3.

4 Integrarea funcţiilor trigonometrice

1)
∫ R ( sin x, cos x ) dx
x
Substituţia recomandată este: t = tg , x ∈ ( −π , π ) şi integrala dată se reduce la integrarea
2
unei funcţii raţionale.

x x x
2sin cos 2tg
sin x = 2 2 = 2 = 2t
x x x 1+ t2
sin 2 + cos 2 1 + tg 2
2 2 2

x x x
− sin 2
cos 2 1 − tg 2
2 = 1− t
2
cos x = 2 2=
x x x 1+ t2
cos 2 + sin 2 1 + tg 2
2 2 2

1
x = 2arctg t dx = 2 dt
1+ t2

⎛ 2t 1 − t 2 ⎞ 2
∫ R ( sin x , cos x ) dx = ∫ ⎜⎝ 1 + t 2 , 1 + t 2 ⎟⎠ 1 + t 2 dt = ∫ R1 ( t ) dt
R

Exemplu:

dx x 1
∫ sin x t = tg
2
x = 2arctg t dx = 2
1+ t2
dt

dx 1 + t 2 2dt dt x
∫ sin x ∫ 2t ⋅ 1 + t 2 = ∫ t = ln t + C = ln tg 2 + C
=

Listăm trei tipuri de integrale ce pot fi rezolvate cu substituţii mai simple.

a)
∫ R ( sin x ) cos x dx
t = sin x
dt = cos x dx
 ∫ R ( sin x ) cos xdx = ∫ R ( t ) dt

Exemplu:
cos x dt 1 t 1 ⎛ sin x ⎞
∫ 4 + sin 2
x
dx = ∫
4+t 2
= arctg + C = arctg ⎜
2 2 2 ⎝ 2 ⎠
⎟+C

b)
∫ R ( cos x ) sin xdx
t = cos x
dt = − sin x dx

∫ R ( cos x ) sin xdx = −∫ R ( t ) dt

Exemplu:
sin x dt
∫ 2 + cos x dx = −∫ 2 + t = − ln 2 + t + C = − ln ( 2 + cos x ) + C

c)
∫ R ( sin x, cos x ) dx unde funcţia de sub integrală implică numai puteri pare în sinx şi
cosx.

t = tgx
sin 2 x tg 2 x t2
sin 2 x = = =
sin 2 x + cos 2 x 1 + tg 2 x 1 + t 2

cos 2 x 1 1
cos 2 x = = =
cos x + sin x 1 + tg x 1 + t 2
2 2 2

1
x = arctg t dx = dt
1+ t2

⎛ t2 1 ⎞ 1
∫ R ( sin x , cos x ) dx = ∫ ⎜⎝ 1 + t 2 , 1 + t 2 ⎟⎠ 1 + t 2 dt = ∫ R1 ( t ) dt
R

Exemplu:
dx
∫ sin 2
x + 4 cos 2 x + 2
t = tgx
 1
x = arctg t dx = dt
1+ t2

t2 1
sin x = 2
cos 2 x =
1+ t2 1+ t2

dx 1 1 dt
∫ sin 2
x + 4 cos x + 2
2
=∫ 2
t 1 1+ t 2
dt = ∫ 2
t + 4 + 2 1+ t2 ( )
+ 4 + 2
1+ t2 1+ t2

dt 1 dt 1 t
= ∫ 3t 2
+6
= 2∫ =
3 t +2 3 2
arctg
2
+C

∫ sin
α
2) x cos β x dx , α , β ∈

Considerăm două cazuri:

a) α sau β este număr pozitiv impar. De exemplu, β = 2k + 1 , cu k > 0 întreg.

( ) ( )
k k
∫ sin x cos 2 k +1 x dx = ∫ sinα x cos 2 x cos x dx = ∫ sinα x 1 − sin 2 x cos x dx
α

t = sin x
dt = cos x dx

( )
k
∫ sin x cos 2 k +1 x dx = ∫ t α 1 − t 2
α
dt

Aplicăm teorema binomială şi obţinem funcţii putere uşor integrabile.

Exemple:

( )
2
∫ sin x cos x dx = ∫ sin x cos x cos x dx = ∫ sin x 1 − sin x cos x dx
2 5 2 4 2 2
1)

t = sin x dt = cos x dx

( ) ( )
2
∫ sin x cos5 x dx = ∫ t 2 1 − t 2 dt = ∫ t 2 − 2t 4 + t 6 dt =
2

t3 t5 t7 1 2 1
= − 2 + + C = sin 3 x − sin 5 x + sin 7 x + C
3 5 7 3 5 7
 sin 3 x sin 2 x 1 − cos 2 x
2) ∫ cos2 x ∫ cos2 x
dx = sin x dx = ∫ cos2 x sin x dx
t = cos x dt = − sin x dx

sin 3 x 1− t2 ⎛ 1 ⎞ 1 1
∫ cos2 x dx = − ∫ t 2 dt = ∫ ⎜⎝1 − t 2 ⎟ dt = t + + C = cos x +
⎠ t cos x
+C

cos3 x 1 − sin 2 x
3) ∫ sin x
dx = ∫
sin x
cos x dx

t = sin x dt = cos x dx

1 5
cos3 x 1− t2 ⎛ −1 3 ⎞ t2 t2 2
∫ sin x
dx = ∫
t
dt = ∫ ⎜ t 2 − t 2 ⎟dt = − + C = 2 sin x −
⎝ ⎠ 1 5 5
sin 5 x + C

2 2

b) α şi β sunt numere pozitive pare, α = 2m β = 2n , m, n ∈

Manipulăm funcţia de sub integrală aplicând formulele trigonometrice:

1 − cos 2 x 1 + cos 2 x
sin 2 x = cos 2 x = pentru m ≠ n
2 2

1
sin x cos x = sin 2 x pentru m = n
2

□ m≠n

m n

∫ (sin x ) ( cos x )
m n ⎛ 1 − cos 2 x ⎞ ⎛ 1 + 2 cos x ⎞
∫ sin 2 m x cos 2 n x dx = ∫
2 2
dx = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ dx =
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠

1
∫ (1 − cos 2 x ) (1 + 2 cos x )n dx
m
= m+ n
2

Aplicăm teorema binomială factorilor (1 − cos 2 x )m şi (1 + cos 2 x )n , înmulţim polinoamele

astfel obţinute şi ajungem la integrale din puteri pare sau impare de cos 2x . Termenilor cu
puteri impare în cos 2x , le aplicăm tehnica precedentă, iar termenilor cu puteri pare în
cos 2x , le aplicăm iar

1 + cos 4 x
cos 2 2 x =
2
 Continuăm procedeul până când ajungem la integrale de forma ∫ cos kx dx .

□ m=n

2n
⎛ 1 ⎞ 1
∫ ∫ ( sin x cos x ) dx = ∫ ⎜ ∫ sin
2n
sin 2 n x cos 2 n x dx = sin 2 x ⎟ dx = 2n
2 xdx
⎝2 ⎠ 4n

∫( )
1 n 1 ⎛ 1 − cos 4 x ⎞ 1
∫ ∫ (1 − cos 4 x )
n
= n
sin 2 2 x dx = n ⎜ ⎟ dx = = n dx
4 4 ⎝ 2 ⎠ 8

Se aplică teorema binomială etc.

Exemple:

2
1 − cos 2 x ⎛ 1 + cos 2 x ⎞ 1
∫ ∫ ∫ (1 − cos 2 x )(1 + cos 2 x )
2
sin 2 x cos 4 x dx = ⎜ ⎟ dx = 8 dx
2 ⎝ 2 ⎠

∫ (1 − cos 2 x ) (1 + 2 cos 2 x + cos 2 x ) dx

1 2
=
8

∫ (1 + 2 cos 2 x + cos )
2
= 2 x − cos 2 x − 2 cos 2 2 x − cos3 2 x dx

∫ (1 + cos 2 x − cos )
2
= 2 x − cos3 2 x dx

=
1 ⎡
8 ⎢⎣∫
1 + cos 2 x −
1 + cos 4 x
2
⎤
− 1 − sin 2 2 x cos 2 x ⎥ dx
⎦
( )
1 ⎛1 1 ⎞
= ⎜ ∫
− cos 4 x + sin 2 2 x cos 2 x ⎟ dx
8 ⎝2 2 ⎠

1⎛1 1 1 sin 3 2 x ⎞
= ⎜ x − sin 4 x + ⎟+C
8 ⎜⎝ 2 8 2 3 ⎟⎠

1 1 1 − cos 4 x
∫ sin ∫ (sin x cos x ) ∫ ∫
2 2
x cos 2 xdx = dx = sin 2 2 xdx = dx
4 4 2

1⎛ 1 ⎞
= ⎜ x − sin 4 x ⎟ + C
8⎝ 4 ⎠

3) ∫ sin α x cos β x dx , ∫ cos α x cos β x dx , ∫ sin α x sin β x dx , α≠β

Pentru a calcula aceste integrale sunt utile următoarele identităţi trigonometrice:

 1
sin α x cos β x = ⎡sin (α + β ) x + sin (α − β ) x ⎤⎦
2⎣

1
cos α x cos β x = ⎡ cos (α + β ) x + cos (α − β ) x ⎤⎦
2⎣

1
sin α x sin β x = ⎡cos (α − β ) x − cos (α + β ) x ⎤⎦
2⎣

De exemplu,

1 1 ⎡ cos (α + β ) x cos (α − β ) x ⎤
∫ sin α x cos β x dx = 2 ∫ ⎡⎣sin (α + β ) x + sin (α − β ) x ⎤⎦ dx = 2 ⎢⎣⎢− α +β
−
α −β
⎥+C
⎦⎥

1 1
∫ cos 3x cos x dx = 2 ∫ ⎡⎣cos (3 + 1) x + cos (3 − 1) x ⎤⎦ dx = 2 ∫ ( cos 4 x + cos 2 x ) dx
1⎛1 1 ⎞ 1 1
= ⎜ sin 4 x + sin 2 x ⎟ + C = sin 4 x + sin 2 x + C
2⎝4 2 ⎠ 8 4

3.5 Integrala definită

Definiţie: Fie f ( x ) o funcţie definită pe un interval închis [ a, b ] . Împărţim intervalul [ a, b ] în

n subintervale, alegând punctele:

x0 = a < x1 < x2 < … < xk −1 < xk … < xn = b

Această mulţime de subintervale o numim partiţie pe [ a, b ] .

Fie Δxk = xk − xk −1 > 0 lungimea subintervalului k şi fie ξ k un punct arbitrar din

subintervalul k. În această manieră construim o mulţime de puncte intermediare ξ1 , ξ 2 ,… , ξ n
asociate partiţiei date.

Fiind dată o partiţie pe [ a, b ] şi o mulţime de puncte intermediare pe această partiţie

putem evalua suma
n
S n = f (ξ1 ) Δx1 + f (ξ 2 ) Δx2 + … f (ξ n ) Δxn = ∑ f (ξ k ) Δxk
k =1
unde f (ξ k ) este valoarea lui f ( x ) în punctul ξ k ∈ [ xk −1 , xk ] . Această sumă o numim sumă
integrală Riemann pentru f ( x ) determinată de partiţia dată pe [ a, b ] şi de punctele
intermediare alese.

Figura 3.1

Observaţie: Suma Riemann depinde de modul de împărţire al intervalului [ a, b ] în

subintervale [ xk −1 , xk ] şi de alegerea punctelor intermediare ξ k în aceste subintervale.

Fie λ cea mai mare lungime a subintervalelor [ xk −1 , xk ] , k = 1, 2,… , n , adică

λ = max Δxk
1≤ k ≤ n

n
Definiţie: Spunem că numărul I este limita sumelor integrale ∑ f (ξ ) Δx pentru f ( x ) pe
k =1
k k

[ a, b] , dacă ∀ε > 0 , există un număr δ ( ε ) > 0 astfel încât

∑ f ( ξ ) Δx
k =1
k k −I <ε

pentru orice partiţie pe [ a, b ] cu Δxk < δ , k = 1, 2,… , n , adică pentru orice partiţie cu λ < δ şi
pentru orice puncte intermediare ξ k , k = 1, 2,… , n .

n
Scriem: I = lim
λ →0
∑ f (ξ k ) Δxk
k =1

Dacă există, această limită se numeşte integrala definită sau integrala Riemann şi se notează
b n
I = ∫ f ( x ) dx = lim ∑ f (ξ k ) Δxk
λ →0
a k =1
a = limita inferioară
b = limita superioară
x = variabila de integrare
f ( x ) = integrand
f ( x ) dx = element de integrare

Obs1: Integrala definită rămâne neschimbată dacă valoarea funcţiei f ( x ) se modifică într-un
punct c ∈ [ a, b] . Adică, dacă funcţia f ( x ) trece în funcţia

⎪⎧ f ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ] − {c}
g ( x) = ⎨
⎪⎩ A, x = c

b b
unde, A ≠ f ( c ) , atunci ∫ f ( x ) dx = ∫ g ( x ) dx
a a

Această proprietate rămâne valabilă dacă f ( x ) este modificat într-un număr finit de puncte
din [ a, b ] .

Obs2: In definiţia integralei definite s-a considerat a < b . Includerea cazurilor a = b şi a > b se
face considerând:
a

∫ f ( x ) dx = 0 pentru
a
a=b
a b

∫ f ( x ) dx = − ∫ f ( x ) dx pentru a > b
b a

Exemplu:
b
Calculaţi ∫ dx
a

b n n n

∫ dx = lim
λ
→0
∑ f ( ξ ) Δx
k =1
k k = lim ∑ Δxk = lim ∑ ( xk − xk −1 )
λ →0
k =1
λ →0
k =1
a

= lim ⎡⎣( x1 − x0 ) + ( x2 − x1 ) + … ( xn − xn −1 ) ⎤⎦ = lim ( xn − x0 ) = lim ( b − a ) = b − a

λ →0 λ →0 λ →0

Teorema 1: Dacă o funcţie f ( x ) este integrabilă (are integrală definită) pe un interval închis
[a, b] , atunci f (x ) este mărginită pe [a, b] .
Remarcă: O funcţie poate fi mărginită pe [a, b] , dar să nu fie integrabilă pe [a, b] .
Exemplu:
Funcţia Dirichlet

⎧ 1, x∈
f ( x) = ⎨
⎩0, x ∈ −

este mărginită pe intervalul [0,1] deoarece f ( x ) ≤ 1 pentru ∀x ∈ [0,1] , dar f (x ) nu este

integrabilă pe [0,1] .
n
Într-adevăr, suma integrală S n = ∑ f (ξ k ) Δxk pentru orice şir raţional de puncte
k =1

intermediare ξ k , k = 1,… , n devine

n n
S n = ∑1⋅ Δxk = ∑ ( xk − xk −1 ) = 1 − 0 = 1
k =1 k =1

iar pentru orice şir iraţional de puncte intermediare este

n
S n = ∑ 0 ⋅ Δx k = 0
k =1

Atunci pentru orice λ = max Δx k , oricât de mic, suma integrală S n este egală fie cu unu fie cu
1≤ k ≤ n

zero. În această situaţie S n nu are limită pentru λ → 0 , deci funcţia f ( x ) nu este integrabilă
pe [0,1] .

Teorema 2: Dacă o funcţie f ( x ) este continuă pe un interval închis [a, b] , atunci f ( x ) este
integrabilă pe [a, b] .

Exemplu: f ( x ) = e − x este continuă pe [0, a ] , deci este integrabilă pe [0, a ] , adică există
2

integrala definită
a

∫ e dx
2
−x

Teorema 3: Dacă o funcţie f ( x ) este definită şi monotonă pe un interval închis [a, b] , atunci
f ( x ) este integrabilă pe [a, b] .

Teorema 4: Dacă funcţia f ( x ) este mărginită pe intervalul închis [a, b] şi dacă f ( x ) are un
număr finit de puncte de discontinuitate pe [a, b] , atunci f (x ) este integrabilă pe [a, b] .
Exemplu:

⎧ 1
⎪sin , x ≠ 0
f (x ) = ⎨ x
⎪⎩ 1, x = 0

este integrabilă pe intervalul închis [0,1] , deoarece f ( x ) ≤ 1 , ∀x ∈ [0,1] , deci este mărginită
pe [0,1] şi funcţia are un singur punct de discontinuitate de speţa a doua în x = 0 .

Proprietăţi:

Presupunem toate funcţiile continue şi deci integrabile pe un interval închis [a, b] .

1. Integrala definită depinde numai de limitele sale inferioară şi superioară, de

integrandul f (x ) şi este independentă de variabila de integrare

b b b

∫ f ( x )dx = ∫ f (t )dt = ∫ f (u )du

a a a

2. Liniaritate

b b

∫ Af (x )dx = A∫ f (x )dx
a a
b b b

∫ ( f (x ) + f (x ))dx = ∫ f (x )dx + ∫ f (x )dx

a
1 2
a
1
a
2

3. Aditivitate

b c b

∫ f (x )dx = ∫ f (x )dx + ∫ f (x )dx

a a c

4. Monotonie: Fie f ( x ) şi g ( x ) două funcţii integrabile pe [a, b] , pentru care are loc
relaţia f ( x ) ≤ g ( x ) pe [a, b] , atunci

b b

∫ f (x )dx ≤ ∫ g (x )dx
a a

5. Dacă f ( x ) este integrabilă pe [ a, b ] atunci şi funcţia f ( x ) este integrabilă pe

[ a, b ] şi are loc inegalitatea:
 b b

∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx
a a

6. Fie m şi M minimul şi maximul lui f ( x ) pe [ a, b ] . Atunci

b
m ( b − a ) ≤ ∫ f ( x ) dx ≤ M ( b − a )
a

Figura 3.2

Exemplu:
2π
dx
Evaluaţi integrala ∫
0 10 + 6sin x

1 1 1
m = min = =
0 ≤ x ≤ 2π 10 + 6sin x 10 + 6sin x x=
π 4
2

1 1 1
M = max = =
0≤ x ≤ 2π 10 + 6sin x 10 + 6sin x x=
3π 2
2

Cu proprietatea 6. avem:

2π
1 dx 1
( 2π − 0 ) ≤ ∫ ≤ ( 2π − 0 )
4 0 10 + 6sin x 2

2π
π dx
2
≤ ∫
0 10 + 6sin x
≤π
 3.6 Teoreme fundamentale pentru integrala definită

Teorema de medie: Fie f ( x ) o funcţie continuă pe un interval închis [ a, b ] . Atunci, există

cel puţin un punct ξ ∈ [ a, b ] astfel încât

∫ f ( x ) dx = ( b − a ) f (ξ ) , ξ ∈ [ a, b ]
a

Interpretare geometrică:

Figura 3.3

Pe graficul funcţiei continue y = f ( x) , există punctul C (c, f (c)) , astfel încât ariile ABba şi
MNba sunt egale.

b
1
Numărul M ( f ( x ) ) = f ( x ) dx se numeşte valoare medie a funcţiei f ( x ) pe
b − a ∫a
[ a, b ] .

Exemplu: Calculaţi valoarea medie a funcţiei f ( x ) = sin x pe [ 0, π ] .

 π
1 1 2
M ( sin x ) = ∫ sin xdx = ( − cos π + cos 0 ) =
π −0 0 π π

Fie f ( x ) o funcţie continuă pe un interval închis [ a, b ] . Integrala definită nu depinde

de variabila de integrare

b b

∫ f ( x ) dx = ∫ f ( t ) dt
a a

Considerăm un punct arbitrar x ∈ [ a, b ] şi construim o funcţie

x
F ( x ) = ∫ f ( t ) dt
a

Aceasta este definită ∀x ∈ [ a, b ] , deoarece dacă integrala lui f ( x ) pe [ a, b ] există,

există şi integrala lui f ( x ) pe [ a, x ] pentru ∀x ∈ [ a, b ] .

Prima teoremă fundamentală de calcul: Fie f ( x ) o funcţie continuă pe un interval închis

x

[ a, b ] . Atunci, funcţia F ( x ) = ∫ f ( t ) dt este derivabilă în orice punct x ∈ [ a, b ] şi

a

F ′ ( x ) = f ( x ) . Cu alte cuvinte, derivata integralei definite în raport cu limita sa superioară

este egală cu valoarea integrandului în punctul limită superioară a integralei.

⎛x ⎞′
⎜∫ f ( t ) dt ⎟ = f ( x) , ∀x ∈ [ a, b ]
⎝a ⎠

Demonstraţie: Fie Δx ≠ 0 , astfel încât x + Δx ∈ [ a, b ] . Creşterea corespunzătoare a funcţiei

este:
x +Δx x
ΔF = F ( x + Δx ) − F ( x ) = ∫ f ( t ) dt − ∫ f ( t ) dt
a a
a x +Δx x +Δx teorema de medie
= ∫ f ( t ) dt + ∫ f ( t ) dt = ∫ f ( t ) dt = ( x + Δx − x ) f ( x + θΔx )
x a x

ΔF
= f ( x + θΔx ) , θ ∈ [ 0,1]
Δx

ΔF
F ′ ( x ) = lim = f ( x ) datorită continuităţii lui f ( x ) .
Δx →0 Δx
A doua teoremă fundamentală de calcul: Fie f ( x ) o funcţie continuă pe un interval închis
[ a, b ] . Atunci, f ( x ) are o primitivă pe [ a, b ] şi în consecinţă f ( x ) are integrală nedefinită.

x
Demonstraţie: Deoarece f ( x ) este continuă pe [ a, b ] , atunci există ∫ f ( t ) dt , ∀x ∈ [ a, b ] ,
a
x
adică există funcţia F ( x ) = ∫ f ( t ) dt astfel încât F ′ ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ] . Deci F ( x ) este
a

o primitivă a lui f ( x ) pe [ a, b ] .
Integrala nedefinită a funcţiei f ( x ) pe [ a, b ] poate fi reprezentată în forma

∫ f ( x ) dx = ∫ f ( t ) dt + C
a

Teorema Newton-Leibniz: Fie f ( x ) o funcţie continuă pe un interval închis [ a, b ] şi fie

F ( x ) o primitivă a lui f ( x ) pe [ a, b ] , atunci

∫ f ( x ) dx = F ( b ) − F ( a )
a

Demonstraţie:

x
Fie Φ ( x ) = ∫ f ( t ) dt , x ∈ [ a, b ]
a

Φ ( x) este o primitivă pentru f ( x ) ⇒ Φ ( x ) = F ( x ) + C

x

∫ f ( t ) dt = F ( x ) + C , ∀x ∈ [ a, b ]
a
a
x=a ⇒ ∫ f ( t ) dt = F ( a ) + C
a
⇒ C = −F ( a)

∫ f ( t ) dt = F ( x ) − F ( a ) ,
a
b
x=b ⇒ ∫ f ( t ) dt = F ( b ) − F ( a )
a
b
t→x ⇒ ∫ f ( x ) dx = F ( b ) − F ( a )
a
Exemple:

4 4
x2 42 22
∫
2
xdx =
2
2
=
2
− 6
2

π
π
∫ sin x dx = − cos x
0
0
= − cos π − (− cos 0) = 2

Figura 3.4 f ( x) = sin x

2π
2π
∫ sin x dx = − cos x
0
0
= − cos 2π − (− cos 0) = 0

Observaţie: Integrala reprezintă suma ariilor de sub curbă, deasupra axei Ox, minus ariile de
sub axa Ox.

Figura 3.5 f ( x) = sin x

Intergerea prin substituţie

b
Considerăm integrala ∫ f ( x ) dx
a
în care f ( x) este continuă pe [ a, b ] şi fie x = ϕ (t ) .

Presupunem că ϕ (t ) satisface condiţiile:

□ ϕ (t ) ia valori între a şi b atunci când t variază pe [α , β ] a.î. ϕ (α ) = a şi ϕ ( β ) = b .
□ ϕ ′(t ) este continuă pe [α , β ] .
Atunci:
b β

∫ f ( x ) dx = α∫ f ⎡⎣ϕ ( t )⎤⎦ ϕ ′ ( t ) dt
a

Exemple:

a
1) ∫
0
a 2 − x 2 dx , a>0

x = a sin t
dx = a cos tdt

0 = a sin t ⇒ t =0
π
a = a sin t ⇒ t=
2

π π π
a 2 2 2
1 + cos 2t
∫
0
a 2 − x 2 dx = ∫
0
∫
a 2 − a 2 sin 2 t ⋅ a cos t dt = a 2 cos 2 t dt = a 2
0
∫
0
2
dt

⎛ π π ⎞
a2 ⎜ t 2 + 1 sin 2t 2
2
⎟ = a ⎛ π + 1 sin π ⎞ = π a
2
= ⎜ 0 2 ⎜
⎟ 2 ⎝2 2 ⎟
2 ⎜ 0 ⎟ ⎠ 4
⎝ ⎠

e
ln 2 x
2) ∫
1
x
dx

x = et
dx = et dt

1 = et ⇒ t=0
e = et ⇒ t =1
 e 1 1 1
ln 2 x t2 t3 1
∫
1
x
0
e∫
dx = t et dt = t 2 dt =
0
∫3
0
=
3

Uneori este convenabil să folosim substituţia t = ψ ( x ) în loc de x = ϕ (t ) .

1
3) ∫ ( 2 x − 1)
3
x 4 − 2 x + 1 dx
0

t = x4 − 2x + 1
( )
dt = 4 x3 − 2 dx = 2 2 x3 − 1 dx ( )
0
3
1 0

∫ ( 2 x − 1)
1 1 t2 1
∫
3
x 4 − 2 x + 1 dx = tdt = =−
2 2 3 3
0 1
2 1

Observaţie: Fie f ( x) o funcţie inegrabilă pe un interval închis simetric [ −a, a ] cu a > 0 .

Atunci:

⎧ a
∫
⎪⎪2 f ( x ) dx, daca f ( x ) este para
a

∫ f ( x ) dx = ⎨
⎪
0
−a
⎪⎩ ,
0 daca f ( x ) este impara

Exemplu:

∫π sin deoarece integrandul este funcţie impară

3
x ecos x dx = 0
−

Integrarea prin părţi

Fie funcţiile u ( x ) şi v ( x ) cu derivate u ′ ( x ) şi v′ ( x ) continue pe [ a, b ] . Atunci are loc:

b b

∫ u dv = u ⋅ v a − ∫ v du
b

a a

Exemple:

π
1) ∫ (π − x ) sin x dx
0
 u =π −x dv = sin x dx
du = − dx v = − cos x

π π
π π π
∫ (π − x ) sin x dx = − (π − x ) cos x − ∫ cos x dx = − (π − x ) cos x
0
0
0
0
− sin x 0 = π

e
ln x
2) ∫x
1
2
dx

dx
u = ln x dv =
x2
1 1
du = dx v=−
x x

e e e e e
ln x ln x 1 ln x 1 1 1 2
∫x
1
2
dx = −
x 1
+ ∫x
1
2
dx = − −
x 1 x1
= − − +1 = 1−
e e e

Integrale improprii

Până acum domeniul de integrare al unei funcţii era un interval mărginit. Anumite
aplicaţii din fizică duc la integrarea unor funcţii pe domenii nemărginite.

Definiţie: O integrală improprie, definită prin

+∞ def b

∫ f ( x ) dx =
a
lim
b →+∞ ∫ f ( x ) dx
a

se spune că este convergentă dacă limita există şi divergentă dacă limita nu există.

Exemple
+∞
dx π
1) Integrala improprie ∫ 1+ x
0
2
converge şi este egală cu
2
.

Într-adevăr,

+∞ b
dx 1 π
∫ 1+ x ∫ 1+ x
b
2
= lim 2
dx = lim arctg x 0 = lim arctg b =
b →+∞ b →+∞ b →+∞ 2
0 0
 Figura 3.6 f ( x) = tg ( x)

+∞
2) Integrala improprie ∫ cos x dx este divergentă.
0

Într-adevăr,

+∞ b

∫ ∫ cos x dx =
b
cos x dx = lim lim sin x 0 = lim sin b limită ce nu există.
b →+∞ b →+∞ b →+∞
0 0