ă r u i
profil i m p u n ă t o r a m i n t e ş t e i s b i t o r profilul lui D e l a ­
vrancea.
D e l a v r a n c e a în B u c e g i ? D e l a v r a n c e a , m o d e l a t d e
f o r ţ e l e ' o a r b e a l e n a t u r i i şi cizelat t i m p d e v e a c u r i d e
p i c ă t u r a p l o i l o r î D e l a v r a n c e a , s t r ă j u i n d d i n n e g u r a tim­
pului p e linia c a r e o d i n i o a r ă r u p e a î n d o u ă p ă m â n t u l
neamului românesc î
A, d e s i g u r , m u l t i p l e , v a r i a t e şi m i n u n a t e s u n t j o c u ­
rile n a t u r i i . U n fizician, u n g e o l o g , v o r e x p l i c a g r a v ,
u s c a t şi c u o d i h n i t o a r e suficienţă a m ă n u n t e l e p r o c e s u ­
lui c a r e a s ă p a t p i a t r a p e u n p i s c d e m u n t e , d â n d u - i u n
chip s a u a l t u l . D a r tot a ş a a r p u t e a e x p l i c a ei, «ştiinţi-
liceşte», c u m d i n m a r m o r ă , p r i n l o v i t u r i d e d a l t ă şi c i o ­
c a n , p r i n f u n c ţ i o n a r e a fiziologică a u n o r n e r v i şi a u- Delavrancea în Bucegi".
n o r m u ş c h i , «natura» a r fi s c o s l a l u m i n ă p e V e n e r a
d e Milo, c r e z â n d u - s e d i s p e n s a ţ i d e a m a i a d m i t e i n t e r v e n ţ i a u n e i a C a r p a ţ i l o r , c r e s c u t d i n a c e i a ş i g r e s i e cu c a r e se a s c u t c o a s e l e şi
« i n t e n ţ i u n i » , a u n e i «inspiraţiuni» o r i a u n u i g â n d . s p a d e l e . Şi zilele î n t r u p ă r i i a u v e n i t , p r o f e t u l c u n u m e d e m u n t e a
F ă r ă s u p e r s t i ţ i e , fără p r e a l a b i l e î n c l i n ă r i m i s t i c e , l u n e c i i n v o l u n ­ v o r b i t şi m â n t u i r e a s'a a r ă t a t .
t a r s p r e î n t r e b a r e : D e c e ? T o c m a i el, t o c m a i c h i p u l lui D e l a v r a n c e a , Azi c h i p u l i n s p i r a t u l u i c o b o a r ă în v a l e a C r i ş u r i l o r , î n v e s t m â n t
aci, în s i h ă s t r i a C a r p a ţ i l o r ? T o c m a i el, t o c m a i c h i p u l a c e l u i a c a r e , de bronz.
p r i n visul s ă u s c â n t e e t o r şi p r i n v e r b u l s ă u c l o c o t i t o r , a a p r i n s ini­ V i n e el o a r e c a să v e g h e z e a s u p r a sufletelor r o m â n e ş t i c e a u
m i l e şi a î n d r u m a t r â u l l o r d e foc î n t r u d e s r o b i r e a fraţilor subjugaţi... r ă m a s r ă z l e ţ e , ori c a să î n t ă r e a s c ă inimile c a r e a r p u t e a slăbi ?
N u ştiu d a c ă n u c u m v a , r e p e t a t în n e n u m ă r a t e e x e m p l a r e , n ' a O r i c u m , ' d a c ă c u m v a duhurile rele sau răscolitoare de vrajbă a r
v e g h i a t tot el d e a l u n g u l C a r p a ţ i l o r secol d u p ă secol. Nu ştiu d a c ă î n c e r c a v r e o d a t ă să-şi a t i n g ă s i n i s t r e l e a r i p i d e c h i p u l d i n O r a d e a al

BCU Cluj / Central University Library Cluj

nu c u m v a , a c e l a ş c h i p , înfipt p e o s t â n c ă la fel, n u v e g h e a c u m v a
p e s t e t r e c ă t o a r e a u n d e s'a p r ă b u ş i t trufia lui C a r o l R o b e r t .
A c i însă, î n vârful C l i n c e i , c h i p u l lui D e l a v r a n c e a e s i g u r c ă a
stăruit peste valurile timpului, din v e c h i m e a istoriei noastre, vorbind
p r o f e t i c n o r i l o r şi s t â n c i l o r s i n g u r a t i c e , a n u n ţ â n d p ă s t o r i l o r şi z ă r i l o r
r o b i t e c ă m â n t u i r e a s u f e r i n ţ e l o r v a v e n i î n zilele în c a r e a c e l a ş c h i p
se v a î n t r u p a î n c a r n e şi o a s e , c r e s c u t din a c e i a ş i g r e s i e r o m â n e a s c ă
lui D e l a v r a n c e a , să ştie c ă m o d e l u l a u t e n t i c al c h i p u l u i , cu t r ă s ă t u r i
d u r e şi c o l ţ u r o a s e , d a r d e o r i g i n e d i v i n ă , stă n e m i ş c a t în c r e ş t e t u l
C a r p a ţ i l o r . M â n a lui D u m n e z e u 1-a p u s a c o l o , cu ochii a ţ i n t i ţ i s p r e
A r d e a l . V o i n ţ a C e r u l u i e s c r i s ă d e s l u ş i t în s t â n c i l e m u n ţ i l o r . A ş e z a ­
r e a b r o n z u l u i aci în O r a d e a n u e d e c â t c e t i r e a c u v o c e t a r e , a a c e l e i
scrisori de sus.

între sentimente potrivnice, între dra­

goste şi datorie, între ambiţie şi slă­ DELAVRANCEA
biciune, între dorinţă şi îndoială? —
Nici unul. în oratoria judiciară
Puţin ne interesează, din punct de de : / . Gr. Periefeanu.
vedere artistic, dacă autorul, în con­
cepţia lui Rares, a păzit sau nu ade­ uţini sunt aleşii artei oratorice, că­ bara corecţională ; dar aceste splendide
vărul istoric, ci ne întrebăm numai rora le este hărăzit să intre în pagini de elocinţă sunt suficiente pen­
dacă Rares, aşa cum ni Ta înfăţişat imortalitate, prin moarte, şi mai puţini tru a-i perpetua nealterată memoria.
Delavrancea, există? sunt aceia cărora nemurirea le asigură S'ar putea chiar afirma că apărarea
Un erou se naşte din pasiune, din o amintire clară, ferită de estompările pe care a făcut-o Delavrancea, înaintea
conflicte omeneşti şi din încrucişări vremei. Curţei cu Juraţi a judeţului Ilfov, în
de fapte. D a r în Luceafărul faptele Glasul care s'a stins, ori cît ar fi fost crima de incendiu imputată decedatu­
iiind puţine, încrucişându-se r a r sau el de înaripat, de vibrat-, r şi de puter­ lui architect Socolescu, constituie un
aproape de loc, nu sunt în m ă s u r ă să nic, îşi pierde răsunetul odată cu dis­ model de elocinţă judiciară, care su­
dea un contur personagiilor, să le dea pariţia mediului care l'a reţinut o clipă; portă ori ce comparaţie şi din care se
viaţă. iar chipul oratorului sfîrşeşte prin a desprind, cu preciziune, trăsăturile e-
Psihologia spectatorului e specială. deveni, în ochii altor generaţii, o vagă senţiale ale genului oratoric în c a r e
El poate crede orice, chiar faptele cele şi nedesluşită icoană. a excelat, fără egal
mat paradoxale, cu o singură condiţie In panteonul oratoriei noastre judi­ In adevăr, temperamentul său cloco­
şi anume, ca aceste fapte să se pe­ ciare însă, verbul cald, scînteetor şi titor n'a avut în nici o altă împrejurare
treacă în ochii lui. El nu crede, nu viguros al lui Delavrancea va fi dea- un mai nimerit prilej de culminantă
poate să creadă, pe cuvânt. Poţi să pururi frământat de glasul morţii, iar manifestare. Pus în serviciul prieteniei
întrebuinţezi metaforele cele mai calde, figura lui energică se va desluşi din care-1 lega de acuzat şi în luptă dârză
imaginele cele mai alese, cuvintele cele ce în ce mai luminoasă în crescânda cu «-fiara cuvântului», cum îi zicea el
mai iscusite, şi el tot nu va crede : va perspectivă a timpului. lui T a k e lonescu, Delavrancea, în acel
admira, dar nu va fi mişcat, — va fi Căci, dacă nu este exclus ca Barbu proces, a utilizat întreaga bogăţie de
mişcat, dar nu va fi convins. In piesa Delavrancea, ca maestru al tribunei resurse oratorice, de care dispunea-
lui Delavrancea totul e povestit—iată publice să intre, cîndva, în penumbra De sigur, numai cine a avut norocul
cusurul fundamental, al „Luceafărului". şi chiar în umbra uitării, am ferma să-1 vază şi să-1 auză, în procesul So­
Nu ne-a dat o d r a m ă propriu zisă, convingere, că va continua să trăiască, colescu sau în altele, declanşînd toate
ci o defilare de momente istorice, fru­ ca o pildă vecinie vie, în forul Justiţiei resorturile emotivităţii omeneşti, cu
mos, sugestiv, minunat povestite. pe care l'a ilustrat. privirea, cu gestul, cu năvalnica şi
Opera dramatică a lui Delavrancea, E drept că stenograma n'a transmis ştiutoarea-i argumentare, străbătută de
cu toate inegalităţile ei, stă la baza cul- analelor oratoriei noastre judiciare de imagini, cu inflexiunile glasului său ini;
turei noastre naţionale, slujind cu cinste cît două din marile şi numeroasele ple­ mitabil, aci mîngîios ca o undă, aci
şi slavă idealurile românismului. doarii pe cari le-a rostit, în deosebi la vijelios ca un talaz, a putut să-şi for-
 m&®m®mmmm
meze o idee precisă despre magia ora­
toriei lui Delavrancea.
D-r E. Lovinescu, care a avut acest
noroc, schiţindu-i portretul în Biblio­
teca Marilor Procese (No. 4— 5 / 924), îşi
mărturiseşte în aceşti termeni, de o
admirabilă forţă evocativă, impresia
pe care i-a produs-o una din pledoariile
«monstrului» :
„... peste capu-mi înfrigurat a trecut,
ca o limbă de foc, elocinţa marelui o-
rator... Cuvintele zburau învălmăşite,
icoanele ropoteau, frazele se desfăşu­
rau şerpuitoare ; largi privelişti se des­
chideau : graiul romînesc se lumina de
o podoabă nebănuită..."
L a rându-i, confratele distins M.
Mora, în coloanele aceleaşi reviste, îl
BCU Cluj / Central University Library Cluj
descrie astfel:
„Se ridică greoi. Aplecat de mijloc,
rezemat în pumnii încleştaţi, începea
încet. Une ori abia s'auzea.
Iată-1 că se descleştează. Şi-a scutu­
rat coama. S'a înălţat drept şi ame­
ninţător.
Ca Lachaud, leul se opreşte niţel,
dă o roată în ochii cenuşii, alege, s'as-
vîrlă într'un salt fioros, apucă sdravăn
şi vai de biata pradă !
Circomflexul sprîncenelor se adîn-
ccşte. Scapără ochii. Degetul veştijitor
cade ca o lamă de eşafod. Vocea tună
şi totuşi captivează.
R a r aşa perfectă armonie la cuvînt,
ton şi gest.
Oratoria lui Delavrancea avea însă
atte de mari şi de multiple însuşiri, în­
cât poate fi apreciată chiar în forma
rigidă a tiparului.
Pentru mine, care l'am ascultat ex-
tactic de atîtea ori, lectura pledoariei
din procesul Socolescu e pe deplin edi­
ficatoare.
Tot ca odinioară sentimentul meu
estetic este impresionat, cînd citesc şi
recitesc :
„Priviţi la un codru cu copaci de a-
ceeaşi vârstă, crescuţi pe aceeaşi înăl­
ţime, în aceleaşi condiţiuni de climă şi
de sol.... Oricât s'ar deosebi ca esenţă,
copacii între ei, unii pe alţii se susţin,
î m p ă r t ă ş i n d u ş i u m b r a în timp de se­
cetă, sprijinindu-se ca să nu fie frânţi
în timp de vijelii. Şi dacă trăznetul is-
beşte pe unul, peste golul celui dispă­
rut se întind ramurile celor din prejur,
ca nişte braţe în pregătire spre a ajuta
în momente de primejdie".
Nu mă lasă indiferent nici acel pa­
sagiu, în care a izbutit să caracterizeze
aşa de bine instituţia juriului:
CELE T R E I CRIŞURI
„Domnilor juraţi, eu nu cerşesc milă
pentru un nevinovat, eu nu vă zic să
renunţaţi la judecată, dar vă cer să
fiţi bărbaţi întregi, aşa cum se cuvine,
aşa cum e plăsmuit omul să fie, aşa
cum 1-a făcut Dumnezeu, care nu-şi ce­
dează locul avocaţilor ca să-i pocească
făpturile. Eu nu vă cer să fiţi slabi şi
moleşiţi de pledoariile noastre, dar am
dreptul să vă denunţ o falsă concepţie
despre instituţia juraţilor. Cum, D-lor,
D-voastră să fiţi intimidaţi de închee-
rile preparatorii ale judecătorilor de
profesiune? D-voastră, să luaţi locul
jurisconsulţilor şi să învârtiţi pe degete
codicele de legi? D-voastră să renun­
ţaţi la plenitudinea fiinţei ca să ajun­
geţi o judecată despărţită de toate fa­
cultăţile sufletului omenesc? D a r ce
concepţie au acuzatorii despre institu­
ţia juraţilor?
Atunci ce a r însemna nemotivarea
verdictului? Ce însemnează un .nu"
sau un .da" care r e d ă pe un om so­
cietăţii purificat de ori ce bănuială sau
îl aruncă în întunecimea temniţei ? D e
DELAVRANCEA-Om
CTn altă ţ a r ă civilizată c u p l e t o r a
de intelectuali, B a r b u Delavran­
cea n u a r fi fost «om politic». I n s ă
în R o m â n i a , ţ a r ă t â n ă r ă şi cu o re­
c e n t ă d e s v o l t a r e c u l t u r a l ă , scriitorul
Delavrancea a trebuit să intre în
a c t i v i t a t e a c a r e d u c e la b a n c a mi­
nisterială.
N u m e l e a d e v ă r a t al lui D e l a v r a n ­
c e a e r e a Ş t e f ă n e s c u . C a B a r b u Şte-
Constantin Bacalbaşa.
) no (
wssm^smmssm
unde această putere supra-umană în­
tr'un „nu" sau un . d a " ? A ! domnilor,
justiţia juraţilor e singura care se a-
propie de justiţia divină. Justiţia D-voa­
stră ca şi justiţia divină, afundă sau
înalţă, distruge sau salvează, fără ca
noi să ştim dece. Din taina nepătrunsâ
de sus, şi din misterul conştiinţei d-voa­
stră, fulgeră verdicte înaintea cărora
ne înclinăm ca în faţa unei puteri in­
discutabile, hotărârea celui de sus şi a
D-voastră neavând nici un motiv pe
care să-1 ştim. Si când lumea modernă
v'a dat o misiune supra-umană în ra­
port cu a judecătorilor ordinari, vi se
cere să fiţi nişte jumătăţi de oameni !
Eu nu aduc onor. noştri adversari o-
fensa de a le confunda temerea cu con­
vingerea lor. Sunt prea învăţaţi ca să-i
socotesc incapabili de a-şi da seama
de oameni şi de instituţia juraţilor".
Acum, ca şi atunci mă turbură me­
morabila frază:
.In contra dovezilor formulate e po­
sibil controlul, şi justiţia câştigă. In
contra argumentelor e posibilă lupta
de argumente, şi justiţia se prepară.
In contra răstălmăcirei faptelor necon­
testate e posibilă desfăşurarea lor lo­
gică şi documentată, şi justiţia se lu­
minează. In contra unei atmosfere pa­
sionate e posibilă alta curată şi înaltă,
şi justiţia triumfă. Dar în contra per­
fidiei, când n'ai nimic categoric de în­
vins, când nu poţi să ştii până la ce
adâncimi de conştiinţă a dus confuzi-
unea, nu e altă a r m ă decât denunţarea
ei, pentru ca conştiinţele cari vor da
verdictul să o înlăture ca pe o forţă
duşmană justiţiei însăşi'-
Generaţii după generaţii se vor scur­
ge. Oratoria judiciară română va înre­
gistra neîndoielnic, noi şi strălucite
triumfuri. Chipuri noi se vor perinda
la bară, pentru a o cinsti. Şi totuşi,
— din glorioasa-i firidă, figura lui De­
lavrancea — va lumina deapururi pre­
toriile.
politic
de : Constantin Bacalbaşa.
fănescu şi-a făcut studiile, ca B a r b u
Ş t e f ă n e s c u l'am c u n o s c u t ; d a r in­
t r a t în v i a ţ a p u b l i c ă prin p o a r t a
n u m i t ă «literatură», şi-a l u a t u n
n u m e c a r e să-1 d e o s e b e a s c ă . Mai
î n t â i u a fost Barbu Ştefănescu-Dela­
vrancea şi a p o i p e n t r u t o t d e a u n a ,
Barbu Delavrancea.
C e e a ce l'a î m p i n s p e D e l a v r a n ­
cea în c â m p u l politicei, a fost tem­
peramentul său încălcat: avea
p o r n i r i d e t r i b u n şi m u l t ă însufleţire
n a ţ i o n a l ă ; ca n a ţ i o n a l i s t a a p ă r u t
în a r e n a politică, f ă r ă s ă d e a p r e a
mare importanţă cadrelor închise
ale porţilor d e a t u n c i .
Mai î n t â i u l'a a t r a s p r e s t i g i u l gru-
p ă r e i j u n i m i s t e c a r e a v e a în f r u n t e
intelectuali d e m a r e a v a l o a r e a lui
P e t r e C a r p şi T i t u M a i o r e s c u , apoi
e r e a z i a r u l România Liberă d e s u b
d i r e c ţ i u n e a lui D i m i t r i e A u g u s t La-
u r i a n . In a c e s t z i a r B a r b u D e l a v r a n ­
cea şi-a făcut d e b u t u l l i t e r a r a l ă t u r i
 CABINETUL
M. Cantacuzino, Al. Marghiloman,
d e cei m a i î n s e m n a ţ i t i n e r i cari în­
c e p e a u s ă î n s e m n e c e v a în litera­
tură : Alexandru Vlahuţă, Duiliu
Zamfirescu, D . R a c o v i ţ ă şi alţi
câţiva.
Dar literatura nu ajungea acestui
t e m p e r a m e n t d e pugilist, îi t r e b u i a
u n c â m p m a i vast, îi t r e b u i a m a i
m u l t ă m i ş c a r e , m a i m u l t ă l u m i n ă şi
mai mult zgomot.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
L i t e r a t u r a e r e a u n î n c e p u t d e in-
t r o d u c ţ i e , d a r b u c a t a d e fond e r e a
politica. S p r e a fi p u s în l u m i n a tu­
t u r o r şi a î n s e m n a c e v a în v i a ţ a pu­
blică a R o m â n i e i , D e l a v r a n c e a tre­
buia să a j u n g ă o m politic.
P e n t r u ca s ă '1 a i b ă d e p a r t e a lor
a u î n c e p u t s ă '1 solicite şi din d r e a p t a
şi din s t â n g a , corifeii. D e l à liberali
recrutorul erea Gogu Cantacuzino.
G o g u C a n t a c u z i n o , cu s i t u a ţ i a lui
p r e c u m p ă n i t o a r e în p a r t i d u l liberal
a voit să '1 a i b ă p e D e l a v r a n c e a în
p a r t i d , a t u n c i a fost p u s în f r u n t e a
u n u i ziar liberal d e luptă î m p o t r i v a
p a r t i d u l u i c o n s e r v a t o r , a t u n c i la
cârmă.
In p a r t i d u l liberal a s t ă r u i t B a r b u
D e l a v r a n c e a u n n u m ă r d e ani, a
fost ales în opoziţie d e c ă t r e o r a ş u l
Ploeşti şi a ţ i n u t c â t v a t i m p t r i b u n a ,
fiind cel m a i f u r t u n o s o r a t o r d e a t a c .
D a r e r e a şi Nicolae F i l i p e s c u , tâ­
n ă r u l î n c e p ă t o r al familiei conser­
vatoare.
Nicolae F i l i p e s c u a v e a m a r e sim­
p a t i e p e n t r u o m u l c a r e d e b u t a s e a-
t â t d e s t r ă l u c i t în c â m p u l literilor,
i a r p r i n î n t r u n i r i l e publice c â t şi în
p a r l a m e n t d o v e d i s e că e s t e u n pu­
t e r n i c l u p t ă t o r . L u i F i l i p e s c u , luptă­
tor n e a s t â m p ă r a t şi el, îi p l ă c e a a-
cest t e m p e r a m e n t în p e r m a n e n t ă
a t r i b u ţ i e . Şi astfel, în u r m a frămân­
t ă r i l o r din p a r t i d u l liberal, şi, m a i
ales, în u r m a m o r ţ e i lui G o g u C a n ­
tacuzino, Delavrancea se desprinse
din l e g ă t u r i l e c a r e '1 ţ i n e a u p r i n s
d e p a r t i d u l liberal şi se î n s c r i e în
p a r t i d u l c o n s e r v a t o r . In a c e s t p a r t i d
P. P. CARP
P . P. Carp, Titu Maiorescu, C. C. Avion,
N. Filipescu, Ion Lahovari, D. Nenifescu.
şi-a î n c h e i a t , p r e a d e t i m p u r i u , ca­
r i e r a politică.
In p a r t i d u l c o n s e r v a t o r u r c a t r e p ­
tele, c â n d P e t r e C a r p , la sfârşitul
lui 1910, f o r m e a z ă g u v e r n u l , Dela­
vrancea, recomandat de Filipescu,
p r i m e ş t e portofoliul L u c r ă r i l o r Pu­
blice. D a r c e a p r o p i e r e p u t e a fi în­
t r e poetul şi scriitorul D e l a v r a n c e a
şi d e p a r t a m e n t u l ce 'i se î n c r e d i n ­
ţ a s e ? N e a p ă r a t c ă la a c e s t d e p a r t a ­
m e n t n'a avut personalitate.
D a r f r ă m â n t ă r i l e î n c e p în parti­
dul c o n s e r v a t o r , apoi vine p e r i o a d a
n e u t r a l i t ă ţ e i şi în tot t i m p u l a c e s t a
B a r b u D e l a v r a n c e a , n a ţ i o n a l i s t u l în­
flăcărat stă a l ă t u r i d e a c e i a c a r i
c e r e a u i n t r a r e a în r ă z b o i , a l ă t u r i d e
Umorul lui Delavrancea
D a c a stilul lui D e l a v r a n c e a e v i g u r o s şi în­
c ă r c a t d e d e s c r i p ţ i a a m ă n u n ţ i t a , a firii şi p o r ­
n i r i l o r o m e n e ş t i , m u l t e d i n p a g i n i l e lui zu­
g r ă v e s c î n c h i p p l a s t i c s c ă d e r i l e în d e o s e b i
a l e slujbaşilor S t a t u l u i , n ă r ă v i ţ i şi î n v e c h i ţ i în
n e a p r o f u n d a r e a l u c r u r i l o r . Astfel, î n Linişte,
u n t â n ă r c i n s t i t şi d r e p t îşi p o v e s t e ş t e î n c e ­
p u t u l vieţii d e o m , î n l u m e . Ori d e c â t e o r i
intra în mai d e a p r o a p e legături cu cineva,
trebuia s a ş i auză cam vorbele acestea, spuse
c u u n t o n a c r u , furios ori b a t j o c o r i t o r , d u p ă
împrejurări :
«D-ta p r e a c i t e ş t i m u l t e , p r e a ştii m u l t e ,
p r e a o b s e r v i m u l t e şi p r e a v o r b e ş t i m u l t e .
î n t r ' o zi şeful său îi d e t e să c o p i e z e c i o r n a
u n u i r a p o r t , c o m p o z i ţ i e l u n g ă , fără d e şir,
d e m u l t e ori fără d e î n ţ e l e s , cu g r e ş e l i d e
tot felul şi d e t o a t ă m â n a .
C â n d î n c e r c ă sâ-i a r a t e « s u p e r i o r u l u i » u n e l e
d i n c e l e m a i b ă t ă t o a r e l a ochi n e r o z i i , el se
s u p ă r a şi-i r e p e t ă , s p r e u i m i r e a b i e t u l u i stu­
d e n t , a c e i a ş i l r a z â , d e a t â t e a ori a u z i t ă : «D-ta
p r e a ştii m u l t e ; p r e a o b s e r v i m u l t o . T â n ă r u l
î n c e r c a să-i d o v e d e a s c ă d r e p t a t e a s p u s e l o r
l u i ; d a r a t u n c i şeful s e văzu n i m i c i t în faţa
m a i m i c i l o r săi. S'a î n r o ş i t sfeclă, a b ă t u t cu
p u m n u l în m a s ă , căci a v e a c i u d a t a m a n i e
d e - a i m i t a p e m i n i s t r u l său, şi-a r ă s p u n s fu­
rios şi a m e ţ i t :
— N u eşti b u n d e n i m i c ; te a m e s t e c i î n
toate ca mărarul. Ei, ce e î O să cadă cerul
p e noi ? C e e s t e u n r a p o r t ? Un r a p o r t . U n
r a p o r t . P a r c ă tot o să-1 c i t e a s c ă d-1 M i n i s t r u ,
că altă treabă n'are.
— Nu ş t i a m c ă d-1 Ministru c e r e r a p o a r t e
p e c a r i nu le c i t e ş t e , i s'a r ă s p u n s .
) IU (
(mo-im)
Barbu Delavrancea,
F r a n ţ a , A n g l i a şi R u s i a .
î n a i n t e ca r u p t u r a s ă s e facă de­
finitiv î n t r e M a r g h i l o m a n , şeful par­
tidului c o n s e r v a t o r şi n u a n ţ a Fili­
pescu, un n u m ă r de întruniri ale
c o m i t e t u l u i e x e c u t i v s'au ţinut în
c a s a şefului din s t r a d a M e r c u r .
In tot d ' a u n a D e l a v r a n c e a , a l ă t u r i
d e N i c o l a e F i l i p e s c u , a s u s ţ i n u t eşi-
r e a din n e u t r a l i t a t e şi p ă r ă s i r e a a-
lianţei cu G e r m a n i a . L a u n a din a c e s t e
î n t r u n i r i D e l a v r a n c e a a r o s t i t emi­
n e n t a lui frază :
— <Eu nu pot concepe lumea fără
Franţa; Franţa ţară Paris, Parisul
fără Luvru şi Luvrul fără Gio­
conda*. V o r b a nu e r a a u n u i o m
politic, e r a m a i m u l t a u n u i p o e t ;
dar acesta era Delavrancea.
P l e c a t la Iaşi în u r m a e v a c u ă r e i
Bucureştilor, u n d e a i ă c u t p a r t e şi
din g u v e r n u l n a ţ i o n a l , D e l a v r a n c e a
s'a s t i n s în a m a r u l i n c e r t i t u d i n e i ,
r ă p i t d e o b o a l ă a rinichilor.
A d e v ă r u l este c ă D e l a v r a n c e a
deşi a făcut politică şi a î n a i n t a t
p â n ă la r a n g u l d e m i n i s t r u , n u a
fost o m politic. D e l a v r a n c e a a fost
literat.
De aceea, dacă acest om a r ă m a s
şi v a r ă m â n e , n u a c t i v i t a t e a lui po­
litică face s ă s u p r a v i e ţ u i a s c ă d a r
n u m a i a c t i v i t a t e a lui l i t e r a r ă . C ă a
fost m i n i s t r u d e l u c r ă r i publice, ni­
m e n i n u 'şi a d u c e a m i n t e , d a r d a c ă
a r e u n b u s t şi u n p a r c p e ş o s e a u a
Kiselef şi d a c ă n u m e l e lui e s t e citat
şi d a c ă a c t i v i t a t e a lui e s t e c i t a t ă , e
n u m a i fiindcă a fost u n m a r e frun­
t a ş al scrisului r o m â n e s c .
El a r ă m a s şi t r a e s t e v i a ţ a fără
de moarte, aşa după cum a început,
prin l i t e r a t u r ă . Politica a fost nu­
mai o manifestare de suprafaţă.
D e l a v r a n c e a «om politic», n u !
 SERBĂRILE DELA CA<
Castelul Peleş—această
ansamblu e susţinută
minune arhitectonică în care concepţia de
de cea mai reuşită realizare a amănuntelor
—este clădit cu încetul, şi este o operă de studiere pasionată în care
Regele constructor, cum l a numit un literat francez, se complăcea ca
omul de gust ales ce era mândrul şi înţeleptul Prinţ de Hohenzollern,
pe vremea când Castelul îşi înfigea temeliile pe coama de munte a
Carpaţilor. Castelul este astfel întemeiat zi de zi, după planuri, după
intuiţii de viitor, după gustul artistic al Regelui Carol, care şi în clă­
direa Castelului său a voit să facă ceva temeinic, şi pătruns de în­
semnătatea simbolică a rezistenţei poporului ce avea să se mândrească
pe drept cuvânt, de frumuseţea artistică şi de teatrala apariţiune în
mijlocul umbrelor brazilor, a elegantului şi totuşi enormului Castel.
D a r clădirea pe care Regele Carol I a ridicat-o cu jertfe şi pa­
siune, a fost şi-a rămas unul din căminurile cele mai democratice din
seria marilor lăcaşuri regeşti ale pământului. In el s'au perindat mici
şi mari, fruntaşi ai oştirei, ca şi tineri militari, oameni politici, scrii­
tori şi artişti, în el s'au ţinut concerte şi şezători artistice, patronate
Regina Elisabeta. de marea animatoare spirituală ce avea să-şi înscrie numele la litera­
tură, cu pseudonimul Carmen-Sylva, în ele s'au ţinut consilii de co­
roană de care a depins soarta ţărei şi marile ei directive politice şi militare ; în el în fine a închis
ochii deapururi Regele Carol I, în micul pat ascuns în firida camerei lui de culcare, martoră atâ­
tor nopţi de veghe şi de gânduri închinate ţărei şi neamului românesc.
Şi de aceia sărbătorirea semi-centenarului Castelului Peleş în mod firesc reaminteşte opera
istorică în care Regele ce a clădit Castelul, a stăpânit şi-a dominat evenimentele ce aveau să cre-
ieze independenţa ţărei, ridicarea României la rangul de Regat şi întreaga muncă de consolidare
economică, financiară şi culturală, ce a servit ca minunată pregătire a României Mari de azi.
Când Regele Carol I a pus temeliile falnicului Castel, el nu era de cât Prinţ, ascultător de
Poarta otomană- D a r cu mândria ce-o purta în sângele său, şi cu concepţia de viaţă superioară
românească, El înţelege şi susţine proectul îndrăsneţ al lui Ion Brătianu, şi face răsboiul de pe
urma căruia Prinţul de ieri va deveni Regele respectat de întreaga Europă pe cât era de iubit în
ţara Sa. După ce răsboiul se sfârşeşte, Regele Carol I presidează opera de reclădire şi de conso­
lidare a statului român, trecut de la vasalitatea politică la situaţia de stat liber şi puternic prin
bogăţiile fireşti şi prin isteţimea poporului român. In această epocă se plămădeşte astfel viaţa de
stat a României, se legiferează pe toate terenurile publice, se creiază şcoli de la cele mai mici
până la cele mai înalte, se pregăteşte şi se organizează oştirea, se chiama energiile la producţia
economică, se normalizează finanţele, se fac căi de comunicaţie, şi se rândueşte astfel România în
cadrul statelor organizate şi de viitor.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Când a închis ochii pentru totdeauna, Regele c a r e ctitorise o ţară şi dăruise poporului său
minunatul Castel atâta de mult legat de viaţa istorică a poporului român, soarta nu i-a îngăduit
să vadă înfăptuirea marelui vis al României întregite
D a r monarhul care îşi clădise pentru secole, Castelul iubit chiar lângă vechea graniţă, avea
nu numai presentimentul dar şi convingerea adâncă în provizoratul unei frontiere, ce-avea să cadă
pentru totdeauna, ca barieră de despărţire monstruoasă între fraţii aceluiaşi neam !
Regele Carol al II-lea chemând astfel pe fruntaşii vieţei de azi a României, la serbările Cas­
telului, nu a făcut de cât să creieze un fericit prilej de r e m e m o r a r e istorică, şi de legare fericită Sinaia: Eşirea din
a trecutului cu prezentul. a M. S. Regelui Carol a

I a t ă doc. de i n a u g u r a r e a Cast. Pe
E u , Carol I Domn şi Rege cu E
D u p e o silinţă neobosită de doi an
Sărbătorirea a avut loc la 26 Septembrie.—Sinaia n'a cunoscut niciodată atâta strălucire, a- bătut de i s v o a r e , i s b u t i t - a m a pune
tâta solemna măreţie. diri, in anul măntuirei 1875, iar at 1
pe timpul răsboiului p e n t r u Neatârn
Ziua a fost splendidă. Brădetul ce acoperă culmile muntoase, dimprejurul orăşelului de pe stră In anul măntuirei 1883, iar al 1
valea Prahovei, e atât de verde şi primăvăratec în cât nici nu se poate spune că ne găsim la n u m e : ^Castelul Peleşului".
sfârşitul lunii lui Septembrie.

/ ^ a d e s v e l i r e a m o n u m e n t e l o r R e g e l u i C a r o l I şi al R e g i n e i
E l i s a b e t a , M. S. R e g e l e C a r o l al II-lea a r o s t i t u r m ă t o a ­
r e a c u v â n t a r e a d r e s a t ă c ă t r e r e p r e z e n t a n ţ i i E l o r i e i şi S p i t a ­
l e l o r Civile.
Domnule Efor,
Din adâncul sufletului vă mulţumesc, d-voastre întâi, şi
tuturor acelora cari, prin gândul, prin munca şi prin obo­
lul lor, v'au permis să înfăptuiţi aceste simboluri, care de
mult ar fi trebuit să fie în această Ţară.
Este o fericire, poate, că primele statui ale Regelui Ca­
rol I şi Reginei Elisabeta, se găsesc aci, în acest colf de
Ţară, atât de iubit de ei; a Regelui Carol I, alături de a-
ceste stânci de granit, aşa cum a fost caracterul Lui şi a
Reginei Elisabeta în mijlocul frumoaselor pajişti, care sunt
oglinda sufletului Ei.
Simbolizarea şi semnul pe care tofi trecătorii îl vor pu­
tea vedea oricând, să fie, pentru toată românimea, un în­
demn şi o înălţare sufletească şi o veşnică amintire a ace­
lora cari, prin sufletul, prin munca şi prin sacrificiul Lor,
au creat România de azi.

Versurile săpate pe faţada Castelului Peleş răspirate de ne­

muritorul Vasile Alecsandri cu o c a î i u n e a inaugurarci
acestui regesc Palat.
Eu Carol şi-al meu popor
Zidit-am, într'un gând şi dor,
Sinaia : Monumentul Regelui Carol I, ridicat In timp de lupte al meu regat,
din iniţiativa Eforiei Spitalelor Civile M. S. Regina Maria, Regina Elisabeta
In timp de pace al meu palat. Arh. Ileana de Habsburg, Arn­
şi inaugurat la 36 Stpt. 1933. ia serbările
 ŢELUL PE LEŞ (1883—1933)
Razele soarelui continuă să ne dea iluzia primăverii
Dealungul şoselei principale stau înşiruiţi oameni veniţi de de­
parte, ţărani şi ţărance în pitoreştile şi curatele lor costume de munte,
târgoveţi în haine de sărbătoare, orăşeni amatori de paradă, defilări
şi iluminaţii.—Un serviciu de ordine excelent.
Pe trotuarul din dreapta, dincolo de piaţetă, unde fusese insta­
lată statuia primarului Manolescu, s'au construit tribune unde iau loc
Familia Regală, invitaţii şi oficialităţile.
Plastroanele albe ale fracurilor, varietatea uniformelor, conste­
late de decoraţii şi clarul colorit al toaletelor doamnelor, dau tribu­
nelor un aspect impozant şi unic.
Lumea a înţesat trotuarele din apropierea tribunelor, în aşa fel
că nu se mai găseşte nici un loc liber Fiecare încearcă să vadă, unde
sunt instalaţi membrii Familiei Regale, unde sunt miniştrii, marii dem­
nitari, ori oamenii politici de seamă.
Aşteptarea nu durează mult şi la ora precisă mulţimea freamătă,
anunţând ivirea celor doi Suverani în fruntea trupelor. M S. Regele
Alexandru al Iugoslaviei e în uniforma românească a reg. 9 vânători f Regele Carol 1.
cu pălărie şi pană, iar M. S. Regele Carol al ll-lea, e î.i uniforma vâ­
nătorilor de munte, de culoare deschisă. Defilează pe rând unităţile.
Cei doi Suverani şi Principele Nicolae defilează pe rând şi apariţia lor e salutată cu ovaţii,
cum e salutată şi prezenţa în capul unei coloane, a Marelui Voevod Mihai.
Ţinuta trupelor e excelentă: totul străluceşte de curăţenie şi de atentă îngrijire. Varietatea
uniformelor face impresia asupra oaspeţilor străini.
Vânători, grăniceri, marină, artilerie, tinereţea vânjoasă a naţiei, defilează timp de o oră în
sunetul marşurilor militare, sub privirile mulţimii încântate
Când ultimele unităţi au trecut de tribună, oaspeţii Regali s'au îndreptat, în automobile, spre
Peleş, salutaţi de mulţimea, ce se ris pea cu regretul de a vedea terimnându-se atât de repede pa­
rada, ce simboliza un crâmpei din forţa a r m a t ă a României moderne.
Programul serbărilor a fost completat spre seară cu admirabilul concert al maestrului Enescu
şi cu producţiile muzicilor militare, cari au participat la paradă. Ecoul muzicii purta până departe
fiorul clipelor de înălţare, impresionând profund mulţimea, care se strânsese pe pajiştea din jurul
Castelului. Retragerea cu torţe şi jocurile de artificii au fost o feerie a unei nopţi, pe care Sinaia
n'a cunoscut-o niciodată.
L a banchetul oferit oaspeţilor străini, după cuvântarea d-lui Prim-Ministru, Vaida-Voevod, M.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
S. Regele a răspuns, între altele, următoarele cuvinte, pline de adevăr şi de înţelepciune :
Adânc mişcat de vorbele calde ce le-aţi rostit atât Mie cât şi alor Mei, din adâncul sufletului vă
aduc aci sincerele Mele mulţumiri. Hotărând a serba, în această zi, 50 de ani de când Marele Vodă
Carol a păşit p r a g u l acestui palat, am ţinut, împreună cu întreaga Ţară, şi întregul Meu popor, să
prăznuesc sădirea unor rădăcini de nescos, cari au făcut legătura definitivă între Dinastie şi pă­
mântul românesc. Istoria clădirii castelului Peleş se aseamănă aşa de mult cu istoria poporului no­
stru. Început pe un teren fugitiv, pe un teren continuu năvălit de ape şi în care cele clădite într'o
zi se surpau în ziua următoare, numai prin stăruinţa acelui înţelept Domnitor, s'au aşezat, în sfârşit
i xastire, după Tedeum, temeliile solide, pe care se ridică astăzi, falnică, această clădire.
iT-lea şi Regele Alexandru. In această zi, gândul Meu, ca al tuturor românilor, nu poate decât să se îndrepte, cu pioasă
evlavie şi cu adâncă recunoştinţă către Aceia, ale căror suflete au bătut cu atâta dragoste de ţară,
citit î n faţa F a m . R e g a l e , la 7 Oct. 1883 : între aceste ziduri. Căci dacă noi, astăzi, stăm aci, dacă noi, astăzi, cu fruntea sus, putem să prăz-
beta Regină. nuim această serbare, o datorăm faptului că Ei au fost. Dacă nu a r fi fost înţeleptul Rege Carol
n luptă c u u n t ă r â m nestatornic s t r ă -
poalele B u c e g i u l u i , temelia acestei clă- şi dacă nu a r fi fost Viteazul Rege Ferdinand, noi astăzi nu e r a m aci.
iniei N o a s t r e al I X - l e a . Zidirea s'a oprit Eu în faţa ţării, îmi iau solemn, acest angajament, că voi fi aci, în centrul chiar al ţării, ne­
>m. I n t r a t - a m în a c e a s t ă c a s ă a n o a - clintit străjuitor al intereselor şi nestrăjuit inovator a tot ceeace este bun şi sănătos.
miei N o a s t r e al X V l I - l e a , datu-i-am
Cui pot astăzi să ridic acest pahar? Poate—şi sunt sigur că veţi fi de părerea Mea, - c u evlavie,
în amintirea celor 2 Regi şi a Reginelor, prin sunetele cărora aci s'a înfăptuit ceeace s'a înfăptuit.

V e r s u r i l e lui O c t a v i a n G o g a r o s t i t e c u o c a z i u n e a s e r b ă r i l o r
S e m i c e n t e n a r u l u i C a s t e l u l u i P e l e ş la 26 S e p t e m b r i e 1933

1883—1933
întâiul Rege-aci, în brazi, sub creste,
Şi-a prăznuit în piatră biruinţa,
Şi-asemeni lui Mauole din poveste
La temelie şi-a zidit credinţa.
De-atunci, şirag, cincizeci de ani trecură,
Potop de sânge le-a 'nroşit veleatul,
Şi-un vis slăvit de-a veacurilor mură
S'a isbăndit dealungul şi de-alatul.
— ,, Bătrâne Domn, când vin să-ţi văd sălaşul
„I/i cer povafa Ta să-Mi reînvie,
„Eu, Regele, nepotul şi urmaşul,
„Al treilea în Scaun de Domnie.

„Spre depărtări azi ochii Mi se 'udreaptă

„Şt vorba Mea dau chezăşie Vouă,
„ Că voi clădi, prin cumpănire dreaptă,
„Pe ziduri vechi, o Românie nouă".
de : Octavian Goga.
Gr
, ? ', > c ei
Regina Marioara a Jugoslavie!', Sinaia : Monumentul Regina Elisabela ridicat dit.
• Habsburg, Principesa de Wied iniţiativa E/oriei Spitalelor Civile şi inaugurat
e
la Sinaia. la 26 Sept. 1933.

\ 1lO /
m m 8 n m B H i
Bled: Reşedinţa de vară a M. L. Regelui Alexandru
a Jugoslaviei.
Cronica Politică
Pe marginea unor prefaceri
e p a r t e c u m n e - a m ţ i n u t întot­
d e a u n a d e m i ş c a r e a politică in­
t e r n ă şi d e f r ă m â n t ă r i l e p a r t i d e l o r
n o a s t r e , c r o n i c a n o a s t r ă n u v a fi d e
BCU Cluj / Central University Library Cluj
a c u m încolo d e c â t o s o b r ă î n ş i r a r e
a împrejurărilor externe.
A s i s t ă m azi, în politica e x t e r n ă ,
la u n f e n o m e n p e c a r e l-am p u t e a
n u m i d e : d e s t i n d e r e . T o a t ă politica
europeană delà război p â n ă anul
t r e c u t , n ' a fost — în fond — d e c â t o
c o n c e n t r a r e din ce în c e m a i com­
p l e x ă în j u r u l u n e i c ă l ă u z e a s t ă z i
în d e c a d e n ţ ă : S o c i e t a t e a N a ţ i u n i l o r .
T o a t e p r o b l e m e l e , t o a t e conflictele,
s e î n t â l n e a u acolo ; şi t o a t e p r o b l e ­
m e l e , t o a t e a c e s t e conflicte, a u ră­
m a s în p e r m a n e n ţ ă n e d e s l e g a t e . Con­
ferinţa e c o n o m i c ă , ca şi a c e i a a de­
z a r m ă r i i n ' a u d a t niciun r e z u l t a t . A-
c e a s t a n u fiindcă L i g a n ' a r fi a v u t
posibilităţile d e a p l a n a r e a a t â t o r
n e î n ţ e l e g e r i , d a r fiindcă la G e n e v a ,
în loc ca iniţiativele să se sprijine
p e h o t ă r î r i i n t r a n s i g e n t e , s'au risi­
pit d i m p o t r i v ă în d i s c u r s u r i diplo­
m a t i c e ineficace. In orice caz, pen­
tru noi, i n s t i t u ţ i a delà G e n e v a a fost
într'o b u n ă m ă s u r ă folositoare, de­
o a r e c e a d a t u n s t r ă l u c i t prilej d e
m a n i f e s t a r e u n u i o m c a r e a contri­
buit foarte m u l t la r i d i c a r e a presti­
giului r o m â n e s c p e s t e g r a n i ţ ă : a m
n u m i t p e E. S. Nicolae T i t u l e s c u .
Care e a c u m a situaţia creată de
î n l o c u i r e a p r e p o n d e r e n ţ e i Ligii p r i n
spiritul pactului celor p a t r u ?
C ă c e n t r u l d i p l o m a t i c al lumii s'a
d e p l a s a t s i m ţ i t o r s p r e R o m a . I a r ini­
ţ i a t i v e l e delà R o m a g ă s e s c u n răsu­
n e t î n s e m n a t într'o ţ a r ă cu puter­
n i c ă v i t a l i t a t e : G e r m a n i a . In ultimul
s ă u discurs, Mussolini a s p u s c ă a-
nul al XH-lea fascist i n i ţ i a z ă e p o c a
C E L E T R E I CRIŞURI M H S n K S
etenii şi o d e s t i n d e r e s i m ţ i t o a r e a
u n o r n e î n ţ e l e g e r i ce n ' a v e a u , p o a t e ,
gravitate, dar care nu c a d r a u cu
sentimentele româneşti de perma­
n e n t ă p r i e t e n i e cu vecinii.
A d ă o g ă m , la a c e a s t ă c ă l ă t o r i e ,
conferinţa Micii î n ţ e l e g e r i la S i n a i a
şi î n t â l n i r e a Regilor C a r o l II şi Bo­
ris al B u l g a r i e i ; conferinţă şi întâl­
n i r e ce a u fost d e s i g u r , b o g a t e în
foloase.
N u se p o a t e t r e c e cu u ş u r i n ţ ă ,
în a c e l a ş t i m p , p e s t e s t ă r u i t o a -
r e a r â v n ă d e a s e î n a r m a , a Ger­
m a n i e i . In m a r e l e s ă u d i s c u r s , can­
celarul H i t l e r afirmă că t o a t e popoa­
rele s'au î n a r m a t î n t r ' a s c u n s , în t i m p
ce p r i v e a u cu n e î n c r e d e r e d e s a r m a -
r e a G e r m a n i e i . A u făcut o a c e a s t a ,
şi Regina Marioara
d u p ă c u m r e i e s e din a c e l a ş d i s c u r s ,
d e frică. Şi, b i n e înţeles, G e r m a n i a
se s o c o t e ş t e î n d r e p t ă ţ i t ă să-şi ia mă­
surile d e r i g o a r e . E a , a v â n d m a r i
u z i n e în O l a n d a , se p r e g ă t e ş t e te­
m e i n i c , n e î n c r e z ă t o a r e la r â n d u - i în
d i s c u r s u r i l e d i p l o m a t i c e neeficace
delà G e n e v a .
de : O. Densuşianu-fiul. Şi, ca să d e a d o v a d ă că, p ă s t r â n ­
u n e i fascistizări a lumii. C u mijloace du-şi calmul, se i n t e r e s e a z ă îndea­
şi p r o c e d e u r i d e o s e b i t e , d u p ă pro­ p r o a p e d e f r ă m â n t ă r i l e celorlalte
b l e m e l e fiecărui popor, d a r cu doc­ state, organizează recunoaşteri cari
t r i n e şi i n t r a n s i g e n ţ e ce v o r t r e b u i să s p i o n e z e d e p o z i t e l e d e m u n i ţ i i , cu
s ă fie a s e m ă n ă t o a r e . In d o u ă cu­
vinte, civilizaţia d e m o c r a t i c ă c u so­
îndelungă luare-aminte.
E u r o p a se î n t r e a b ă : c e î n s e a m n ă
n o r i t ă ţ i p a r l a m e n t a r e a pierit. P e s t e înarmarea Germaniei ? Război. înar­
m ă r i l e g e r m a n e pot î m p i n g e F r a n ţ a
ea s e afirmă azi o c o n c e p ţ i e a sta­
tului şi a o m u l u i m a i m u l t d e c â t la h o t ă r î r i e x t r e m d e g r a v e .
T o t astfel s'ar p u t e a î n t â m p l a şi
d e o s e b i t ă : o p u s ă . C ă a s p e r i t ă ţ i l e a-
c e s t e i e x t r e m e n e c e s a r e s e v o r ne­ cu celelalte s t a t e , cât t i m p la spa­
tele F r a n ţ e i , ca u n p u t e r n i c s c u t mo­
tezi, lucrul e c e r t : c e i a c e a a l c ă t u i t
întotdeauna superioritatea latină a ral, vor fi A n g l i a şi S t a t e l e - U n i t e .
D a c ă v o r fi.
fost o n e d e s m i n ţ i t ă f a c u l t a t e d e a
echilibra extremele pentru a armo­
niza e x t r e m e l e î n disciplina u n e i
sinteze.
Astfel, d e a c u m încolo, politica
lumii i n t r ă î n t r ' o fază d e a c c e l e r a t ă
p r e f a c e r e . Locul R o m â n i e i în a c e a s t ă
prefacere ? Timpul n'a venit încă
pentru a l preciza. Un lucru e sigur
că, p ă s t r â n d u - ş i a l i a n ţ e l e şi r e s p e c -
tâd t r a t a t e d e p r i e t e n i e t r a d i ţ i o n a l ă ,
R o m â n i a v a t r e b u i s ă e v o l u e z e , a-
l ă t u r i d e ţări şi m a i m a r i , p e ori­
zontul l a r g d e s c h i s al u n e i noi e r a r -
hii d e valori. D a c ă e x i s t ă o m a t e ­
m a t i c ă ce p o a t e u n e o r i s ă d e a g r e ş ,
s u n t p r e s i m ţ i r i ce se r e a l i z e a z ă .
Paradoxul conţine, câteodată, o
logică m a i p u t e r n i c ă d e c â t logica
însăşi.
R e s t r â n g â n d u - n e a c u m la o m a ­
n i f e s t a r e d e politică e x t e r n ă p u r ro­
mânească, amintim recenta călătorie
a E. S. Nicolae T i t u l e s c u în c a p i t a l e l e
B a l c a n i c e . A c e a s t ă c ă l ă t o r i e a fost
desigur o frumoasă contribuţie a
m i n i s t r u l u i n o s t r u d e e x t e r n e în do­ Sinaia : Conferinţa Micii înţelegeri
D-nii N. Titulescu, Beneş şi Jejtici, Mi­
m e n i u l r e l a ţ i u n i l o r r o m â n e ş t i cu Ori­ niştrii Afacerilor străine ai României
entul. A fost o î m p r o s p ă t a r e d e pri­ Cehoslovaciei şi Jugoslaviei.
) I H (
 Scriitorul P. Locusteanu despre Delavrancea
Ö ^ e f u n c t u l scriitor P. Locusteanu, pe când redacta „Fla- vijelia răscolitoare a pasiunei poetice. Dar şi înăuntrul
căra" şi pe când Delavrancea era ministru în cabi­ său sufletesc, Delavrancea face impresia că închide o vijelie.
netul conservator, scrie despre Delavrancea u r m ă t o a r e l e : Când vorbeşte, glasul pare un vâjâit năprasnic de co~
„Ministru de lucrări publice şi autor de lucrări dra­ paci cari se frâng în bătaia apei şi a aerului răscolit,
matice- Distribuitor de bilete de liber parcurs pe căile fe­ tăiat din când în când de tunete înfiorătoare. Un aseme­
rate şi în Teatral Naţional, cumulează banca ministerială nea copac bătut de vijelie pare întreg trupul său, când,
şi rampa. la tribună, oratorul Delavrancea se frământa, se îndoaie
„Este cel dintâi ministru român, care apare pe scenă. în ritmul vorbei sale vehemente. Chiar când zâmbeşte cu
Prin urmare este un răsvrătit contra tradiţiei autorul bunătate senină, râsul în ochii săi furtunatici pare o raza
Viforului—fiindcă numai un răsvrătit poate fi în state de soare ce se strecoară o clipă printre nouri negri. Parcă
sd-şi expue gravitatea oficiala în cadrul vesel sau tragic e însuşi viforul.
al unei scene, alături cu nişte simplii oameni de talent. Bate viforul cu turbare şi, din scuturarea atâtor par­
r

„De altfel întreaga sa înfăţişare înfăptueşte parca, în fumaţi pomi în floare, cântaţi înlr'o splendidă primă­
trăsături de piatră, răsvyăîirea. Părul viscolit, nasul re­ vară de Trubadur, se aştern acum în parul răsvrătit al
pezit în sus, ochii fulgerători, buzele nervoase, ţuguiate— autorului dramatic floricele albe ca argintul...
fiecare amănunt al figurei sale cu mobilităţi expresive de „E singurul argint pe care Delavrancea la putut ago­
actor poartă semnul răsvratirii. nisi de pe urma creaţiunilor sale artistice".
„Parcă peste capul său de leu al artei bate într'una

DELAVRANCEA-Avocat
e s p u n e c ă pledoariile a v o c a ţ i l o r
n u s u p r a v i e ţ u e s c a c t u a l i t ă ţ e i ca­
uzei p l e d a t e , t o t u ş i s u n t a v o c a ţ i
m a r i , a l e c ă r o r p l e d o a r i i s'au t r a n ­
s m i s p o s t e r i t ă ţ e i c a m o d e l d e logică
şi e l o c i n ţ ă j u d i c i a r ă .
E l o c i n ţ a j u d i c i a r ă a c r e i a t şi e a
opere neperitoare, asemeni operilor
d e a r t ă p l a s t i c ă , s a u d e filosofie şi
c h e , ca şi c i v i l i z a ţ i u n e a . BCU Cluj / Central University Library Cluj
l i t e r a t u r ă , şi e a e s t e tot a t â t d e ve­
C i c e r o n e definea e l o c i n ţ a , o miş­
c a r e c o n t i n u ă a sufletului, i a r E u r i ­
p i d e o califica d r e p t r e g i n ă a ini­
milor.
B a r o u l r o m â n e s c , deşi a r e n u m a i
u n secol d e e x i s t e n ţ ă , a a v u t feri­
c i r e a î n s ă , c a delà î n c e p u t să a i b ă
în s â n u l s ă u , a v o c a ţ i d e m a r e ta­
lent, c a r i a u c r e i a t şi la noi, o elo­
cinţă judiciară.
Printre avocaţii mari, despre a
c ă r o r e l o c i n ţ ă j u d i c i a r ă se va v o r b i
a t â t a t i m p c â t va e x i s t a b a r o u l no­
s t r u , v a r ă m â n e în p r i m a linie fi­
g u r a lui B a r b u - Ş t e f â n e s c u - D e l a v r a n -
c e a . In 1882, s u b d e c a n a t u l m a r e l u i
civilist şi s m e r i t u l u i p r o f e s o r P a s c a l i ,
d e p u n e a j u r ă m â n t u l d e c r e d i n ţ ă în
faţa C u r ţ i i d e a p e l din B u c u r e ş t i ,
D e l a v r a n c e a , c u n o s c u t ca l i t e r a t d i n
p u b l i c a ţ i u n i l e sale a p ă r u t e î n c ă din
a n u l 1880, iar ca o r a t o r d e m a r e
viitor, c u n o s c u t î n c ă d e p e c â n d îşi
făcea s t u d i i l e u n i v e r s i t a r e .
In a c e a v r e m e b a r o u l n o s t r u e r a
în e p o c a s a d e aur. A v o c a ţ i i cei
m a i iluştri p e c a r e i-am a v u t , e r a u
în plină d e s f ă ş u r a r e a t a l e n t u l u i lor
la b a r ă şi î n p l i n ă r e a l i z a r e a ope­
r e i lor c o n s t r u c t i v e , p e n t r u o t e m e i ­
n i c ă a ş e z a r e a ţării n o a s t r e .
D e l a v r a n c e a cu t a l e n t u l s ă u ex­
t r a o r d i n a r şi cu studiile t e m e i n i c e
d e d r e p t ce făcuse, a r fi p u t u t să se
c o n s a c r e n u m a i profesiunei, s a u pro-
fesiunei şi politicei şi în chipul a-
c e s t a , şi-ar fi a s i g u r a t şi clientelă şi
o s i t u a ţ i u n e politică şi m a t e r i a l ă .
de: Iorgu Petrovici
P r o - d e c a n u l baroului d e Ilfov.
D u m n e z e u s ă d i s e î n s ă în sufletul
lui m a r e , a s p i r a ţ i u n i l e l e g i t i m e ale
n e a m u l u i n o s t r u . M ă r e ţ i a n a t u r e i în
mijlocul c ă r e i a v ă z u s e l u m i n a zilei,
s â n g e l e d e r ă z e ş care-i h r ă n e a i n i m a
şi fiinţa lui, e d u c a ţ i u n e a ce o pri­
m i s e în mijlocul alor săi, cari în
poveştile lor v o r b e a u d e s p r e sufe­
rinţele neamului nostru, frumuseţea
poeziei p o p u l a r e şi a c â n t e c e l o r ce
le a u z i s e d e mic, u n i t e t o a t e aces­
tea, cu c u l t u r a c e 'şi a p r o p i a s e p r i n
m u n c ă m a i t â r z i u şi c u t o a t e însu­
şirile m a r i cu c a r e venise p e l u m e ,
l'au d e t e r m i n a t din p r i m e l e clipe,
s ă 'şi î m p a r t ă a c t i v i t a t e a lui î n t r e
b a r o u , t r i b u n a publică şi l i t e r a t u r ă .
In b a r o u , v o c a ţ i u n e a lui firească
l'a făcut s ă î m b r ă ţ i ş e z e c a u z e l e pe­
n a l e , i a r î n v i a ţ a publică, c a u z a
noastră naţională, unirea tuturor
celor ce s e e x p r i m a u î n g r a i u l no­
stru, într'o singură naţiune, m a r e
şi i n d e p e n d e n t ă .
P e n t r u că r â n d u r i l e a c e s t e a a u
m e n i r e a să-1 înfăţişeze p e D e l a v r a n ­
cea ca a v o c a t , n e v o m o c u p a n u m a i
despre această latură a activităţii
sale.
Iată-1 la C u r t e a cu j u r i .
P r e ş e d i n t e l e C u r ţ i i îi d ă c u v â n t u l .
In sală se a u z e a m a i î n t â i u n
m u r m u r : auditorii pronunţau numele
lui D e l a v r a n c e a şi d u p ă câte-va cli­
p e se f ă c e a o t ă c e r e m o r m â n t a l ă .
Ochii t u t u r o r , se î n d r e p t a u a s u p r a
a v o c a t u l u i , c h e m a t să-şi r o s t e a s c ă
pledoaria.
C u s t a t u r a lui î n a l t ă , cu înfăţişa­
r e a lui i m p u n ă t o a r e , cu c h i p u l lui
f r u m o s , cu f r u n t e a lui l a r g ă , f r u n t e
s u b c a r e s c l i p e a u ochii săi a p r i n ş i
şi vii, c a r e d e g a j a u u n f a r m e c deo­
sebit,—la v o c e a p r e ş e d i n t e l u i care-i
d a s e c u v â n t u l , el se ridica c u miş­
c ă r i î n c e t e d u p ă b a n c a a p ă r ă r e i , şi
a p l e c a p u ţ i n î n a i n t e c a p u l s ă u îm­
p o d o b i t cu u n p ă r m a r e , p r i v e a
C u r t e a şi p e j u r a ţ i şi la î n c e p u t în­
cet şi s c a n d â n d c u v i n t e l e , 'şi înce­
pea pledoaria.
E r a clipa d e fixare a j u r a ţ i l o r , a
j u d e c ă t o r i l o r şi a publicului a s u p r a
f a p t e l o r e s e n ţ i a l e ale c a u z e i ce o
pleda.
N a r a r e a faptelor. E r a n e î n t r e c u t
î n a r t a d e a n a r a faptele u n u i pro­
ces. In a c e a s t ă p r i v i n ţ ă e r a a v a n t a ­
j a t , de lirismul vocei lui şi d e ima-
g i n e l e vii ce ştia n u m a i el s ă le
exprime.
E x p r e s i u n i l e s t ă r i l o r sufleteşti, pro­
d u s al sufletului lui s u p e r i o r , influ­
e n ţ a şi c o v â r ş e a sufletul colectiv al
auditorului.
A r m o n i a e x p r e s i u n i l o r , c ă l d u r a în
c a r e le î m b r ă c a , îi a d i a în j u r u l s ă u
a d m i r a ţ i u n e a p e n t r u t a l e n t u l s ă u şi
î n c r e d e r e în a r g u m e n t a r e a sa.
D e a c e i a , fiecare p l e d o a r i e a lui
Delavrancea era un succes de bară.
D e s p r e însuşirile elocinţei lui ju­
d i c i a r e , v o m insista c â t e v a clipe.
C u v â n t u l lui e r a :
C â n d , lin, ca a p a u n u i l a c d e m u n t e ;
C â n d p u t e r n i c , ca r o p o t u l u n e i cas­
cade ;
C â n d d u l c e c a simfonia c r e a ţ i u n e i ;
C â n d f e r m e c ă t o r ca c h i p u l u n u i făt-
frumos ;
C â n d s t ă p â n i t o r şi î n ă l ţ ă t o r d e inimi.
L i r i s m u l vocei lui e r a d e s ă v â r ş i t .
D a c ă la a c e s t e însuşiri a l e cu­
v â n t u l u i s ă u a d ă o g ă m cultul ce a-
vea pentru graiul nostru, coloratura
c e ştia s ă o d e a n u a n ţ e l o r g â n d i r e i ,
g e s t u r i l e a r m o n i o a s e c u c a r e ştia s ă
î n s o ţ e a s c ă e x p r e s i u n e a fonetică a
c u v â n t ă r i l o r lui, p u t e r e a d e inspi-
raţiune sub care creia imaginele ce
le e x p r i m a p r i n g r a i şi d a r u l d e
p o v e s t i t o r n e î n t r e c u t , a j u t a t d e cui-
 f a r m e c irezistibil, t e r m i n a p r i n t r ' o
peroraţie de o înălţare fermecătoare.
D e m u l t e ori, p l e d o a r i i l e lui s e
t e r m i n a u t â r z i u d e tot, p e s t e m i e z
d e n o a p t e şi totuşi, j u d e c ă t o r i i , pu­
blicul şi j u r a ţ i i , n i m e n i din cei pre­
zenţi, n u p i e r d u s e r ă nici u n m o m e n t
s p r e a s e i n t e r e s a d e oră, s a u s p r e
a face o m i ş c a r e , s a u a ş i m a n i f e s t a
oboseala, ci s t ă p â n i ţ i d e p u t e r e a e-
locinţei lui, îl î m b r ă ţ i ş a u c u privi­
rile lor d e a d m i r a ţ i u n e , p e n t r u c a
apoi, î n t r ' u n e l a n d e n e î n v i n s , să-1
a p l a u d e frenetic.
D i n t o a t e pledoariile lui m a g i s ­
trale, n'au r ă m a s pentru posteritate,
d e c â t d o u ă : P l e d o a r i a în p r o c e s u l
C a r a g e a l e - C a i o n , p r o c e s în c a r e a
p u s concluziuni ca p a r t e civilă şi
p l e d o a r i a în p r o c e s u l a r h i t e c t u l u i
Socolescu, în c a r e a p u s c o n c l u z i u n i
p e n t r u Socolescu a c u z a t d e c r i m a
de incendiu.
Delavrancea.
G r a ţ i e t a l e n t a t u l u i avo­
c a t şi p o e t I. G r . Perie­
Un autograf al lui Delavrancea ţeanu, dornic de a păstra
operile d e e l o c i n ţ ă judi­
Extragem dintr'o veche scrisoare a lui Dela­ c i a r ă p e n t r u acei c e n e
vrancea cotre d- Lupu Antonescu, câteva rânduri,
pentru a reîmprospăta in original sloua marelui vor u r m a în c a r i e r ă , ple­
român Delavrancea. doariile lui D e l a v r a n c e a
în a c e s t e d o u ă p r o c e s e
m a r i , a u c u n o s c u t publi­
c i t a t e a şi vor p u t e a fi ori
c â n d c o n s u l t a t e cu folos,
BCU Cluj / Central University Library Cluj
d e a c e i a ce v o r să î n v e ţ e
a r t a g r e a a a c e s t e i elo-
cinţe.
In procesul C a r a g i a l e -
Caion, D e l a v r a n c e a a r e
prilejul să p u n ă la contri-
b u ţ i u n e c u n o ş t i n ţ e l e sale
v a s t e d e literat, s p i r i t u l
>•••«•• lui profund de a n a l i z ă li­
t e r a r ă şi în a c e l a ş t i m p
t u r a lui l i t e r a r ă v a s t ă , n e p u t e m u- să glorifice p e m a r e l e d r a m a t u r g Ca-
şor î n c h i p u i , f a r m e c u l pledoarii lui. r a g i a l e . S u n t în a c e a s t ă p l e d o a r i e ,
P u t e r e a lui d e a a n a l i z a faptele p a s a g i i d e o f r u m u s e ţ e clasică şi
c a u z e i ce p l e d a e r a e x t r a o r d i n a r ă . vom r e m a r c a n u m a i d o u ă din ace­
Scriitor de m a r e valoare, cunoscă­ s t e p a s a g i i : p r i m u l , în c a r e Dela­
tor al obârşiei folclorului n o s t r u , ob­ vrancea analizează prin comparaţie
s e r v a t o r p u t e r n i c al v i e ţ e i poporu­ o p e r a lui Tolstoi «La p u i s s a n c e d e s
lui p e c a r e a descris-o cu a t â t a fru­ t é n è b r e s » , cu o p e r a lui C a r a g i a l e
m u s e ţ e în operile sale, el a v e a pen­
«Năpasta» «In s u b i e c t nici o
t r u b a r ă , t o a t e însuşirile ce d u c la
« a s e m ă n a r e posibilă ; în spiritul ge-
s u b l i m , la r e c o m p e n s a s u p r e m ă a «neral, afirm că aceşti a u t o r i , Tol-
o r a t o r u l u i şi a a v o c a t u l u i : încoro­
«stoi şi C a r a g e a l e , p o r n e s c d e la
n a r e a pledoarii, prin c o n v i n g e r e . «două inspiraţii cari se e x c l u d u n a
D u p ă n a r a r e a faptelor, u r m a dis- «pe alta. L u m e d e o s e b i t ă — d e ş i ţă-
c u ţ i u n e a p r o b l e m e l o r d e o r d i n su­ «rani şi ţ ă r a n i ; suflete d e o s e b i t e ,
fletesc ce s e n ă ş t e a u din p r e m i s e l e «contrarii, p o r n i r i profunde, d a r dia-
p r o c e s u l u i şi dovezile a d m i n i s t r a t e « m e t r a l o p u s e . «La p u i s s a n c e d e s
în c a u z ă . «ténèbres» înfiorătoare p u t e r e a în-
A c u m f ă p t u r a lui, lua o altă în­ «tunecimii! C o n ş t i i n ţ e d i s t r u s e , bi-
făţişare : t i m b r u l vocei lui lua alte «gotism, abis al b e z n e i ! C r e d i n ţ ă ,
nuanţe. «crimă, c r u z i m e , n e s i m ţ i r e , l a c r i m i
P r e c i z a m a i întâi p r o b l e m e l e d e « şi n i m e n i nu-şi d ă s e a m a d e ce
d e s b ă t u t . A p o i , l u â n d în p a r t e fie­ «face, d e c e v r e a : c r i m e l e se s ă v â r -
care problemă, degaja personalitatea «şesc d e cei cari n u v o r să le să-
clientului lui, s f ă r â m a a r g u m e n t e l e « v â r ş e a s c ă şi cei c a r i v o r c r i m e l e ,
a d v e r s a r u l u i şi ale m i n i s t e r u l u i pu­ «nu le-ar s ă v â r ş i . In a c e a s t ă genial-
blic, î n t r ' o f o r m ă a t â t d e d e s ă v â r ­ « m o n s t r u o a s ă e p o p e e a c r i m e i , se
şită, în c â t r e p l i c a n u e r a posibilă «invoacă i m a g i n e a d i v i n ă a lui C h r i s t
şi d u p ă o l u p t ă a p r i g ă în c a r e nu­ «şi c r u c e a se p u n e d e u c i g a ş i p e
a n ţ ă r i l e c u v i n t e l o r lui d e g a j a u u n «pieptul victimelor. Religie şi nele-
«giuire. C e a s e m ă n a r e a r fi posibilă
«cu d r a m a lui C a r a g i a l e ? Nici u n a .
« C a r a g e a l e n u se o c u p ă d e î n t u n e -
«cimea minţii. A c i o femeie d e o
«voinţă e x t r a o r d i n a r ă în serviciul
«dreptăţii, v r e a cu ori-ce p r e ţ s ă
« d e s c o p e r e şi să p e d e p s e a s c ă p e a-
«sasinul p r i m u l u i s ă u b ă r b a t . A n c a
«e t o a t ă d r a m a , în î n v e r ş u n a r e a ei
«de a d e s c o p e r i c r i m a , c o n s i m t e s ă
«se m ă r i t e cu a c e l a pe care-1 b ă n u i a
«că e ucigaşul, în s c o p d e a desco-
«peri teribilul a d e v ă r . Conflictul psi-
«chologic, d e o e m o ţ i e profund tra-
«gică, n u u r m ă r e ş t e , delà î n c e p u t şi
«până la i s p r ă v i t d e c â t u n scop :
«justiţia !».
U r m e a z ă a n a l i z a tipurilor şi ca­
r a c t e r e l o r din a c e s t e d o u ă d r a m e .
C u t o a t e că, u n e i p l e d o a r i i r e p r o ­
d u s ă în scris, îi lipseşte lirismul vo­
cei c a r e a p r o n u n ţ a t - o , a n a l i z a com­
p a r a t i v ă a celor d o u ă d r a m e , a lui
Tolstoi şi C a r a g i a l e , n e p u n e în mă­
s u r ă să a p r e c i e m p u t e r e a sa d e a-
naliză, c l a r i t a t e a e x p u n e r e i , frumu­
s e ţ e a frazelor sale şi d a r u l s ă u d e
coloritor al n u a n ţ e l o r g â n d i r e i .
In c â t e v a fraze, i a t ă f ă c u t ă de-
m a r c a ţ i u n e a definitivă î n t r e cele
d o u ă o p e r e , c a r i c o n s t i t u e s c şi d o u ă
c o n c e p ţ i u n i şi d o u ă finalităţi deose­
bite. D a r a n a l i z a p e r s o n a g i i l o r aces­
tor drame, ce dovadă puternică a
spiritului s ă u d e p ă t r u n d e r e a u n e i
o p e r e l i t e r a r e . Al doilea p a s a j , din
a c e e s t ă p l e d o a r i e , în c a r e D e l a v r a n ­
c e a a j u n g e la c a r a c t e r i z a r e a operi-
lor celor doi m a r i d r a m a t u r g i , e s t e
mai impresionant:
«Tolstoi—spune D e l a v r a n c e a — ' ş i
«a p r o p u s s ă d o v e d e a s c ă în infioră-
«toarea lui d r a m ă , p u t e r e a î n t u n e -
«cimii şi triumful c r e d i n ţ e i s i m p l e
«şi p r o f u n d e în A k i m , c a r e c r e d e ,
«şi n u b e a şi n u fumează. C a r a g i a l e
«a c r e i a t u n c a r a c t e r , p e A n c a şi
«prin A n c a t r i u m f ă d r e p t a t e a ome-
«nească. In Tolstoi, l u m e a e vântu-
«rată în v â r t e j u l î n t u n e c i m i i , a l in-
« conştienţii, în valurile b i g o t i s m u -
«lui, ale c r e d i n ţ e i , ale s e n s u a l i t ă ţ i i ,
«—şi m i ş c a t ă d e t r e b u i n ţ e m a t e r i a l e ,
«asociază fără să-şi d e a s e a m a , cri-
«ma cu religia. Ţ ă r a n i i lui C a r a g e -
«ale s u n t conştienţi, a g e r i la m i n t e ,
«ştiu ce fac, ştiu ce v o r şi p r i n ca-
«pul nici u n u i a n u i a r t r e c e ideia,
«să-şi î n c h i n e victima, s a u să-i p u e
«crucea p e p i e p t d u p ă ce a r fi do-
«borât-o s u b loviturile d e cuţit. L a
«Tolstoi v a g u l , c o n f u z i u n e a î n t r ' o
«epopee g r a n d i o a s ă . L a C a r a g e a l e ,
«lumină perfectă î n t r ' o d r a m ă pro-
«fund e m o ţ i o n a n t ă .
C u a c e a s t ă p r e c i z a r e d e o clari­
t a t e şi p u r i t a t e clasică, a d e v ă r u l e r a
d e m o n s t r a t , p e n t r u ca p l e d o a r i a s ă
c u l m i n e z e , î n t r ' u n colorit viu a ma­
relui d r a m a t u r g C a r a g i a l e , calom­
n i a t în m o d odios, el c a r e este ad­
m i r a t d e î n t r e g n e a m u l n o s t r u , pen­
t r u o p e r a sa l i t e r a r ă n e p e r i t o a r e .
N e c o n t e s t a t că, î n t r ' u n articol o-
 mmmœsmmmœm CELE T R E I CRIŞURI mmsmimsmmm
MANEVRELE REGALE.

Intr'un cadru, desăvârşit disciplinat,

s'au desfăşurat în acest an, în regiu­
nea Corpului l de armată, obişnuitele
m a n e v r e regale, sub conducerea Insp.
general de armată, general Paul An-
gelescu, având ca Şef de stat major
pe general Antonescu.
Cadrul în care s'au desfăşurat mane­
vrele regale a dovedit odată mai mult
că instrucţia, disciplina şi ţinuta tru­
pelor sunt încoronate de succes, iar
comandamentele la înălţimea misiunii
lor. Avem nădejdea că guvernele ţării
româneşti, ţinând seamă de frământă­
rile politicei externe şi revendicările ve­
cinilor revizionişti, vor înţelege ce g r e a
datorie au de îndeplinit pentru înzes­
trarea armatei cu materialul de război
necesar, pentru apărarea ţării.
In fruntea Ministr. Apărării Naţio­
nale avem un încercat ostaş, care şi-a
dat dovada destoiniciei pe câmpul Mără-
şeştilor, gen. N. Samsonovici, care con­
stituie unul din factorii cei mai impor­
tanţi ai conducerii şi înzestrării armatei.
B.

m a g i a l , n u se p o a t e a n a l i z a o ple­ v e s t e şi o s t a r e socială, e s t e o o-
d o a r i e c a r e v a r ă m â n e c a u n mo­ p e r ă d e stilist, c o n ţ i n e e x p r e s i u n i
Delavrancea în anecdota
n u m e n t de elocinţă judiciară. şi c u v i n t e c a r i r ă m â n ca f r u m u s e ţ e de : C. Săteanu.
E s t e d e d a t o r i a tinerilor a v o c a ţ i d e frază şi d e i m a g i n i şi n e p r o c u r ă
de a cerceta activitatea înaintaşilor l u m i n a şi a r m o n i a d e c a r e a v e m a- După cincisprezece ani delà moartea
sa, în refugiu, la Iaşi, în primăvara a-
lor in b a r o u şi d e a glorifica p e t â t a n e v o i e în v i a ţ a n o a s t r ă profe­ nului 1918 (la 1 Mai) — iată că se or­
m a e ş t r i i c u v â n t u l u i baroului r o m â ­ sională. ganizează cea dintâi pomenire come­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
n e s c . P e n t r u că, o p l e d o a r i e a u n u i
m a r e a v o c a t , în ori-ce fel d e c a u z ă
I a r a t u n c e a c â n d s ă r b ă t o r i m elo­
cinţa judiciară a unui Delavrancea,
morativă a lui Delavrancea, cu carac­
ter aproape oficial, şi în scopul de a
a r fi r o s t i t ă , în a f a r ă d e p a r t e a p u r a c e i a ce ne-a r ă m a s din pledoariile i-se înălţa şi eterniza chipul la graniţa
s u b i e c t i v ă şi d e s p e ţ ă , c o n ţ i n e în lui, c o n s t i t u e s c a d e v ă r a t e p e r l e ju­ cea mai îndepărtată a ţării, la Oradea,
t o t d e a u n a şi o p a r t e d e d o c t r i n ă ridice, c u c a r e n e a m u l n o s t r u s e —iniţiativa Reuniunei şi revistei „Cele
Trei Crişuri".
s a u d e l i t e r a t u r ă juridică, contribu­ poate mândri. Delavrancea murea în dureroasă şi
ţie p e r s o n a l ă a a c e l u i a ce a rostit-o. E l v a r ă m â n e p e n t r u veşnicie u n istorică pribegie la Iaşi, în aceleaşi clipe
O p l e d o a r i e , în m o d n e c e s a r z u g r ă - m a r e a v o c a t şi u n m a r e r o m â n . în care Coşbuc se stingea în nu mai
puţin dureroasa ocupaţie duşmană la
Bucureşti — două din cele mai scumpe
jertfe pe altarul idealului naţional, şi
Monumentul lui Delavrancea cărora nu li-a mai fost dat să-1 ştie
de : Gr. Tăuşan. realizat...
Câteva reminiscenţe cu acest pios
' £7)evista „Cele Trei Crişuri" care lu- sugestiei dramatice, în fastul ajutător prilej al evocării sale.
& \ crează la graniţele românismului, al transpunerei artistice, un mijloc de *
pentru cultura noastră, a luat mai de propagandă românească, o cale de a-
mult iniţiativa ridicărei unui monument lipire a sufletelor la idealul său. Delavrancea a aparţinut acelei mi­
la Oradea, imortalizând pe acela ce a Iar oratoria s a : o poesie aşezată în nunate trinităţi care a fost cea mai
fost Barbu Delavrancea. cadenţa frazei retorice, este toată pă­ frumoasă podoabă a literaturii române
Ideea ridicărei unui monument lui trunsă de pasiunea dragostei de ţară. de pe la sfârşitul veacului trecut : Vld-
Delavrancea la graniţa ţărei, este sim­ A r fi greşit să găsim în discursul lui huţă-Delavrancea-Caragiale.
bolică, căci cu greutate s'ar fi putut Delavrancea, arhitectura dialectică a Tustrei au fost legaţi între ei, prin-
găsi un soldat mai devotat ţărei, un os­ lui T a k e Ionescu, meşteşugul lui Titu tr'o frăţească prietenie, — deşi tempe­
taş mai convins de rolul de paznic, un Maiorescu, fineţa de „ciseleur" a lui ramente deosebite — fără a se com­
străjer mai convins de averea ce-o pă­ Djuvara, ori masivitatea lui Alex. La- place într'o reciprocă admiraţie. Acest
zeşte, de cât înfiăcăratul, romanticul, hovari^Delavrancea este poetul roman­ trio armonios radia şi lumina feeric
entusiasmi scriitor şi orator. tic al românismului: e bardul înamo­ întreaga mişcare literară, atrăgând în
**" In tot ce-a făcut, în tot ce a scris rat de poesia populară, de arta de la jurul său pe cei mai talentaţi meşteri
Delavrancea, transpiră o dragoste de ţară, este intelectualul pentru care cro­ ai scrisului, bătrâni şi t i n e r i : /. Slavici,
pământ strămoşesc, o dragoste de tre- nica prăfuită servă ca breviar de ru­ G. Coşbuc, St. O. losif, I. A. Roman,
^cut, care ne încântă. Activitatea lui găciune în cadrul unei religii legate de I. Gorun, I. Păuu-Pincio, Constanţa
felurită, este toată în funcţie de ţară. glie, de viaţă românească, de dureri ale Hodoş, Anton Bacalbaşa, dr. A. Ure­
Un amant statornic al unei singure ^trecutului, de doruri ale fiinţei noastre. che, G. Ranetti şi toţi acei cari au
iubite : un pasionat de ceea-ce aparţine ilustrat paginile revistelor . Viaţa" (lui
Azi când visul lui Delavrancea ia Vlăhuţă) şi „Vatra" (Iui Caragiale)
visului său nobil formele concrete geografice şi istorice
Delavrancea a scris teatru, şi ne-a ale României-Man, desigur glorificarea *
dat trilogia care a intrat în repertoriul pasionatului iubitor de tot ce este ro­ Ca mai toţi marii prozatori, Creangă,
permanent şi mare al teatrului româ­ mânesc şi care se numea Barbu De­ Brdtescu- Voineşti, Caragiale, N. Gatte,
nesc, pornită din o dragoste pasionată lavrancea, este o chemare ce-o înţele­ M. Sadoveanu—& scris şi Delavrancea
de trecutul nostru. Ne vine să credem gem profund. versuri Fireşte, în anii tineri, ca elev
că Delavrancea a devenit autor drama­ Revistei „Cele Trei Crişuri" îi revine al liceului Sf. Sava. Cu semnătura
tic, nu pentru-că avea însuşirea aceasta, meritul acestei iniţiative. L a u m b r a lui Barbu G. Stephănescu
dar pentru-că iubind prea mult ţara, Delavrancea suntem fraţii, cari cinstim Intr'un caet intitulat .Câmpeneşti",
a găsit în rezonanţa scenei, în feeria acelaşi trecut şi dorim acelaşi viitor. Delavrancea a scris 15 poezii Iată în-
mmsmsşgm^sm CELE T R E I CRIŞURI mm^mmmim^
V E D E R I DIN P A L E R M O .

P a l e r m o e s t e a ş e z a t p e m a r g i n e a u n u i golf s e n i n , î n t r ' o c i m p i e î n c o n j u r a t ă
d e m u n ţ i şi a t î t d e r o d n i c i î n c î t a fost n u m i t ă c î m p i a d e a u r ; î n v e c h i m e
P a l e r m o se n u m e a P a n o r m u s . A fost s t ă p î n i t d e B u r b o n i faţă d e c a r i s'a
r ă s c u l a t î n 1848 p e n t r u a-şi c ă p ă t a i n d e p e n d e n ţ a p r i n G a r i b a l d i , în 1868.
P o r t însemnat. Posedă printre altele un Observator astronomic,, un Şantier
naval, o Universitate, Catedrală, Teatrul Massimo, o foarte frumoasă gra­
d i n ă p u b l i c ă . L o c u i t o r i , v r e - o 400.000.

ceputul odei închinată unei eleve, o
tânără copilită care-i cânta cu mult
simţ „Barcarola", cântecul său favorit.
Marea limpede s t a n pace,
B a r c a v i e ţ i i tot c h e m a m ,
O plângeam văzând c u m zace
Triste resturi sfariniate ;
D a r pe când eu suspinam,
T u cu d e g e t e c u r a t e
Barcarola mea cântai
Şi, p e lucii a v â n t a t e ,
Mica m e a glorificai.
Şi iată „Adio la Poiana L u n g ă " în
care Delavrancea, poetul ocazional se
desparte de locuri pitoreşti cari l'au
fermecat :
Ploi cu flori m i r o s i t o a r e
Câmp de raze parfumat,
Păsărele cântătoare,
V â n t de frunze 'namorat.
L u n c i p l ă c u t e şi d u i o a s e
Unde lăcrămioare cresc,
Doine dulci, a r m o n i o a s e ,
Adio, vă părăsesc.
Tânărul licean, cum arată stihurile,
se afla sub înrâurirea lui Alexandri.
Versurile datează din iarna anului 1876
* m'a convins că ţiţeiul e mai superior
Primul discurs politic, pe care auto­
rul .Trubadurului'' 1-a rostit în întru­
niri publice a fost cel delà Iaşi, la în­
trunirea convocată de conservatori şi
junimişti în Octombrie 1893.
Domina în partid elementul junimist
şi la acea întrunire a participat floa­
rea junimismului: P. P. Carp, şeful
„gogomanilor*, V. Pogor, I. lanov, P.
Missir, A- Naum. 1. Pallet, toţi dis­
păruţi şi C. Meisner, Al. Philippide,
P. P. Negulescu, etc.
Delavrancea a rostit un discurs, ce
avea caracterul unei adevărate confe­
rinţe şi în care, cu maestria retoricei
sale, a executat pe fostul său şef poli­
tic de altă dată, Dimitrie A. Sturdza.
Pentru a fi în notă şi 'n atmosfera...
junimiştilor, Delavrancea a istorisit a-
necdotic, prima sa întâlnire cu Cc.
Mitiţă
„Pentru prima oară vorbisem cu dom­
nul Sturdza. Şi-a încheiat conversaţia
spunându-mi :
— „Eu pe un om de spirit nu dau
două parale !"
BCU Cluj / Central University Library
— Cluj
Şi am plecat, muncindu-mă cu gân.
la nord cu m a r e a Nordului zise
d u i : Cam cât ar da un om de spirit
pe d- Sturdza?!".
Acest apropos al lui Delavrancea a
fost un deliciu pentru junimişti. Petre
Carp zâmbia şiret sub mustaţa sa cât
vrabia, iar Pogor şi lanov nu mai pu­
teau de bucurie şi aplaudau tăvălin-
du-se de r â s . .
* — „La vest cu m a r e a . . "
Deputat fiind, Delavrancea ocupă la
Cameră o şedinţă întreagă desvoltând
0 interpelare adresată ministrului lu­
crărilor publice, pentru a-1 convinge
să întrebuinţeze la calea ferată ţiţei,
în loc de cărbuni.
Olănescu, ministrul respectiv, urmări
foarte atent argumentaţiile lui Dela­
vrancea. Interpelarea ţinu aproape do-
1 ă ore. Dupăce Delavrancea a ter­
minat, Olănescu, obligat, a răspuns :
— A m ascultat cu toată atenţia cu­
venită pe distinsul interpelator, care
şi mai convenabil decât cărbunele şi
am plăcerea să-1 anunţ că de câteva
luni întrebuinţăm la c. f. r. ţiţei în loc
de cărbuni
Tablou !
Totuşi Camera şi banca ministerială
n'au regretat de a fi ascultat oratoria
lui Delavrancea, care-ori-când — era
magnific.
Evocând pe eruditul scriitor şi pro­
fesor care a fost Anschel Demetrescu,
colaboratorul lui Haşdău la «Revista
Nouă», Delavrancea care 1-a avut pro­
fesor, narează două anecdote :
1) Purtând părul mare şi vâlvoiîncă
de pe băncile liceului, profesorul său,
Anghel Demetrescu, îl tachina mereu
ca să se tundă .
— Ei, pe când tăcm p ă d u r e a ?
Totuşi Delavrancea nu se tundea..
Intr'un rând Anghel Demetrescu che­
stiona pe un elev la geografie, despre
Anglia.
— Anglia sau Englitera, începu ele­
vul, se mărgineşte la nord...
elevul după o matură chibzuinţă.
— Foarte bine! îl încuraja profe­
sorul.
— „La sud cu ..."
— ?...
— „... cu marea Sudului!"
— Foarte bine! zise profesorul.
— ?..
— „.. cu m a r e a . . Vestului !"
— Şi la est? întrebă profesorul.
— „La est?" repetă elevul şi dădu
repede r ă s p u n s u l : La est cu marea
Estului!"
Clasa hohoti spontan. Anghel De­
metrescu, în seriozitatea sa impună­
toare, oarecum supărat că şcolarii râ­
deau în timpul practicei didactice, în­
trebă apoi pe elev:
— Ia spune, ştii d-ta ce este Est?
— Est? Est este persoana treia sin­
gulară delà verbul Essen.
De astădată profesorul — notează
Delavrancea în amintirea sa,—izbucni
şi el într'un r â s omeric. Râdea clasa
— râdea profesorul.
2) Altădată Delavrancea fiind capul
răutăţilor împotriva unui pedagog de
clasă, Anghel Demetrescu îl ameninţă
cu darea afară din şcoală.
Cu glasul său vibrant, autorul „Li-
niştei" răspunse meditativ :
— Prea bine... Intre cer şi pământ
se va mai găsi vre-un locuşor şi pen­
tru un om !
Cu un zâmbet senin şi „în bunătatea
sa profundă" Anghel Demetrescu, zise
sentenţios elevului său :
— Comptez pe omul despre care îmi
vorbeşti... El îşi va recunoaşte gre­
şeala !.
Şi curând Delavrancea deveni peda­
gogul clasei
fmmOkmmmmm
V I Z I U N I I T A L I E N E .
PALERMO
„Cittă felice", falnica r e g i n ă
A ' n t r e g u l u i ţ i n u t sicilian,
A d o a r m e alintată d e noian.
In p i a ţ a „ Q u a t t r o C a n t i ', l u n a plină
A stins, p e rând, lumină cu lumină.
Lămîii, portocalii, cearcă'n v a n ,
Cu l a m p a d a r u l l o r V e n e t i a n ,
S ' a l u n g e albul m a g i c d i n g r ă d i n ă .
E - a t î t d e v i u m a g n e t i c u l fluid,
Că p o r ţ i l e l e g e n d e i s e d e s c h i d :
V i n s a r a z i n i , c u faţa m o r m l n t a l ă ,
Vîslind galere'n m e r s cotropitor,
Şi m i i d e flori fac g a r d a t r i u m f a l a
Lui Garibaldi, spectru veghetor.
O reminiscenţă tristă din timpul răz­
boiului, amintită cândva de d. M. Sa-
doveanu.
Delavrancea ducând la Iaşi traiul
pribegiei se refugia în grupul restrâns
al scriitorilor şi ziariştilor, cari redac­
tau cotidianul de însufleţire naţională
.România".
E r a lipsă m a r e de încălţăminte, în
acea iarnă grozavă, de toate lipsurile
şi de toate mizeriile Prin intermediul
unui scriitor mobilizat la marele car­
tier, Delavrancea obţinu o pereche de
„bocanci".
— „In schimbul articolelor mele pen­
tru .România" nu c e r altă plată decât
o pereche de bocanci pentru pribegia BCU Cluj / Central University Library Cluj
APUS
D r a m ă in IV acte de :
Ş T E F A N (se ridică din jeţ).
....Ostaşi, boeri, curteni, v'am a-
dunat aci s ă staţi mărturie după c e
n'oi mai fi. Sunt p a t r u z e c i şi şapte
de ani.... mulţi şi puţini.... d e când
Moldova îmi ieşi înainte c u Mitro­
polit, episcopi, egumeni, boeri, ră-
zăşi şi ţărani, în câmpul delà Di-
reptate, şi c u m v r u Moldova aşa
vrusei şi e u . Că v r u e a u n D o m n
drept, şi n'am despuiat p e unii c a
să îmbogăţesc p e alţii.... c ă v r u e a
un d o m n treaz, şi a m v e g h e a t , ca
să-şi odihnească sufletul ei ostenit....
că v r u e a numele ei să-1 ştie şi
să-1 cinstească cu toţii, şi numele
ei trecu graniţa, delà Cafra până la
Roma, c a minune a Domnului no­
stru Isus Christos.
HATMANUL ARBORE
N u m e l e tău, măria ta !
TOŢI
Aşa e !
ŞTEFAN
Nu.... nu....! E u a m fost biruit la
Războeni şi la Chilia, Moldova a
biruit pretutindenea ! A m fost no­
rocul, a fost tăria!.... Sunt bătrân...
( S e î n t o a r c e şi p r i v e ş t e g r u p u l u n d e s t a u
P a h a r n i c u l U l e a , S t o l n i c u l D r ă g a n ţi j i t n i -
cerul Stavăr).
MULŢIMEA
Nu ! nu !
CELE TREI CRIŞUR1
SORRENTO
S u n t ş e r b u l tău, e t e r n i z a t î n c a l e ;
De g l e b a t a mi-e sufletul l e g a t ,
D e c r e s t e l e p e c a r i şi-a r e v ă r s a t
Cerescul Tată harurile Sale.
S u n t c r a i n i c u l c e n t u r i i l o r tale
De-arbuşti vînioşi, cu r a m implătoşat.
A g a v e l e în g î n d m i a u î n p l î n t a t ,
Adine, damaschinatele pumnale.
Cînd jariştea e'n toi, nepăsător,
D a u r a i t ă , c a u n flutur, p r i n r ă z o r ,
S u b pinii s v e l t i , f a n t a s t i c e u m b r e l e ;
Iar cînd pornesc prin rătăcăni, hoinar,
S a l i n u n d o r , î n n o a p t e a fără s t e l e ,
U n c a c t u s înflorit mi-e l a m p a d a r .
mea!" fu oferta de colaborare a lui
Delavrancea la acest cotidian de is­
torică amintire.
Delavrancea a fost înhumat în cimi­
tirul „Eternitatea" din laşi, acolo unde
dorm în pace şi'n uitare Kogălnicea-
nu. Conta, Creangă, Beldiceanu, Ga­
tte, D . Anghel şi atâţia eroi morţi în
război.
P e mormântul său s'a înălţat un pie­
destal pe care i s'a aşezat chipul tur­
nat în bronz, opera sculptorului l. Ma-
teescu, din iniţiativa fostului primar d.
Constantin Toma. Când şi când mâini
pioase îi presară mormântul cuflori—
florile eternei admiraţiuni.
DE SOARE
Barbu Delavrancea. (Fragment)
ŞTEFAN
Oh ! pădure tânără !.... Unde sunt
moşii voştri? Presăraţi.... la Orbie,
la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci,
pe Teleajen, la Racova, la Războ­
eni.... U n d e sunt părinţii voştri ? L a
Cetatea Albă, laCătlăbugi, laScheia,
la Cosmin, la Lenţeşti... U n d e sunt...
bătrânul Manuil şi Goian şi Ştibor
şi Gânde, şi Dobrul, şi Juga, şi Gan-
gur, şi Gotcă, şi Mihai spătarul, şi
Ilea Huru Comisul, şi Dajbog pâr­
călabul şi Oană, şi Gherman, şi fiara
paloşului.... Boldur?... Pământ!... Şi
pe oasele lor s'a aşezat şi stă tot
pământul Moldovei ca pe umerii u-
nor uriaşi ! ( S e o p r e ş t e o s t e n i t ) . Suflarea...
bătrâneţea.... (Săgetează cu privirea grupul
lui Ulea). C a m încercat s ă unesc a-
pusul într'un gând, că zic că sunt A h ! . . . ( S ä r o s t o g o l e ş t e d e p e t r e p t e l e t r o ­
creştini, şi trimeşii m e i a u bătut nului î n b r a ţ e l e M ă r i e i ş'a d o f t o r u l u i C e s e n a .
din poartă î n poartă, rugându-se
mai mult pentru ei ca pentru noi,
să lase războaiele de zavistie şi să
s e ridice împotriva primejdiei ob­
şteşti a creştinătăţii.... L e trebuia
un om?.... Era.... A fost... A c u m e
bolnav.... V ă z â n d că rămâi c u fă-
găduelile, a m căutat s ă unesc răsă­
ritul. ( F u l g e r ă , p l o u ă r e p e d e ) . Ş'am tri­
m e s la Unguri, la Ieşi, la litvani,
la ruşi, la tătari.... A u făcut cărări
bătând drumurile pustii oamenii mei,
şi d e geaba. Invoeli c u peceţi 'n n'a apus încă !....
» H H K ^ H K ^
/. Gr. Perieţeanu.
calapoade, iscălituri fudule... Şi pra
ful s'a ales de învoeli. Vladislav un
molâu, un întristat; Alexandru u n
fudul, u n Iagelon, o slugă a popii
de la R o m a ; Ivan u n năuc, căzut
în copilărie... (Un t u n e t u r m a t i m e d i a t d e
u n t r ă s n e t ) . Când v o i fi în faţa lui,
voi îndrăzni s ă i zic: «Doamne, tu
singur ştii ce-a fost p e inima mea,
că 'n tine a m crezut, că nici-o de­
şertăciune nu s'a lipit de sufletul
meu, că a m stat zid neclintit în faţa
păgânilor... D a r toţi m'au părăsit...
D o a m n e osândeşte-mă după păca­
tele mele, ci n u m ă osândi d e pa­
c e a cu turcii spre mântuirea săr­
manului m e u popor !» ( F u l g e r e şi t u ­
n e t e ) . Bogdane, turcii sunt mai cre­
dincioşi ca creştinii, cuvântului dat...
Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan
care v'a fost baciu până la adânci
bătrâneţe, c ă Moldova n'a fost a
strămoşilor m e i , n'a fost a m e a şi
nu e a voastră, ci a urmaşilor v o ­
ştri ş'a urmaşilor urmaşilor voştri
în veacul vecilor.... Ah!... nimic...
Bătrân, bolnav şi neputincios.... Man­
tia asta e prea grea... S'o poarte
altcineva mai tânăr... (Mişcare în mul.
ţ i m e . M i r a r e ) . B o g d a n e !.... (I'o p u n e p e
u m e r i ) . Şi voi, mărturie a c e e a c e aţi
văzut, spuneţi ţării. ( T u n e t e l e s e î n ­
t e ţ e s c ) că voinţa m e a e să s e u n g ă
B o g d a n d e când sunt în vieaţă....
Că voinţa m e a ş'a ei a fost pururea
una... ( C a p e t e l e b o e r i l o r s e p l e a c ă î n s e m n
d e a s c u l t a r e ) . Signore, dă-mi mâna.
(Ştefan t r a g e p e B o g d a n s p r e t r o n u l Moldovei).
Bogdane... vino... sue-te... aşează-te...
pune coroana.... Bine. ( i n g e n u n c h e ) .
1
MARIA
Ş t e f a n e ! ( S ă r e p e d c u toţi s p r e Ştefan).
D O F T O R U L ŞMIL
Altfel n u s'ar fi putut !
HATMANUL ARBORE
A murit ?
C L U C E R U L MOGHILA
Cine s ă moară ? Soarele nostru
^smaasnnsa C E L E T R E I CRIŞURI mtmmmmmvmm
SERBĂRILE „ASTREI"
admirabil e de constatat: De 18 luni
România, copleşită de multe dureri, a
pierdut pe doi din cei mai glorioşi fii
ai e i : Nicolae Filipescu şi Barbu De­
lavrancea Ei bine, amândoi au murit
în acelaş fel Singurul fel de a muri
glorios astă-zi dacă nu eşti în faţa duş­
manului, au căzut loviţi în inimă. ..Cine
poate zice oare că ei sunt morţi ? F ă r ă
îndoială că n u ! Când în u r m a ta laşi
asemenea pilde şi o astfel de brazdă
de lumină, nu mori ! Atîta timp cât mai
pîlpăe încă lumina unei făclii, flacăra
ei s'a putut depărta, dar arde încă ...
Delavrancea s'a consacrat ţării, toate
forţele vii ale unui mare spirit şi mare
talent, şi cei mai exigenţi din D-voa-
stră, Domnilor, sunt de acord în a lău­
da bogăţia şi sobrietatea cu care el a
scris limba românească... Graţia, fan­
tezia, imaginaţia nuvelelor lui ferme­
cătoare şi viguroase în acelaş timp, nu
e r a u necunoscute în F r a n ţ a Noi am
auzit vorbindu-se de h inel, de Sultă­
nica, de Intre Vis şi Viaţă, de Tru­
Braşov Deschiderea Congresului lAstrei*, sub preţedenţia M. S. Regelui. badurul....
La dreapta : Prof. Dr. Iuliu Moldovan, Prof. D. Gusti, Ministrul lnstr. Publice, L a „Revue de deux Mondes", care ca
Secretarul <Astrei>. La stânga: Voicu Niţescu, Ministrul Domeniilor, P. S. Episcop toate persoanele prea în vârstă nu e
Niculescu, Emil Ha/iegan, Ministru. (Sept. 1933).
totdeauna ospitalieră, i-a primit eroi­
nele ce ne aduceau nouă cu braţul plin
b u c h e t e de flori culese din câmpia
muntenească şi din pădurile Moldovei....
Discursurile lui Robert de Flers şi I. Petromci De asemenea şi faima marilor drame
istorice ale lui Delavrancea a ajuns
La înmormântarea lui Delavrancea, — Iaşi. (1 Mai 1918) până la noi. Ştiam că împrumutase su­
biecte din istoria naţională a României,
I n zilele d e r e s t r i ş t e a l e bejeniei, în Mol­ era Barbu Delavrancea. Faţa lui cu tre- atât de tragică şi atât de frumoasă, din
BCU Cluj
d o v a o c r o t i t o a r e a sufletului şi a s p i r a ţ i i l o r

Manu d i n laşi, se p r o h o d e a c h e m a r e a c ă t r e
/ Central University Library Cluj
sături atât de precise, atât de remar­
n o a s t r e n a ţ i o n a l e , la 1 Mai 1918. î n b i s e r i c a
cabile va birui infirmitatea memoriei
această istorie în care împotriva celor
mai crude încercări, instinctul de rasă
noastre. Obraz sculptat în relief, din prin puterea răbdării şi a tenacităţii
c e l e v e ş n i c e a sufletului m a r e l u i r o m â n , D e ­ sfârşeşte prin a înfrânge violenţa vrăş­
l a v r a n c e a , c a r e v e d e a n e î n f i r i p a t şi î n g e n u n - umbre şi lumini, schimbător şi mobil ca
c h i a t idealul p e n t r u c a r e l u p t a s e . D ă m m a i un peisaj la diferitele ciasuri ale zilei, maşului şi nedreptatea soartei protiv-
j o s s t r ă l u c i t e l e d i s c u r s u r i r o s t i t e la î n m o r ­ întunecat de grabă, înseninându-se re­ nice.... In acest chip Delavrancea a
m â n t a r e a lui d e c ă t r e R o b e r t d e F l e r s şi Prof. pede, capabil să treacă fără transiţie contribuit mult la îmbogăţirea patri­
I. P e t r o v i c i , în c e a s u r i d e a m a r n i c ă d e s n ă - delà violenţă la gingăşie, delà mînie la moniului nostru literar. Sunt bogăţii
dejde pentru ţară. o blândeţe duioasă, delà ameninţare la cu atât mai preţioase pentru o ţară, cu
iertare, el avea ochii limpezi, culoarea cât acestea nu îi pot fi smulse nici de
D i s c u r s u l lui Robert d e Flers apei şi a luminei atât de vii încă şi pă­ cel mai cinic cutropitor....
rul ondulat atît de alb că nu puteai a- Istoriei lui Ştefan cel mare şi perioa­
cTâmilia marelui scriitor şi orator pe lege în pripă dacă pe dinaintea lui dei ce i-a u r m a t şi-a dedicat Delavran­
& care România l'a perdut astă-zi, a trece o iarnă precoce ori o primăvară cea splendida şi mişcătoarea epopeie
binevoit să-şi arate dorinţa, ca în nu­ întârziată. care i-a consacrat gloria. Cele trei pie­
mele literilor francese atât de iubite Dacă impresia i se schimba, carac­ se poartă titlul : „Apus de soare", „Vi-
de dînsul,—ori cât de modest ar fi in­ terul lui r ă m â n e a neschimbător. II tră­
terpretul lor,—să fie rostite cuvinte de da toată fiinţa lui exterioară.
pietate şi de bun r ă m a s în faţa sicriu­ Odată să-1 fi întâlnit în drum, să îi
lui unde se vor odihni pentru eterni­ remarci mersul distrat şi ritmic, felul
tate în sînul pământului natal pe care de a-şi purta capul drept şi sus, cum
atît de arzător l'a îndrăgit, osămintele ştiu să-1 poarte numai acei cărora firea
muritoare ale lui Barbu Delavrancea. nu le-a îngăduit să fie neîncrezători,
întâmplarea a făcut să-1 întâlnesc zil­ să se piardă în concesii şi în calcule.
nic, sunt câteva luni de atunci, într'un Odată îţi era de ajuns ca să-ţi zici:
mic orăşel din Moldova unde se re­ „Nu este o persoană, e un personaj".
trăsese,—pe marele Român, pe care fa­ Avea într'însul ceva care se impunea
milia lui şi ţara abia încep să-1 plângă delà început : era ceva nobil, ceva liber,
Văzut odată, Barbu Delavrancea, era ceva dintr'o fiinţă foarte sensibilă, foarte
peste putinţă de a-1 mai uita. Cunos- artist, care schiţa din când în când şi
cându-1 era peste putinţă de a nu-1 iubi. un gest puţin brusc, puţin aspru... Cu-
Sunt feţe pentru care aducerea aminte rînd însă te lămureai că această brus-
are o sarcină grea de împlinit Ori cât cheţă nu era decât o mîndrie care se
de mult s'ar trudi ca să le păstreze, ele ascunde, că asprimea lui acoperea o
se destramă prea repede, fiecare zi le blândeţe care se apără .. El iubea tot
diformează şi le slăbeşte, până ce în ce era frumos, mare şi simplu, marea,
u r m ă dispar.... soarele, florile, poesia, copii, tot ce nu
Mintea a uitat când inima îşi mai a- poate m i n ţ i . . El nu îngăduia artei să
minteşte încă. Este ceiace copii, cari se îndepărteze de natură, cum nu în­
sunt fără milă poate fiindcă nu sunt găduia spiritului să se îndepărteze de
ipocriţi, exprimă câte odată zicând des­ inimă O patimă însă i-a umplut viaţa:
pre părinţii lor pe care i-au pierdut: Ţ a r a lui. Când a venit ceasul cel m a r e ,
„Totdeauna are să-mi fie d r a g , dar cum ne mai având vîrsta de a putea servi,
era nu-mi mai aduc aminte". Noi în el şi-a mobilizat inima şi a trimes-o în
totdeauna ne vom aduce aminte cum prima linie de bătae. A căzut Un fapt f Robert de Flers.
mmmsm^Bfflmsi
forul" şi „Luceafărul". Nu par a însem­
na oare aceste cuvinte popasurile unui
drum pe care destinul îl începe astăzi ?
Ridicând şi înfăţişând acest triptic pen­
tru mărirea patriei sale, Delavrancea
fără îndoială că a voit să semnifice, că
după cruzimile viforului, ori cât de lung
şi grozav a r fi el, zorii pun pe goană
noaptea şi o alungă, pentru ca ziua
să-şi desăvârşească biruinţa ei... Când
a cântat cocoşul, aurora se înalţă...
Delavrancea era dintre aceia care nici
odată nu s'au îndoit că va cânta co­
coşul.... I
In inima marelui scriitor român, după
dragostea pentru ţara lui, venea în cea
mai apropiată vecinătate, dragostea
pentru Franţa. Unul din poeţii noştri
a spus : „Fiecare are două ţâri, a lui şi
apoi Franţa". El a zis a lui întâi şi a
avut dreptate, fiindcă în acest chip do­
reşte F r a n ţ a să fie iubită.
Din literatura noastră, din poesia
noastră, din teatrul nostru, Delavran­
cea nu ignora nimic. Îmi amintesc de
vehemenţa admiraţiei cu care vorbea
de marele Corneille. El îl cunoştea bine,
era din iamilie.
Pentru a lăuda, pentru a se exalta
cu acel dor al entusiasmului care era
al lui, Delavrancea nu avea nevoe să
iasă din graniţele României. Cu câtă
căldură, cu câtă mândrie cita el nu­
mele nemuritoare ale lui Eminescu şi
Caragiale! Cu cât orgoliu şi bucurie
frăţească, îi împletea în cunună epite­
tele, ca să împodobească gloria împli­
nită a poetului Alexandru Vlahuţă, to­
varăşul lui de culme, ca şi gloria ce
BCU Cluj / Central University Library Cluj
mijea lui Octavian Goga în care el se
fericia de a fi găsit atât de puternic
unit'talentul curajului cu curajul talen­
tului. Un suflet modern socoate că a
admira este a te sărăci ; Delavrancea
credea că a admira înseamnă a te îm­
bogăţi. Astfel s'a îmbogăţit el zi cu zi,
dar numai astfel.... Ii era de ajuns.
Nici o artă nu i-a fost străină. E r a în
pictură un critic admirabil, de o eru­
diţie remarcabilă şi de un perfect gust.
Când venea la Paris, Luvrul primea
zilnic vizita lui... Paznicii cunoşteau
pe acest domn de un aspect atât de
particular. Ei înţelegeau privindu-1, că
avea tot dreptul să vorbească în mod
familiar cu pânzele maeştrilor şi ezitau
numai în a şti întrucât era pictorul sau
modelul. Din cele dintâi clipe el se în­
druma spre vechea lui prietenă: Gio­
conda. Declara însă, că nu poate s'o
visiteze decât atunci când îşi simţea
conştiinţa împăcată. A r fi putut s'o vadă
în fiecare zi.
După o viaţă întreagă de cinste, vred­
nicie şi neatîrnare, Barbu Delavrancea
părăseşte viaţa în ceasul când ea i se
părea mai preţioasă ca ori când, mai
plină de cel mai formidabil viitor, în
faţa căruia s'a găsit vre-o dată uma­
nitatea. De sigur că lunile din u r m ă
ale existenţei sale au fost tulburate de
o temere din ce în ce mai sfâşiitoare,
credinţa însă totuşi nici odată nu l'a
părăsit. In delir, câteva ceasuri înainte
de a se stinge, el m u r m u r a încă: „Fă
Doamne ca visul meu mare să se în­
deplinească". Şi-a făcut apoi semnul
crucii, care e tovarăş de drum tuturor
care vor să urce neinfrînţi până în cul­
mea calvarului. In acest suiş chinuitor
Delavrancea n'a slăbit o clipă, fiindcă
el ştia că după ziua răstignirei pe cruce
străluceşte ziua învierei.
C E L E T R E I CRIŞURI
B r a ş o v : Cortegiul etnografic, care a defilat
R ă m a s bun, Domnule Delavrancea.
Odihneşte-te în pace Ţi-ai îndeplinit
bine ziua grea şi aspră ce ţi-a fost dată.
Noi ţi-om păstra cu scumpătate marea
amintire.
A'şi fi dorit să-ţi pot aşeza pe sicriu,
amestecate cu florile din văile voastre,
trandafirii din Franţa, l-aş fi legat cu
două făşii din culorile drapelelor noas­
tre, atît de asemănate, că e de ajuns
o bătae de soare pe una şi puţină rouă
pe alta ca să nu le mai poţi deosebi,
in locul acestor flori, lasă-mă, înainte
de a te părăsi, lasă-mă să le spun aci,
unindu-le cele două cuvinte pe care
nici o putere omenească nu le va mai
putea despărţi, cele două cuvinte pe
care această moarte le face şi mai sfinte
şi care vor trăi deapururi parfumate
de mireasma dragostei şi speranţei
noastre : România şi Franţa.
AFORISME
A l u p t a e s t e a verifica e n e r g i a d e c a r e
dispui. A lupta pentru patrie, înseamnă a
verifica p o t o p u l d e e n e r g i e a s c u n s î n sufle­
tele p o p o r u l u i . A r fi o c r i m ă să c o n s e r v ă m
a c e a s t ă e n e r g i e a t u n c i c â n d la p o r ţ i l e c e t ă -
ţei a s u n a t g o a r n a l i b e r t ă ţ e i n a ţ i o n a l e .
Acum, ori niciodată, a strigat poetul.
A c u m şi n i c i o d a t ă n a ţ i a r o m â n e a s c ă nu va
c â n t ă r i j e r t f a d e s r o b i r e i a fraţilor.
V e n i m ca fulgerul, ca vântul, pe culmile
Carpaţilor !
- ' vL
O m u l t r e b u e s ă s e î n f r ă ţ e a s c ă cu n a t u r a şi
din amestecul acesta să creieze—creaţiunea
a c e a s t a a r e suflet din sufletul d i v i n i t ă ţ e i p e
c a r e noi p ă t r u n ş i d e e n t u z i a s m arn b o t e z a t - o
artă !
Delavrancea.
wz<mx^m^%%%%
SERBĂRILE „ASTREI"
în faţa M. S. Regelui.
D i s c u r s » ! d - l u i P r o t . I. P c t r o v i c i
C7h numele teatrelor naţionale, cărora
tjtalentul lui Barbu Delavrancea le-a
dăruit seri de artă înălţătoare, vin să
aduc o smerită şi îndurerată închinare
în faţa corpului său neînsufleţit.
Încă un vârf de munte pe care îl
pierdem, încă o culme care trece din­
colo de hotarele noastre 1
Cu el nu s'a stins o lumină şi a a-
muţit un glas ; cu el s'a stins un cer
întreg de aştri şi o furtună de glasuri,
un clocot de voci care îndeamnă, care
mână, care răscolesc.
De mult nu se va fi simţit o tăcere
aşa de adâncă, cum este aceia care se
coboară în jurul nostru, acum !
înzestrat cu talentul lucrurilor mari
şi cu patima lucrurilor frumoase, Barbu
Delavrancea a străbătut mai toate ţi­
nuturile artei, amator merituos în toate,
maestru neîntrecut în câteva. Cu g r e u
se vor găsi nuvele superioare acelora
ale lui Delavrancea şi mai cu seamă,
g r e u se vor găsi discursuri care să nu
pară plăpânde alături de cuvântările
lui! Ce isvor de vorbe fermecate, ce
peşteră de vijelii năvalnice era această
gură, pecetluită astăzi pentru totdea­
u n a ! Cine a rezistat cuvântului lui
Delavrancea, cine n'ar fi m e r s la po­
r u n c a lui, cine mai cuteza să vorbească
îndată după dânsul, să părăsească în-
pată portul tăcerii în uriaşa agitare de
talazuri pe care o lăsau după ele pe­
roraţiile elocvenţii lui ! i
Consacrându-se toată vremea nuve­
lei pe care a înălţat-o şi tribunei pe
care a sfinţit-o, Delavrancea a abordat
teatrul târziu. S'ar fi putut crede că
genul acesta va r ă m â n e a complect în
afară de rodnica sa activitate literară.
Şi totuşi—oricât de târziu—Delavran­
cea trebuia să urce scena şi s'o um­
ple cu plăsmuirile puterii lui creatoare.
Meşterul vorbei artistice şi impetuoase,
a expresiunii care mişcă, a ripostei
care nemereşte, nu putea să nu se lase
ispitit până la u r m ă de dialogul dra­
matic, unde toţi vorbesc bine şi toţi
răspund la timp, unde chiar acela care
HH^nl«
Delavrancea în caricatură. (Jiquidi).
se exprimă cu neîndemânare, trebue
să-şi arate stângăcia tot cu artă şi cu
meşteşug. Istoria trecutului nostru i-a
dat cadrele cele mai potrivite, per.tru
întrupările lui dramatice. S'a sculat
Ştefan delà Putna şi Rares delà Pro-
Mişcarea BCU Cluj
culturală
la Graniţa
C~kl i se impune pregătirea unui studiu
» statistic aprofundat despre «efec­
tele principiului naţionalităţilor» apli­
cat în judeţele Timiş-Torontal, Arad,
Bihor, Sălaj, Sătmar şi Maramureş pe
care Ungaria le revendică în baza u-
topicului plan al lordului Rothermere.
Acest studiu nu a r face un serviciu
real numai conducătorilor statului ro­
mân, dar a r demonstra, prin puterea
convingătoare a cifrelor, că principiul
naţionalităţilor, de fapt este unul dintre
cele mai viguroase principii pe care se
poate întemeia un stat.
* Puterea de asimilare a poporului ro­
mân în aceste judeţe este pusă la în­
cercare şi este important, de pildă, să
cunoaştem schimbările pe care legile
şcolare şi bisericeşti le-au produs în
configuraţia lor etnografică şi socială.
Numai prin acest studiu ne-am putea
da seama şi de importanţa unei reviste
sau ziar în aceste ţinuturi invadate de
străini, cărora autorităţile în drept nu
le acordă cea mai mică atenţie, deşi
ele pot îndeplini o adevărată misiune
în campania de naţionalizare.
* Şi-'mi p ă z e s c , c u d r a g , h o t a r u l ;
* *
După prăbuşirea statului ungar, în
primii ani ai imperiului românesc,
Crişana a fost ultimul refugiu al cul-
turei naţionale ungureşti. La Oradea
se editează primele reviste şi cărţi ma­
ghiare care reiau contactul cu turmele
împrăştiate de cele două revoluţii şi
de invazia armatei române la Buda­
pesta.
După o statistică întocmită de dis­
tinsul profesor u n g u r : Dr. Ludovic
GyOrgy, între 1919-1923, în Ardeal au
CELE T R E I CRIŞURI
buta, s'au revăzut aduşi de dânsul, în este curios că acţiunea de romanizare,
mijlocul urmaşilor, în mijlocul nostru, a produs cele mai frumoase efecte toc­
pentru a ne fi pildă de vorbă înălţă­ mai la Oradea, unde a luptat cu cele
toare, de gând cuminte, de faptă stră­ mai mari greutăţi şi nu la Arad, de
lucită ! Delavrancea a proslăvit în dra­ pildă, care chiar sub regimul ungar
mele acestea c'o dragoste duioasă pă­ a fost un important centru cultural
mântul Moldova, unde nu şi-a început /romanesc.
zilele, unde nu şi le-a tors, dar unde Acest fenomen pare cu atât mai cu­
i-a fost dat să le sfârşească, coborân- rios, cu cât Biharia, înainte de unire,
du-şi acuma oasele sale alături de toţi a- a fost ţinută prea departe de mişcările
cei strămoşi despre care zicea în drama naţionale româneşti.
„Apusului de Soare* că proptesc pă­ Problema de mai sus prezintă o de­
mântul Moldovă ca umerii unor uriaşi... osebită importanţă pentru noi, românii,
Creator — către finele vieţii sale — de pentru că ungurii fac eforturi să do­
eroi de tragedie, i-a fost dat lui însuşi vedească străinătăţii că cele şase ju­
să sfârşească în ţesătura celei mai gro­ deţe, din punct de vedere etnografic,
zave tragedii. Moare r ă p u s şi fără să a r fi pur u n g a r e . Este momentul în
fi putut ca eroii pe c a r e îi alcătuise care lozinca usata a „Graniţei de
după chipul şi asemănarea sa, fără să-şi Vest" trebue să capele în limbajul
fi putut striga suferinţa care-i mistuia nostru sensul unui program conştient.
făptura, în strălucita tiradă a unei sgu- Ardelenii trebue să se debaraseze de
duitoare încheieri. Fiindcă în tragedia umanitarismul utopic care a caracte­
c a r e 1-a răpus pe dânsul nu se vor­ rizat toate acţiunile lor p â n ă alaltăeri
beşte, se spune numai din ochi şi se şi suntem obligaţi să elaborăm planul
picură numai dintre g e n e ! după care campania de românizare
Dormi suflet amărît şi nemângâiat ! poate fi continuată fără mari conflagra-
Odihneşte-te în pământul acestei Mol­ ţiuni şi dusă la bun sfârşit.
dove, ospitalieră a tuturor suferinţelor.
Culcă-te cu faţa către răsărit, să vezi
numai florile care răsar din văi, nu şi Analizând evenimentele care s'au
zăbranicul care se lasă peste munţi ! desfăşurat neobservate sub ochii noş­
Aducă-ţi vânturile numai sunetul lan­ tri, mişcarea culturală a zonei delà
ţurilor care cad, nu şi al cătuşelor care Graniţa de Vest, din punct de vedere
se prind ! Visează ceiace n'ai putut naţional, poate fi divizată în trei epoci.
vedea şi uită ceeace ai văzut !... Prima epocă se poate numi epoca
influenţelor ungare, care durează până
la promulgarea cunoscutelor legi şco­
lare ale Profesorului Angelescu (1926).
In această epocă preponderanta cultu­
/ Central University
de Vest Library Cluj rală a minorităţilor ia forma unui im­
perialism spiritual, care paralizează
de : Alexandru Olteauu. orice încercare culturală românească,
sprijinindu-se exclusiv pe judeţele măr­
apărut 330 periodice şi 1066 volume re­ ginaşe.
dactate în limba maghiară L a această După 1926 începe m a r e a ofensivă a
producţie literară Timişoara a contri­ culturei româneşti care încet cu încet
buit cu 42 periodice şi 50 volume (4 9 „), sfarmă rezistenţa presei şi societăţi­
0
Oradea cu 36 periodice şi 106 volume lor culturale minoritare subvenţionate
(10.1 °/ \ Aradul cu 25 periodice şi 56 din bugetele întreprinderilor industri­
0
volume (5.3 »/o) şi Satu-Mare cu 13 pe­ ale şi comerciale, p r e c u m şi din fon­
riodice şi 28 volume (2.7 ). 0
durile secrete ale guvernului din Bu­
In statistica anului 1926 Timişoara dapesta. Organele de presă minoritare
figurează cu 24, Arad cu 23, S ă t m a r dispar unul câte unul, teatrul e în per­
cu 19, iar Oradea cu 18 volume. manentă criză, literaţii se refugiază la
Nu este cazul ca din aceste cifre să sânul caselor de editură din Budapesta,
t r a g concluziuni prea îndrăzneţe pri­ tirajul cotidianelor care rezistă crizei
vitor la politica culturală pe care tre­ se reduce la 25%, ziarele din capitală
bue s'o u r m ă r e a s c ă statul nostru spre câştig teren în Ardeal, iar la reprezen­
a atinge cel mai înalt g r a d de perfecţi­ taţiile teatrale organizate de trupele
une al unităţii sufleteşti. Evident că bucureştene spre a populariza slova
mişcarea culturală minoritară în aceste românească, îşi face apariţia şi publi­
ţinuturi este în plină decadenţă. Totuşi, cul minoritar.
P â n ă la 1931 acest curent nu se poate
dispensa de ajutorul material al statu­
lui şi municipiilor, dar delà această
HOTARUL.!. dată înainte se consolidează treptat-
treptat şi după deschilibrarea bugetu­
lui statului şi municipiilor, aslăsi se
R o m â n verde ca stejarul
Sunt aşa cum m-am născut ; bazează exclusiv pe sprijinul citito­
rilor şi spectatorilor, încheiând epoca
T r i c u l o r u 'mi e s t e s c u t ,
cucerirei.
v
Guvernanţilor ardeleni li se cuvine
S t â n d d e v e g h e , îl s ă r u t gloria de a aproba intrarea în ţară a
C a p e u n sfânt, şi a m d a r u l ziarelor şi cărţilor editate la Budapesta,
De-a vedea cum ard, ca jarul,
Cei c e ' m i '1 d o r e a u p i e r d u t , în anii 1928 —30. Această măsură, care
pe acel timp a fost viu criticată de
Până când m a u cunoscut presa bucureşteană ca fiind în contra
Când am tras odat'cu zarul intereselor statului, a avut repercusi­
Norocului lor pierdut, uni fatale asupra vieţii culturale a mi­
noritarilor noştri. Ziarele şi cărţile e-
.Şi c o n v i n ş i că'i g r e u s a m a r u l ditate în străinătate cu cheltueli de
L ă c o m i e i ce-au a v u t , producţie relativ reduse şi în condiţi-
'Mi-au lăsat, p e v e c i , h o t a r u l ! . . .
uni tehnice mult superioare celor din
George I. Vlădoi Ardeal, au paralizat complet mişcarea
culturală minoritară care, după răs-
boiu, a luat un avănt înspăimântător.
Astăzi cultura u n g a r ă în regiunile de
graniţă agonizează şi graiul românesc
a început să pătrundă în cel mai as­
cuns bordei minoritar.
In această campanie de românizare
prin „mijloace pacifice armata şi re­
vista .Cele trei Crişuri" ocupă un loc
de frunte. Trebue să dispară generaţia
contimporană orbită de pasiunile poli­
tice şi numai generaţia în formare va
ti în stare să aprecieze importanţa a-
cestor doi tactori românizatori şi cul­
turaliza tori
Incontestabil că şi şcoala şi-a făcut
datoria în ceeace priveşte românizarea
teritoriilor alipite, dar nu e mai puţin
adevărat că, în instrucţiunea publică,
minorităţile ne opun o rezistenţă mult
mai eficace prin şcolile confesionale şi
particulare pe care aproape le-au du­
blat sub imperiul român.
După o obositoare şi costisitoare
campanie de zece ani, limba româ­
N O T E
Darul promoţiei de ofiţeri, 1893,
oferit M. S. Regelui
M S. Regele a primit la Sinaia o de­
legaţie a promoţiei de ofiţeri ai anului
BCU Cluj / Central University Library Cluj
1893, anul naşterii M. S Regelui, com­
pusă din d-nii generali Balif, Răşcanu,
Dabija, coloneii Victor Bacaloglu, Jipa,
Poenaru, Bobeica. Delegaţia a oferit
M. Sale un tun în miniatură lucrat în
uzinele Reşiţa şi un obuz adunat delà
inamic în luptele delà «Cireşoaia» cu tru­
pele vânătorilor de munte, comandate
de M. S. pe atunci Principe moştenitor.
Obuzul este transformat în lampă e-
lectrică, luminând prin spărtura din el
şi reflectând în roşu cuvântul «Cire-
şoaia».
In numele promoţiei d. Colonel Ba­
caloglu a făcut Suveranului urări de
vieaţa lungă şi rodnică, prezentându-i
şi darul
Expoziţia de numismatică,
medalistică şi arheologie.
Cu ocazia împlinirei a 30 de ani de
existenţă, Societatea Numismatică Ro­
mână a organizat în sălile fundaţiei
Dalles o frumoasă şi interesantă ex­
poziţie de numismatică, medalistică şi
arheologie. Această frumoasă iniţiativă
a fost luată de d-nii profesori I. An-
drieşescu şi Const. Moisil directorul
Arhivelor Statului şi Preşedintele So­
cietăţii.
Deşi este prima manifestaţie la noi
în ţară de acest fel, totuşi foarte mulţi
colecţionari s'au grăbit să pună la dis­
poziţia expoziţiei materialul lor pentru
a se putea cunoaşte şi pe această cale
trecutul istoric al ţărei noastre.
Astfel au expus monete greceşti de
mare circulaţie în răsăritul Europei
şi Dacia: Academia Română, d-1 Geor­
ge Buzdugan, Dr. Metzulescu A-, Ing
Mihăescu Petre, Cornel Secăşanu, Mun-
teanu Râmnic, profesor Popescu Băl-
teni—Cluj.
nească a ajuns cunoscută în cel mai
îndepărtat colţ al ţării. Minoritarii s'au
convins că şi noi, românii, avem sa­
vanţii, literaţii şi artiştii noştri. Razele
binefăcătoare ale culturei româneşti
s'au revărsat asupra regiunilor inva­
date de străini şi la orizont a apărut
curcubeul unităţii etice a tuturor pro­
vinciilor realipite patriei-mumă
De aci şi până la o raţională politică
culturală este numai un pas. Energiile
spirituale viguroase ale tineretului
nostru trebuesc disciplinate într'o con­
cepţie naţională sintetică. Academia
Română trebue să realizeze colabora­
rea sinceră şi rodnică a tuturor socie­
tăţilor culturale româneşti spre a ela­
bora planul în baza căruia să se poată
ataca marele probleme ce ne impun
o şi mai întinsă activitate în vederea
exploatării succesului.
F a c aluzie la propaganda revizioni­
stă, care în ultimul timp luptă cu ar­
ma — după aparenţă — inofensivă a
„superiorităţii culturale" şi pe care nu
o vom putea combate, decât numai cu
arme similare.
Monetele oraşelor pontice, V. Cana-
rache, George Buzdugan, Emil Becker,
Cornel Secăşanu, Mihăescu Petre.
Monetele regilor Sciţi, au fost ex­
puse de d-1 V. Canarache.
Monete greceşti diferite, au fost ex­
puse de d-nii Popescu Bălteni, George
Buzdugan, Dr. Metzulescu, Academia
Română, P. Mihăescu şi Cornel Secă­
şanu.
Monete romane Republicane, d-1 E-
mil Becker, P. Mihăescu, Cornel Se­
căşanu, May o şi George Buzdugan.
Monete Romane şi Bizantine, Aca­
demia Română, Emil Becker, Alex.
Berza, I. Furnică, George Buzdugan,
Muzeul naţional de antichităţi, Cornel
Secăşanu, Ing. Orghidan şi D r Metzu­
lescu.
Monete Medievale şi Moderne, Banca
Naţională, Dr. A Metzulescu, Farma­
cist Roşu, C. Schafiitl, D. Simicu, G.
Buzdugan, Natalia Zamfirescu şi Ing.
Urziceanu (două colecţii complecte de
bani româneşti delà Carol I până astăzi).
Bilete de bancă româneşti, d-nii Zam­
firescu şi Ing. Urziceanu.
SCRISOARE
C e r u l a pălit s p r e s o a r e a p u n e
D e s ă r u t a r e a d e foc ;
D u r e r e a nu ţi-o m a i p o t s p u n e
D e ş i l u n e c ă ş i - a c u m în m i n e
Ca umbra unui nor în limpezime.
Au căzut frunzele înverzite astă primăvară,
Totuşi t o a m n a colorată
A s u r p r i n s sufletul m e u d e r u g i n ă
S ă r i n d p e s t e florile d i n g r ă d i n ă ,
Din g r ă d i n a melancoliilor de toamnă . . .
O, c â t a ş v r e a să n u te d e s t r a m i .
Să r ă m â i l u m i n ă , v e ş n i c l u m i n ă !
Nimeni n'a mai t r e c u t p e aici
T o a t e a u r ă m a s a ş a c u m lc- c u n o ş t i . . .
D o a r anii, a n i i s i n g u r i s'au a d â n c i i
In c u t e l e s u f e r i n ţ e l o r
Ca n i ş t e c a r i i in l e m n z u g r ă v i t
Cu c h i p u l sfinţilor.
O c t o m b r i e 1933 George
Delavrancea în caricatură, (Jiquidi)
Monete vechi româneşti, au fost ex­
puse de prof. Gassauer — Cernăuţi,
Banca Naţională, George Buzdugan şi
Cornel Secăşanu.
Tezaure monetare. Academia Ro­
mână a expus tezaurele din Obad, Da­
rabani, Turbinţi şi Arad şi d-1 George
Buzdugan un tezaur de monete ro­
mane de la Constanţius II, Constanţius
Gallus, Valius şi Valentinian, găsit
într'un sarcofag la Constanţa, d-1 Cor­
nel Secăşanu (tezaur găsit la Târgo-
vişte).
Ponduri antice şi moderne, au fost
expuse de Academia R o m â n ă , Maria
Golescu, G. Oltewski (o foarte fru­
moasă colecţie), şi George Buzdugan.
Medalistică este reprezentată prin
colecţiile complecte şi foarte frumoase
de medalii româneşti şi străine expuse
de Natalia Zamfirescu, Capsa, George
Buzdugan, sculptorii Stănescu, Becker
şi Stere, Romeo Alexandrescu şi pro­
fesor Anastasiu.
Sigilografia, este reprezentată prin
frumoasa colecţie a d-lui G. Olsewski
şi d-nei Seulescu.
Obiecte arheologice, expun Muzeul
naţional de antichităţi, Institutul arheo­
logic al Olteniei—Craiova, Muzeul Mu­
nicipal, Dr. Horia Slobozeanu, Nadyda
Romalo şi C. D. Vasiliu.
Expoziţa a fost u r m a t ă de un congres
numismatic care a dat la iveală multe
lucruri în legătură cu trecutul ţărei
noastre, lucruri necunoscute până în
prezent.
C Ă R Ţ I
O p e r a şi p e r s o n a l i t a t e a profesoru­
l u i J . B o n n e c a s e . — à propos de recenta
sa lucrare : La Pensée Juridique Fran­
çaise de 1804 à l'heure presente. Ses
d e c â n d ai
variations et ses traits essentiels (2
plecat, vol. Dehnas Editeur, Bordeaux, 1933).
Recenta lucrare a profesorului Julien
Bonnecase delà Bordeaux este o sin­
teză a activităţei sale ştiinţifice de mai
bine de un sfert de secol şi tot­
odată o oglindă fidelă a personalităţei
Negrea sale. lată dece, voind să consacram
^mmmmmmsam
câteva rânduri noii sale lucrări, nu pu­
tem să nu vorbim de opera şi perso­
nalitatea autorului
încă delà începutul carierei sale pro­
fesorale, d-l J. Bonnecase a fost atras
de studiul evoluţiunei gândirei juridice
franceze. A descrie şi a analiza miş­
carea juridică ştiinţifică care a marcat
secolul al XlX-lea şi cea care carac­
terizează timpul de faţă, în special în
ce priveşte dreptul privat, a degaja în
acest scop curentele de idei ce s'au
Prof. J. Bonnecase
ivit, a studia cauzele, rezultatele şi e-
voluţiunea lor, a situa, în fine, mişca­
rea juridică în cadrul celorlalte mişcări
ştiinţifice, iată, după însăşi mărturisirea
autorului, preocuparea în jurul căreia
au evoluat toate lucrările sale, chiar şi
cele de drept pozitiv.
Ultima sa lucrare La Pensée Juri­
dique française de 1804 à l'heure pré­
sente, este o sinteză a operei sale an­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
terioare—prezentată într'o formă nouă
şi după un plan diferit — dar totodată
şi o continuare a ei, căci autorul ne
împărtăşeşte şi reflexiunile pe cari re­
zultatele dobândite până acum i le-au
sugerat Volumul 1, de ordin pur des­
criptiv, are drept obiect, în primul rând,
lămurirea noţiunei de gândire juridică
franceză cu schiţarea turburărei ei ac­
tuale şi descrierea mediului politic, so­
cial şi intelectual în care ea a evoluat
delà 1804 şi până astăzi, iar, în al doilea
rând, analiza şi clasificarea doctrinelor
şi a teoriilor cele mai reprezentative
a gândirii juridice franceze din perioada
aceasta, precedată de schiţarea per-
sonalităţei autorilor lor. Punctului de
vedere descriptiv, îi urmează, în voi.
II, punctul de vedere critic. Autorul
grupează curentele de idei pe care le
supune criticei sale viguroase şi con­
structive în jurul noţiunilor de misticism
juridic şi romantism juridic, varietăţi ale
misticismului şi romantismului în ge­
nere, şi constată în urma observaţiuni-
lor sale critice, că „le monde juridique
s'est laissé accabler par un matasses
semblable a celui qui mina le monde li­
ttéraire, il y a un siècle. Nous voilà
derechef, continuă autorul, aux prises
avec un nouveau 'mal du siècle'. Le
Romantisme juridique opère en sour­
dine ses ravages; c'est à peine si l'on
commence à s'en rendre compte et si
les regards se retournent vers la seule
tendance qui soit susceptible de ra­
mener l'équilibre dans les esprits: le
classicisme juridique. Aproape nu
mai e nevoie să adăugăm, că autorul
se pronunţă în favoarea unui neo clasi­
cism juridic, a cărui orizonturi le şi
vede în reacţiunele ce s'au produs, pe
baza datelor experienţei şi a directi­
velor raţiunei, în contra misticismului
şi romantismului juridic.
CELE T R E I CRIŞURI
Profesorul Bonnecase a muncit un
sfert de secol pentru a dota literatura
juridică cu prima lucrare de ansamblu
asupra gândirii juridice franceze şi a
luptat, tot atât, spre a introduce un
nou obiectiv în preocupările ştiinţei
dreptului în istoria doctrinelor juridice.
A. lonaşcu
Prof. Ia F a c u l t de Drept din Oradea.
G e o r g e S o f r o n i e . Securitatea Inter­
naţională. Bucureşti 1933. pag. 145.
In Editura «Curierul Judiciar» a apă­
rut recent noul studiu al Prof. Sofro­
nie delà Facultatea de Drept din Ora­
dea. Pe cât de documentat pe atât de
clar sunt prezentate, în înlănţuirea lor
de principii şi fapte, realizările primu­
lui deceniu de existenţă a Societăţii
Naţiunilor, în domeniul securităţii in­
ternaţionale. Cu începere delà tratatele
de pace din 1919—20 până la memo-
randum-ul Briand pentru organizarea
federală a Europei, trecând printr'o
serie de etape şi faze, se evidenţiază
sforţările făcute pentru consolidarea
securităţii Statelor, element constitutiv
al păcii naţiunilor. Citind aceasta in­
teresantă lucrare de vie actualitate,
rămâi cu impresia că timpul. ce ur­
mează războiului mondial nu a fost
pierdut. D a r trebue să urmeze orga­
nizarea sancţiunilor pentru ca securi­
tatea convenţională (diplomatică) să
fie de efectivă utilitate.
L u c r a r e a d-lui Sofronie vine să um­
ple un gol în literatura juridică de
drept internaţional, şi prin caracterul
ei unic şi prin nota ei de actualitate.
V. T.
D e m . I. D o b r e s c u : .Caractere", Bu­
cureşti 1933, Intr'un volum ce a con­
sacrat calităţile de intelectual pe care
le posedă precum şi un sugestiv dar
de a expune, d-l Dem. Dobrescu a
fixat cu mult relief multe din figurile
însemnate aleRomâniei contimporane.
Volumul, care poartă semnificativul
titlu de «Caractere» alcătueşte astfel
o cât se poate de interesantă galerie
românească unde arta, literatura şi po­
litica se întâlnesc şi se complectează.
Urăm acestui volum al d-lui Do­
brescu să se bucure de un succes cât
mai îndelungat nădăjduind că alte lu­
crări vor urma acesteia, deopotrivă de
interesante şi de utile.
B.
Const. Constantinescu : Conjuraţia
lui Catilina, tragedie în 5 acte. D Con­
stantin Constantinescu, preşedinte de
secţie la Tribunalul Bihor, a scris o
piesă în cinci a c t e : „Conjuraţia lui Ca­
tilina", care a fost depusă în comitetul
de lectură a Teatrului Naţional din Bu­
cureşti.
Opera d-sale tratează cel mai tragic
moment din istoria Romei, în care
ambiţia unor patricieni decăzuţi, gru­
paţi în jurul lui Catilina, au organizat
o conjuraţie pentru asasinarea consu­
lului Cicerone, „omul nou" şi a pro­
clama dictatura.
Conjuraţii se adună în casa şefului.
Catilina ţine un discurs fulminant şi
stabileşte felul cum se vor distribui
demnităţile între conjuraţi în caz dacă
va învinge.
Consfătuirea e urmată de o petre­
ymsmmmmmm
cere în salonul Semproniei, soţia adul­
teră a lui Juniu Brut şi amanta lui
Catilina, la care e invitată şi Fulvia, o
bacantă, concubina lui Curius, unul
dintre principalii conjuraţi.
Beţivanul Curius destăinueşte Ful-
viei planul lugubru al conjuraţilor, însă
spre peirea conjuraţilor, căci între Ful­
via şi Sempronia se iscă un scandal.
Sempronia o face „bacantă" şi o isgo-
neşte din casă, umilind-o şi ultra-
giând-o în demnitatea ei de femee.
Ura care se naşte în sufletul Fulviei
îşi face efectul: Fulvia se prezintă în
audienţă la Cicerone şi îi trădează to­
tul. Cicerone ia măsurile preventive.
Perfidia Semproniei însă nu cunoaşte
margini. A t r a g e în cursă pe Rutuba,
un brav şi tânăr ofiţer din a r m a t a ma­
relui general Pompei, distins în luptele
din Orient, care se aruncă la picioarele
ei, oferindu-i cel mai m a r e sacrificiu
spre a-şi dovedi afecţiunea.
Este împins de Sempronia ca, la ale­
gerile consulare din Câmpul lui Marte
sâ-şi înfigă pumnalul în pieptul „omu­
lui nou". Cicerone înfruntă pericolul
cu bărbăţie. Făcând uz de prerogativele
sale de consul, anulează votul Vetu-
rianilor dat pentru Catilina şi asigură
reuşita candidaţilor oficiali : Silanus şi
Murena
Asasinatul dă greş, pumnalul lui Ru­
tuba se împiedecă de platoşa de a r a m ă
pe care Cicerone a îmbrăcat-o fiind
prevenit de Fulvia că viaţa sa va fi în
pericol în ziua de alegeri.
Senatul roman are cuvântul' Conju­
raţii, în frunte cu Catilina, sunt con­
damnaţi unii la moarte, alţii la exil.
Verdictul e primit cu ovaţii de popor,
afară de Caesar, care este de p ă r e r e
că sentinţa dată este prea aspră.
Sempronia păşeşte pe drumul ispă-
şirei. Pierzându-şi amantul, casa, bogă­
ţia şi tot ce îi putea oferi viaţa pămân­
tească, rostogolindu-se în braţele scla­
velor, ultimii martori ai prăbuşirei sale,
se refugiează la amintirea afecţiunei
nevinovate a lui Rutuba.
Pradă unei dureri crâncene, întâm­
pină convoiul Fulviei sărbătorită ca
salvatoare a Romei. Rutuba mustrat
de conştiinţă se prezintă lui Cicerone,
mărtunsindu-i asasinatul încercat, pre­
cum şi motivele cari l-au determinat
la acest act funest.
Consulul mărinimos îl iartă. Ii res­
titue pumnalul care a fost destinat să-i
ridice viaţa şi-1 trimite la Pistoia unde
Catilina în fruntea unei a r m a t e de
mercenari se pregăteşte să vină asu­
pra Romei, poruncindu-i să-1 aducă pe
Catilina sau captiv sau să-1 ucidă
In lagărul delà Pistoia se dă o sân­
geroasă bătălie între a r m a t a consulară
şi între conjuraţi, cari sunt înfrânţi,
iar Catilina ucis de Rutuba în luptă.
D. Constantinescu, excelent cunos
cător al vieţei romanilor, cu această
piesă se prezintă ca un autor dramatic
format. Calităţile excepţionale ale ope­
rei d-sale: acţiunea bine condusă, in­
triga măiestrit ţesută, r a r a sa putere
de dramatizare şi caracterizarea per­
sonagiilor, vor fi apreciate, suntem si­
guri, şi de către comitetul de lectură
al Teatrului Naţional.
Alexandru Olteanu.
r^-Z'^f KmsZ-*f K^Z'^ •»-?>.»«
> % % ^ % w m ^ w ^ m CELE T R E I CRIŞURI > m & ® ^ & w m m m s m

SPIRITE SI MORAVURI — L a C a r a c a l , s'a d e s v e l i t cu o d e o s e b i t ă

Uu m a r e ş a l francez, a v â n d solide p r i n c i p i i
r e l i g i o a s e îşi făcu i n t r a r e a î n t r ' u n o r a ş din
Lorena.
O d e l e g a ţ i e d e e v r e i d o r e a să e x p r i m e m a ­
r e ş a l u l u i s a l u t u l lor. M a r e ş a l u l e s t e a n u n ţ a t
c ă d e l e g a ţ i a d e e v r e i s e g ă s e ş t e în a n t i c a m e r ă .
— Nu v r e a u s ă i v ă d . A c e ş t i a a u o m o r â t
pe Cristos.
R ă s p u n s u l M a r e ş a l u l u i a fost t r a n s m i s de-
legaţiunii.
— ' A d u c e m , d-lui M a r e ş a l u n c a d o u d e z e c e
mii f r a n c i ! zise şeful d e l e g a ţ i u n e i şi n e p a r e
r ă u că d-nul M a r e ş a l refuză a c e a s t ă m ă r t u r i e
a loialităţei n o a s t r e .
Transmiţând distinsului personaj acest răs­
p u n s , a c e s t a le zisr : S ă i n t r e d e l e g a ţ i a ; nu t -
r a u c h i a r a c e ş t i a c a r e a u crucificat p e C r i s t o s !
P e n t r u H i t l e r , femeile t r e b u e s c î n d r e p t a t e
s p r e «cei p a t r u K», p r e c o n i z a ţ i d e r e g i m u l
imperial : «Kinder, Küche, Klaider, Kirhe»—
s a u «copiii, b u c ă t ă r i a , î m b r ă c ă m i n t e a , bise­
rica».
O d r ă g u ţ ă domnişoară, educată după ritmul
nou, s e p r e z i n t ă la u n m a g a z i n d e m u z i c a ce­
r â n d diferite ş a n s o n e t e cu m u l t i n t e r e s : T e s
l è v r e s , D o n n e m o i t o n c o e u r , J e t ' a i m e à la
folie, G a r d e - m o i t o n a m o u r
N e g u s t o r u l i m p r e s i o n a t d e a c e a s t ă ofertă,
îi r ă s p u n d e :
— Imi pare rău domnişoară, dar sunt prea
Din v i a ţ a c o n j u g a l a : Un soţ necăjit a r e
n e p l ă c e r e a să u r m ă r e a s c ă paşii u ş u r a t e c e i
sale soţii. Afla c r u d u l a d e v ă r , d a r se c o n s o ­
lează zicându-şi c ă e s t e o î n t â m p l a r e . . . D u p ă
c â t e v a zile, află i a r ă ş i l u c r u r i n e p l ă c u t e p e
c o n t u l ei. S o ţ u l reflectează, că d a c ă d i v u l g ă
flagrantul, se face s c a n d a l şi nu c o n v i n e .
D u p ă a l t e c â t e - v a zile bietul o m , a j u n g e —
u r m ă r i n d u - ş i soţia, la u ş a c a m e r e i cu p r i c i n a . .
Află î n s ă , că d o n j u a n u l e r a t o c m a i d i r e c t o r u l
lui d e Minister, şi — s e î n ţ e l e g e — u n e v e n ­
t u a l s c a n d a l — i a r p e r i c l i t a s i t u a ţ i a d e şef
de birou.
In fine s o ţ u l — se r e c u l e g e , şi c â n d o a l t ă
M a r i a n e p e n i b i l ă îl a d u c e p e d i s c r e t u l soţ
la g a u r a unei uşi î n c u . a t e h e r m e t i c , stă şi
filosofeazâ : a p o i — c e sa m a i i n t e r v i n , m ' a m
obicinuit a c u m . ..
KPIGRAMA
L u i S o a r e Z. S o a r e .
Părerea este unanimă
C a 'n t e a t r u l n o s t r u u r g i s i t
D i n toţi d i r e c t o r i i d e s c e n ă
T o t S o a r e e mai.... r ă s ă r i t .
Virgil ht Slàvcscil.
I n t r e doi p r i e t e n i veseli : Unul d i n t r â n ş i i
l a u d ă vinul lui Ş t i r b e y , cel l'alt p r i e t e n , cu­
n o s c ă t o r în m a t e r i e a d a o g ă : Eu cred c ă vi­
s o l e m n i t a t e , b u s t u l s c r i i t o r u l u i Haralamb G.
Lecca ; n e u i t a t p e n t r u a c e i c e ştiu să p r e -
ţ u i a s c ă u n t a l e n t şi o m u n c ă , H a r a l a m b G.
L e c c a a s c r i s m u l t : poezii, p r o z ă , n u v e l e şi
l u c r ă r i d r a m a t i c e : C a s t a D i v a , Câinii, J u c ă ­
torii d e C ă r ţ i , S u p r e m a F o r ţ ă , e t c .
— Senatul universităţei din A t e n a a con­
ferit titlul d e d o c t o r în d r e p t « h o n o r i s causa»
d-lui m i n i s t r u T i t u l e s c u .
R e m i t e r e a d i p l o m e i s'a făcut în sala d e
festivităţi a u n i v e r s i t ă ţ e i , în c u r s u l u n e i şe­
d i n ţ e s o l e m n e la c a r e a u a s i s t a t toţi m e m b r u
g u v e r n u l u i şi n u m e r o ş i i n t e l e c t u a l i .
— S'a s ă r b ă t o r i t cu m a r e s o l e m n i t a t e , în
p r e z e n ţ a M. S. R e g e l u i , 20 a n i delà p u n e r e a
p i e t r e i f u n d a m e n t a l e a p a l a t u l u i c u l t u r a l , ri­
d i c a t p e malul D u n ă r e i , la T.-Severin, p r i n
m u n c a şi j e r t f e l e d-lui T. C o s t e s c u .
T o t în a c e a zi, a a v u t loc s ă r b ă t o r i r e a c e n ­
t e n a r u l u i o r a ş u l u i T.-Severin, d e s v e l i r e a m o -
n u m e n t u l u i - c r i p t ă a e r o i l o r m e h e d i n t e n i şi
s e m i c e n t e n a r u l liceului «Traian».
— P r o t . univ. G. Ţiţeica, m e m b r u a c a d e m i e i
r o m â n e , r e p u t i m i o m d e ştiinţa, a fost s ă r ­
b ă t o r i t d e colegii şi a d m i r a t o r i i săi, p e n t r u
î m p l i n i r e a a 60 a n i d e v â r s t ă .
U r â m distinsului s a v a n t , v i a ţ ă l u n g ă şi rod­
nică, p e n t r u m â n d r i a ştiinţei r o m â n e ş t i .
— C u o d e o s e b i t ă s o l e m n i t a t e , s'a s ă r b ă t o r i t
în c u r s u l lunei O c t o m b r i e la Iaşi la T e a t r u l
Naţional c e n ' e n a r u l primei scene moldove­
neşti.
F e s t i v i t a t e a a fost d e s c h i s a p r i n c u v â n t a r e a
d-lui p r i m a r P B o g d a n .
;

b ă t r â n şi s e a r a n e v a s t ă - m e a nu m ă lasă să nul D e a l u l Z o r i l o r e şi m a i fain. — D u p ă câ­ A v o r b i t a p o i publicistul Ionel T e o d o r e a n t i ,

ies n i c i o d a t ă singur.... t e v a p a h a r e te a m e ţ e ş t e şi... uiţi să şi p l ă t e ş t i . d i r e c t o r u l t e a t r u l u i , c a r e d u p ă c e a făcut u n
s c u r t istoric al p r i m e i s c e n e d i n Moldova, a
c o m p a r a t s o c i e t a t e a şi p u b l i c u l t e a t r a l d i n
t r e c u t cu s o c i e t a t e a şi publicul d e a c u m .
NOUTĂŢILE ZILEI A u m a i v o r b i t d-nii P e t r e A n d r e i , s u b s e ­
c r e t a r d e s t a t în n u m e l e g u v e r n u l u i , G h . M.
Zamfirescu, d i r e c t o r u l d e s c e n ă , c u n o s c u ţ i i
— Dl Inginer Cezar Atereu/ă, vechiul sub­
BCU Cluj
Decret / Regal
Central
în mod University director Library Cluj
— In cursul Iun, i Octombrie, Al. Sa Re­ publicişti M. S a d o v e a n u şi S a n d u T e l e a j e n ,
gele Carol II-lea a împlinit vârsta de 40 de director general al C.F.R. a Jost numit prin e t c . L a sfârşit s a u r e p r e z e n t a t m a i m u l i e
ani. Ţintă a speranţelor noastre pentru în­ definitiv, ge­ scene din teatrul românesc.
tărirea şi prosperitatea ţării, Regele Carol neral. — C o n g r e s u l n a ţ i o n a l b i s e r i c e s c s'a î n t r u n i t
al II-lea rămâne simbol al vieţii şi aspira- Este o numire fericită, din toate punctele în c o l e g i u e l e c t o r a l , a l e g â n d e p i s c o p în scau­
liunilor neamului românesc de vedere, d-sa timp de 32 de ani de când n u l r ă m a s v a c a n t al e p a r h i e i C a r a n s e b e ş u l u i ,
— At. S. Regina Alarla şi-a serbat naşte­ serveşte căile ferate dând dovadă de hărni­ p r i n m o a r t e a r e g r e t a t u l u i Iosif B ă d e s c u , p e
rea. A fost un prilej pentru poporul nostru cie, cinste şi pricepere, în a/ară de politică Arhiereul Yasile Lâzărescu.
cu al cărui süßet şi aspiraţii Alajestatea Sa şi numai pentru desăvârşitul ei progres. Noul E p i s c o p s'a n ă s c u t la 1 I a n u a r i e 1894,
s'a identificat atât de deplin şi care, alături D-l Cezar Alereuţă, este o nădejde pentru î n c o m u n a J a d a n i , j u d . Timiş T o r o n t a l , d i n
de Regele Întregitor de neam a contribuit această înaltă Instituţie de Stat. părinţii s ă r a c i . A u r m a t studii t e o l o g i c e la
cu atâta râvnă la isbânda idealurilor lui, — L a B r a ş o v , s'au p u s b a z e l e u n u i c o m i t e t C e r n ă u ţ i u n d e şi-a l u a t l i c e n ţ a d e d o c t o r a t
să-şi exprime încă odată sentimentele de a- s u b p r e ş e d i n ţ i a d-lui Dr. C ă l i m a n , p r e ş e d i n ­ î n t e o l o g i e . A p o i şi-a făcut s t u d i i l e la B u d a ­
fecţie şi gratitudine. tele «Astrei», p e n t r u r i d i c a r e a u n u i m o n u ­ p e s t a şi Y i e n a .
— Alarele Voevod M thai, speranţa neamu­ m e n t lui Andrei Atureşanu. Măreţul monu­ D e l à 1920 p â n ă la 1924 a f u n c ţ i o n a t c a p r o
lui şi süßet al generaţiei de mâine, a îm­ m e n t v a r e p r e z e n t a c e l e t r e i idei c ă l ă u z i t o a r e fesor d e t e o l o g i e la A c a d e m i a din Sibiu, i a r
plinit vârsta de 12 ani. a l e v i e ţ e i lui M u r e ş a n u , a c e a a n a ţ i o n a l i s m u ­ d e a t u n c i şi p â n ă azi la A c a d e m i a t e o l o g i c ă
— Din premiile Secţiei L i t e r a r e a Acade­ l u i a libertăţii şi a u n i r i i . din Oradea.
miei R o m â n e . P r e m i u l A l e x a n d r u B o b e s c u — Marea bibliotecă Napoleon, proprietatea N o u l E p i s c o p a fost m e m b r u în C o m i t e t u l
d e 2000 lei se v a d a în s e s i u n e a g e n e r a l ă fostului p r e m i e r d e c e d a t al A n g l i e i , lord R o s e - C e n t r a l al R e u n i u n e i «CeL- T r e i C r i ş u r i »
1934 c e l e i m a i b u n e l u c r ă r i p r e z e n t a t e în m a ­ beery, care a scris câteva cărţi despre împărat, Oradea.
n u s c r i s cu s u b i e c t u l «Poeţii Bihorului» ( D e ­ e s c o a s a la licitaţie. D i n m u l t i p l e l e d o c u m e n t e — S'a d e s v e l i t b u s t u l lui C i p r i a n P o r u m ­
cizia 27 Mai 1930) T e r m e n u l p r e z e n t ă r i i m a ­ i n t e r e s a n t e din v i a ţ a lui N a p o l e o n s u n t d o u ă b e s c u la S u c e a v a î n B u c o v i n a . I n i ţ i a t i v a ri­
n u s c r i s u l u i e s t e 31 D e c e m b r i e 1933. s c r i s o r i d e d r a g o s t e p e c a r e le-a scris p r i m e i dicării a c e s t u i b u s t p r e c u m şi r e a l i z a r e a ei
sale soţii, losefina. S c r i s o r i l e a u fost f u r a t e se d a t o r e ş t e r e u n i u n i i d e c â n t a r e « C i p r i a n
d u p ă m o a r t e a Iosefinei d e c ă t r e o s e r v i t o a r e Porumbescu».
şi a u a i u n s , d u p ă m u l t e p e r i p e ţ i i , în m â i n i l e — In c u r â n d va a p a r e R o m a n u l «Tubila d i n
lui R o s e b e e r y . P a r i s » d e distinsul s c r i i t o r H o r i a F u r t u n ă .

SERVICIUL MARITIM ROMÂN.

Bucureşti Bulevardul Elisabeta
Adresa telegrafică: S E M E R E Bucureşti.
Linii de pasageri:
s s P r i n c i p e s a Maria. /. Con%tan!a-Varna-Istaiibul-Saloiiic P l e c a r e din C o n s t a n ţ a
L u n e a la fiecare d o u ă s ă p t ă m â n i cu î n c e p e r e d e l à 2 I a n u a r i e 1933, o r a 11.
s s R o m â n i a . 2. Coiistanta-Istanbnl-Pireu-Alexandria. P l e c a r e din Constanţa S â m b ă t a
la fiecare d o u ă s ă p t ă m â n i , cu î n c e p e r e d e l à 7 I a n u a r i e 1933, o r a 23.
s s D a c i a . 3. Constanţa-Istanbul-Pireu-Beirut-Haifa-Alexandria-Pireu-Istanbnl-Con-
stanţa. P l e c a r e d i n C o n s t a n t a S â m b ă t a la fiecare p a t r u s ă p t ă m â n i , cu î n c e p e r e delà 14
I a n u a r i e 1933 o r a 23.
s s D a c i a . Constanţa - Istanbul - Pireu-AIexainlria-HaiJa-Beirut-PireuIslanbul-Coii-
stan/a. P l e c a r e d i n C o n s t a n t a S â m b ă t a la fiecare p a t r u s ă p t ă m â n i , cu î n c e p e r e d e l à 28
I a n u a r i e 1933 o r a 23.
Curse regulate de măr Juri şi pasageri între porturile .-
1. D u n ă r e - C o n s t a n ţ a - I s t a n b u l - P i r e u - ( P a t r a s - V o l o ; p l e c ă r i la 30 zile. 2. D u n ă r e - C o n -
stanţa-Istanbul-Pireu-Tripoli-Beirut-Haifa-Jaffa-P. Sai'd-Alexandria ; p l e c ă r i la 15 zile.
P e n t r u o r i c e i n f o r m a ţ i u n i , b i l e t e , etc., a se a d r e s a D i r e c ţ i u n e i S e r v . M a r i t i m R o m â n ,
B u c u r e ş t i , A g e n ţ i i l o r sale din p o r t u r i l e d e e s c a l a s a u la p r i n c i p a l e l e b i r o u r i d e v o i a din
ţ a r ă şi s t r ă i n ă t a t e .
 BIBLIOTECA REVISTEI „CELE TREI CRIŞURI
Mussolini: „Le fascisme". Doctrine Institutions Paris De-
noel et Steele Ed Paris 1933

BIBLIOGRăFIC General C. Găvănescul

versul". 1932.

A. Fetraşcu—Anghel
Din geniüe neamului E d i t „Uni­

Dem. I. Dobrescu. „Caractere" Buc. 1933.

N. Petraşcu—Vasile Alecsandri. Tip. „Bucovina" Buc. 1933.
Demetrieşcu. Tip. „ „
X X X X X X X X X X X X X X * X X X X X X J
M. G. Văgăunescu- — Ostaşii dm Cimitirul Eroilor Bacău
C Ă R Ţ I P R I M I T E : Edit. Tip. „Primăria" Bacău
George Sof rouie: „Tratatul de la Trianon şi Acţiunea Re­
Reviste şi publicaţii periodice.
vizionistă". Tip Scrisul Românesc. 31 pag. Oradea.
Nie loan Butucescu : „Oraşul cu corăbii". Ed. Albina, Aria şi Omul An. I No. 3, Bucureşti.
Constanţa 1932, pag. 78, lei 30. Buletinul Demografic al României An II Xo. 8 şi 9, Bu­
Engeniu Speranţia : „Problemele Sociologiei Contempo­ cureşti 1933.
rane". Tip. Bucovina, Bucureşti. 70 pag. 1933. Boabe de grâu. An. IX No 7, Bucureşti 1933.
Fanait /strati: „Spovedania unui învins . Ed. Cugetarea, Buletinul Ofiţerilor de Res. No 3 „Secţia Bihor", Oradea.
Bucureşti. 226 pag. 50 lei. Buletinul Cartei Româneşti. An. V Xo 8 şi 9, Bucu­
Panait /strali: „Haiducii". Ed. Cugetarea, Bucureşti 213 reşti 1933
pag. 25 lei. Convorbiri Literare An. 6. Iunie, Iulie, August 1933, Buc.
D. V. Barnoschi: „A suta necredinţă". Ed. Cartea Româ­ Cl. IV B. An. II No 6, Cluj
nească, Bucureşti. 222 pag. 60 lei. Cultura Poporului. An. IV No 7. 8, 9, 1933, Cetatea Albă.
George Sofronie: ..Dreptul Statului de a declara Războiu". Documente Răseseşti. An I No. 7, Bârlad
Impr. Naţională, Bucureşti 32 pag 1933. Flori de Crin. An II No. 7, Şimleul Silvaniei
Damian Stânoiu: „Alegere de Stanţă". Ed Cugetarea, Gaseia Ilustrată. An. II No. 8, 9, 10, 1933, Cluj
Bucureşti. 260 pag. 60 lei. Grai Moldovenesc. An II No 14 şi 15, 1933, Iaşi
Damian Stânoiu: „Camere mobilate". Ed Adevărul", Bu­ Hiperion. An. II No. 7, 8, 9, 1933, Cluj.
cureşti. 275 pag. 60 lei. înmuguriri. An. II No 7 şi 8, Fălticeni.
Damian Stânoiu: „Călugări şi ispite". Ed Cartea Româ­ Libertatea. An. I No. 18 şi 19, 1933, Bucureşti

Emil Ludwig:
BCU Cluj / Central University Library Cluj
nească, Bucureşti 223 pag. 75 lei.
. D e vorbă cu Mussolini". Ed. Cugetarea,
Legea Românească. An XIII No. 18, Oradea.
Monitorul Municipiului Timişoara. No. 24 27, 1933, Ti­
Bucureşti. 207 pag. lei 50. mişoara.
Lucia Alioth: „Noi care nu simţim" Inst de Arte Grafice Mişcarea Medicală- An. VI No. 5 şi 6, Craiova
Tiparniţa, Bucureşti 90 pag. 60 lei Magazinul. A n II No 3 şi 4, 1933, Bucureşti.
Isidor Bimberg: „Cânt Milenar". Ed Universul, Bucu­ Obârşia. An I No. 1, 1933, Bucureşti
reşti. Lei 80. Poporul Românesc- An II No 13—15, gara Chitila, Ilfov
Gh. I. Chelaru şi Grisante Popescu. „Senine de punctua- Revista Vânătorilor. An. XIV No. 8, 1933, Bucureşti.
ţiune şi semne ortografice". Ed. Cartea Românească, Revista Subofiţerilor. An XIX Xo 206 -207, 1933, Buc
Bucureşti. 103 p a g 32 lei. Realitatea Ilustrată. An. VII Xo 313—346, 1933, Buc.
Petre Tarţia : „Penumbre". Ed Orient, Dej 223 pag. România Militară An. L X X No 7 şi 8, 1933, Bucureşti.
Tache lonescu: .Amintiri". Atelierele Socec, Bucureşti. Revista Infanteriei An XXXII No. 378, 1933, Bucureşti.
1
197 pag. lei 40. Revista Artileriei An. X L V No 7. şi 8, 1933, t i m i ş o a r a
Ion Jelecuteanu : „Vasile Goldiş". A r a d 1932, 34, pag lei 50. Sănătatea. An X X X No 13 şi 14, Bucureşti.
N. Râdulescu-Niger : „Străin în ţara lui". Ed. I. Negreanu, Şcoala şi Familia de mâine. An. VI No 57, 1933, Buc
Bucureşti 404 pag 84 lei Şcoala Prahovei. An III No 8 şi 9, 1933, Ploeşti.
Jean Pohonţu: „Boabe de rouă". Colecţia Orizont 17 pag. Vasâruap An XVI No. 17, 1933, A r a d
20 lei.
Constantino Kirisescu : „II decimo comandamento". Dott
Gino Carabba Editore Lanciano. a
Adm. Bibliotecar Vasile Vornicu.

EXCELENTELE
FUMATI- ŢIGĂRI • • • •

V O E V O D U L MIHAI ŞI T O M 1 S
HIGIENICE, DELICIOASE.

30.370. S C R I S U L R O M A N E S C / C R A I O V A .