Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.1.Standardul LIN
Arhitectura nivelelor LIN în conformitate cu modelul OSI este prezentat în figura 2.1.
Nivelul fizic defineşte cum se transmit semnalele pe magistrală. Tot aici apar
definite caracteristicile receptorului şi a driverului.
Nivelul MAC reprezintă nucleul protocolului LIN. El prezintă mesajele recepţionate
de la nivelul LLC şi acceptă mesajele ce urmează să fie transmise la nivelul LLC. Nivelul
MAC este supravegheat de o entitate de comandă numită Fault Confinement.
Nivelul LLC se ocupă de filtrarea mesajelor şi managementul „recuperării”.
Scopul acestor specificaţii este acela de a defini nivelele fizic şi de date şi consecinţa
protocolului LIN asupra nivelelor înconjurătoare.
Mesajele
Informaţia pe bus este transmisă în format fix de lungime variabilă. Fiecare frame
de mesaj este compus din 2, 4 sau 8 octeţi de date şi 3 octeţi de control şi siguranţă.
Traficul pe bus este controlat de un singur master. Fiecare mesaj începe cu un
semnal de pauză şi este urmat de un câmp de sincronizare şi de unul de identificare, toţi
trimişi de master. Slave-ul trimite înapoi câmpul de date şi cel de control (figura 2.2).
Datele pot fi trimise de la master (unitatea de control a master-ului) la orice slave
(unitatea de control a slave-ului) prin slave task. O comunicare slave-la-slave poate fi
determinată de un ID de mesaj similar dat de master.
Informaţia
În sistemul LIN un nod nu foloseşte informaţia despre configuraţia sistemului,
exceptând nodul de master.
Flexibilitatea sistemului
Nodurile pot fi adăugate la reţea fără a fi necesare schimbări hardware sau
software în celelalte noduri slave.
Calea informaţiei
Conţinutul unui mesaj este dat de ID. Acesta nu indică destinaţia mesajului ci
semnificaţia datelor. Numărul maxim pentru ID este de 64, ,din care 4 sunt
rezervaţi pentru comunicaţii speciale cum ar fi upgrade software sau diagnostice.
Multicast
Ca o consecinţă a filtrării mesajelor orice număr de noduri pot primi simultan
mesaje şi pot proceda în consecinţă.
Viteza
Viteza maximă este de 20kbiti/sec dată de limitările EMI ale mediului de
transmisie cu un singur fir. Viteza minimă este de 1kbit/sec pentru a evita conflictele cu
implementarea perioadelor de time-out.
Pentru a permite implementarea de cost scăzut a dispozitivelor LIN este
recomandată folosirea următoarelor viteze:
3 Transferul mesajelor
Pauza de sincronizare
Pentru a identifica clar începutul frame-ului de mesaj primul câmp este acela de
pauză de sincronizare (trimis întotdeauna de master task). Acesta permite slave-urilor
de a se sincroniza. Este compus din 2 părţi (fig. 3.3). Prima este o valoare dominantă de
durată TSyNBRK sau mai mare. A doua este un delimitator de sincronizare recessive cu o
durată minimă de TSZNDEL. Acesta este necesar pentru a permite detecţia bitului de start
al următorului câmp de sincronizare.
Câmpul de sincronizare
Conţine informaţia necesară pentru sincronizare. Este transmis 0x55 care este
caracterizat de 5 fronturi căzătoare pe cei 8 biţi (fig. 3.4).
Câmpul identificator
Indică conţinutul şi lungimea mesajului. Conţinutul este reprezentat de 6 biţi + 2
biţi de paritate (fig. 3.5.). Biţii ID4 şi ID5 indică numărul câmpurilor de date NDATA
dintr+un mesaj (tab. 3.2).
4 Filtrarea mesajelor
Se bazează pe întreg identificatorul. Trebuie asigurat faptul ca nu mai mult de un
slave task să răspundă la acel identificator.
5 Validarea mesajelor
Mesajul este valid atât pentru transmiţător cât şi pentru receptor dacă nu se
detectează o eroare până la sfârşitul frame-ului.
Dacă un mesaj este corupt, le este considerat de master şi slave ca netransmis.
7 FAULT CONFINEMENT
Acest concept se bazează pe nodul master care se va ocupa cât mai mult de
detecţia erorilor, recuperarea în urma erorilor şi dignosticul. Este foarte dependent de
cerinţele sistemului şi prin urmare nu face parte din protocolul LIN cu excepţia unor
aspecte.
Unitatea de control master
Va detecta următoarele situaţii de erori:
- când master task transmite: se detectează o eroare de bit sau o eroare de
paritate în octetul de sincronizare sau identificator în timp ce se verifică
transmisia proprie.
- când slave task din master recepţionează: este detectată o eroare de sumă
de control sau nu răspunde slave-ul când se citesc date de pe bus.
Unitatea de control slave
Orice slave va detecta următoarele situaţii de eroare:
- când slave task transmite: apare o eroare de bit într-un câmp de date sau
sumă de control când se verifică propria transmisie
- când slave task recepţionează: apare o eroare de bit într-un câmp de date sau
sumă de control când se citeşte de pe bus
- când nu răspunde un slave atunci când un slave aşteaptă un răspuns de la un
alt slave în intervalul de lungime maximă a frame-ului de mesajeTFRAME_MAX.
Când un frame nu aşteaptă un mesaj nu este necesară detecţia acestei erori.
- când este detectată o eroare în octetul de sincronizare atunci când câmpul de
sincronizare nu este detectat în toleranţa admsă.
8. Sincronizarea
10 LINE DRIVER/RECEIVER
10.1 Configuraţie
Magistrala este o implementare a standardului ISO 9141. Constă într-o magistrală
LIN bidirecţională care este conectată la driverul/receptorul fiecărui nod, şi este
conectată printr-o rezistenţă şi o diodă la VBAT. Dioda este obligatorie pentru a preveni o
supraîncărcare a ECU (Electronic Control Unit) în cazul pierderii bateriei. Este important
de observat că specificaţiile LIN se referă la tensiunile la conexiunile electrice externe
ECU şi nu la cele interne. Trebuie luate în considerare mai ales tensiunile parazite ale
diodelor polarizate invers atunci când se proiectează un transceiver LIN.