Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Arestarea preventivă
Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul
urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară
sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din
probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre
următoarele situaţii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la
judecată ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere
frauduloasă cu aceasta;
d) inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni sau, după punerea în mişcare a acţiunii
penale împotriva sa, există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune.
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă
suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune
prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra
securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi de alte legi speciale, o infracţiune de trafic de
stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de
monede sau alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, o infracţiune de corupţie,
o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a
modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta
provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, privarea sa
de libertate este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru ordinea publică.
Inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat. Termenul se comunică
procurorului şi avocatului inculpatului, acestuia din urmă acordându-i-se, la cerere, dreptul de a
studia dosarul cauzei şi propunerea formulată de procuror.
În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistenţei juridice pentru inculpat de către un
avocat, ales sau numit din oficiu. Participarea procurorului este obligatorie.
În sens negativ, dacă apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru
arestarea preventivă a inculpatului, respinge încheierea motivată, propunerea procurorului,
dispunând punerea în libertate a inculpatului reținut.
În baza încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de
drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau, după caz, de la instanţa ierarhic superioară emite de
îndată mandatul de arestare preventivă.
a) instanţa din care face parte judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus luarea
măsurii arestării preventive;
e) durata pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cu menţionarea datei la
care încetează;
f) arătarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei şi locului comiterii
acesteia, încadrarea juridică, denumirea infracţiunii şi pedeapsa prevăzută de lege;
Contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei
măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensivă de
executare. Contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare.
Contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea
propunerii de prelungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea
unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de expirarea duratei
măsurii preventive dispuse anterior.
În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistenţei juridice pentru inculpat de către un
avocat, ales sau numit din oficiu. Participarea procurorului este obligatorie.
În cazul admiterii contestaţiei formulate de inculpat împotriva încheierii prin care s-a
dispus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la
instanţa ierarhic superioară dispune, în condiţiile prevăzute de lege, respingerea propunerii de
luare sau de prelungire a măsurii preventive ori, după caz, înlocuirea acesteia cu o altă măsură
preventivă mai uşoară şi, după caz, punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este
arestat în altă cauză.
Încetarea, revocarea și înlocuirea măsurilor preventive
Încetarea
c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului.
- În cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță, la împlinirea duratei
maxime prevăzute de lege
- în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de
condamnare
Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au fost încălcate
dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare, prelungire ori menţinere a măsurii sau au
încetat temeiurile care au determinat-o, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive,
punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai
uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma
evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, măsura
preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut în art.202 alin.(1) .
Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai
grea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării
împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, măsura preventivă mai
grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut în art.202 alin.(1).