Ştiinţa şi tehnica în epoca Renaşterii

Renaşterea timpurie
 Sec. XV- un secol al asimilării cunoştiinţelor clasicilor şi al adoptării matematicii arabe;
 Schimbările au avut loc mai mult în artă decât în ştiinţă;
 Renaşterea a debutat în Italia şi a ajuns în nordul Europei în secolul al XVI-lea;
 Renaşterea a adus şi o serie de transformări în plan economic: pieţele economice s-au internaţionalizat,
activităţile economice orăşeneşti au înflorit;
 1603- Francis Bacon spunea că noua eră se distinge prin “deschiderea lumii datorită navigaţiei, comerţului
şi viitoarelor descoperiri ştiinţifice”. El s-a numărat printre cei care au văzut în ştiinţă o unealtă puternică de cucerire a
naturii.
Revoluţia ştiinţifică
 1543 - publicată teoria heliocentrică a lui Copernic şi anatomia lui Vasalius- debutul revoluţiei ştiinţifice;
 Apar societăţile ştiinţifice – Academia Secretelor naturii (1560, desfiinţată de Inchiziţie) şi Academia dei
Lincei (1603);
 Biserica catolică şi cea protestantă s-au opus punctelor de vedere susţinute de Copernic; Lucrarea sa De
revolutionibus se afla în 1616 indexul Bisericii catolice a cărţilor interzise
 1600- Inchiziţia l-a ars pe rug pe Giordano Bruno pentru ereziile sale;
 Galileo Galilei – Dialog referitor la cele două sisteme de bază ale lumii – a fost privită ca o încercare de
mascare a unora dintre ereziile lui Copernic şi de evitare a anatamei aruncate asupra celor care ce promovau
punctele de vedere coperniciene;
 Matematicienii au introdus o serie de simboluri şi convenţii - crucea ca semn multiplicativ, literele pentru
desemnarea constantelor sau variabilelor şi exponenţii. Toate acestea au simplificat comunicarea ideilor matematice
şi, pe măsură ce au fost acceptate, au transformat matematica într-un limbaj universal;
 Ramuri ale matematicii care s-au dezvoltat în această perioadă – algebra simbolică, geometria analitică,
probabilităţile şi logaritmii
Realizări ştiinţifice. Astronomie
 Odată cu traducerea operei lui Ptolemeu în limba latină, astronomia vest-europeană a devenit din nou
ştiinţă, dar o ştiinţă fundamentată pe principii incorecte;
 Puţini savanţi ai Renaşterii au pus la îndoială concepţiile lui Ptolemeu, deşi Nicholas din Cusa, a cărui
gândire era în general cu mult înainte de vremurile sale, l-a devansat pe Copernic, susţinând în 1440 că Pământul se
învârte în jurul Soarelui
 1609 - Galileo Galilei a introdus telescopul care a revoluţionat astronomia. Kepler a mers pe urmele lui
Copernic, întocmind planul detaliat al mişcărilor planetelor.
Ştiinţele naturale
 Medicina - a înregistrat un mare progres favorizat de inventarea tiparului (cărţi de medicină, chirurgie);
 Anatomia - se baza pe lucrările lui Galenus, la începutul perioadei renascentiste. Practica italienească a
disecării trupurilor în faţa studenţilor a dus, spre sfârşitul perioadei, la respingerea metodelor lui Galenus;
 Sculptorii şi pictorii au studiat musculatura umană ce a favorizat o mai bună înţelegere a anatomiei
(Leonardo da Vinci);
 Desoperirea circulaţiei sangvine, datorate lui Harvey a dus la perfecţionarea tabloului general al trupului
uman ca ansamblu de canale, vase şi valvule;
Ştiinţele naturale.
 Botanica- a beneficiat de cuceriri notabile
 Otto Brunfels şi Leohard Fuchs – au publicat cărţi care ilustrau diferite tipuri de plante;
  Konrad Gesner a redactat un compendiu în care erau prezentate toate plantele şi animalele cunoscute;
 Gerard - Ierbar (finele sec. XVI) care cuprinde numai plantele reale dar cărora le atribuia proprietăţi
aproape magice. Matematica
 Apar diferite manuale al căror scop era să-i înveţe pe oameni cum trebuie folosite noile simboluri;
 Se introduc logaritmii standard şi metodele contabile;
 S-au tipărit tabele de funcţii trigonometrice, care şi-au găsit aplicabilitatea în tehnicile topografice;
 Militarii au început să utilizeze matematica în domeniul balisticii şi al îmbunătăţirii fortificaţiilor;
 S-a perfecţionat simbolistica matematică;
Napier a descoperit logaritmii, în timp ce numerele iraţionale au câştigat dreptul de a fi considerate numere, nu
numai mărimi. După înţelegerea iraţionalelor, a venit rândul numerelor negative
 Realizarea majoră în domeniul matematicii a fost soluţionarea pe cale algebrică a cubicei generale şi a
ecuaţiilor cuartice – adică a ecuaţiilor polinome în care variabila necunoscută este ridicată cel mult la puterea trei sau
patru;
 Fermat şi cei din jurul său au început să exprime teoria numerelor pare. Multe din scrierile lor n-au fost
publicate. Aceaşi soartă a avut-o şi teoria probabilităţilor , care a fost inventată pe parcursul unui schimb de scrisori
între Fermat şi Pascal.
 Geometria analitică a fost dezvoltată tot de Fermat, care nu şi-a publicat descoperirile, şi de Descartes, care
şi-a tipărit constatările în apendicele unei lucrări de filosofie, Discurs asupra metodei.
Ştiinţele fizico-chimice
 Multe din progresele făcute de ştiinţele fizice în perioada Renaşterii au avut un fundament practic (minerit,
analiză metalografică, distilare, balistică);
 Descoperirile în afara domeniilor de aplicabilitate practică au fost izolate;
 Galileo Galilei- a făcut o serie de experimente în legătură cu mişcare corpurilor, el a transformat fizica într-o
ştiinţă experimentală şi a pus bazele dinamicii.
Tehnologie
 Cea mai importantă invenţie a perioadei - matriţa mobilă (chinezi- sec. XI) - 1440;
 Au fost completate hărţile, au fost introduse globurile pământeşti, au fost montate şi perfecţionate ceasurile
cu greutăţi suspendate şi regulatoare dinţate,
 Leonardo da Vinci - elicopter, paraşută, submarin şa;
 Dezvoltarea instrumentelor de măsurare şi observare (pompele de vacuum).
Ştiinţa secolului al XIX-lea
 A suferit unele modificări în urma cărora a dobândit forma sub care o cunoaştem astăzi.
 Ştiinţa s-a diversificat, au apărut ramuri noi: antropologia arheologia, biologia celulară, psihologia sau chimia
organică;
 În sec XIX ocupaţia de om de ştiinţă a devenit profesie plătită (Germania, universităţile centre ştiinţifice
înfloritoare, legătura dintre învăţământ şi cercetare);
 Universităţile şi societăţile ştiinţifice au început să publice reviste de informare ştiinţifică;
 1822 - la iniţiativa lui Lorenz Oken, oamenii de ştiinţă au început să organizeze congrese ştiinţifice
naţionale.
 În primele decade ale sec. al XIX-lea Franţa a jucat un rol de lider în cercetarea ştiinţifică;
 1809- Wilhelm von Humboldt, directorul Departamentului prusac al Educaţiei a început procesul de
reorganizare a învăţământului superior în Germania şi a pus bazele Universităţii din Berlin care avea să devină
modelul universităţilor prusace.
Ştiinţa şi tehnologia
  La finele sec al XVIII-lea, descoperirile lui Antoine Lavosier şi NIcolas Leblanc în Franţa au determinat
dezvoltarea unei industrii chimice de proporţii restrânse. În Germania, care a devenit lider în domeniul chimiei
teoretice, cercetarea a avut un impact major asupra industriei. Pe la sfârşitul sec. XIX, ea a devenit cel mai mare
producător de vopseluri, îngrăşăminte şi acizi folosiţi în procesele industriale.
 Relaţia dintre ştiinţă şi tehnică a fost bine înteleasă în decursul sec. al XIX-lea. Urmând exemplul Şcolii
Politehnice din Paris (1794), Germania şi apoi SUA au înfiinţat şcoli tehnice bazate pe ideea aplicării cuceririlor
ştiinţifice în tehnologie.
 Universităţile tehnice germane au jucat un rol esenţial în expansiunea rapidă industriei germane. Ele au
format ingineri cu diferite profiluri, care au utilizat ştiinţa pentru a soluţiona problemele tehnologice mai degrabă decât
pentru a realiza noi cuceriri în domeniul cunoaşterii
Metoda ştiinţifică
 1883 - Cambridge, William Whewell a sugerat Asociaţiei Britanice pentru Progresul Ştiinţei ca membrii
ei să fie denumiţi “oameni de ştiinţă”, aşa cum cei care practicau arta se numeau “oameni de artă”. Treptat, termenul
propus de Whewell s-a impus, înlocuindu-l pe cel de “filozofi ai naturii”, deşi mulţi din oameni de ştiinţă nu erau de
acord cu noua terminologie.
 Omul de ştiinţă - observă, formulează ipoteze, conduce experimente pentru a-şi verifica ipotezele şi, în
final, formulează o teorie.
 Conceptul de metodă ştiinţifică s-a dezvoltat ducand la schimbarea modalităţii de instruire a studenţilor în
studiul ştiinţelor.
 S-au înfiinţat laboratoare, iniţial la Universitatea din Edinburgh, apoi şi la alte instituţii de învăţământ
superior.
 William Thomson a fost primul profesor care şi-a lăsat studenţii să facă experimente, la Universitatea din
Glasgow.
Antropologie şi arheologie
 Interesul faţă de arheologie a crescut după expediţia lui Napoleon în Egipt, în 1798.
 Lespedea Rosetta - obiect care avea să influenţeze viitorul arheologiei;
 1822- Jean Champollion reuşeşte să traducă hieroglifele egiptene;
 Georg Friedrich Grotefend şi Henry Rawlinson au interpretat primele texte cu cuneiforme utillizat în
Mesopotamia.
 1839 – John Lloyd Stephens şi Frederick Catherwood au descoperit civilizaţia maiaşă;
 Antropologia este ştiinţa sec. al XIX-lea. Până atunci numai câtorva oameni le trecuse prin cap că
umanitatea ar fi putut exista cu mult înainte de primele civilizaţii cunoscute.
 Charles Darwin- teoria evoluţiei speciilor
 1879 - picturile murale de la Altamira (Spania)
Astronomie
 Progresul astronomiei este marcat de două descoperiri tehnice care au dus la realizări neaşteptate.
Prima – descoperirea că lumina poate fi reţinută pe hârtie prin intermediul unor substanţe chimice
(fotografierea);
 A doua - razele luminoase provenite de la diferite elemente încălzite diferă de la un element la altul;
 Prima descoperire a avut drept consecinţă faptul că astronomii nu mai depindeau de telescop, în timp ce a
doua descoperire a facilitat determinarea elementelor componente ale unei stele.
 Treptat, fotografierea şi spectografia s-au combinat, devenind un proces de rutină;
 Localizată a 8 planetă a sistemului solar – Neptun;
 Asaph Hall a descoperit lunile lui Marte;
  Edward Barnard a localizat al cincilea satelit cunoscut al lui Jupiter;
 1887- Observatorul Lick pe muntele Hamilton, din California. De atunci toate observatoarele aveau să fie
amplasate pe vârfurile munţilor.
 Biologia
 1858 - Darwin şi Wallace au expus teoria evoluţiei care a reprezentat punctul de cotitură în dezvoltarea
biologiei;
 1838-1839 Sxhreidn şi Scwann au formulat teoria celulară a plantelor şi animalelor.
 Louis Pasteur a făcut importante descoperiri în domeniile chimiei, biologiei şi medicinei. El arătat că
fermentaţia nu este un proces pur chimic, ci provocat de enzime.
 Au fost descoperiţi viruşii, agenţi microbieni care treceau prin cele mai fine filtre.
 Pasteur, Koch şi alţi oameni de ştiinţă au introdus vaccinuri – holeră, tuberculoză, tetanos, difterie, turbare.
Tehnologia
 Impactul electromagnetismului asupra tehnologiei comunicaţiilor şi asupra vieţii de zi cu zi a fost deosebit
de mare (telegraf, telefon);
 Curentul electric a avut un impact major asupra asupra vieţii;
 Revoluţia a cuprins şi transporturile. La începutul secolului canalul era considerat cea mai bună cale de
transport a mărfurilor, iar vasele cu mărfuri le-au înlocuit pe cele cu pânze;
 1825 – prima locomotivă
 Cimentul de Portland, oţelul cu nivel scăzut de carbon, podurile suspendate şi zgârie norii.
 1808 – Humphry Davy – arcul electric
1879- inventarea lămpii cu filament- Thomas Alva Edison în SUA şi Joseph Swan în Anglia

Ştiinţa şi tehnica în secolul XX

 Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial
 Chiar înainte de începutul secolului XX, o serie de progrese conexe fizicii - descoperirea razelor X, a
radioactivităţii, a particulelor subatomice, a relativităţii şi a teoriei cuantice - au condus la o nouă percepţie asupra
materiei şi energiei de către oamenii de ştiinţă.
 Aceste progrese au influenţat, mai mult sau mai puţin, chimia, astronomia, geologia, biologia, medicina,
tehnologia şi, în final, destinul planetei, prin realizarea şi folosirea armei nucleare (1945).
 Dacă în secolul al XIX-lea ştiinţa a constituit apanajul unui număr restrâns de persoane, în secolul XX
numărul oamenilor de ştiinţă a crescut simţitor.
 În acelaşi timp ştiinţa avea să devină rezultatul unor eforturi colective. Progresul nu a fost determinat doar
de descoperirile unor genii, ci şi de numeroşi paşi mici, făcuţă de lucrători specilizaţi. De asemenea, multe din
progresele ştiinţifice s-au datorat unor echipe de cercetători ale căror membri au contribuit, fiecare pe bucăţica lui, la
succesul final.
 În secolul XX a sporit nu numai amploarea activităţilor ştiinţifice, ci şi influenţa acestora asupra societăţii. Pe
parcursul acestui secol, cercetarea ştiinţică a devenit o componentă solid ancorată atât în universităţi, cât şi în
societăţi industriale.
 Multe din metodologiile puse la punct de oamenii de ştiinţă în secolul XIX au început să dea roade în secolul
următor (tehnicile de colorare a probelor de microscop, dezvoltat la sfârşitul secolului trecut, au dus la descoperirea
multor microorganisme noi, generatoare de diferite boli; sintetizarea unor compuşi chimici a devenit practic o
obişnuinţă).
 Dacă în sec. XIX, tehnologia a transformat societatea, în secolul XX ştiinţa a avut un impact direct asupra
societăţii. De exemplu, perioada dintre descoperirea unui fenomen şi aplicarea sa în tehnică s-a scurtat.
Descoperirea electronului a făcut ca, în mai puţin de 20 de ani, să apară tuburile electronice, care, la rândul lor, au
dus la revoluţionarea sistemelor de comunicaţii, inclusiv a legăturilor radio şi telefonice la mare distanţă
 Primul război mondial a evidenţiat faptul că ştiinţa poate juca un rol important în rezultatul acestei dispute. În
Germania, mai mult de 100 de laboratoare au prestat activităţi de cercetare în beneficiul armatei. De aceea, în
perioada interbelică, guvernele au început să finanţeze activ ştiinţa, ceea ce a contribuit mult la dezvoltarea acesteia.
Progrese importante în ştiinţă şi tehnologie. Antropologie şi arheologie
 1895- Eugène Dubois a adus în Europa fosilele javaneze ale speciei – Homo Erectus, omul maimuţă din
Java, primul hominid care face parte dintr-o specie diferită de Homo Sapiens. La începutul sec. XX au mai fost găsite
fosile ale lui Homo erectus în China şi Africa, prezenţa lor confirmând existenţa unei noi specii.
 Din păcate, una din cele mai mari colecţii de fosile din această categorie, specimenele “omului din Pekin”, s-
a pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial.
 Raymond Dart – a primit spre cercetare capul fosilizat al unui aşa numit “copil Tang”, o nouă specie, în
strânsă legătură cu Homo, pe care a numit-o Australopitec.
 1879 - o tânără a observat pentru prima dată picturile murale din peştera Altamira. Multă vreme
descoperirea a fost considerată o simplă escrocherie.
 1895- descoperite picturile din peştera La Mouthe;
 1896 -1901, alte descoperiri similare care au transformat arta paleolitică într-o realitate indubitabilă.
 1940 - picturile murale din peştera Lascaux
Arheologia
 1900- Arthur Evans -descoperirea civilizaţiei minoice. În descoperirea sa Evans s-a bazat pe legende şi
literatură.
 1911- Hiram Bingham – Machu Pichu (Anzii Cordelieri- Peru);
 1922- Howard Carter - mormântul lui Tutankhamon
Astronomie
 La începutul sec. XX, astronomii au susţinut că Soarele nu este decât una din multele stele componente ale
imensului sistem care este Caleea Lactee, care umple întreg Universul.
 Multe din formele neclare observate în ultimii 200 de ani, au fost considerate “obiecte” ale galaxiei Caleea
Lactee.
 Edwin Powel Hubble a descoperit că nebuloasa Andromeda se află la o distanţă enormă faţă de galaxia
noastră şi că, de fapt, ea este un sistem galactic comparabil cu sistemul nostru atât din punct de vedere dimensional,
cât şi al formei.
 1920- Hubble a constat că viteza cu care o galaxie se îndepărtează de noi este proporţională cu distanţa la
care se află faţă de Pământ. Această descoperire a constituit baza de observaţie a modelului prin care s-a încercat
explicarea structurii universului şi a teoriei Big- Bang-ului.
Biologie
Bazele biologiei experimentale au fost puse în sec. XIX.
1900 - a început cercetarea fundamentală în domeniul eredităţii.
Conceptul de “genă”- o unitate a caracteristicilor moştenite - cum ar fi culoarea unei flori, culoarea ochilor – a
făcut posibilă înţelegera modului în care se transmit aceste caracteristici de la o generaţie la alta.
- Începutul anilor 40 ai secolului trecut au adus descoperirea ADN-ului, substanţa care conţine informaţia
genetică.
A devenit clar rolul mutaţiilor- modificări bruşte survenite în procesul de transfer al caracteristicilor moştenite –
în mecanismul evoluţiei.
Chimia
  Înţelegerea structurii atomului le-a permis chimiştilor să explice proprietăţile chimice ale elementelor şi
compuşilor.
 1930- Linus Pauling a formulat teoria legăturilor chimice, lămurind rolul electronilor în formarea moleculelor
 Cercetarea reacţiilor de polimerizare a dus la dezvoltarea multor compuşi chimici realizaţi din
macromolecule, cun ar fi fibrele artificiale şi primele materiale plastice. Chimia siliconului, care poate forma compuşi
complecşi. Similari cu carbonul, a dus la dezvoltatea procesului de sinteză al acestuia.
Matematica
 Încă de la finele sec. XIX matematicienii s-au angajat într-un efort de dezvoltare a bazelor pur logice ale
matematicii;
 David Hilbert – a încercat să găsească o bază axiomatică pentru matematică susţinând ideea că un sistem
de principii matematice fundamentale trebuie să satisfacă trei condiţii: să fie coerent, complet şi detrminat;
 Logica simbolică
 Un grup de matematicieni germani a dezvoltat algebra abstractă, prin care se poate reprezenta orice tip de
sistem;
 1902- Henri Lebsgue a formulat teoria măsurii. Rezultatele obţinute de Lebesgue, combinate cu teoria
mulţimilor şi noţiunile de topologie au dus la apariţia analizei funcţionale, o nouă disciplină care, în secolul XX a
reprezentat principalul subdomeniu al analizei studiat de matematicieni.
Medicina
 Activitatea de identificare a microorganismelor cauzatoare de boli a debutat în secolul al XIX-lea şi a
continuat pe parcursul secolului XX. Au fost identificate mai multe toxine secretate de microorganisme, deseori
acestea fiind de fapt cele care duc la declanşarea bolii;
 Alexander Fleming – a obţinut penicilina, obţinută dintr-o ciupercă de mucegai cu proprităţi antibiotice;
 1940 – microscopul electronic care a permis fotografierea viruşilor. Primul virus care a putut fi izolat a fost
virusul care provoacă boala tutunului, numit mozaic;
S-a descoperit, în prima decadă a sec. XX, că absenţa vitaminei B1, este cauza bolii beri-beri, iar insuficienţa
secreţiei de insulină duce la declanşarea unui anumit tip de diabet. Astfel, s-a putut trata diabetul, prin administrarea
insulinei extrase din organismele plantelor
Fizică
 Până la finele sec. XIX, fizicienii au presupus că toate fenomenele fizice pot fi explicate prin mişcarea
particulelor potrivit legilor lui Newton;
 1900- Max Planck a enunţat un postulat care a revoluţionat ştiinţa- energia poate fi eliberată de materie
numai sub forma unor pachete mici, numite cuante. Ce erau exact aceste cuante s-a putut afla după 1905, când
Eistein a introdus noţiunea de foton;
 Einstein – a explicat efectul fotoelectric pornind de la ipotezele că un electron este expulzat numai atunci
când este lovit direct de un foton şi că energia unui foton nu depinde de intensitate luminii, ci de lungimea ei de undă.
 1905 – Einstein a publicat teoria relativităţii restrânse, potrivit căreia fenomenele mecanice sunt compatibile
cu cele electrodinamice.
 1915- Einstein a publicat teoria relativităţii generalizate, care a soluţionat problemele în legătură cu
gravitaţia pe care nu le explica teoria restrânsă.
 Otto Hahn şi Fritz Strassman – au realizat primele reacţii nucleare artificiale, cu puţin înainte de cel de-al
doilea război mondial.
Tehnologie
 În sec XX, dependenţa tehnologiei de ştiinţele fundamentale a devenit evidentă. Descoperirea electronului a
dus la apariţia unei tehnologii complet noi: electronica.
  Invenţa ce a determinat cea mai profundă transformare a societăţii în această perioadă a fost tubul
electronic vidat, care a devenit inima electronicii în prima jumătatea a sec. XX
 Prima aplicabilitatea a acestui sistem de tuburi a fost utilizarea lor în sistemele de amplificare a semnalelor
telefonice, lucru care a dus la realizarea primelor conexiuni telefonice la mare distanţă.
 Tubul vidat a fost folosit la dezvolatarea sistemului de radio din anii 1920-1940 şi a reţelei de televiziunee
din anii 1940-1950;
 Automobilele- mijloace de transport populare şi sigure
 Războaiele mondiale au contribuit la dezvoltarea tehnologică (avionul cu reacţie, comunicaţiile prin
intermediul aparatelor radio, radarul, computerele electronice);
 John Atanasoff şi Clifford Berry – primul computer electronic digitat (sfârşitul anilor 30 şi începutul anilor 40 )
– ABC
 1945- a devenit operaţional primul computer electronic digital cu destinaţie generală.

Ştiinţa medievală. Declinul ştiinţei europene

 Ultimele centre de învăţământ ale antichităţii – Academia şi Liceul din Atena (529, Iustinian); Muzeul din
Alexandria (641, arabi);
 Sec. XII - firavă revigorare a ştiinţei înăbuşită de deruta generală care a urmat după Moartea Neagră;
 Sec. XV (după 1453) - renaşterea ştiinţei determinată de circulaţia manuscriselor greceşti în spaţiul
apusean dar şi de apariţia tiparului care a adus o schimbare în posibilităţile de comunicare a ideilor ştiinţifice;
 Ştiinţa arabă
 Cultura islamică (700-1300) a avut un rol-cheie în construirea unui pod peste neantul existent între era
elenistică şi Renaştere; Rolul culturii islamice în dezvoltare sau ştiinţă este demonstrat de numărul mare de termeni
ştiinţifici de provenieţă arabă - azimut, algebră ş.a.
 Cultura arabă a fost rezultatul contactului lumii arabe cu alte culturi (indiană, chineză, evreiască, a creştinilor
ortodocşi şi nestorişti şi cea cea gnostică);
 Lucrările anticilor au fost conservate în limba arabă;
 Centre culturale în limba arabă : Bagdad [ Al Ma mun (786-833)– a fondat “Casa Înţelepciunii” care avea şi
un observator astronomic. În această “Casă a Înţelepciunii” au fost traduse multe din tratatele majore ale grecilor].
 Cordoba islamică (Spania) – bibliotecă cu 400000 volume;
 Arabii au reînviat astronomia studiind lucrările anticilor şi repetându-le observaţiile;
 Matematica arabă a înflori datorită cunoştiinţelor moştenite de la greci şi indieni. Introducerea numerelor
indiene, numite adeseori şi numere arabe, cu sistemul lor zecimal, a simplificat calculele.
 Chimia s-a dezvoltat ca ştiinţă experimentală tot în sânul lumii arabe (boraxul, sarea de amoniu);
 Medicina- dezvoltată, infrastructura necesară îngrijirii sănătăţii era foarte bine pusă la punct (Bagdad-
practicau medicina 1000 de medici cu licenţe guvernamentale);
 Ştiinţa arabă s-a extins în Europa creştină prin intermediul traducerilor făcute în secolul al XII-lea, din
arabă în latină.
Renaşterea ştiinţei europene
 Sec. XII – biserica revitalizează ştiinţa europeană, datorită faptului că conservase multe din cunoştiinţele
acumulate de antici. Membrii clerului şi a ordinelor monahale erau singurii ştiutori de carte,
 787- Carol cel Mare a decretat ca fiecare mănăstire să bună bazele unei şcoli. Aceste şcoli au devenit
precursoarele primelor universităţi.
 Cel mai important factor care a favorizat renaşterea ştiinţei europene a fost stabilirea contactului cu
lumea islamică;
  1150-1270 - erudiţii europene au intrat în contact cu un număr mare de lucrări greceşti. Unii dintre ei au
învăţat araba pentru a putea traduce scrierile anticilor din arabă în latină;
 Scolasticii au fost filozofii creştini ai secolului al XIII.lea, care au hotărât să absoarbă învăţătura anticilor şi
s-o reconcilieze cu învăţămintele Bisericii;
 Sfântul Toma d Aquino, unul din fondatoriii şcolii scolastice, a susţinut că atât credinţa religioasă, cât şi
judecata raţională, pot duce la acumularea de cunoştiinţe. El credea că atât Platon cât şi Aristotel sunt compatibili cu
religia creştină. Alţi scolastici (Boethius din Dacia, Siger din Brabant) l-au contrazis;
Astronomie
 În Evul Mediu târziu- Almagest-ul lui Ptolemeu a fost modelul astronomiei. Pe atunci, astronomia se baza pe
principiul lui Platon, conform căruia mişcările observabile ale corpurilor cereşti trebuie explicate în termenii unei
mişcări circulare uniforme.
Arabii au acceptat sistemul ptolemeic de cicluri şi epicicluri, au îmbunătăţit mult tehnicile de observare şi au
dezvoltat trigonometria ca parte componentă a astronomiei
Ştiinţele naturale
 Biologia a fost puternic influenţată de metoda de investigare a lui Aristotel;
 Botanica şi zoologia au devenit discipline separate. Interesul botanicii era de natură medicală, în timp
 ce zoologia juca mai mult un rol moralizator şi didactic, punând mai mult accentul pe fabule decât pe
obţinerea informaţiilor de interes ştiinţific;
 Mănăstirile au conservat moştenirea medicală a Greciei şi Romei, aşa încât, în Evul Mediu, medicina a
devenit ştiinţa practică cea mai de succes. Centre medicale- Salerno (sec. XI), Montpellier (sec. XII), Bologna,
Padova, Paris (sec. XIII):
Matematica
 Nivel foarte scăzut în perioada evului mediu timpuriu. Majoritatea calculelor se realizau cu abace din cauză
că, înainte de apariţia cifrelor indo-arabe, operaţiile erau greu de făcut.
 Leonardo Finobacci – a introdus în Europa cifrele indo-arabe;
 Nicolas Oresme a introdus noţiuni care corespund ideii de exponenţi raţionali (fracţionali), ca şi un concept
similar celui de funcţie. A introdus sistemul grafic pentru studierea curbelor matematice
Ştiinţele fizico-chimice
 Ştiinţele fizice au fost dominate de ideile lui Aristotel despre mişcare (mişcare era posibilă numai dacă
obiectul în mişcare este împins continuu de ceva anume);
 William Ockham- a introdus conceptul de impuls şi a respins ideea de “forţă motrice primară”;
 Petrus Peregrinus – “Epistola de magnete” a prezentat o metodă experimentală de studiere a
magnetismului.
 Roger Bacon – vedea în experiment un mijloc importantant de sporire a cunoştiinţelor;
 Chimia a fost dominată de alchimia preluată de la arabi. Alchimiştii au căutat o metodă de fabricare a
aurului. Biserica creştină s-a opus alchimiei, dar şi în rândurile sale au existat destui care practicau alchimia;
 Alchimia a condus la experienţe, în urma cărora au apărut substanţe chimice noi ( acizii minerali)
 Perfecţionat metode noi de distilare (metoda de răcire a apei într-un tub de condensare);
 Prima distilare a alcoolului – sec. XII, iar aqua vitae – 96% alcool- a fost obţinută prin redistilare în sec. XIII.
 Spre sfârşitul sec. XIII au fost obţinute vopsele pe bază de ulei
Tehnologie
 În această epocă tehnologia a făcut progrese remarcabile;
 au început să fie folosite pe scară largă dispozitive precum: roţile hidraulice, angrenajele cu roţi dinţate şi
morile de vânt;
  1086- Anglia existau circa 5000 de mori acţionate de apă;
 Tehnologia de fabricare a hârtiei – preluată de arabi din China, a intrat în Europa în cursul sec. al XII-lea
(au apărut fabrici de hârtie în tot mai multe oraşe europene);
 1440 - matriţa mobilă şi cea dintâi roată de tors;
 Agricultura - avea să cunoască un avânt deosebit după introducerea brăzdarului de fier şi a gurii de ham;
 Multe din aceste progrese ale tehnologiei europene din perioada evului mediu erau cunoscute chinezilor cu
mult înainte de a ajunge în spaţiul european;
 Construcţiile au progresat în condiţiile găsirii unor noi modalităţi de înălţare a unor edificii de piatră de mari
dimensiuni ( catedrale, primării, poduri).
 Agricultura - avea să cunoască un avânt deosebit după introducerea brăzdarului de fier şi a gurii de
ham;
 Multe din aceste progrese ale tehnologiei europene din perioada evului mediu erau cunoscute chinezilor cu
mult înainte de a ajunge în spaţiul european;
 Construcţiile au progresat în condiţiile găsirii unor noi modalităţi de înălţare a unor edificii de piatră de mari
dimensiuni ( catedrale, primării, poduri).
 Agricultura - avea să cunoască un avânt deosebit după introducerea brăzdarului de fier şi a gurii de
ham;
 Multe din aceste progrese ale tehnologiei europene din perioada evului mediu erau cunoscute chinezilor cu
mult înainte de a ajunge în spaţiul european;
 Construcţiile au progresat în condiţiile găsirii unor noi modalităţi de înălţare a unor edificii de piatră de mari
dimensiuni ( catedrale, primării, poduri).
 Roţile hidraulice - folosite pentru punerea în mişcare a ciocanelor mecanice folosite la tăbăcirea pieilor sau
la argăsirea acestora. Ulterior vor fi folosite pentru acţionarea ciocanelor de forjat şi a foalelor de forjă;
 Mărimile cuptoarelor de reducere a minereurilor de fier au crescut cu timpul şi au început mai multe tipuri de
oţel şi fontă;
Învăţământul în evul mediu
 tradiţia pedagogică a antichităţii – revigorată – Franţa şi Italia, în ultimii ani ai sec. al XI-lea.
 şcolile monastice
 şcolile – catedrale (écolâtres) – se predau artele liberale şi Sfânta Scriptură.
 şcolile înfiinţate de noile ordine ale canonicilor, mănăstiri;
 Şcolile private – artele liberale (Paris)
 - apariţia şcolilor private a neliniştit Biserica care avea să obţină monopolul asupra sistemului de învăţământ
– sistem licentia docendi.
 - de mai multă libertate au beneficiat şcolile de drept şi medicină ( nordul Italiei- Bologna- drept, Salerno-
medicină).
Reforma învăţământului
 Cauze
 1. dezvoltarea economică;
 2. dezvoltarea oraşelor;
 3. accelerarea schimburilor;
 4. biserica, clasele conducătoare au simţit nevoia nevoia de a face apel la persoane competente pentru a le
conduce afacerile.
Universităţile în evul mediu
 Primele universităţi – începutul sec. al XIII-lea (Bologna, Paris, Oxford);
  Discipline
 – artele liberale (gramatică, retorică, logică, aritmetică, muzică, astronomie, geometrie);
 - ştiinţa sacră- teologie
- disciplinele practice – dreptul şi medicina.
 Primele universităţi nu se supun unui model unic.
 Au existate două sisteme pedagogice şi instituţionale distincte:
 1.Ţările din jumătatea de nord a Europei – Paris, Oxford.
 Universităţile - asociaţii de profesori sau federaţii şcolare;
 Disciplinele de bază – artele liberale şi teologia. Amprenta religioasă era puternică, studenţii erau tineri.
 2. În ţările mediteraniene, universităţile reprezentau, în primul rând, asociaţii de studenţi din care profesorii
erau mai mult sau mai puţin excluşi.
 Disciplina de bază- dreptul şi, secundar medicina;
 Studenţii – mai în vârstă şi proveneau din păturile sociale mai înalte ale societăţii.
Ştiinţa şi tehnica după cel de-al II-lea război mondial
Caracteristici generale
În timpul celui de al II-lea război mondial dezvoltarea ştiinţifică a fost accelerată de eforturile de razboi.
Dintre descoperirile şi invenţiile care şi-au găsit aplicaţii practice datorită războiului s-au aflat: cauciucul sintetic,
radarul, DDT-ul, penicilina, fisiunea nucleară, avioanele cu reacţie, elicopterele, rachetele balistice şi computerul
electronic digital. În tările dezvoltate, aceste tehnologii au fost popularizate. De la Revoluţia Industrială nu a mai
existat o perioadă de modificări tehnologice atât de rapide.
Invenţiile sau descoperirile care n-au avut legătură directă cu efortul de război au fost frânate (televiziunea).
Nimeni nu a anticipat impactul acestor invenţii şi descoperiri în perioada postbelică.
Reorganizarea ştiinţei
În perioada şi după cel de al II-lea război mondial s-a modificat şi modul de organizare a ştiinţei. Dacă până
atunci toate progresele erau rodul muncii unei singure persoane sau a unei persoane ajutată de un partener sau de
un mentor, în epoca postbelică situaţia se schimbă.
Realizările din toate domeniile ştiinţei vor fi rezultatul muncii în echipă. Matematică a rămas singurul
domeniu rezervat individualităţilor.
După cel de al II-lea război modial a sporit şi implicarea statului în acest domeniu, concomitent cu creşterea
numărului de oameni de ştiinţă.
Creşterea volumului de cunoştiinţe a condus la introducerea specializării pe subdomenii sau chiar pe nişe
mai înguste de cercetare.
Categoriile de specializare
ncepând din perioada Renaşterii, oamenii de ştiinţă s-au specializat din ce în ce mai mult.
Specializarea a condus şi la întrepătrunderea ştiinţelor, la apariţia interdisciplinarităţii (chimia, biologia,
fizica)
Progrese majore
Antropologie
Antropologii au descoperit două noi specii anterior necunoscute de hominizi, una aflată cu certitudine pe
linia care a dus la dezvoltarea oamenilor moderni (homo habilis), celălalt un posibil strămoş al acestei linii
(australopithecus afarensis)
La mijlocul anilor ’ 80 ai secolului trecut au fost reconstituite aproape complet scheletele celor două specii
De asemenea, au fost găsite resturi scheletice ale oamenilor moderni de acum 100000 de ani
Arheologia
 Arheologii au făcut câteva descoperiri interesante, printre care un sanctuar religios din epoca glaciară, bărci
destinate să ducă în ceruri sufletul unui faraon egiptean şi armatele de statui care păzesc mormântul primului
împărat al Chinei.
Echipamentele mai bune de scufundare au dat posibilitatea arheologilor să-şi lărgească zonele maritime de
acţiune, unde s-au conservat zone vestigii antice importante şi chiar oraşe întregi.
Astronomie
1940- Mount Palomar, în California, a fost pus în funcţiune telescopul Hale.
1950 – radioastronomii au început să scruteze universul, constatând că este de două ori mai mare decât
crezuseră oamenii de ştiinţă
În anii 60 ai secolului trecut s-a trecut la explorarea cu ajutorul sateliţilor şi a sondelor a spaţiului din
imediata noastră apropiere. Totodată au fost descoperiţi quasarii şi pulsarii.
În anii 70 fizica teoretică şi astronomia şi-au focalizat atenţia supra găurilor negre.
În anii 80- telescoapele cu radiaţii infraroşii, instabile în spaţiu.
Nava Voyager a extins cunoaşterea sistemului solar . Noţiunea de univers expansibil ne-a ajutat să
înţelegem ce este Big-Bang-ul.
1987 – urmărirea unei supernove.
Diferite studii au condus la descoperirea unor planete sau a altor obiecte care se rotesc pe orbite în jurul
unor stele.
Călătoria spaţială
1957 – a fost lansat pe orbita Pământului primul satelit artificial .
1969- americanii au ajuns pe Lună
Sovieticii au realizat o staţie permanentă pe o orbită în jurul Pământului.
Tehnologia spaţială aduce numeroase beneficii, facilitând comunicaţiile, informaţiile meteorologice,
localizările geologice, forestiere, maritime.
Biologie
A făcut progrese semnificative, în special biologia la nivelul comportamentului moleculelor individuale.
Au fost parcurse etape noi în procesul de înţelegere a comportamentului animalelor, în special a primatelor.
Apariţia ingineriei genetice favorizată de înţelegerea modului în care lucrează legile eredităţii
Chimie
Cea mai importantă realizare – obţinerea de compuşi ai gazelor nobile, considerate a nu putea intra în
structura nici unui tip de moleculă.
Au fost create noi pesticide şi ierbicide
Au fost concepuţi aditivii alimentari care prelungesc durata de valabilitate a alimentelor, le reduc preţul şi le
modifică culoarea.
Tehnologiile chimice utilizate în producerea unor tipuri îmbunătăţite de teflon duc la emanarea unor gaze de
spray şi de refrigerare care distrug stratul de ozon.
Ştiinţa pământului
 S-a reuşit înţelegerea structurii scoarţei terestre, compusă dintr-un număr de plăci care se mişcă una faţă
de alta
 Meteorologia –subdomeniu al ştiinţei pământului, avea să conducă la îmbunătăţirea prognozelor, datorită
computerelor perfecţionate şi modelelor computerizate.
 Edward Lorentz a ajuns la concluzia că mici modificări ale condiţiilor iniţiale duc la modificări substanţiale
ale vremii. În consecinţă, prognoze pe termen mediu, de la peste o săptămână la sub un an, nu vor fi niciodată sigure
Matematica
A devenit atât de abstractă încât neprofesioniştii întâmpină mari greutăţi în urmărirea rezultatelor.
 A furnizat demonstraţii ale unor probleme vechi, nesoluţionate.
Demostrarea conjecturii, potrivit căreia, pentru a colora orice hartă, nu sunt necesare decât patru culori.
Teoria catastrofei probabile – Rene Thom, tratatează evenimente de genul “ultimei picături”, care modifică
fundamental starea sistemului.
Medicină
Influenţe reciproce medicină - biologie, fac dificil de determinat unde se termină o disciplină şi unde începe
cealaltă
Inovaţii medicale – transplanturi de organe, endoscopia, sisteme de mânuire a ovulelor umane
fertilizate,amniocenteza şi alte metode de diagnosticare şi tratatre a fătului, substituenţi artificiali pentru piele, dializa
rinichilor, scanări cu ultrasunete, varietate de vaccinuri.
Fizică
Subvenţionarea unor proiecte de fizică nucleară şi fizica particulelor elementare
Tranzistorul şi descendenţii săi
Teoria electrodinamicii cuantice
Particla omega-minus
Gell-Mann – ultilizând o teorie matematică a ajuns la modelul quarcului.
Tehnologie
- laser
Computer digital
Microprocesoare
Inginerie genetică (agricultură)

Iluminismul şi revoluţia industrială

 Termenul de iluminism a fost folosit pentru a reflecta schimbarea survenită în abordarea filosofică faţă de
trecut, când credinţa în Dumnezeu şi în clasici a fost predominantă.
 În perioada iluminismului, convingerile anterioare au fost examinate critic, prin prisma raţionalismului.
 Paternitatea termenului de iluminism - Immanuel Kant
 Începuturile iluminismului - sfârşitul secolului al XVIII-lea, debutul fiind marcat de lucrările lui Gotthold
Ephraim Lessing (1729-1781) şi ale francezului Denis Diderot (1713-1784).
Filosofie şi ştiinţă
 În secolul al XVIII concepţia filosofică a fost influenţată de credinţa că natura presupune raţiune şi că, de
aceea, legile naturii ar fi nişte legi raţionale.
 În sec. XVII – două metode de abordare a filosofiei:
 1) empirismul – ideea că la cunoaştere se poate ajunge numai pe cale experimentală;
 2) raţionalismul – ideea că judecata stă la baza cunoaşterii.
 Immanuel Kant – a reconciliat empirismul cu raţionalismul spunând că se pot dobândi cunoştiinţe nu numai
prin experienţe, ci şi folosind capacitatea de a acţiona, amândouă metodele merg mână în mână.
 Kant a lansat conceptul de cauzalitate - conform căruia un eveniment îl determină pe altul - şi care a devenit
pentru Kant un concept a priori, un principiu general care nu poate fi dovedit, dar care trebuie acceptat ca existând în
afara posibilităţilor noastre de percepţie. Pentru el, spaţiul şi timpul sunt tot concepte a priori, insesizabile prin
intermediul simţurilor, dar care condiţionează felul în care percepem lumea fizică
Enciclopedia
 Publicaţia de căpătîi a Iluminismului a Enciclopedia, lucrare edidată de Denis Diderot şi Jean Rond d’
Alembert, în 17 volume de text şi 11 de ilustraţii, publicate între 1751 şi 1772.
 Enciclopedia a devenit importantă pentru democratizarea cunoaşterii ştiinţifice. Tehnologiei i se dă o
importanţă la fel de mare ca ştiinţelor pure sau filosofiei. Encicopedia a permis filosofilor iluminişti să-şi comunice
ideile unui public cât mai larg.
 Enciclopedia a adoptat un puternic punct de vedere editorial, opunându-se atât Bisericii, cât şi statului.
Revoluţia industrială
  În sec. XVIII, în unele ţări europene, în special în Anglia, a avut loc un proces de concentrare a atenţiei
asupra dezvoltării mecanismelor care să sporească viteza şi eficienţa muncii.
 Unele schimbări au fost determinate de împuţinarea resurselor naturale . De asemenea, comerţul a fost un
alt factor de influenţă (introducerea bumbacului din India şi Statele Unite). Treptat, a apărut o nouă clasă socială,
capitaliştii care au fost primii care au început să construiască fabrici.
 Dezvoltările tehnologice au condus la apariţia Revoluţiei Industriale care şi-a pus amprenta asupra ştiinţei.
Termenul de revoluţie industrială îl datorăm francezilor, care l-au introdus în vorbirea curentă, în secolul al XIX-lea,
ca o analogie la revoluţia lor politică.
 Interesul faţă de termodinamică s-a născut ca urmare a apariţiei motorului cu aburi. Au început să fie
formulate concepte noi, ca cel de lucru mecanic sau putere.
 Pe de altă parte a luat naştere, treptat, o industrie chimică bazată pe reacţii chimice şi nu atât pe procese
organice de genul fermentaţiei.
 Efectele asupra ştiinţei n-au fost mari, dar industrializarea a ridicat totuşi nişte probleme importante, de
ordin medical, de exemplu, legat în principal de condiţiile de muncă şi aglomeraţie.
Tehnologie
 Începutul sec. XVIII- Abraham Darby a descoperit cum se obţine oţelul utilizând cărbune în loc de lemn-
consecinţa, oţel mai ieftin;
 John Kay – suveica zburătoare, producţia a crescut;
 James Hargraves- maşina de filat;
 Richard Arkwrigt- războiul de ţesut hidraulic;
 Thomas Newcomen- a îmbunătăţit motorul cu aburi şi l-a folosit la drenarea apelor din mine;
 1765- James Watt – condensatorul de aburi care a sporit eficienţa motorului lui Newcomen;
 1781-James Watt a realizat un motor cu aburi care putea acţiona un alt mecanism;
1794- École Polytechnique din Paris.
Astronomia
 Telescoape mai bune au condus la dezvoltarea astronomiei poziţionale, la studierea stelelor îngemănate şi
la descoperirea lui Uranus şi a câtorva sateliţi planetari. William Herschel a fost primul care a emis ideea că Soarele
n-ar fi decât o stea care aparţine unui vast sistem stelar cunoscut sub numele de Calea Lactee. Calculând numărul
de stele existente pe diferite direcţii, el a încercat să determine forma galaxiei şi a ajuns la concluzia că seamănă cu
o piatră de moară cu Soarele în centru.
 Astronomia a profitat de pe urma teoriei gravitaţionale a lui Newton, începând de la progresele în
domeniul matematici şi până la precisele telescoape reflectoare.
 Pierre Simon Laplace – a soluţionat o serie de probleme mecanice şi a demonstrat stabilitatea
sistemului solar.
 Astronomii au abandonat ideea aristoteliană potrivit căreia totul este static în univers, adică, de la crearea
universului, până în prezent, acesta n-a suferit nici o schimbare.
 Kant şi Laplace au introdus conceptul de evoluţie a universului şi au formulat independent unul de altul, o
teorie referitoare la originea sistemului solar, cunoscută sub numele de ipoteza nebulară.
Biologia
 În sec. al XVIII-lea, clasificarea plantelor şi animalelor era încă văzută ca parte a istoriei naturale, o ştiinţă
care includea şi studiul mineralelor. Pe de altă parte, fiziologia animalelor şi plantelor aparţinea fizicii. În
Enciclopedie, zoologia, botanica şi medicina erau menţionate la categoria “domenii ale fizicii” şi trecute la capitolul
raţiune.
 Carl von Linné a început să modernizeze sistemul de clasificare a organismelor şi a introdus sistemul binar
pentru desemnarea speciilor – sistem în uz şi astăzi.
 Georges Cuvier a început clasificarea speciilor dispărute, în timp ce Jean Baptiste Lamarck a studiat
anatomia nevertebratelor.
Chimie
 În sec. XVIII realizările din domeniul chimiei au fost relativ modeste. Revoluţia ştiinţifică în acest domeniu a
debutat abia la finele sec. XVIII odată cu apariţia lucrărilor lui Antoine-Laurent Lavoisier, Henry Cavendish şi John
Dalton.
  Lavoisier a propus o nouă teorie a combustiei, deschinzând drumul către o rapidă dezvoltare a chimiei în
primii ani ai sec. XIX.
 În acelaşi timp, John Dalton şi-a expus teoria atomică, devenită apoi baza noii chimii.
Stiinta pamantului
 Unul din rezultatele Revoluţiei Industriale a fost sporirea efortului de prospectare a resurselor de cărbune şi
minereuri. Aceasta a stimulat interesul oamenilor pentru studiul fosilelor şi rocilor, dând naştere unei noi ştiinţe,
geologia.
 Până către mij. sec. XVIII, s-a crezut că fosilele şi rocile s-au depus ca urmare a potopului lui Noe care, aşa
cum se credea, acoperise întreaga planetă. Totuşi au fost şi oameni de ştiinţă care au atras atenţia asupra
imposibilităţii depunerii unor straturi atât de groase de fosile în cele 150 de zile, cât se presupune că a durat Potopul
 Naturalistul francez Buffon credea că Pământul avea 80000 de ani în loc de 6000, cifră rezultată totuşi din
Vechiul Testament şi general acceptată. De asemenea, Buffon a respins ideea că potopul lui Noe ar fi responsabil de
existenţa fosilelor, dar a trebuit să-şi retragă scrierile pe această temă din cauza reacţiei negative a Bisericii.
 Abraham Gottlob Werner, profesor de mineralogie la Freiberg, a fost primul care a introdus cercetarea
sistematică în mineralogie. El a arătat că rocile se formează strat cu strat, cele mai vârstnice aflându-se la bază, iar
cele mai tinere, deasupra. El a susţinut că, în trecut, suprafaţa Pământului a fost acoperită de o mare nămoloasă şi a
afirmat că crusta Pământului a luat naştere prin depozitarea materiilor aflate în suspensie în apă (teoria neptunistă).
 Teoria vulcanistă- susţinea ideea că straturile de roci de la suprafaţa Pământului erau rezultatul exclusiv
al activităţii vulcanice.
 Teoria Plutonistă- formulată de James Hutton, care a acceptat natura vulcanică a unor roci, dar a susţinut
şi ideea sedimentării ca proces de formare a altora.
 Hutton a lansat ideea că Pământul s-a format de către aceleaşi forţe active şi astăzi, în principal, cele
vulcanice şi cele de eroziune.
Fizica
 Fizica newtoniană a fost acceptată şi în Franţa deoarece prevăzuse corect atât forma Pământului, mai teşit
la poli, cât şi întoarcerea cometei Halley;
 Leonhard Euler a fost primul care a introdus noţiunea de coordonate ale unui corp, un sistem matematic
care permite analiza mişcării complexe a acestuia, cum ar fi căderea unei foarfeci în spaţiu;
 Lagrange a îmbunătăţit sistemul de coordonate al lui Euler, făcându-l să poată fi aplicat unor grupuri de mai
multe corpuri aflate simultan în mişcare.
Medicina
 În domeniul ştiinţelor medicale s-au făcut paşi importanţi. Pentru fiziologie, un progres semnificativ s-a făcut
prin publicarea, în 1775, a enciclopediei medicale Elementa psysiologicae de Albrecht von Haller. Acesta a fost
începutul dezvoltării fiziologiei moderne ca ştiinţă independentă. Prin 1800, Francois-Xavier Bichat a pus bazele
histologiei - studiul ţesuturilor organismelor vii.
 La finele sec. XVIII, Edward Jenner a introdus vaccinul preventiv contra variolei, prima metodă medicală
reuşită de luptă pe scară largă împotriva molimelor.

Istoria ştiinţei şi tehnicii

Ştiinţa greacă şi elenistică
Primele observaţii cu caracter ştiinţific datează dinainte de apariţia scrisului şi au constat în picturile
rupestre şi scrijeliturile regulate făcute pe oase şi coarne de animal.
Scopul lor viza ciclicitatea anotimpurilor şi principalele momente ale anului
Activităţile cu caracter pseudo-ştiinţific al omului preistoric au fost numeroase şi s-au păstrat sub forma
vestigiilor megalitice (Stonehenge-Marea Britanie).
Poziţionarea blocurilor de piatră , circulară la Stonehenge, sugerează că cei care le-au aşezat aveau
cunoştiinţe matematice .
Zorii ştiinţei au legătură cu filosofia presocratică a naturii, teorie care reprezintă una din primele încercări ale
omului de a aborda raţional natura.
Ştiinţa care prezintă o imagine organizată a universului s-a dezvoltat odată cu naşterea civilizaţiei greceşti.
Grecii au perfecţionarea unor instituţii cum ar fi Academia, Liceul şi Muzeul; aceste instituţii au prestat activităţi de
cercetare ştiinţifică. Cum Academia şi Liceul au fost închise în 529 d.Hr., iar Muzeul a fost distrus cam în aceeaşi
perioadă, din acel moment era grecească în istoria ştiinţei a luat sfârşit. Totuşi, timp de o mie de ani sau chiar mai
mult, scrierile greceşti au continuat să aibă o mare influenţă asupra omenirii.
Originea stiintei
Ştiinţa greacă ar putea să fie o continuare a ideilor şi practicilor dezvoltate de egipteni şi babilonieni, însă
grecii au fost primii care au încercat să găsească, dincolo de simplele observaţii, principiile generale care stau la
baza universului. Până la ei, ştiinţa, aşa cum era practicată în Babilon şi în Egipt, consta în special dintr-o colecţie de
observaţii şi recomandări necesare aplicaţiilor practice.
În sec. VI î.Hr., primii filosofi ionieni - Tales, Anaximandros şi Anaximenes - au început să facă speculaţii
referitor la natură.
Filosofia speculativă a fost elementul nou adus de gândirea greacească. Grecii s-au detaşat de observaţii,
încercând să formuleze teorii generale care explicau universul. Căutările filosofilor de a înţelege nu au izvorât din
religie sau din necesitatea unor aplicaţii practice; ele s-au bazat în totalitate pe dorinţa de a şti şi de a pricepe. Grecii
au fost primii care au introdus metodologia ştiinţifică, deşi atunci ea se baza pe constatări şi raţionamente, fără a face
apel la experimentarea sistematică. (Pitagora -a făcut testul corzilor de arc, investigând influenţa lungimii corzii
asupra distanţei de aruncare a săgeţii; Empedocle a demonstrat că aerul este materie prin afundarea unui tub închis
la un capăt).
De ce a luat naştere ştiinţa în Grecia? În primul rând, pentru că grecii au colonizat alte teritorii unde au
întâlnit mituri care explicau fenomenele naturale altfel decât ale lor. În al doilea rând, deşi erau credincioşi, grecii nu
au avut un cler bine organizat şi o ierarhie monahală monolitică. Ştiinţa, care în Egipt şi Babilon era, în special în
mâinile preoţilor, în Grecia era o mişcare laică. Religia grecească nu formulase o teorie a creaţiei, de aceea, într-un
fel, ştiinţa a jucat rolul religiei, lansând teorii asupra originii fenomenelor. Cu toate acestea, în decursul secolului V î.
Hr., Când atitudinea ateistă a filosofilor a devenit un punct de litigiu, între religie şi filosofie au apărut conflicte.
Acestea s-au materializat în condamnarea lui Anaxagora, care a fost exilat din Atena, în condamnarea la moarte a lui
Socrate şi chiar în atacuri la persoana lui Aristotel.
Dezvoltarea şi declinul ştiinţei greceşti
Cultura grecească şi gândirea ştiinţifică s-au dezvoltat mai întâi pe coasta ioniană a Asiei mici, pentru ca
apoi să să se răspândească în insulele din Marea Egee şi în coloniile greceşti din sudul Italiei.
Ştiinţa ioniană timpurie a fost materialistă. Atomiştii ( Leucip şi Democrit) au fost convinşi de faptul că
realitatea este formată numai şi numai din materie. Pentru pitagoricieni însă, universul se regăsea în formă şi număr.
Ideile pitagoreice au influenţat puternic şcoala lui Platon, iar gândirea ştiinţifică a devenit metafizică.
Începând din sec. IV î.Hr. Atena a devenit centru activităţii intelectuale greceşti. Aristotel, care a condus
Liceul din Atena, a fost cel mai important om de ştiinţă al Greciei antice. El a fost primul filosof al ştiinţei, introducând
metoda inductiv-deductivă, o metodă ştiinţifică care joacă încă un rol în gândirea ştiinţifică actuală. Aristotel susţine
că un cercetător al naturii ar trebui să deducă principiile generale din observaţii – faza inductivă; apoi să explice
observaţiile deducându-le din principiile generale - faza deductivă.
Cucerirea romană a lumii greceşti a dus la declinul ştiinţei. Un al factor care a contribuit la declinul ştiinţei a
fost apariţia şi dezvoltarea Bisericii creştine.
Învăţămintele Bisericii nu favorizau cunoaşterea empirică din mai multe motive. În timpul primului mileniu al
creştinătăţii, mulţi credeau că sfârşitul lumii este foarte aproape, astfel că cercetarea sistemului de funcţionare a
universului avea să fie descurajat. Biserica creştină timpurie a preluat şi perfecţionat ideile lui Platon şi Aristotel,
astfel că perspectiva platoniciană asupra lumii, metafizică şi idealistă, care se găse ala hotarele misticismului, lăsând
puţin loc observaţiilor şi experimentărilor concrete, a devenit un mod de gândire impus de teologia creştină. Punctul
de vedere creştin asupra vieţii descuraja seculara dorinţă de cunoaştere a grecilor din cauză că se considera că
această cunoaştere nu ajută în viaţa de apoi. Cunoaştearea şi ştiinţa au ajuns să fie asociate cu păgânismul.
Astronomia
Grecii, spre deosebire de babilonieni, care credeau că corpurile cereşti sunt zei, au încercat să dea
explicaţii fizice fenomenelor cereşti observate. În cultura greacă, astronomia nu a ocupat o poziţie centrală, ca în
cultura babiloniană.Grecii au fost mai puţin practici şi observaţiilelor astronomice iniţiale au fost mai puţin precise
decât ale astronomilor mesopotamieni. Abia mai târziu astronomii greci au adus îmbunătăţiri rezultatelor obţinute de
mesopotamieni. Lipsa de interes în observarea atentă a fenomenelor s-a reflectat în confuziile calendaristice: fiecare
oraş grecesc socotea timpul în alt mod.
Interesul grecilor s-a concentrat asupra cosmologiei, astronomii lor creând o multitudine de modele
cosmologice.
Tales a presupus că Pământul plutea pe apă;
Anaximandros a crezut că Pământul este un disc suspendat în spaţiu; Pitagoricienii au lansat ideea că
Pământul se roteşte în jurul unui foc central, pe care nu-l identificau cu Soarele.
Parmennide din Eleea şi Pitagora din Samos au presupus că Pământul este sferic.
Aristotel a fost convins că Pământul este centrul Universului.
Aristarh din Samos a contestat ideea lui Aristotel şi a altor susţinători a acesteia şi apropus un model în care
Soarele era în centrul Universului, celelalte planete rotindu-se în jurul lui.Ideea lui Aristarh nu a fost îmbrăţişată de
toţi, universul geocentric al lui Aristotel, adoptat de astronomul alexandrin Ptolemeu, a rămas valabil până în epoca
renascentistă.
Astronomii elenişti au calcualat corect mărimea Pământului şi distanţa până la Lună.
au reuşit să stabilească poziţiile pe care urmau să le ocupe planetele la un
Sistemul de mişcare planetară, dezvoltat de Hiparh şi perfecţionat de Ptolemeu, a constituit realizarea
astronomică dominantă pentru o perioadă de peste 1000 de ani, când a fost înlocuit de sistemul lui Copernic, Kepler
şi Newton.
Stiintele naturii
Aristotel – părintele ştiinţei vieţii.
A inaugurat direcţii noi în domeniul ştiinţelor (geografie, biologie, logică, fizică).
Are meritul de a fi susţinut ideea că orice fenomen natural are o cauză care poate fi explicată raţional.
Pentru el observaţia sistemică a reprezentat metoda de bază în ceea ce priveşte investigarea naturii.
A realizat o primă clasificare a plantelor şi animalelor. Animalele le-a clasificat în animale cu şi fără sistem
circulator.
Astfel, Aristotel a clasificat organismele, ierarhizându-le începând de la cele imperfecte (plantele) la cele
perfecte (oamenii). A studiat peste 540 de specii şi a comparat, prin disecţie, anatomia a 48 de specii.
Aristotel - fondatorul embriologiei comparate. Principala sa contribuţie constă în faptul că a fost primul
care a susţinut că, în procesul procreaţiei, contribuţia mamei este la fel de importantă ca cea a tatălui. Înainte de
el, părerea generală acceptată a grecilor era că bărbatul furniza sămânţa care se transforma într-o nouă fiinţă, iar
rolul femeii în raport cu sămânţa era similar celui jucat de sol în raport cu sămânţa unei plante.
Teofrast, succesorul lui Aristotel la conducerea Liceului, a continuat metoda de observare şi clasificare a
predecesorului său, însă numai pentru plante.
El a descris şi catalogat un număr mare de plante, inventând numeroşi termeni în domeniul botanicii.
Medicina
Mulţi filosofi greci erau fie medici, fie interesaţi de medicină.
Alcmeon este considerat de mulţi adevăratul fondator al medicinii; el este cel care a descoperit că
întreaga activitate a corpului uman este coordonată de către creier.
Hiprocrat din Kos este cel mai cunoscut medic,. Hipocrat şi discipolii săi au explicat stările de sănătate şi
boală printr-o balanţă a “dispoziţiei”, teorie care a rămas neschimbată timp de mai multe secole şi care, în cele din
urmă, a împiedicat dezvoltarea.
Observarea atentă a cursului unei boli, ca şi puterea vindecătoare a naturii au căpătat importanţă. Se
prescriau ierburi, masaje, diete şi băi cu tratamente ale diferitelor boli, fără a se renunţa la tratamentele psihomatice.
Herofilos din Chalcedon a studiat funcţiile creierului şi ale nervilor şi a fost primul care a făcut distinţia între
artere şi vene.
Matematica
Matematica a fost cea mai importantă ramură a ştiinţei pentru greci. Motivaţia se află în faptul că ea se
bazează în totalitate pe raţionamente - activitate ştiinţifică preferată de greci - fără a necesita observaţii şi
experimentări, ca medicina.
 Tales, familiarizat cu matematica egipteană, a fost primul care a formulat legile matematice generale care
stau la baza măsurătorii şi care a demonstrat teoremele geometriei, motiv pentru care este considerat fondatorul
acesteia.
A încercat să explice toate fenomenele observate prin schimbările unei singure substanţe, apa.
Şcoala lui Pitagora (sec. V î.Hr.) – a fost dedicată ştiinţei, matematica ocupând un loc central (teoria
numerelor și a armoniei . Pitagora a fost convins că “ordinea naturală” poate fi exprimată prin numere
Platon, deşi nu era matematician, considera că geometria stă la baza studierii oricărei ştiinţe. Elevii lui
Platon, Theaetetus şi Eudoxus, au dezvoltat teoria măsurilor incomensurabile, respectiv teoria proporţiilor. De
asemenea, Menechmus a făcut primul studiu al secţiunilor conice – elipse, parabole şi hiperbole- o clasă de curbe
care mai târziu s-a dovedit de maximă importanţă pentru astronomi şi fizicieni.
Geometria a atins culmea dezvoltării odată cu alexandrinul Euclid. El a fost autorul Elementelor, un set de
13 cărţi care însumau şi organizau gândirea greacă asupra geometriei. Elementele sunt o construcţie matematică
coerentă, bazată pe un număr mic de axiome din care, prin aplicarea unei legi pur logice, derivă o mulţime de
propoziţii. Aceste volume au stat la baza predării geometriei în şcoli până în cursul sec. XX.
Arhimede – a fost atât un mare fizician cât şi unul dintre cei mai mari matematicieni ai antichităţii (mecanica
fluidelor şi geometria).
Dintre realizările sale amintim:demonstrarea faptului că orice număr, oricât de mare, poate fi scris; găsirea
proprietăţilor spiralelor; utilizarea metodei eliminării succesive a ipotezelor; găsirea raportului dintre volumele
diferitelor corpuri geometrice ( a demonstrat că volumul unei sfere este egal cu 2/3 din volumul unui cilindru a
cărei înălţime este egală cu diametrul sferei şi a cărui rază este egală cu raza sferei).
Stiintele fizico-chimice
Natura substanţei sau substanţelor care stau la baza materiei a fost una din primele probleme ale filosofilor
greci din perioada timpurie.
Tales credea că apa este constituentul principal al materiei în general, în timp ce alţii considerau că acest
constituent este focul sau aerul.
Democrit este cel care a susţinut că materia este făcută din atomi.
Empedocle a introdus noţiunea de elemente.
Ideile pe care le-au introdus grecii cu privire la materie s-au bazat mai degrabă pe speculaţii filosofice decât
pe observare şi experiment.
Cu toate acestea, descoperirile din domeniul fizicii şi chimiei, făcute pe parcursul secolului XIX şi începutul
secolului XX au demonstrat că acestea nu erau departe de adevăr.
Arhimede este primul care a stabilit legile matematice de mişcare a pârghiilor. Totodată, el a dezvoltat
primele aplicaţii ale hidrostaticii, arătând că un corp scufundat într-un lichid dislocă o cantitate de lichid egală cu
propria sa masă.
Tehnica
Societatea antică, bazată pe sclavie, nu a stimulat dezvoltarea tehnicii pentru uşurarea muncii.
Ctebios – fondatorul şcolii alexandrine de inginerie a realizat o serie de invenţii despre care avem
cunoştiinţă prin intermediul lui Filon din Bizanţ (pompă de presiune, un ceas mecanic şi o orgă, ambele acţionate
hidraulic).
Heron din Alexandria a descris o serie de automate şi a făcut experienţe cu motoare – machetă cu aburi.
Arhimede a aplicat principiile ştiinţei în domeniul tehnicii (şurubul arhimedic- un dispozitiv necesar ridicării
apei în sistemele de irigaţii).
Epalinos din Megara – a realizat primul tunel de transportare a apei printr-un munte.
 Istoria creaţiei ştiinţifice şi tehnice româneşti
1.Epoca antică
 Pe teritoriul României – descoperiri arheologice – cuptoare pentru reducerea minereurilor de fier (Bezid-MS;
Doboşeni-CV, Grădiştea MUncelului-HD, Cireşu- MH, Baia de Fier –GJ, Teiu, Burdea-AG, Bragadiru- BUcureşti,
Histria-CT);
 Specializarea a meşteşugurilor (lemnari, giuvaergii, olari)
 Agricultura – ocupaţie de bază, împreună cu creşterea vitelor. Se introduc în cultură ovăzul (400 î. Hr.) şi
secara (c. 200 î. Hr.).
 Se introduce roata olarului rapidă (de picior). Arderea produselor ceramice se făcea în cuptoare cu
reverberaţie
 Din sec. V-III î.Hr. sunt atestate monedele pe teritoriul României (Hristria, Callatis, Tomis). Din sec. III î. Hr.
Apar primele monede daco-getice, imitate după cele macedoniene emise de Filip al II-lea.
 Începând din sec. II î. Hr. Se introduce pe teritoriul actual al Dobrogei sistemul roman de greutăţi, sistemul
duodecimal a cărui unitate de măsură este livra (c. 327 g.), împărţită în 12 uncii.
 Din perioada statului dac condus de Burebista – instalaţii de captare şi păstrare a apei de băut – cisterna de
la Blidaru, sistemul de conducere şi de decantare a apei de băut de la Sarmisegetusa);
 Murus Dacicus- zid fără mortar, de mare rezistenţă, gros de circa 3 m, cu paramente din blocuri de piatră
legate prin bârne de lemn. Între cele două paramente se adăuga umplutură de pământ şi piatră nefasonată
 C. 100- Grădiştea Muncelului- trusă chirurgicală cu instrumentar apărţinând unui vindecător dac;
 Sec. I-II – Tomis – ateliere de sticlărie şi trei cuptoare pentru topit sticla. Obiecte de sticlărie s-au găsit pe
teritoriul Daciei şi mai înainte, dar nu erau produse locale
 După ocuparea Daciei, romanii au folosit în scopuri medicinale apele termale de la Băile Herculane;
 Sec. II-III- la Tomis şi la Sucidava s-au descoperit în morminte ulcele cu urne de smoală, dovadă a
cunoaşterii ţiţeiului oxidat;
 Mori de apă – fie realizate de localnici, fie introduse de colonişti;
 102-105- Apolodor din Damasc construieşte podul de la Drobeta, lung de 1135 şi lat de 18 m, din care 14
m lăţime carosabilă. Podul a fost executat din zidărie de piatră
 109 - inaugurat, la Adamclisi, Tropaum Traiani, unul din cele mai vechi monumente de pe teritoril ţării;
 C. 200 – sunt atestaţi, în Dacia, medici militari şi oculişti romani;
 246- împăratul Marcus Iulius Philippus (Filip Arabul) acordă Daciei dreptul de a emite monedă proprie de
bronz; emisiunile au durat pănă în 256.
 284-305 – în timpul lui Diocleţian a fost redactată, după o hartă din vremea lui Caracalla (211-217), lucrarea
Itinerarium Antonini, în care sunt amintite drumurile din Dacia, precum şi cetăţile de pe malul drept al Dunării şi de pe
ţărmul M. Negre, distanţa dintre aceste fiind indicataă în mii de paşi romani.
 525 – Dionisie cel Mic, originar din Dobrogea, călugăr la Roma între 500 şi 545, propune patriarhului din
Constantinopol calcularea erei noastre începând simbolic cu naşterea lui Isus Hristos, separând anii de dinaintea erei
creştine de cei din era creştină.
2. Perioada medievală
 860- Chiril şi Metodiu au creat, pe baza alfabetului grecesc, alfabetul chirilic.
 Sec. XI-XII- este construită biserica din comuna Gurasada (HD), care iniţial avea o singură încăpere,
formată din 4 abside, dar căreia i s-au adăugat, în jurul anului 1250, s-au adăugat alte încăperi şi un turn-clopotniţă
de factură romano-gotică. Este considerată una din cele mai reprezentative opere ale arhitecturii româneşti de zid.
  Sec. XIV- primele indicii despre exploatarea sării la Ocna Mureş (AB). Tot în acest secol sunt introduse
roata de tors şi cea de depănat, bazate pe principiul bielă-manivelă.
 Este cunoscută construcţia morilor de apă româneşti, numite “Mori cu roţi cu făcaie (căuşe)”, considerate ca
un strămoş al turbinei hidraulice, inventată în 1884 de ing. american Lester Allen Pelton.
 1349 – începe construirea bisericii romano-catolice Sf. Mihail din Cluj, terminată către anul 1500, îmbănând
stilul gotic matur cu cel târiu, edificiul reprezintă unul din cele mai valoroase edificii de acest stil din ţara noastră.
 1373- sculptorii clujeni Martin şi Gheorghe execută statuia “Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul”, aşezată în
piaţa domului Sf. Vitus din Praga
 Finele sec. XIV- în centrele minere din Transilvania era folosit un vagonet de lemn, pe şine de lemn. Este
unul din primele vehicule pe şine din istoria transporturilor, cuprinzând primul macaz.
 Tot din această perioadă se pomeneşte de utilizarea explozivilor în lucrările miniere.
 Tot din această perioadă sunt şi o serie de realizări hidrotehnice. Astfel, în timpul domniei lui Mircea cel
Bătrân, la Nucet (DB), s- realizat un lac artificial, în lungime de 15 km, cu adâncimi între 3-8m.
 În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, construcţia unei estacade pe braţul Chilia, menită să bareze
pătrunderea pe fluviu a unor vase duşmane.
 În timpul domniei lui Ştefan cel Mare s-a realizat o abatere de amploare a apelor Siretului, în scopuri
strategice.
 O remarcabilă realizare tehnică a perioadei o reprezintă coloranţii folosiţi la pictarea frescelor exterioare ale
bisericilor medievale din Bucovina şi nordul Moldovei.
 Bisericile înalte de lemn din MM şi BH, construite fără nici un cui de fier, cu bolţi semicilindrice din panouri
curbe şi chiar cupole cu nervuri-performanţe de excepţie ale mecanicii şi ştiinţei constructive populare .
 Sec. XV aduce primii creatori identificaţi, pe diferite construcţii şi obiecte apar primele “semne de meşter”,
care marchează ieşirea din anonimat
 Orban “dacul” – a construit primele tunuri de mari dimensiuni, care au contribuit decisiv, prin sfărâmarea
zidurilor, la căderea Constantinopolului, în 1453.
 Ioan Vitez (1408-1462), episcop de Oradea – creatorul primului observator astronomic de pe teritoriul
României..
 Israel Hubner – a elaborat la Sibiu un sistem al Lumii, care conţinea o serie de idei valoroase ale timpului
său: universul este conceput a nu avea nici un centru şi a se afla în extindere continuă; soarele şi sitemul solar erau
considerate a parcurge orbite “ovale” (eliptice) şi nu circulare, cum considerase Copernic.
 Conrad Haas –pirotehnician din Sibiu (1509-1579), precursor al astronauticii, care a conceput cel dinâi
racheta cu două sau cu trei trepte de aprindere, dotate cu mecanisme de ghidare şi aripioare de stabilizare în forma
delta în coada vehiculelor, specifice radiotehnicii contemporane. Drept combustibil indica diferite tipuri de pulberi, dar
şi alcool.A fost şi autorul unor studii de balistică.
 Sec. XVI - episcopul Siluan (mănăstirea Putna)- pentru a a calculat căderea sărbătorilor pascale pe mai
multe secole, a întreprins complicate calcule astronomice.
 La puţin timp după ce William Harvey a descoperit circulaţia sângelui (1628), mai mulţi învăţaţi difuzează
descoperirea în Ţările Române – Alexandru Mavrocordat Exaporitul (1641-1709) – mănăstirea Neamţ.
 Călugărul Teodosie execută schiţe anatomice foarte precise, pentru lucrări medicale.
 O serie de cărturari îşi desfăşoară activitatea în cadrul academiilor domneşti de la Iaşi şi Bucureşti, printre ei
numărându-se şi Nicolae Chiriac-Cercel, matematician, fizician şi filozof, cel care a introdus în Ţările române
principiile mecanicii newtoniene.
  Importante observaţii geografice despre spaţiul carpato-danubiană-pontic le găsim în operele iluminisţilor
transilvăneni Nicolaus Olahus (1493-1568) şi Johannes Honterus (1498-1549), ultimul fiind autorul unui manual de
astronomie în versuri, foarte răspândit în Europa.
 Sec. XVI- este înfiinţată la Braşov cea dântâi fabrică de hârtie din sud-estul Europei, din a cărei producţie
ne-au rămas primele foi cu filigran.
 Nicolae Milescu (1636-1708) – geograf, matematician şi naturalist, explorator al Siberiei şi călător în China,
care a elaborat opere de mare valoare cartografică, etnografică şi descriptivă în cercetarea Asiei, cu descoperiri
geografice în Siberia, autor al primei cărţi de aritmetică scrisă de un român (1672).
 Constantin Cantacuzino (1650-1716) – istoric, diplomat şi geograf. A tipărit, în 1700, la Padova harta
Munteniei şi care cuprindea preţioase elemente de geografie fizică, economică, politică şi arheologică. Este prima
realizare românească de geografie istorică.
 Dimitrie Cantemir (1673-1723) – autorul primei monografii geografice româneşti, privitoare la Moldova,
însoţită de o hartă detaliată, precum şi al unor hărţi amănunţite ale Constantinopolului şi ale câtorva regiuni
caucaziene.
 Are lucrări şi observaţii de chimie, mineralogie şi fizică, ştiinţe în care s-a situat pe poziţiile înaintate ale
vremii. A susţinut alcătuirea materiei din atomi şi a elaborat cea mai veche lucrare românească de chimie, 1701.
Cunoştea 11 limbi străine şi a inventat un original sistem de notare a muzicii turceşti.
 Epoca modernă
 Primele forme ale industrializării
 Topitoarele de aramă de la Baia de Aramă (MH), descrise de arhidiaconul Paul de Alep, care le-a vizitat la
mij.sec. al XVII-lea.
 Primele mori de hârtie apar în Ţările Române în sec. al XVI-lea, în acelaşi veac când începe producţia de
hârtie în Olanda, Danemarca, Suedia şi Austria.
 Primele sticlării ajung să producă, în Muntenia, în sec. XVII. Se folosea, ca forţă motrice, energia apei,
captată prin instalaţii ingenioase, de producţie locală.
 În prima jumătate a sec. al XVIII-lea, este iniţiată producţia industrială a fierului prin construirea primelor
furnale (cu mangal) la Oraviţa (1718) şi Bocşa (1719), în Banat.
 În a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, în Moldova şi Muntenia, apar o serie de întreprinderi producătoare de
postav, la Chipereşti (1764) şi Pociovalişte (1766).
 Dezvoltarea activităţii miniere, în zona Banatului, a dus la organizarea unei şcoli de mine şi metalurgie, în
1729 la Oraviţa, transferată în 1789 la Reşiţa.
Creaţia tehnico-ştiinţifică în sec. XIX
 Progresul tehnic în acest secol este mai mult decât evident, prin introducerea unor înnoiri fundamentale.
Este introdusă maşina cu aburi (c.1838, în Muntenia şi Transilvania, şi din 1846, în Moldova).
 Tot în această perioadă începe exploatarea pe scară largă (c.1848) a marelui bazin carbonifer al Văii Jiului.
 1844 – Bucureşti-începe să funcţioneze prima turnătorie de fontă
 1845- se introduce pentru prima dată la noi, procedeul laminării iar, în perioada 1857-1861, se construiesc
primele furnale înalte de mare capacitate
 1868 – introduse convertizoarele Bessemer, la numai 12 ani de la apariţia acestui agregat pe plan mondial.
 1831 – statistică – menţiona existeaţa, în Bucureşti, a 100 de fabrici.
 1832 – Moldova – consemnate 887 de înreprinderi
 Dezvoltarea căilor ferate (C.F.)
 Construirea reţelei de C.F a fost impusă de nevoi economice.
 1847-1856 – linia Oraviţa- Baziaş.
  1869 – liniile Bucureşti – Giurgiu, Suceava-Roman.
 La finele sec. XIX, reţeaua de căi ferate număra nu mai puţin de 2300 de KM.
 Paralel cu acţiunea de construire a reţelei de CF au fost realizate şi alte lucrări de înaltă calificare –
viaducte, poduri, tunele.
 1890 – se introduce prima instalaţie de centralizare mecanizată a semnalizărilor
 Realizări în domeniul aviaţiei
 1875- profesorul de gimnastică Spinzi realizează un planor construit după proiectul principelui Grigore
Sturdza
 1884 – ţăranul Ion Stoica din Ormindea-Zarand realizează o serie de aeromodele.
 1880 – Mihail Brăneanu, realizează un proiect de dirijabil propulsat de două roţi cu palete laterale
 1883- căpitanul Gh. Ferechide concepe un dirijabil de formă lenticulară propulsat de zbaturi.
 1886 –Alexandru Ciurcu împreună cu francezul Just Buisson concep şi construiesc primul motor termic cu
reacţie destinat aviaţiei civile
 Alte progrese tehnice
 1853- telegraful electric
 1882 – generatorul electric pentru iluminat
 1827 –Petrache Poenaru obţinea de la guvernul francez cel dintâi brevet românesc de invenţie, pentru un
instrument precursor tocului cu rezervor, dotat cu un rezervor de cerneală şi piston
 1836 -Ion Irimie-Irinyi, din Bihor, realizează primele chibrituri cu fosfor şi ulterior întemeiază o fabrică de
chibrituri.
 1842- Ruşchiţa – concepută şi pusă în funcţiune o instalaţie pentru zdrobirea minereului denumită “motorul
cu coloană de apă”. Forţa apei punea în mişcare 24 de săgeţi, îngenios cuplate, care loveau minereul.
 1857 – Ploieşti – a intrat în funcţiune cea dintâi rafinărie de petrol din lume. Procedeul de producţie a fost
pus la punct de trei români, printre care chimistul Alexe MArin.
 1857 – Bucureşti – primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant .
 1884 – Timişoara – primul oraş din Europa cu străzile iluminate electric.
 1895 - Anghel Saligny – Cernavodă, cel dintâi pod din oţel acid, al treilea ca lungime din lume şi cel mai
lung din Europa continentală la acea vreme.
 1895 – Dragomir Hurmuzescu – realzează un dinam de tensiune ridicată (3000 de volţi, în condiţiile în care
dinamurile nu treceau de 1500 de volţi).
 1919- Reşiţa – începe fabricarea maşinilor electrice
 1919 – ing. Ion Constantinescu inventează şi brevetează, la Paris aparatul teletipografic, care stă la baza
teleimprimatoarelor moderne.
 1919-1922- Traian Vuia construieşte, în Franţa, elicopterele Vuia-1 şi Vuia – 2 care experimentează
rotoarele portante şi stabilitatea acestor aparate. În primul caz foloseşte pentru antrenarea motorului forţa musculară
imprimată prin pedalare, iar în al doile caz, în 1922, un motor cu abur de 16 CP.
 1921-1923 – ing. George de Bothezat, inventator american de origine română, construieşte la Dayton, un
elicopter cu patru rotoare portante, fiecare cu 6 pale, antrenate de un motor de 170 CP.
Epoca contemporană
 Perioada interbelică1922- Bucureşti începe construirea uzinelor N. Malaxa, pentru repararea materialului
rulant, potrivit planurilor arhitectului Horia Creangă, care, prin această lucrare a pus bazele unei arhitecturi industriale
româneşti.
 1922-1923 – Floreşti (PH)- construită şi dată în exploatare o termocentrală electrică, cu turbine de abur în
condensaţie, alimentate cu gaze şi păcură, proiectată pentru o putere de 6300 de kW.
  1923 – Ing. Aurel Persu realizează primul automobil cu forme aerodinamice corecte (avea caroseria de
forma unei picături de apă în cădere), pe care îl brevetează, în 1924 în Germania şi apoi în alte ţări.
 1923- fizicianul Hermann Oberth îşi publică teza de doctorat, avâd ca subiect racheta pentru pasageri care
funcţiona cu combustibil lichid.
 1925 – Ing. Radu Stoika realizează primul hidroavion românesc, construit pentru mări cu valuri toroidale
(scurte, de formă concavă), cum este M. Neagră.
 1926- se inaugurează prima linie aeriană internă, Bucureşti- Galaţi.
 1927 – prima fotografie aeriană a Bucureştiului.
 1929 – ing. Emil Prager iniţiază introducerea mecanizării construcţiilor prin folosirea de macarale mobile, de
pompe de beton, de aparate de torcreatat (1933), de previbratoare electrice (1936).

 1929 - Anastase Dragomir, inventează şi experimentează, la Paris-Orly, apoi la Bucureşti, celula

paraşutată, prima cabină catapultată.
 1932 – Henri Coandă definitivează cercetările asupra efectului care-i poartă numele, intuit încă din 1910 şi
care constă în devierea unui plan de fluide ce pătrunde în alt fluid în vecinătatea unui perete convex. Bazat pe acest
efect, în 1933, realizează şi experimentează primul model de disc zburător.
 1932- în baza încercărilor efectuate de un grup de tehnicieni români, s- a realizat în SUA un perforator de
sondă cu gloanţe, aprinderea explozibilului făcându-se de la suprafaţă prin cablul electric prin care era suspendat
perforatorul. Prima perforare prin acest dispozitiv a avut loc la Montebello (California), în decembrie 1932.
 1933 – inginerul Dorin Pavel elaborează planul general al amenajării forţelor hidraulice din România, în
cadrul căruia se prevedea costruirea a 570 de hidrocentrale.
 1934 – ing. Ion Basgan brevetează un nou sistem de foraj, care folosea transmiterea energiei sonice la
distanţă prin utilizarea prăjinilor grele proporţionale şi forajul rotativ simultan percutant, asigurând amortizarea
presiunilor. În 1937, invenţia a fost brevetată şi în SUA.
 1935 – Alexandru Papană, folosind un aparat IAR-16 a zburat la 11631 m, realizând primul record aviatic
mondial românesc.
 1936 – sub conducerea ing. Cornel Micloşi, se realizează în atelierele societăţii de tramvaie din Timişoara,
pentru prima dată în ţara noastră, o maşină de încercat materiale la tracţiune şi mai multe variante de maşini de
încercat la încovoiere cu momentul variabil.
 1936 – se introduce consumul de gaze lichefiate transportate în butelii.
 1937 – se introduce, pentru prima dată, havezele pentru tăierea sării, folosite atunci numai în minele de
cărbuni. Utilizarea acestor maşini a ridicat producţivitatea muncii de la 1-1,5 tone pe ciocănaş la minim 25 de tone
pe lucrător.
 1937 – IAR Braşov fabrică primul motor românesc pentru avioane (K-9).
 1938 – intra în funcţiune Fabrica de cauciuc din Băicoi, prima întreprindere de anvelope din ţara noastră.
 1938 – se înfiinţează, la Bucureşti, Biblioteca centrală universitară, cu filiale în centrele universitare din ţară.
 1938 – în cadrul publicaţiilor asociaţiei inginerilor Şcolii politehnice din Bucureşti, apare prima ediţie
prescurtată, în limba română a clasificării zecimale universale (CZU), imaginată în 1874 de bibliotecarul american
Melvill Deweg şi adptată necesităţilor internaţionale în 1895 de belgienii Henri Lafontaine şi Paul Otlet.
 1941-ing. Alexandru Rău obţine, pentru prima dată în ţara noastră, permangan electrothermic din minereul
de mangan extras la Iacobeni(SV).
 1941- Uzina chimico-metalurgică din Copşa Mică a produs, pentru prima dată în lume, formaldehidă prin
oxidarea directă a metanului.
  1943- se dă în folosinţă linia de CF Bucureşti-Urziceni-Făurei (139 de KM), pe traseul căreia se găseşte un
aliniament de 55 de KM, al doile ca lungime după cel de pe linia Bucureşti- Feteşti (77 km).
 1943-1944 –este cconstruită şi dată în funcţiune uzina metalurgică de la Colbaşi.
 Septembrie 1944 – a intrat în funcţiune uzina mecanică constructoare de maşini, din Câmpulung (AG), care
din 1957 începe să autovehicule proiectate şi construite integraş la uzina argeşeană (IMS, ARO);
 1947 – se produc primele tractoare româmeşti, la uzina “Tractorul” din Braşov (fostă IAR);
 1947-1950 – ing. Gh. Cartianu realizează prima instalaţie românească de emisie radio cu modulaţie de
frecvenţă;
 1948 – reforma învăţământului;
 1949 – Bucureşti- uzina de maşini agricole “Semănătoarea”
 1949 – Craiova – Uzina “Electroputere, care producea motoare electrice sincrone şi asincrone, aparate
electrice de înaltă tensiune, transformatoare electrice de mare putere, locomotive diesel electrice (din 1961) şi
locomotive electrice (din 1967);
 1949 – Bucureşti – prima fabrică de radioreceptoare din ţara noastră (“Radio popular, ulterior “Electronica”);
 1949 – ing. Dorin Pavel realizează, pe râul Bârzava, barajul Gozna. Primul mare baraj cu ancoramente din
ţaa noastră, de 48 m înălţime, care a format un lac cu un volum total de 11,5 milioane metri cubi, cea mai importantă
acumulare de apă la timpul respectiv.
Epoca contemporană. Epoca postbelică
 Începând din 1949 încep să se construiască o nouă serie de avioane:
 1949 – avioane de sport şi turism
 1950 – avioane de şcoală, antrenament şi acrobaţie
 1953 – sanitare
 1955 – de transporturi uşoare
 1956-1957 – avioane cu reacţie, de şcoală şi antrenament
 1967- avioane utilitare;
 1970 – avioane pentru misiuni agricole;
 1974 - elicoptere, hidroavioane;
 După 1980 – AVIOANE MARI DE PASAGERI, ROMBAC 1-11
 1950-1952 – începe la Ocna-Mureş exploatarea sării în soluţii prin sonde săpate de la suprafaţă sau din
goluri subterane ale salinei (metoda, invenţie românească a unei echipe conduse de ing. Vasile Dima, avea să fie
extinsă şi la salinele Ocnele MAri (VL) şi Tg. Ocna (BC).
 1951 – i-a fiinţă Institutul Politehnic din Galaţi, în vederea pregătirii de ingineri pentru construcţiile navale,
CM, frigotehnie, tehnologia produselor alimentare, piscicultură şi stuficultură. În 1974, împreună cu Institutul
pedagogic au format Universitatea din Galaţi.
 1952- Şcoala superioară de arhitectură, înfiinţată în 1904, se transformă în Institutul de Arhitectură “Ion
Mincu”.
 1953 – ia fiinţă fabrica de rulmenţi din Bârlad. Rulmenţi se produceau în românia din 1949, în cantităţi
reduse, la uzina “ Steagul Roşu”, din Braşov, care funcţiona din 1928 sub numele de “Astra”. În 1973 este înfiinţată
o fabrică similară la Alexandria.
 1953 – a intrat în funcţiune uzina “Autobuzul” care în primii ani a fabricat batoze iar din 1956 autobuze şi
troleibuze.
 1954 – Uzina “Metalotehnica” din Tg. Mureş se produc, pentru prima dată în ţara noastră, maşini de cusut
de tip industrial.
  1954- uzina “Steagul roşu” din Braşov, se fabrică primele autocamioane româneşti de 4 t (SR-101),
realizate după autocamionul sovietic ZIS-150 (SR-131- Carpaţi, SR-113 – Bucegi, autobasculanta DAC).
 1954-1960- se realizează sistemul energetic naţional unic, prin interconectarea sistemelor regionale, care
funcţionaseră izolat.
 1955 – intră în funcţiune Fabrica de antibiotice de la Iaşi;
 1957 – este pus la punct şi intră în funcţiune primul calculator electronic românesc, CIFA 1, construit la
Institutul de fizică atomică, sub conducerea ing. Victor Toma. Era prevăzut cu 1500 de tuburi electronice şi 250 de
diode de germaniu. Era un calculator universal de tip paralel, care lucra în sistem de calcul binar şi executa
aproximativ 50 de operaţii pe secundă.
 În 1969 – calculatorul “Sembau”, construit în colaborare cu Bulgaria, a fost prezentat la expoziţia
economică de la Sofia.
 1958 – intră în funcţiune primul accelerator de particule din ţara noastră, la Institutul de fizică atomică.
 1958 – Justin Capră concepe şi experimentează, pentru prima dată în lume, la Băicoi (PH), un aparat de
zbor individual (rucsacul zburător).