Septembrie 2000
1
Mulþumiri
Echipa autorilor doreºte sã-ºi exprime recunoºtinþa faþã de toate organizaþiile ºi persoanele care
au sprijinit-o cu informaþii ºi observaþii pãtrunzãtoare în elaborarea acestei prezentãri. Cu
speranþa cã interlocutorii noºtri îºi vor regãsi contribuþiile reflectate adecvat în prezentare, ne
dorim ca acesta sã constituie un instrument folositor pentru dezvoltarea viitoare a sectorului.
Recunoºtinþa noastrã se îndreaptã îndeosebi cãtre cele douã grupuri informale de referinþã, ale
organizaþilor donatoare ºi ale organizaþiilor româneºti, care au discutat constatãrile iniþiale ale
prezentãrii, cãrora le-au adus comentarii ºi sugestii valoroase. Echipa mulþumeºte în mod
deosebit Cristinei Gonteanu, pentru sprijinul sãu în organizarea întâlnirilor celor douã grupuri ºi
Luminiþei Petrescu, pentru gãzduirea lor. Þinem sã mulþumim odatã în plus Alinei Porumb
pentru comentariile formulate pe marginea raportului preliminar.
Nu în ultimul rând, mulþumim Fundaþiei Charles Stewart Mott ºi Charity Know How (CAF)
pentru oportunitatea oferitã nouã de a lucra în acest proiect.
2
Conþinut
Rezumat
Capitolul 1 Prezentarea
1.1 Introducere
3
3.4.3 Îmbunãtãþirea relaþiilor cu mass media
4
O prezentare a sectorului neguvernamental - REZUMAT
Analiza a adoptat un model de dezvoltare de duratã, care pune accentul pe o serie de elemente
(inter)relaþionate: percepþia ºi atitudinea sectorului faþã de evoluþia nevoilor ºi intereselor sale,
evoluþie determinatã de schimbãri ample de naturã socialã, economicã ºi politicã; nevoia de a
dezvolta o gamã diversã de forme organizaþionale (grupuri de autoajutorare, alianþe, ONG)
pentru a rãspunde acestor nevoi ºi interese dintr-o perspectivã atât strategicã cât ºi eticã;
importanþa consolidãrii relaþiilor cu administraþia centralã ºi localã, cu mediul de afaceri, cu
mass media ºi cu publicul; disponibilitatea resurselor adecvate pentru a sprijini ºi pentru a
dezvolta sectorul; necesitatea de a atrage ºi de a spori resursele financiare, de a dezvolta
resursele umane; ºi semnificaþia unui cadru juridic ºi fiscal încurajator.
Sectorul evolueazã într-un context complex ºi plin de provocãri, al unei þãri în tranziþie, cu
slabe tradiþii de încredere, autodeterminare ºi responsabilitate la nivelul comunitãþii. Gravele
dificultãþi economice ºi sociale ele ultimilor zece ani se regãsesc în toate aspectele vieþii
cotidiene ºi se reflectã cu precãdere în reforma economicã lentã, poluarea mediului, sistemele
slabe de securitate socialã ºi de sãnãtate, în corupþie ºi în criminalitate, într-un sistem de
educaþie neperformant ºi în sãrãcie generalizatã. Aceastã situaþie a afectat îndeosebi categoriile
defavorizate ºi minoritãþile.
Din 27.000 ONG înregistrate în România, aproximativ 2.000 sunt active. Cele mai multe dintre
ele activeazã în domeniul cultural ºi de recreere, urmate de cele din domeniul social ºi al
educaþiei. În general, organizaþiile din domeniul social se bucurã de o mai mare vizibilitate.
Popularitatea sectorului neguvernamental din Bucureºti ºi Transilvania eclipseazã sectorul mai
slab dezvoltat din est ºi sud, scãpând din vedere multe activitãþi inovative ºi de succes din aceste
zone.
Sectorul ONG este deseori caracterizat drept nedemn de încredere, fragmentat ºi deficitar în
asumarea activitãþilor colective. În ciuda experienþelor problematice inerente procesului de
democratizare a societãþii Româneºti, sectorul ONG a înregistrat realizãri semnificative
rãspunzând unor nevoi acute. Respondenþii au afirmat rolul decisiv (în trecut ºi în viitor) al
sectorului pentru dezvoltarea societãþii civile.
Analiza a identificat nevoile ºi interesele prioritare în care activitatea sectorului este importantã:
dezvoltarea comunitarã, participarea civicã, influenþarea politicilor publice de la nivel naþional
ºi local, furnizarea de servicii sociale alternative, iniþiative de protecþie a mediului ºi dezvoltare
economicã localã. Pentru a rãspunde mai bine acestor nevoi, sectorul trebuie sã se concentreze
mai mult asupra creãrii grupurilor de autoajutorare, a alianþelor, a centrelor comunitare,
respectiv, coaliþiilor ad-hoc decât asupra creãrii unor structuri formale.
Deºi a cunoscut îmbunãtãþiri considerabile, cadrul juridic ºi fiscal reclamã încã reforme.
Evoluþiile din domeniul juridic au fost facilitate de sprijinul administraþiei centrale, care a
5
identificat în sector un partener de încredere în dezvoltarea societãþii civile. În ciuda interesului
similar pentru consolidarea relaþiilor cu autoritãþile locale, dezvoltarea colaborãrii inter-
sectoriale este condiþionatã de stadiul de dezvoltare al abilitãþilor ºi resurselor acestora din
urmã. Mai mult de jumãtate din respondenþi au contactat mediul de afaceri, dar viitorul acestor
relaþii depinde de un climat economic mai favorabil ºi de crearea unei culturi a caritãþii
corporatiste.
Nu putem invoca cifre recente relevante pentru sursele de finanþare ale sectorului – care a
cunoscut o crizã în ultimii doi ani datoritã scãderii drastice ale sprijinului extern. Organizaþiile
importante din sector depind de dezvoltarea unor relaþii strategice pe termen mediu (de la trei la
cinci ani) cu donatorii strãini, incluzând acoperirea cheltuielilor strict necesare. Între timp,
efortul sectorului de a pune bazele unor fundaþii ºi capacitãþi donatoare autohtone, alãturi de
stimularea filantropiei corporatiste publice, este decisiv. Ca fundament al atragerii de fonduri
atât din interiorul cât ºi din afara þãrii, nivelul de transparenþã, responsabilitate ºi credibilitate în
faþa opiniei publice trebuie sã creascã.
Constatãrile analizei indicã nevoia de a întãri rolul ONG în a rãspunde nevoilor ºi intereselor
societãþii prin: perceperea aspectelor extrafinanciare ale auto-susþinerii, accentul pe programe
axate pe nevoile prioritare ale comunitãþii (dezvoltare comunitarã, servicii de sãnãtate, servicii
sociale, protecþia mediului, participare publicã, dezvoltare economicã localã – mai ales vizând
relaþiile inter-sectoriale, vizibilitatea ºi rolul femeilor ºi copiilor); creºterea capacitãþii de
influenþare a politicilor publice; înfiinþarea de organizaþii care sã se ocupe cu elaborarea de
politici publice; perceperea dublului rol al ONG: de furnizori de servicii, respectiv promotori ai
schimbãrii; dezvoltarea ONG active în comunitãþi ºi deschise spre cooperare intra-sectorialã;
iniþierea de strategii eficace ºi realiste pentru sprijinul ºi dezvoltarea ONG din localitãþile mici;
stimularea unor structuri de tip: grupuri comunitare, alianþe de promovare a intereselor comune,
reþele ºi grupuri de autoajutorare.
6
fi realizat prin: consolidarea mecanismelor de consultare cu administraþia centralã în privinþa
finanþãrii sectorului, prin informarea autoritãþilor locale despre noile prevederi ce vizeazã ONG
ºi despre beneficiile cooperãrii; valorificarea prioritãþilor identificate în cadrul procesului de
aderare la UE (dezvoltarea localã, cooperarea între ONG ºi autoritãþile locale); formarea
abilitãþilor, atitudinilor ºi practicilor funcþionarilor publici; implicarea sectorului de afaceri in
dialogul cu ONG ºi autoritãþile locale în cea ce priveºte problemele de dezvoltare comunitarã.
Constatãrile analizei confirmã necesitatea unei mai bune cooperãri intrasectoriale în vederea
servii oprime a intereselor ºi nevoilor comunitãþii prin: diseminarea informaþiei,
complementarizarea serviciilor oferite de ONG; gruparea în coaliþii ºi reþele formate în jurul
unor probleme specifice; integrarea aspectelor de lucru în reþea ºi în coaliþii în planificarea
organizaþionalã; promovarea exemplelor reuºite de organizaþii-reþea (!!!!
); creºterea reprezentativitãþii Forumului Naþional ONG.
Analiza a identificat o serie de mãsuri a cãror adoptare garanteazã creºterea capacitãþii globale a
sectorului de a juca un rol determinant în dezvoltarea societãþii civile. Ne referim la dezvoltarea
capacitãþii ONG de a estima impactul activitãþii lor prin intermediul evaluãrii proprii procesului
de dezvoltare, formarea abilitãþilor de estimare a nevoilor ºi de desfãºurarea a activitãþilor cu un
pronunþat caracter de tip participativ; asumarea practicilor democratice ºi a dezvoltãrii strategice
de cãtre conducerea ONG, în particular, concentrarea eforturilor asupra formãrii urmãtoarei
generaþii de lideri; abordarea dezvoltãrii organizaþionale dintr-o perspectivã eticã ºi centratã pe
valori; lãrgirea înþelegerii despre capacitatea organizaþionalã dincolo de deprinderile strict
manageriale; stimularea gândirii ºi acþiunii de tip strategic; concentrarea eforturilor de formare a
activiºtilor ONG în domenii specializate, nu numai în management, creºterea atractivitãþii
7
carierei în sectorul neguvernamental; respectiv, stimularea folosirii eficiente a voluntarilor de
cãtre sector.
8
Capitolul 1 Prezentarea-analiza
1.1 Introducere
Acest raport prezintã concluziile ºi recomandãrile unei analize independente a sectorului ONG
românesc, prezentare realizatã la cererea Fundaþiei Charles Stewart Mott1. A fost realizatã în
perioada martie-aprilie 2000. Lucrarea îºi propune sã aprofundeze cunoaºterea sectorului
românesc ONG ºi sã identifice cele mai eficiente strategii de sprijin a dezvoltãrii sale viitoare.
vi. Sã lanseze strategii pentru donatori ºi pentru ONG care vor contribui la
dezvoltarea viitoare a sectorului
1
Fundaþia Charles Stewart Mott este o fundaþie americanã privatã, cu o filialã în Europa Central ºi de Est, la
Praga. Fundaþia activeazã în Europa Centralã ºi de Est din 1990 ºi finanþeazã programe în România din 1993.
Analiza a fost coordonatã de Charity Know How (Marea Britanie), prezentã în România din 1992.
9
Credibilita
resurse
sectorul
Cadru
Cadrul
Nevoi cujuridic
Sprijinirea
Funcþionarea
Relaþiaºisocial, ºi fiscal
politic,
administraþia
interese
sectorul
dezvoltãrii
sectorului
finanþatorii
economic,
te de tehnologic
afaceri
Pentru a putea genera dezvoltare durabilã, analiza s-a fundamentat pe urmãtorul cadru
conceptual.
Acest cadru pune accentul pe importanþa unor elemente interrelaþionate pentru dezvoltarea
durabilã viitoare a sectorului terþiar:
10
• În al patrulea rând, demonstreazã necesitatea de a atrage resurse necesare cãtre sector,
inclusiv financiare ºi umane, sau sub formã de servicii ºi bunuri;
• În al cincilea rând, sugereazã necesitatea de a crea atât resurse eficiente pentru dezvoltare cât
ºi relaþii pe termen lung cu finanþatorii;
Toate aceste elemente au fost analizate împreunã cu respondenþii pe parcursul realizãrii analizei.
Analiza a fost realizatã în perioada martie-iunie 2000, de cãtre o echipã de oameni din diferite
domenii de activitate, cu experienþã îndelungatã în sectorul ONG românesc2. Analiza s-a
desfãºurat în patru etape:
În total, analiza a studiat 13 din 41 de judeþe ºi a fost completatã cu informaþii provenite din
alte 10 judeþe printr-un proiect realizat în 1999 ºi coordonat de acelaºi consultant3. Harta de la
începutul acestui raport prezintã distribuþia pe zone a lucrului în teren. În total, au fost incluse în
prezentare 140 de organizaþii (lista completã se poate gãsi la Anexa A), dupã cum urmeazã:
ONG 100
Finanþatori 27
Administraþia centralã 4
Administraþia localã 4
Companii 3
Mass media 2
Rezultatele ºi recomandãrile raportului rezultã din analiza tuturor interviurilor, focus grupurilor
ºi datelor cuprinse în documentare.
2
Echipa a fost coordonatã de Vera Dakova, consultant independent din Bulgaria, împreunã cu doi consultanþi
români, Bianca Dreossi ºi Anca Socolovschi. Echipa a fost sprijinitã de Jenny Hyatt, Director al ªcolii de
Dezvoltare, Marea Britanie.
3
Dakova,V. & Foltanyi, Z. Environmental and Community Partnership in CEE (studiu de fezabilitate), iunie
1999.
11
Capitolul 2 Cadrul general, nevoile ºi rolul ONG
Provocãrile marcheazã cadrul general de acþiune al ONG româneºti. România este o þarã mare
ºi complexã, cu o populaþie de 22.5 milioane de locuitori. Populaþia este multietnicã,
minoritatea maghiarã fiind cea mai numeroasã4; 45.1% din populaþie trãieºte încã în zona
ruralã5. ªirul lung de dominaþii strãine ºi dictaturi a erodat valorile de bazã ale societãþii civile,
cum ar fi încrederea, autodeterminarea ºi responsabilitatea comunitãþii. Urmele nefaste în
domeniul economic ºi social lãsate de regimul Ceauºescu sunt încã evidente; la fel ºi daunele
morale lãsate de anii în care s-au cultivat suspiciunea, nepotismul ºi nesiguranþa persoanei.
Toate acestea au aruncat un stigmat asupra “mentalitãþii româneºti”, atât în þarã, cât ºi în afara
graniþelor. Exemple numeroase din cei zece ani de dupã executarea lui Ceauºescu aratã însã cã
mentalitãþile se pot schimba. De exemplu, cetãþenii au acordat un sprijin deosebit ºi fãrã
precedent celor afectaþi de inundaþiile din aprilie 2000. Oricum, procesul de schimbare culturalã
ºi de atitudine va fi de duratã.
Situaþia socialã actualã este generatã de absenþa investiþiilor în sistemul de sãnãtate, de absenþa
reformei în sistemul de învãþãmânt ºi de furnizarea deficitarã a serviciilor sociale de cãtre stat.
În ceea ce priveºte mediul, metodele de producþie industrialã au dãunat foarte mult, iar aceastã
situaþie pare sã continue, exemple edificatoare fiind poluarea Tisei ºi a Dunãrii. În domeniul
politic, procesul de descentralizare este greoi ºi administraþia localã are control limitat asupra
serviciilor ºi resurselor.
În acest cadru politic, economic ºi social dificil, sectorului nonprofit, celui privat ºi celui public
le revin responsabilitãþi foarte mari – pentru cã nevoile sunt extinse ca amploare, au un caracter
acut ºi un impact profund. ONG joacã un rol important în toate domeniile de activitate: servicii
sociale, protecþia mediului, servicii de sãnãtate, educaþie, în democratizare, educaþie civicã,
dezvoltare economicã ºi, poate cel mai important, în susþinerea elaborãrii de politici publice în
cele mai multe dintre aceste domenii. Sectorul ONG nu poate rãspunde tuturor acestor nevoi –
4
Aproximativ 10% din populaþie
5
National Report of Human Development – Romania – 1999, pag. 112
6
Idem, pag. 108 Raportul estimeazã cã 30.81% din populaþie trãieºte sub standardele sãrãciei.
12
ele constituie obiectul preocupãrii tuturor sectoarelor – însã capacitatea ONG de a percepe ºi de
a rãspunde corespunzãtor schimbãrilor petrecute în cadrul general este decisivã.
Aceastã secþiune prezintã pe scurt nivelurile de activitate ale ONG, domeniile lor de activitate,
ºi distribuþia pe regiuni, pentru a putea trage câteva concluzii asupra caracteristicilor generale ºi
asupra rolului ONG în România.
Dupã 1989, la fel ca ºi alte þãri din Europa Centralã ºi de Est, în România a crescut numãrul de
ONG înregistrate în cadrul Legii 21î1924 (vezi secþiunea 3.1). Aceasta se poate interpreta atât
ca o expresie a libertãþii de asociaþie nou-dobândite, cât ºi ca un rezultat al disponibilitãþii
fondurilor strãine pentru sectorul nonprofit. Oricum, rata de creºtere a numãrului de ONG a
scãzut. Aceasta este o caracteristicã generalã a transformãrilor societãþilor civile ºi poate fi
rezultatul înþelegerii rolului ONG ºi al scãderii fluxului de fonduri pentru sectorul nonprofit.
În România existã la ora actualã 27.000 de organizaþii neguvernamentale, dar acest numãr nu
este semnificativ pentru identificarea numãrului de ONG active sau a rolului jucat de acestea în
dezvoltarea societãþii civile. Din pãcate nu existã o diagramã care sã indice clar nivelurile de
activitate ale ONG în plan naþional, însã respondenþii au considerat cã de la 1 ONG din 15
înregistrate pânã la 1 ONG din 20 înregistrate sunt active – au deci activitate permanentã, fãrã a
avea un sediu propriu sau angajaþi permanenþi. Mult mai mic este numãrul organizaþiilor care
au sediu propriu ºi angajaþi permanenþi – variind de la 1 ONG din 50 înregistrate pânã la 1 din
70 înregistrate. Aceste estimãri înseamnã cã în România existã între 500 ºi 1.800 organizaþii
active, însã un studiu recent a Fundaþiei pentru Dezvoltarea Societãþii Civile indicã un numãr
de 2000-3000 organizaþii active7. Oricum, aceste cifre nu pot mãsura în profunzime nivelul de
activitate, ceea ce înseamnã cã nu se poate preciza în ce mãsurã organizaþiile neguvernamentale
rãspund nevoilor ºi intereselor comunitãþilor în care îºi desfãºoarã activitatea.
13
Cooperare internaþionalã 3%
Filantropie ºi voluntariat 3%
Religie 3%
Altele 2%
De altfel, cele mai multe dintre ele nu sunt nicidecum vizibile în societate. Respondenþii au
semnalat cã organizaþiile care activeazã în domeniul social beneficiazã de o largã mediatizare ºi
prezenþã publicã, întrucât ele rãspund nevoilor stringente ale vieþii de zi cu zi, cum ar fi
sãnãtatea ºi protecþia socialã a bãtrânilor ºi a copiilor. Dimpotrivã, organizaþiile care se ocupã
de problematica minoritãþilor beneficiazã de un nivel redus de vizibilitate ºi de recunoaºtere atât
pentru publicul larg, cât ºi în sector.
Aceste date au condus la ideea unui sector ONG puternic în Bucureºti ºi Transilvania, în
comparaþie cu unul slab dezvoltat în partea de Est si Sud a þãrii. Totuºi, din prezenta analizã
reiese cã situaþia nu e atât de simplã, de vreme ce practici cu potenþial de replicabilitate,
proiecte inovative ºi realizãri importante au existat în toate regiunile. De exemplu, în Moldova
au fost cazuri de cooperare fructuoasã între sectorul ONG ºi administraþia localã; tot aici au fost
exemple de ONG mai experimentate decât cele din Transilvania, de exemplu, în furnizarea de
produse contra cost ºi în implicarea în activitãþile economice.
Concluzia generalã a acestei analize este cã datele ºi clasificãrile consacrate nu redau caracterul
ºi rolul concrete pe care le au organizaþiile.
Sectorul ONG din România are adeseori o imagine negativã –puþin credibil, fragmentat ºi inapt
sã-ºi asume responsabilitãþi. Cu toate acestea, aceastã atitudine trebuie plasatã în context. Fãrã
îndoialã cã sectorul a avut contribuþia lui la aceastã imagine: organizaþiile neguvernamentale au
9
Dimensiuni ale sectorului neguvernamental din România, FDSC, iunie 1997
10
Idem
11
Idem
12
Idem
14
fost uneori folosite greºit, liderii au intrat în conflict iar nepotismul a caracterizat numirile în
unele funcþii. Însã majoritatea acestor factori sunt caracteristici transformãrilor î tranziþiilor ºi,
deºi în România aceste probleme au fost acute, ºi alte þãri din Europa Centralã ºi de Est s-au
confruntat cu ele.
Cea mai mare problemã a acestei caracterizãri este cã ignorã realizãrile importante ale
sectorului. ONG au rãspuns de multe ori nevoilor din diferite domenii.
Un ONG a pus bazele unui serviciu tip în domeniul sãnãtãþii – servicii de îngrijire la
domiciliu pentru persoanele care nu mai beneficiazã de spitalizare. Proiectul a rãspuns
dorinþelor pacienþilor de îngrijire la domiciliu, scurtând perioada de spitalizare ºi deci
reducând costurile necesare tratamentului medical. Coordonarea si asistenþa tehnicã
acordatã de organizaþii similare din SUA ºi Ungaria au condus la lansarea unei practici
exemplare în acest proiect. În 1999-2000, 250 de pacienþi au fost îngrijiþi la domiciliu –
au primit atât materialele necesare (siringi, ace etc.), mobility aids, water-proof
matrasses, etc., cât ºi asistenþã medicalã ºi socialã de la doctori, asistenþi medicali, ºi
asistenþi sociali prin vizite la domiciliu. Organizaþia a demonstrat eficienþa acestei
metode autoritãþilor în domeniu – atât în planul financiar cât ºi în privinþa efectului pe
care l-a avut asupra sãnãtãþii pacienþilor – iar la ora actualã pune bazele unui parteneriat
cu autoritãþile ºi pregãteºte extinderea acestui serviciu.
Atât respondenþii din ONG, cât ºi respondenþii din administraþie au susþinut cã sectorul ONG
are un rol extrem de mare în România, începând de la dezvoltarea serviciilor pe care statul nu le
poate oferi ºi pânã la facilitarea dialogului dintre cetãþean ºi stat. Sectorul de afaceri ºi mass
media tind sã fie mai puþin entuziaºti în ceea ce priveºte contribuþia sectorului la schimbarea ºi
dezvoltarea societãþii civile, vãzându-l mai mult ca pe un susþinãtor al siguranþei sociale. În
parte, aceastã atitudine relevã orientarea sectorului cãtre servicii, ºi faptul cã existã puþine
organizaþii de advocacy, care nu au multã vizibilitate. Majoritatea respondenþilor au înþeles
diferenþele dintre sectoare ºi contribuþiile pe care fiecare dintre acestea o pot aduce la
dezvoltarea þãrii, deºi au fost de pãrere cã sectorul ONG trebuie sã se dezvolte aºa încât sã poatã
lucra pe mãsura potenþialului sãu.
15
Existã douã moduri de a privi sectorul. Unul este sã te concentrezi asupra problemelor ºi
dificultãþilor sale. Celãlalt se referã la recunoaºterea ºi promovarea realizãrilor sale ºi la
construirea unui viitor pe baza acestora. Aceste douã moduri sunt provocãrile pentru ONG,
pentru finanþatori, pentru administraþie ºi alþi actori importanþi pentru viitorul sectorului.
Procesul de dezvoltare al societãþii civile este complex, nesigur ºi îndrãzneþ. De asemenea este
încurajator, provocator ºi capabil sã aducã schimbãri importante.
ONG nu pot face orice, mai ales dacã finanþãrile din plan intern sau extern nu sunt suficiente.
Aceasta face important ca ONG sã înþeleagã cadrul mai larg ºi sã facã planificãri strategice în
ceea ce priveºte domeniul strict de activitate. Din aceastã prezentare, au ieºit în evidenþã câteva
domenii prioritare.
• Continuarea furnizãrii serviciilor sociale, stabilind mai clar rolurile pe care ONG, respectiv
administraþia trebuie sã ºi le asume;
16
Capitolul 3: Dimensiunea operaþionalã a sectorului: reglementãri-cadru ºi relaþii inter-
sectoriale
• Mãsura în care cadrul juridic ºi fiscal îngãduie sau descurajeazã activitatea efectivã a
sectorului;
• Finanþarea;
Dupã ºase ani de progres lent în materie de legislaþie, anul 1996 sparge gheaþa, odatã cu
alegerea unui guvern cu o atitudine mai deschisã faþã de ONG. Parlamentul dezbate în mai
multe rânduri proiecte diferite ale noii legi, pentru ca în mai 2000, Guvernul sã adopte prin
ordonanþã13 noua lege a ONG, Legea Asociaþiilor ºi Fundaþiilor. Legea este beneficã
organizaþiilor din patru motive:
• Acordã statutul de “organizaþie de interes public” ONG care lucreazã în interes public,
spre deosebire de cele care se limiteazã la promovarea intereselor membrilor.
Conform legii, organizaþiile de interes public trebuie sã dovedeascã, prin
13
În eventualitatea unor dezacorduri puternice între partidele politice asupra unor chestiuni particulare, Guvernul
este abilitat sã-ºi exercite atribuþiile legislative, sub forma ordonanþelor (art. 114), fãrã a supune norma juridicã
în cauzã aprobãrii Parlamentului.
17
documente, desfãºurarea unei activitãþi susþinute (pe o perioadã de cel puþin trei
ani) ºi un nivel constant al resurselor pentru ca solicitãrile lor de finanþare sau
servicii din partea autoritãþilor locale sau a administraþiei centrale sã devinã
eligibile.
În general, respondenþii apreciazã pozitiv noua lege a ONG. Rolul ONG în redactarea,
negocierea ºi promovarea legii în Guvern constituie obiect de laudã.
“Legea sprijinã organizaþiile ºi este favorabilã democraþiei din þarã.” (Lider ONG)
“Cadrul juridic existent este favorabil ONG dar este mai degrabã rezultatul
bunãvoinþei guvernului ºi câtorva relaþii personale puternice între actori din cale
douã sectoare. Nu am sesizat un efor comun al ONG în aceastã campanie.”
(Reprezentant guvernamental)
Atât liderii sectorului cât ºi ai guvernului sunt preocupaþi de singurul aspect controversat al
noii legi, anume, statutul de “(organizaþie de) utilitate publicã”.
“Statutul de “utilitate publicã” este neclar – criteriile sunt vagi, astfel încât oricine
îl poate pretinde. Ce criterii suplimentare vor folosi ‘n aceastã situaþie agenþiile
guvernamentale pentru acordarea statutului> Aceastã ambiguitate ridicã suspiciuni
de corupþie ( dacã procesul nu este transparent sau este lãsat la latitudinea
anumitor persoane).” (Lider ONG)
Dupã cum am menþionat mai devreme, deºi respondenþii au salutat noua lege, puþini dintre
ei erau lãmuriþi asupra avantajelor de care dispun ONG în virtutea adoptãrii ei14. Opinãm cã
este nevoie de o promovare mai susþinutã a avantajelor, mai ales în afara capitalei. Aceeaºi
recomandare se impune în cazul legislaþiei fiscale, prezentatã în continuare.
Cadrul fiscal al ONG s-a ameliorat printr-o serie de reglementãri. Similar, acestea au intrat
în vigoare odatã cu schimbarea puterii din 1996, prin activitatea susþinutã a câtorva
organizaþii.
18
impactul acestei legi nu fost niciodatã evaluat, respondenþii au considerat cã variaþia
veniturilor din partea sectorului de afaceri a fost nesemnificativã.
• Legea finanþelor publice (primãvara 1999) conþine prevederi asupra finanþãrii ºi premiselor
de concesionare pentru ONG. Legea prevede cadrul juridic adecvat parteneriatului dintre
autoritãþile locale ºi organizaþii, respectiv transferului de resurse cãtre acestea din urmã.
• Legea 208î1997 permite ONG sã înfiinþeze ºi sã gestioneze cantine sociale cu fonduri din
partea autoritãþilor locale. Legea 34/1998 reglementeazã finanþarea din partea
administraþiei centrale cãtre ONG care administreazã instituþii sociale. Aceste legi
deschid organizaþiilor din domeniul social oportunitatea de a-ºi acoperi costurile
operaþionale, dacã îndeplinesc criterii definite, menþionate explicit în procesul de
candidaturã.
• Legi vizând domenii specializate, precum Legea privind persoanele cu handicap ºi Legea
privind protecþia copilului, conþin prevederi despre implicarea ONG de profil.
Alte legi (în curs de adoptare sau în vigoare) sunt potenþial favorabile sectorului.
Respondenþii au identificat câteva direcþii prin care cadrul juridic ºi fiscal pentru ONG
poate fi mai bine valorificat ºi, în continuare, optimizat:
19
• A stimula conºtientizarea ºi abilitãþile ONG, prin diseminarea informaþiei ºi
consultanþei oferite de centrele de resurse ONG locale, pentru a le abilita sã
foloseascã prevederile juridice ºi fiscale actuale;
Pe lângã cele douã structuri, existã un grup consultativ de experþi neguvernamentali pe lângã
Consiliul de Miniºtri, care îºi face simþitã poziþia în diverse probleme legate de ONG.
Instituirea acestui grup constituie, în opinia respondenþilor noºtri, un mijloc important de
creºtere a potenþialului ONG de implicare în elaborarea politicilor publice. Constituit în
prezent numai din reprezentanþi ai organizaþiilor bucureºtene, reprezentativitatea lui poate fi
reformulatã prin implicarea altor regiuni.
20
fonduri distincte spre folosul ONG – de pildã, Ministerul Sãnãtãþii, al Muncii ºi Protecþiei
Sociale, al Tineretului ºi Sporturilor – fãrã a exista o procedurã sistematicã de finanþare
(vezi secþiunea 3.3). La nivel informal însã, au loc consultãri frecvente între reprezentanþi
guvernamentali ºi principalele ONG de la nivel naþional, deºi cu precãdere asupra
chestiunilor de mare interes pentru ONG (de tip legislaþie, reprezentare a sectorului
neguvernamental etc.) decât asupra chestiunilor sub-sectoriale (adicã strategii de dezvoltare
în domeniile respective, finanþare tec).
Uneori, relaþiile cu ministerele ºi instituþiile de stat sunt dificile. ONG active în domeniul
protecþiei copilului, al sãnãtãþii ºi în cel social au semnalat dificultãþi în stabilirea unui
dialog efectiv cu instituþiile administraþiei centrale datoritã:
• Atitudinii anumitor guvernanþi care nu apreciazã ONG, parþial din cauza scandalurilor
precedente.(vezi secþiunea 3.4);
“Cu guvernul actual s-a lucrat bine – ONG au devenit un partener strategic al
guvernului ºi au reuºit sã-ºi promoveze interesele: legislaþia ONG sau stabilirea
birourilor judeþene de legãturã. Reversul medaliei este cã relaþia a devenit excesiv
de amicalã iar ONG au început sã facã jocul guvernului în aºa mãsurã încât criticile
sau campaniile nu ºi-au mai gãsit locul. Era evident cã guvernul este slab, dar, din
prietenie, ONG s-au angajat în acoperirea lipsurilor acestuia ºi l-au ajutat.” (Lider
ONG)
Se constatã cã sectorul ONG are nevoie sã considere atent relaþia cu administraþia centralã
pe termen lung. Numeroasele realizãri de pânã acum s-au datorat personalitãþilor implicate,
fãrã a se bucura de acel larg consens politic necesar susþinerii cooperãrii guvern-ONG. Mai
mult, sunt de dorit progrese în dezvoltarea reprezentativitãþii sectoriale eficace ºi a
mobilizãrii sectorului pentru influenþarea politicilor publice la nivel naþional/advocacy. În
absenþa acestor mãsuri, viitorul poare rezerva sectorului o poziþie vulnerabilã. Aspecte
decisive, dincolo de frecvenþa reprezentanþilor guvernamentali la evenimentele ONG,
trebuie reglate, de pildã, mecanismele de consultare în mod regulat, promovarea relaþiilor
guvern-ONG , iniþiativele comune ºi, mai cu seamã, finanþarea sectorului.
21
“Guvernul trebuie sã promoveze ONG ºi sã le sprijine în activitatea de cãutare de
resurse. Am discutat deja cu Ministerul Afacerilor Externe ºi ni s-a promis eliberarea
unei recomandãri cãtre toate ambasadele româneºti. Este vorba despre diseminarea
în strãinãtate a informaþiilor despre ONG româneºti.” (Lider ONG)
Cooperarea cu autoritãþile locale reprezintã o prioritate pentru agenda ONG atât la nivel
local (în termeni de activitãþi comune) cât ºi naþional (în termeni de stabilire a cadrului
efectiv pentru dialog ºi parteneriat la nivel local). S-au creat structuri menite sã faciliteze
aceastã relaþie. Responsabilii pentru legãtura cu ONG ºi-au început activitatea încã din 1996
cu misiunea de a lansa un canal de comunicare în ambele sensuri cu ONG locale.
La nivel local, Direcþiile Judeþene ale Ministerului Tineretului ºi Sportului sunt cunoscute,
îndeosebi pentru finanþarea limitatã, dar regulatã a organizaþiilor de tineret. Consiliile
municipale oferã fonduri pentru organizaþii, cel mai adesea în domeniul serviciilor sociale.
Experienþele autentice de dialog ºi cooperare acoperã o mare diversitate ºi s-au remarcat
numeroase exemple de relaþii fructuoase ce meritã promovate ºi replicate.
O fundaþie pentru bãtrâni s-a înfiinþat ºi a beneficiat într-o fazã iniþialã de fonduri ºi programe de
dezvoltare a capacitãþilor instituþionale oferite de agenþii strãine. Fundaþia a lansat un proiect
privind un centru de (îngrijire de) zi pentru bãtrâni. Modelul de furnizare de servicii a fost bine
primit de autoritãþile locale, astfel încât parteneriatul rezultat prevedea acoperirea de cãtre
Primãrie a cheltuielilor operaþionale (cu excepþia celor salariale) ºi oferirea unui spaþiu
corespunzãtor. Centrul propune beneficiarilor sãi un club, activitãþi recreative, grupuri de sprijin,
controale medicale ºi distribuie ocazional donaþii de medicamente, haine ºi hranã. Aproximativ
1100 de bãtrâni sunt în evidenþa Centrului, care înregistreazã o frecvenþã zilnicã de 50 de
persoane. Parteneriatul cu autoritãþile locale deschide fundaþiei o perspectivã pe termen lung ºi
garanteazã furnizarea serviciilor cu continuitate cãtre clienþi. Prin alte parteneriate cu Direcþia
Judeþeanã de Muncã ºi Protecþie Socialã ºi Departamentul de Asistenþã Socialã al Universitãþii,
fundaþia disemineazã modelul propriu de îngrijire a bãtrânilor ºi influenþeazã politicile ºi
standardele de îngrijire în centre de (îngrijire de) zi pentru bãtrâni.
O fundaþie din domeniul protecþiei copilului a construit un centru de primire pentru copii strãzii,
ale cãrui proceduri ºi servicii au fost proiectate cu sprijinul organizaþiilor din Regatul Unit.
Fundaþia oferã adãpost, hranã, servicii medicale, cursuri elementare de alfabetizare sau locuri în
ºcoalã, precum ºi activitãþi de socializare sau creative pentru aproximativ 15 copii. Copiii pot
rãmâne în Centru pânã la reunificarea familiilor din care provin, la adopþie sau la plasarea într-o
instituþie competentã. Municipalitatea oferã spaþiul ºi acoperã cheltuielile legate de acesta, precum
22
ºi costul hranei. Acest parteneriat se aflã în al doilea an ºi este probabil sã continue, deºi numai pe
baza unor contracte anuale, întrucât autoritatea localã este puþin familiarizatã cu acest tip de
programe ºi reticentã sã se angajeze pentru o duratã mai îndelungatã.
Acum doi ani, a luat fiinþã un centru de resurse ONG, ca urmare a iniþiativei comune a
comunitãþii ONG locale ºi a autoritãþilor. Deºi Consiliul Local nu a putut contribui material la
susþinerea proiectului, ºi-a exprimat disponibilitatea de implicare în dezvoltarea ONG locale ºi
intenþia de a pune la dispoziþie baza centrului de resurse odatã ce acesta acumuleazã mijloacele
necesare funcþionãrii. Între timp, reprezentanþii autoritãþii locale frecventeazã activ evenimentele
ONG.
Obstacolele principale în calea dezvoltãrii unor relaþii consistente între autoritãþile locale ºi
ONG sunt determinate de trei factori. Mai întâi, recunoaºterea slabã de care se bucurã rolul ONG
în faþa aleºilor locali ºi, implicit, relaþiile construite frecvent pe baza relaþiilor personale. În
general, ONG sunt sprijinite numai dacã activitãþile lor se integreazã în strategiile de dezvoltare
localã rareori elaborate prin consultarea ONG. Reprezentanþii locali pentru relaþia cu ONG au
limite determinate de timp disponibil pentru ONG, mai grav, colegii ºi ºefii acestora apreciazã
ONG ca deþinând un loc secundar ca prioritate. Este manifestã lipsa generalizatã de înþelegere
sau implicare la nivel instituþional intern din partea autoritãþilor competente apte sã punã în
vigoare (adopte) prevederile legale necesare implementãrii cooperãrii dintre ONG ºi autoritãþi
locale.
“Autoritãþile locale ne aduc în prim-plan numai atunci când au nevoie de noi – pentru
presã sau pentru vizitatori strãini. Altfel, este greu ºi deprimant sã îi vânezi pentru a
obþine o aprobare sau o semnãturã.” (Activist ONG)
În al doilea rând, din cauza procesului lent de descentralizare, autoritãþile locale au puteri ºi
fonduri limitate.
“Acum autoritãþile locale au acceptul legilor pentru a coopera cu ONG – pot furniza
fonduri ºi spaþiu. Dar aceastã cooperare eºueazã deseori în practicã – sa datoreazã
lipsei resurselor, a încrederii ºi înþelegerii din partea oficialilor locali în ONG ºi în ceea
ce pot face organizaþiile mai mult decât serviciile sociale existente.” (activist ONG)
23
cursurilor de instruire include: managementul de proiect, comunicarea ºi relaþiile publice.
Durata cursurilor este variabilã, deºi în medie, programele erau formate din module a douã-ºase
zile de-a lungul unei perioade de trei-ºase luni.
Analiza a generat câteva sugestii particulare pentru îmbunãtãþirea relaþiilor dintre autoritãþile
locale ºi ONG:
Aproape jumãtate din respondenþii analizei experimentaserã cel puþin o formã de relaþie cu
firmele locale sau corporaþiile multinaþionale prezente în România. Relaþiile par sã fie
fundamental axate pe sprijin financiar sau în bunuri sau servicii în schimbul publicitãþii. S-a
mers mult mai încet în ceea ce priveºte stabilirea sau menþinerea unui dialog cu mediul de
afaceri sau autoritãþile locale asupra chestiunilor de interes pentru dezvoltarea localã. În
anumite cazuri, anumite ONG, de pildã cele din domeniul Dezvoltãrii Locale, au dezvoltat
programe care reunesc toþi acþionarii comunitari. În alte cazuri, ONG sau voluntari strãini
au derulat proiecte menite sã dezvolte un mediu de afaceri responsabil social sau cooperarea
acestuia cu ONG.
Date fiind dificultãþile economice actuale, mediul de afaceri se orienteazã mai degrabã spre
supravieþuire decât spre dezvoltarea relaþiilor comunitare. Respondenþii au apreciat ca
nerealistã aºteptarea ca mediul de afaceri sã îºi asume un rol mai activ în sector în urmãtorii
trei pânã la cinci ani. Cu toate acestea, ONG percep sectorul de afaceri ca aliat strategic ºi au
planuri de a dezvolta relaþia cu acesta – de pildã, în modificarea Legii sponsorizãrii - pentru
a ridica nivelul filantropiei corporatiste.
24
3.3.1 Nivele de finanþare
Ultimele estimãri asupra ansamblului surselor de finanþare pentru sector au fãcut obiectul
unui raport recent elaborat de Dan Petrescu “Bilanþul Bãncii Mondiale asupra ONG din
România, 1998”15. Cifrele se referã la anul 1995 ºi sugereazã o investiþie de 189.2 milioane
USD (0,006% din PIB) în sectorul ONG în anul respectiv. Scãderea spectaculoasã a acestora
este evidenþiatã în tabelul de mai jos:
În perioada 1990-96 nivelul finanþãrilor pentru sector a fost relativ ridicat, îndeosebi în ceea ce
priveºte ajutoarele umanitare sau dezvoltarea serviciilor sociale. În consecinþã, au luat fiinþã
multe organizaþii noi pentru care donatorii strãini au constituit þinta eforturilor de atragere de
fonduri. La mijlocul anilor ã90 a început sã se facã remarcat sprijinul mediului de afaceri, deºi la
nivel scãzut. Însã în 1996-1998 sectorul a cunoscut o crizã a finanþãrii, pe mãsurã ce o serie de
organizaþii sprijinite din afarã ºi-au redus nivelul de finanþare: programul USAID Democracy
Network a sistat finanþarea pentru ONG (menþinând numai componenta de instruire); Fundaþia
pentru Dezvoltarea Societãþii Civile a întrerupt în plinã rundã finanþarea, ca urmare a deciziei
de la Bruxelles de a suspenda 2 milioane de ECU; dupã operarea unei restructurãri interne
majore, Fundaþia pentru o Societate Deschisã nu a oferit fonduri pe durata unui an; iar Centrul
Euroregional de Mediu (REC) a micºorat valoarea granturilor oferite. Perioada a coincis cu o
schimbare politicã care a adus la putere un guvern mult mai deschis fatã de finanþarea pentru
ONG, dar cu sume limitate. Altã evoluþie pozitivã a constituit-o reacþia populaþiei la
inundaþiile din 2000, care a determinat creºterea aºteptãrilor cu privire la filantropia publicã în
viitor. Cifrele exacte nu sunt încã disponibile, dar jurnaliºtii PRO-TV estimeazã la aproximativ 6
milioane USD bunurile colectate în numai douã zile. Câþiva respondenþi au sugerat cã ONG nu
au folosit acest precedent, de pildã, oferind informaþii precise sau mulþumind în mod public
pentru donaþiile primite etc.
În general, ultimii doi ani au fost în continuare marcaþi de nivele scãzute de finanþare implicând
dificultãþi pentru multe organizaþii sau încetarea activitãþii altora. Respondenþii analizei ºi-au
exprimat speranþa cã situaþia finanþãrii se va ameliora prin fondurile Uniunii Europene sau prin
posibila lansare a celei de a doua faze a programului USAID Democracy Network. În orice caz,
situaþia financiarã a sectorului rãmâne vulnerabilã, mai ales pentru organizaþiile mari (cu un
venit anual de 200.000 USD sau mai ridicat) care sunt strict dependente de fonduri strãine.
15
Manuscris oferit de autor – încã nepublicat.
25
Au existat variaþii la nivelul finanþãrilor primite de ONG. În primul rând, existã o categorie de
ONG care opereazã cu mai puþin de 750 USD anual, cele care se bazeazã în mare mãsurã pe
contribuþiile membrilor sau cele locale ºi care reprezintã un procentaj de 10% din ONG
intervievate. O a doua categorie de ONG reuºeºte sã atragã fonduri de la finanþatori locali ºi au
un venit anual regulat de aproximativ 2.000-5.000 USD (30% din organizaþiile intervievate).
Din a treia categorie fac parte ONG care au reuºit sã menþinã un nivel de finanþare de 10.000-
15.000 USD anual de-a lungul a trei-patru ani (40% din organizaþiile intervievate). Deasupra
acestui nivel, situaþia este foarte instabilã, strict dependentã de granturi pentru proiecte specifice
care constituie o oportunitate rarã pentru cele mai multe ONG. Asemenea granturi au un
potenþial limitat de continuitate.
La situaþia descrisã mai sus existã excepþii: mai ales ONG cu parteneri/finanþatori strãini pe
termen lung – ceea ce le oferã pârghiile necesare echilibrãrii resurselor pe perioade substanþiale
de timp (20% din ONG intervievate). Nivelul de finanþare al acestora variazã mult – de la
20.000 USD la 800.000 USD pe an. Multe dintre aceste organizaþii gãsesc perioadele de
finanþãri mici dificil de suportat, cu consecinþe de tipul reducerii operaþiunilor sau
transformãrii programelor/filialelor în organizaþii distincte, responsabile pentru propria
finanþare. Mai mult, analiza aratã cã nivelul de finanþare variazã considerabil atât între
organizaþii cât ºi în interiorul acestora de-a lungul unei perioade. De pildã, o ONG din Moldova
care lucreazã cu tineri instituþionalizaþi a avut un buget de 17.000 USD în 1998, de 100.000
USD în 1999 ºi de 9.500 USD în 2000. Discrepanþe similare rezultã în dificultãþi în planificarea
pe termen lung, în îmbunãtãþirea serviciilor ºi în dezvoltarea organizaþionalã pentru orice ONG
aflat într-o situaþie asemãnãtoare.
Astãzi, un nivel de finanþare de 100.000 USD anual trece drept nivelul maxim de venit pe care o
organizaþie credibilã ºi bine organizatã poate spera sã îl atragã din toate sursele disponibile. În
timp ce existã câteva programe de granturi medii sau mici 16, lipseºte un sprijin pe termen lung
pentru organizaþiile descrise mai devreme (dintre care multe joacã un rol decisiv în sector).
Putem inventaria ºapte surse de finanþare pentru ONG româneºti: donatorii strãini, finanþatorii
locali, administraþia centralã, administraþia localã, mediul de afaceri, donaþiile individuale ºi
activitãþile economice.
16
Carpathian Foundation oferã granturi mici (cel mult 3.000 USD) pentru iniþiative comunitare într-o anumitã
regiune (Munþii Carpaþi). Nu oferã sprijin continuu. Environmental Partnership Foundation are granturi mici (în
medie de 1.300 USD, rareori ridicându-se la 8.000 USD) pentru iniþiative în protecþia mediului (limitate de
judeþele din arcul carpatic). Menþiunile despre sprijinul în regim regulat sunt foarte noi ºi nu este clar cum vor fi
implementate. AIDRom lucreazã pe baza parteneriatelor ºi oferã granturi mici, cu câteva excepþii, în domeniul
asistenþei sociale. Fundaþia Mott oferã granturi de 50.000-80.000 USD pe termen mediu (de la trei la cinci ani).
German Marshall Fund are un program de granturi mici în România. Granturile din partea ambasadelor au valori
cuprinse între 7.000-15.000 USD ºi vizeazã numai activitãþi pe termen scurt sau evenimente singulare. Începând
din anul 2000, USAID oferã 2 milioane USD prin Partnership Umbrella Grant pentru proiecte comune ale
organizaþiilor române ºi americane axate pe transferul practicilor de succes în domeniile: sãnãtate, mass-media,
anti-corupþie, în granturi de 50.000-100.000 USD (incluzând costurile partenerilor americani). Programul ACCES
al Uniunii Europene va furniza timp de doi ani 4.1 milioane EURO prin microgranturi (10.000-15.000 EURO) ºi
macrogranturi (10.000-50.000 EURO pentru proiecte de 12-18 luni). Fundaþia pentru o Societate Deschisã nu mai
oferã granturi ONG dar sprijinã ONG parte componentã a reþelei SON. Sprijinul pentru centrele SON va descreºte
treptat de-a lungul urmãtorilor trei ani (nivelul de sprijin variind în prezent de la 250.000-2.000.000 USD anual).
26
În ceea ce priveºte sursele externe, estimãm cã 55% din finanþarea sectorului ONG este
asiguratã de donatorii strãini (vezi Anexa B, Lista principalilor donatori din România).
Fondurile strãine sunt inegal distribuite; în timp ce anumite domenii (drepturile omului,
protecþia mediului, educaþia civicã) primesc aproape 100% din finanþarea de care dispun din
strãinãtate, altele (culturã ºi artã) sunt aproape exclusiv sprijinite de sectorul de afaceri sau
autoritãþile locale.
“Donatorii cred cu tãrie cã pot genera creºtere canalizând bani. Ar trebui de fapt sã
înþeleagã modul firesc de dezvoltare ºi sã îi urmeze tendinþa. Dacã ar fi mai flexibili, ar
avea rezultate mai convingãtoare.” (Lider ONG)
Donatorii strãini au adoptat o diversitate de strategii de asistenþã care s-au schimbat în timp, dar
cu privire la care respondenþii noºtri cred cã pot identifica câteva aspecte comune:
• În trecut, donatorii tindeau sã consulte lideri ONG sau experþi influenþi din
Bucureºti, ceea ce a dus la servirea unui cerc restrâns de interese. Aceºti lideri
ONG nu ºi-au asumat responsabilitatea de “purtãtori de cuvânt” ai sectorului
ONG ºi au exprimat opinii personale sau interese proprii. Deºi donatorii resimt
nevoia de a se consulta cu un cerc mai larg, România este o þarã mare cu o
infrastructurã deficitarã, mai ales în regiunile îndepãrtate de capitalã. Din acest
motiv, donatorii vor continua sã se sprijine pe intermediari sau alþi donatori
pentru informaþii, plecând de la premisa validitãþii ºi corectitudinii opiniilor
acestora. Mai ales, sistemul cere intermediarilor sã conºtientizeze problemele ºi
interesele sectoriale din afara marilor oraºe ºi sã le reprezinte pe acestea în
relaþiile cu donatorii.
27
• Lipsa unei coordonãri strategice între donatori a dus la un tip de finanþare
nearmonizat, determinat de reprezentarea inadecvatã de cãtre intermediari a
intereselor sectoriale. În orice caz, dacã Forumul Donatorilor va acþiona strategic
ºi dacã Forumul Naþional ONG îºi va mãri reprezentativitatea, existã potenþial
pentru o mai eficientã comunicare ºi, deci, pentru influenþarea strategiilor
viitoare de finanþare.
În ultimii ani, câþiva finanþatori locali au început sã ofere granturi mici ONG. Aceste
organizaþii româneºti au atras fonduri din strãinãtate pe care le distribuie local, asumându-ºi
responsabilitatea asupra deciziilor de finanþare. De pildã, AIDRom are un program de
granturi mici pentru ONG din domeniul serviciilor sociale; Fundaþia Prinþesa Margareta a
României a lansat recent (iunie 2000) un program de granturi mici (pânã la 5.000 USD)
pentru ONG din domeniul protecþiei copilului ºi tinerilor cu nevoi speciale; Fundaþia World
Vision România, ca ºi ale organizaþii membre ale Soros Open Network, de asemenea, oferã
granturi mici. Existã alte câteva organizaþii sau programe re-donatoare mai mari, din ce în
ce mai autonome, care pot fi în întregime orientate local (de pildã, Programul pentru
Parteneriat în Protecþia Mediului-Environmental Partnership Programme). Finanþatorii
locali sunt cei mai bine plasaþi pentru oferta de granturi mici întrucât reacþioneazã mai rapid
la schimbãrile nevoilor de la nivel local. Potenþialul lor de a contribui la dezvoltarea
sectorului este semnificativ. În acelaºi timp, au nevoie de o mai bunã cooperare cu donatorii
strãini. Se impun câteva ameliorãri ale practicilor de finanþare localã, cu precãdere în
domeniul transparenþei, accesibilitãþii ºi conflictelor de interese.
O iniþiativã relativ nouã, Casa Asigurãrilor de Sãnãtate, poate creºte dimensiunea sprijinului
guvernamental pentru sector. Aflatã la începutul activitãþii sale, ONG pot deveni
contractanþi ai serviciilor Casei de Asigurãri pentru Sãnãtate pentru beneficiarii la care se
referã Legea asigurãrilor de sãnãtate, de tipul îngrijirii la domiciliu pentru pacienþi care au
achitat spitalizarea. Oricum, tendinþa manifestã a filialelor Casei Naþionale de Asigurãri de
Sãnãtate este de a-ºi înfiinþa propriile servicii ºi nu de a contracta ONG. În general, în ceea
ce priveºte acordarea fondurilor guvernamentale se resimt urmãtoarele aspecte negative:
28
• Absenþa sistemelor de influenþare a distribuirii strategice a fondurilor cãtre sector.
În timp ce existã cadrul juridic necesar finanþãrii ONG de cãtre administraþiile locale,
instituþiile în cauzã dispun de fonduri limitate iar alocarea lor este afectatã de aceleaºi
probleme ca ºi în cazul celor ale administraþiei centrale. Exemple de sprijin adecvat pentru
ONG din partea administraþiei locale existã, deºi sunt rare (într-un orãºel din Moldova,
primarul local a colectat fonduri pentru un proiect al unei organizaþii furnizoare de servicii
sociale prin atragerea de donaþii din partea consilierilor, a administratorilor, patronilor ºi
chiar din partea mãnãstirii din apropiere).
"Ei nu înþeleg obligaþiile faþã de noi ºi sunt de pãrere cã decizia de a coopera sau
nu cu noi, de a finanþa sau nu, este cu totul la dispoziþia funcþionarilor în cauzã. Nu
concep cã legea le cere sã procedeze astfel ºi, pentru cã nimeni nu îi trage la
rãspundere, îºi ignorã aceste obligaþii." (Activist ONG)
În ciuda Legii sponsorizãrii, fondurile provenite din mediul de afaceri sunt încã limitate.
Dacã multe organizaþii au primit donaþii din partea mediului de afaceri local, acestea au fost
sub forma serviciilor sau a bunurilor. Existã însã organizaþii care supravieþuiesc aproape în
întregime din donaþiile companiilor ºi firmelor, dupã cum este ºi cazul unei grãdiniþe pentru
copii cu deficienþe auditive. ONG considerã mediul de afaceri ar putea deveni o sursã
importantã de venit dacã sectorul dezvoltã o strategie pe termen lung (cinci-zece ani) care sã
punã temelia înþelegerii aprofundate a rolului ONG ºi a conceptului de responsabilitate
socialã; dezvoltarea abilitãþilor de atragere de fonduri din partea sectorului privat;
consolidarea credibilitãþii ºi vizibilitãþii ONG; militãrii în sensul modificãrii legii
sponsorizãrii.
29
promovarea rezultatelor tangibile), precum ºi prin ameliorarea deprinderilor ONG de a
atrage resurse.
• Plãþi din partea sectorului de afaceri pentru studii de fezabilite, planuri de afaceri, fise
psihologice ºi instruirea angajaþilor,
• Plãþi din partea altor ONG pentru servicii de tip înscriere, scrierea proiectelor sau
instruire,
Deºi considerã activitãþile generatoare de venit importante, cei mai mulþi respondenþi
apreciazã cã le lipsesc atât abilitãþile cât ºi oportunitãþile pentru a obþine nivele ridicate de
finanþare din activitãþi economice. Dezvoltarea viitoare a activitãþilor economice reclamã
luarea în consideraþie a:
• Echilibrului cu alte surse de venit astfel încât ONG sã nu devinã agenþii furnizoare de
servicii care sã se bazeze în primul rând pe taxe specifice sectorului privat,
• Unei mai bune înþelegeri asupra ºi unor abilitãþi de a desfãºura activitãþi economice,
• Unei mai strânse corespondenþe între misiunea organizaþiei ºi tipul activitãþilor economice
întreprinse - de pildã, ca o ONG care lucreazã cu persoane cu handicap mental sã ofere
oportunitãþi de muncã pentru beneficiari ºi sã foloseascã venitul pentru a dezvolta alte
servicii pentru beneficiari.
Cotizaþiile de membru constituie o proporþie relativ micã din venitul ONG ºi au mai mult
o valoare simbolicã (de afiliere la misiunea organizaþiei) decât potenþial ca sursã
semnificativã de venit. În general, costurile administrãrii ãi colectãrii cotizaþiilor de membru
depãºesc valoarea financiarã a acestora.
30
• Implicarea finanþatorilor strãini în relaþii de finanþare pe durate de trei-cinci ani cu
organizaþii importante la nivel naþional sau local, implicit, prin acoperirea câtorva
costuri de funcþionare la nivel realist;
• Dezvoltarea unor bugete mai sistematice ºi a unor sisteme transparente de finanþare ale
administraþiei centrale ºi locale;
• Îmbunãtãþirea accesului la fonduri al ONG mici sau a celor din afara marilor oraºe prin
dezvoltarea sistemelor intermediare active de tipul centrelor de resurse regionale;
"În martie 1998 a existat campanie publicã de o sãptãmânã împotriva ONG în care
ONG au fost acuzate de contrabandã cu automobile sau alte bunuri în beneficiul
membrilor fondatori, de folosire necinstitã a fondurilor strãine etc. Generalizarea a
fost falsã, dar, din nefericire, au existat exemple reale de fraudã. Campania a adus
daune uriaºe imaginii sectorului." (Lider ONG)
Deºi mass-media expusese ºi înainte cazuri de fraudã în ONG, aceastã experienþã este
întipãritã în memoria sectorului, generând controverse ºi atitudini defensive. În multe cazuri,
a determinat rãspunsuri prudente din partea ONG ºi disconfort în a încerca sã-ºi popularizeze
activitatea.
31
Barometrele de opinie publicã aratã cã mai mult de o persoanã din cinci cunosc câte ceva
despre ONG, mai ales de la televiziune. Mai puþin de o persoanã din douãzeci a contactat
personal o ONG17. Existã multe informaþii eronate despre ONG – care sunt, de pildã,
automat susþinute de stat. Ceea ce este alarmant este cã oamenii preferã sã aibã încredere în
Bisericã (90.1%), armatã (78.6%) ºi mass-media (65.5%) decât în actorii semnificativi
pentru dezvoltarea societãþii civile ca Parlamentul (17.4%), guvernul (19.7%) sau ONG
(25.5%)18.
Anumite ONG au investit substanþial în construirea unei imagini publice pozitive în cadrul
comunitãþii din care fac parte. De pildã, o filialã localã a unei ONG pentru persoanele cu
handicap mental ºi-a fãcut publice rezultatele activitãþii prin evenimente "cu accesul liber"
pentru mass-media, autoritãþile locale ºi alte ONG, prin vizite ale donatorilor strãini ºi
printr-un eveniment de stradã interactiv în care trecãtorilor familiarizaþi cu activitatea
organizaþiei li s-a cerut sã marcheze cu agrafe în formã de inimã posterul organizaþiei.
Dupã cum indicã cercetarea menþionatã mai devreme, cele mai cunoscute ONG sunt cele
care îºi desfãºoarã activitatea în domeniul social (44.7%), urmate de cele din sãnãtate
(26.3%), drepturile omului (24%), educaþie (15.10%), activitãþi civice (14.2%), protecþia
mediului (13.6%) ºi economie (5.7%). Organizaþiile cele mai vizibile ºi mai apreciate de
public sunt cele care servesc nevoile sociale.
Problematicile puþin interesante pentru public vizeazã protecþia mediului, femeile ºi
minoritãþile.
32
Dupã scandalul din 1998, relaþiile cu mass-media s-au îmbunãtãþit treptat, de cele mai multe
ori pentru cã campania anti-ONG era fondatã pe generalizãri nefondate ºi false dar ºi pentru
cã câteva ONG au cãutat sprijinul jurnaliºtilor în prezentarea unei imagini mai echilibrate
asupra sectorului. Respondenþii simt cã relaþiile actuale cu mass-media au fost relativ bune,
cu comentarii mai degrabã neutre decât critice. S-a arãtat cã mass-media localã s-a dovedit
mai interesatã ºi mai sensibilã faþã de ONG decât cea de la nivel naþional, despre care
respondenþii cred cã este orientatã spre politic ºi pe evenimentele de actualitate imediatã,
faþã de care problemele ONG par mãrunte ºi neinteresante. Mass-media localã a exprimat un
interes mai mare faþã de evenimentele ONG. Au existat însã puþine exemple de cooperare
între ONG ºi media localã de tipul ziarului care publicã un supliment sãptãmânal ONG. În
general, media a acordã mai multã atenþie "subiectelor cu caracter umanitar" mai mult decât
subiectelor "democratice" (drepturile omului, educaþie), altele decât cele privitoare la
monitorizarea alegerilor.
Din perspectiva ONG, existã diferenþe mari de contacte cu sau folosire abilã a mass-mediei.
Frecvent ºi cu mare succes, media acoperã evenimente , activitãþi sau promovarea unor
anumite ONG. În ceea ce priveºte efortul de a influenþa politicile publice sau atragerea de
fonduri, media este sub-utilizatã atât de jurnaliºti cât ºi de organizaþii.
"ONG ar trebui sã fie mai active ºi mai agresive în relaþia cu presa - nu ar trebui sã
aºtepte ca noi sã venim ºi sã cerem informaþie." (Jurnalist de presã)
• Lãrgindu-ºi baza de sprijin prin noi membrii, voluntari sau atragerea altor tipuri de
susþinãtori,
33
• Dezvoltarea abilitãþilor ONG în abordarea subiectelor sensibile ºi a opiniei publice,
Câteva sugestii de ameliorare a relaþiilor ONG cu mass-media s-au desprins din prezentare:
Prezentarea a identificat opt forme de cooperare sau relaþionare între ONG, variate ca
formalitate, duratã ºi scop. Multe dintre acestea par sã fi apãrut la iniþiativa unor anumiþi lideri.
34
contacte ºi promovarea iniþiativelor comune. Critica adusã s-a axat pe lipsa unor
activitãþi care sã continue aceste evenimente, pierderea ulterioarã a contactelor dintre
ONG ºi un program prestabilit în Bucureºti. În multe cazuri, ONG au folosit acest
prilej sã discute probleme locale dar au fost dezamãgite cã acestea nu au fost fãcute
cunoscute la nivel regional ºi naþional.
"La întâlnirea de anul trecut am fost aceiaºi oameni, cu aceleaºi probleme; a avut circuit
închis, s-a desfãºurat departe de public. De aceea am hotãrât sã schimbãm modul de
organizare anul acesta – nu vom avea un forum, ci un târg – cu scopul de a face întâlnirea
mai cuprinzãtoare ºi interactivã. Vom beneficia anul acesta de o contribuþie mai mare de
la ONG nu numai naþionale, ci ºi din unele þãri limitrofe. De asemenea, vom rãspunde
mai bine cerinþelor acþionarilor noºtri – publicul, autoritãþile ºi sectorul de afaceri – ºi le
vom oferi oportunitatea de a fi familiarizaþi cu activitatea ONG." (Activist ONG)
Forumul Naþional a fost organizat anual, începând cu 1994, de CENTRAS, ºi a avut trei
obiective: sã identifice ºi sã dezbatã problematica dezvoltãrii societãþii civile în România,
sã atragã atenþia publicului ºi mass mediei asupra realizãrilor sectorului ºi sã promoveze
parteneriatul între administraþie ºi sectorul nonprofit. Forumul era bine cunoscut de cãtre
respondenþii noºtri, atrãgând un numãr de 150 reprezentanþi ai ONG din toatã þara, pe
lângã reprezentanþii altor sectoare. Forumul s-a schimbat de-a lungul timpului, reflectând
dezvoltarea sectorului ºi este considerat cel mai important eveniment naþional în care se
discutã probleme strategice.
“Forumurile reprezintã o viziune comunã a liderilor ONG – iar aceasta este o ocazie
deosebitã pentru direcþiile strategice de dezvoltare ale sectorului. Forumurile aleg un
comitet director (Grupul de Implementare a Rezoluþiilor Forumului – GIR) pentru a
implementa deciziile luate. Am vrut sã creãm un grup reprezentativ, dar oamenii s-au
împotrivit acestei iniþiative – le-au atribuit numai funcþia executivã. Dar la ultimul forum
grupului i s-a atribuit ºi funcþie reprezentativã – sã se ocupe de problemele legate de
finanþare ºi sã abordeze donatorilor. Mai ales dupã ce sectorului i s-au retras 1 milion de
ECU ca urmare a unor motive neclare." (Lider ONG)
În unele cazuri Forumurile ONG au fost înlocuite sau asociate cu Târguri ONG, care sunt
mai deschise participãrii ONG ºi au o mai bunã acoperire media ºi o mai mare participare a
publicului, a autoritãþilor locale, a sectorului de afaceri local ºi a finanþatorilor. Târgurile
ONG sunt vii ºi deschise ºi au sarcina importantã de a disemina informaþia despre Sectorul
Terþiar ºi de a îmbunãtãþi imaginea sa prin participarea acþionarilor sãi.
iii. Coaliþii ad-hoc ONG au format coaliþii ad-hoc pentru a rãspunde intereselor reciproce:
de pildã, câteva ONG de tineret au organizat o campanie prin care se opuneau iniþiativei
Primãriei de a închide un spaþiu de recreere.
iv. Complementaritatea serviciilor prin transfer Existã unele exemple în care ONG au
operat transferuri reciproce pentru a facilita accesul la alte servicii (mai ales în domeniul
35
sãnãtãþii ºi în cel social) pentru un grup comun de beneficiari – de exemplu, o fundaþie
care oferã îngrijire pentru copii îi trimite la o alta, care se ocupã cu controlul oftalmologic
vi. Reþele ONG locale tind sã dezvolte relaþii mai bune cu organizaþii foarte
cunoscute din Bucureºti decât cu alte ONG care activeazã la nivel local. Aceastã preferinþã
pentru de a crea reþele ONG mai degrabã verticale decât orizontale este relevantã pentru
accesarea resurselor. În general, s-a considerat cã crearea de reþele pentru schimbul de
cunoºtinþe nu s-a dezvoltat satisfãcãtor.
"Oamenii din Bucureºti nu vin des în provincie, iar dacã vin, o fac numai pentru interesul
propriu – dacã vor sã lanseze un program de finanþare sau dacã au de monitorizat o
finanþare." (Activist ONG)
vii. Organizaþii Umbrelã Acest tip de colaborare este mai frecvent într-un domeniu
anume decât între organizaþii care activeazã în domenii diferite. Structura lor a avut o
imagine negativã, deoarece s-a considerat cã afecteazã autonomia. Amintirea structurilor
Comuniste dominante umbreºte conºtientizarea avantajelor formelor de organizare
federative. Mulþi dintre respondenþi au menþionat o excepþie la aceasta: Federaþia
Organizaþiilor de Protecþia Copilului. Înfiinþarea acestei organizaþii umbrelã a fost
puternic încurajatã de câteva agenþii strãine ºi a generat încercãri de a creea organizaþii
umbrelã similare ºi în alte domenii sociale.
36
parteneriat, dar ONG resping categoric “parteneriatul forþat”. La acest nivel, exemplele de
parteneriat pur sunt oricum rare.
Cooperarea ºi relaþiile între ONG sunt încã în stadiul de formare. Cooperarea s-a bucurat de o
largã recunoaºtere (în rândul ONG, donatorilor, administraþiei ºi presei) ºi s-a pus mare preþ pe
cazurile de bunã practicã, care au stimulat acumularea de cunoºtinþe ºi vizibilitatea. Totuºi,
aceasta nu s-a întâmplat în activitatea curentã a celor mai multe dintre ONG, unde suspiciunea,
aroganþa celui mai puternic ºi competiþia sunt mai practicate. Dacã ONG nu vor înceta
judecarea ºi criticarea altora, nu se vor putea face mari progrese în domeniul cooperãrii.
Din prezentare reies cinci obstacole majore în calea dezvoltãrii cooperãrii ºi a relaþiilor intra-
sectoriale:
“Accesul liber la informaþie mi se pare esenþial. Toate ONG sunt îndreptãþite sã cearã
aceste tipuri de informaþie” (Activist ONG)
ii. Probleme care þin de culturã Acestea sunt strâns legate de cele de la punctul i
– suspiciunea, individualismul ºi neîncrederea fiind cele mai frecvente. Sunt puþine ONG
care încearcã sã creeze relaþii de cooperare, de pildã focus grupurile pentru aceastã
prezentare au constituit ocazia în care multe ONG au luat contact pentru prima datã.
ONG au susþinut cã le este teamã sã lege parteneriate pentru cã ar putea fi induºi în
eroare sau înºelaþi de parteneri; însã nimeni nu a putut sã indice o situaþie în care sã se fi
petrecut acest lucru.
“Dupã Forumul ONG Local ne-am reunit ºi am vrut sã punem bazele unor alianþe sub-
sectoriale. Încercarea nu a avut succes – conducerea ºi structura alianþei au devenit
importante decât problemele pe care doream sã le rezolvãm prin ea. ONG erau
preocupate mei mult de propria imagine” (Activist ONG)
iv. low focus on impact Prezentarea a scos în evidenþã faptul cã ONG nu înþeleg
cã relaþiile de cooperare pot fi folositoare pentru nevoile ºi interesele pe care le servesc.
Din prezentare reies disparitãþi majore între ONG – atât în termeni de resurse ºi capacitãþi
organizaþionale cât ºi în ceea ce priveºte înþelegerea faptului cã dezvoltarea capacitãþilor este în
strânsã legãturã cu atingerea scopurilor organizaþiei. Pe scurt, s-a dovedit cã abilitatea de a
37
formula viziunea, strategiile ºi politicile este slabã în general. Deºi sunt ºi câteva exemple
pozitive, cadrul – efectele instabilitãþii economice ºi procesul dinamic de transformare a
societãþii – este nefavorabil strategiilor pe termen lung. De asemenea, capacitatea de a concentra
resurse care sã susþinã misiunea este limitatã la atenþia acordatã mai mult supravieþuirii pe
termen scurt decât schimbãrilor pe termen lung (ºi acest lucru este exacerbat de problema
finanþãrii). Din contrã, capacitatea operaþionalã este bine dezvoltatã.
Generalizând, existã totuºi o tendinþã de a percepe beneficiarii ca “cei care primesc” mai
degrabã decât ca “participanþi activi”. Acest lucru se pare cã are la bazã patru probleme:
i. Cine ºi cum identificã nevoile Sunt rare cazurile în care grupul þintã a fost consultat ºi
implicat în definirea nevoilor. Un exemplu îl constituie o asociaþie pentru dezvoltarea
comunitarã în zonele rurale sãrace; aceasta a investit într-un proces îndelungat pentru a
pune comunitatea în condiþia de a-ºi identifica ea însãºi problemele ºi de a le exprima cu
propriile lor cuvinte. Apoi, cei care au oferit aceastã posibilitate, au sprijinit consultanþa
ºi negocierile prin care comunitatea localã a ajuns la un consens în ce priveºte nevoile
prioritare ºi felul în care se poate rãspunde acestora. Asemenea exemple de punã practicã
se pot realiza prin instruirea ONG în tehnicile specifice pentru a putea determina ºi
monitoriza schimbãrile nevoilor comunitare.
ii. Pãrerea cã membrii ONG sunt “experþi” Adeseori, ONG se considerã “professional
helpers” ºi “oameni cu idei” care ºtiu cel mai bine sã rãspundã nevoilor beneficiarilor.
“Oamenii sunt foarte mulþumiþi de serviciile noastre ºi chiar atunci când îi întrebãm
cum cred cã ar putea fi îmbunãtãþite, ei rãspund cã mai bine de atât nu se poate. Însã
noi ºtim cã ei apreciazã simplul fapt cã beneficiazã de ceva ºi se tem sã nu piardã ºi asta
– le este fricã sã-ºi exprime nemulþumirile. Dar oamenii trebuie sã înveþe sã aleagã”
(Lider ONG)
38
instituþiilor de învãþãmânt superior – aceºti beneficiari nu au folosit însã evenimentul
pentru a discuta problemele lor. Comunitãþile nu se încred în forþele proprii. Au nevoie
de altcineva care sã ia iniþiativã. (Lider ONG)
“Unii beneficiari îþi cer la modul agresiv dreptul de a fi serviþi, merg de la o ONG la
alta ºi nu vor sã accepte cã ºi noi avem criteriile ºi politicile noastre ºi cã trebuie sã
facem ce este bine ºi pentru alþi oameni.” (Activist ONG)
iv. Probleme legate de culturã Multe ONG au afirmat cã este o adevãratã provocare sã
lucrezi cu comunitãþile din cauza moºtenirilor din trecut. Oamenii au tendinþa sã fie
extrem de suspicioºi ºi nu vor sã se implice în alte activitãþi decât cele de rutinã. Acest
lucru este valabil mai ales pentru comunitãþile rurale.
“Merg în sate ºi explic cã este un program al Bãncii Mondiale care are ca scop
îmbunãtãþirea nivelului de trai în cele mai sãrace comunitãþi din þarã. Dar într-un sat
au avut experienþe îngrozitoare sub regimul Ceauºescu – pentru a-i provoca, cineva a
venit în sat ºi le-a spus oamenilor cã americanii vor sã ajute pescarii, oamenii s-au
mobilizat ºi apoi au fost arestaþi, fiind consideraþi duºmani ai sistemului. Cere mult
timp ca oamenii sã înceapã sã conceapã ºi sã lucreze la un proiect.” (Activist ONG)
Lipsa oamenilor de încredere în strãini este o altã dificultate. De exemplu, unui facilitator
i-a luat multã vreme sã îi convingã pe oameni cã nu este hoþ – “în timpul zilei pândeºte ºi
noaptea furã – spuneau oamenii.”
• Folosirea unor intermediari familiari oamenilor (liderii comunitãþii sau semenii lor) pentru a
comunica cu grupul þintã;
39
anumitã mãsurã, mai ales înfiinþând filiale ºi asistând la dezvoltarea altor ONG. Totuºi,
abilitãþile ºi experienþele sectorului ar putea fi mult mai bine folosite.
“E important sã continui ceea ce este bun într-o activitate – sã nu uiþi o idee sau un
proiect atunci când se terminã finanþarea. S-au terminat banii pentru mai multe
proiecte în desfãºurare dar nu am întrerupt activitatea – pentru cã numele ei trebuie
sã rãmânã întipãrit în mintea oamenilor – este cazul clubului de locuri de muncã.
Acum existã mai multe asemenea cuburi. Au apãrut încã trei, ceea ce înseamnã cã
experienþa ºi rezultatele noastre au fost pozitive ºi cã oamenii au vrut sã ne urmeze
exemplul.” (Lider ONG)
• De multe ori, structurile de luare a deciziilor laterale ºi sistemelor de lucru informale au fost
foarte apreciate de cãtre ONG în contrast cu experienþele caracteristice totalitarismului
ºi au fost comparate structurile ierarhice din sectorul de afaceri ºi din cel administrativ;
• Asigurarea unui nivel de bazã de practici manageriale eficiente pentru ONG – la ora actualã
este o diferenþã mare între “profesioniºti” ºi “restul”;
• Introducerea unui sistem de responsabilitate financiarã mai strict – deºi existã indicii cã
managementul financiar al ONG funcþioneazã mult mai bine, acestea trebuie sã
înþeleagã ºi sã aplice mai mult sisteme de evidenþã contabilã, audit ºi management
financiar solide / pe care sã te poþi baza;
40
• Dezvoltarea unor sisteme de monitorizare ºi evaluare care sã urmãreascã impactul, incluzând
îmbunãtãþirea capacitãþii organizaþiilor de a folosi informaþiile evaluãrilor pentru
management, planificare ºi dezvoltare.
“Sectorul ONG nu are prestigiu. În 1999, dacã te alãturi sectorului ONG, oamenii
cred cã nu eºti capabil sã ai realizãri în domeniul profesional de bazã. Nu înþeleg cã
avem o altã motivaþie.” (Lider ONG)
Un alt obstacol în calea atragerii ºi pãstrãrii personalului este dificultatea de a obþine bani
pentru costurile de fond. Sunt puþini finanþatorii care acoperã costurile de personal, fapt
care determinã implicarea directã a managerilor ONG în activitãþi, în loc sã se ocupe de
planificarea ºi dezvoltarea organizaþionalã.
• Dezvoltarea abilitãþilor de bazã pentru un numãr mai mare de oameni care lucreazã în ONG
la nivel regional;
• Îmbunãtãþirea imaginii de piaþã de muncã sectorului ONG prin îmbunãtãþirea imaginii sale
în ansamblu.
41
Voluntarii au constituit o resursã importantã, deºi au fost puþine cazuri de folosire eficientã
a voluntariatului.
O ONG care activeazã în domeniul sãnãtãþii mintale foloseºte adesea voluntari pentru
desfãºurarea unor activitãþi ale clubului sãu. Organizaþia încearcã sã dezvolte în permanenþã
relaþia cu voluntarii sãi, prin instruire ºi dezvoltarea capacitãþilor lor, ca ºi prin recunoaºterea
oficialã a contribuþiei lor. În acelaºi timp, organizaþia ºi-a dat seama cã îºi foloseºte mai mult
intuiþia decât abilitãþile necesare managementului voluntariatului. A beneficiat de
consultanþa centrului local de voluntariat, dar este nevoie de expertizã internã, deoarece
numãrul de voluntari este în creºtere.
O ONG din domeniul sãnãtãþii îºi publicã raportul anual în românã ºi în englezã, oferind
informaþii despre toate aspectele activitãþilor sale, inclusiv cel financiar.
O ONG de protecþia mediului are o paginã web unde publicã detalii despre proiectele trecute
ºi cele în curs de desfãºurare, inclusiv informaþii financiare ºi sursele de finanþare.
În ciuda obligativitãþii faþã de lege a ONG sã prezinte anual rapoarte financiare autoritãþilor
statutare, ONG nu vor sã dea informaþii despre aspectul financiar ºi despre practicile lor. Existã
douã moduri prin care se poate spori transparenþa ºi responsabilitatea – prin regulament ºi prin
facilitare. Sectorul ONG a ales folosirea unui regulament ca principal instrument, prin
elaborarea unui Cod de (Bunã) Practicã Eticã pentru ONG. Acesta conþine informaþii despre
buna practicã în domeniile de activitate ale ONG. Însã acest Cod este o mixturã de practici
internaþionale care nu sunt întotdeauna relevante pentru contextul cultural din România ºi nu a
fost elaborat într-o manierã care sã permitã sectorului sã fie mai puternic. Mai rãu, Codul tinde
sã reintroducã noþiunea de “control”, care este în general considerat un obstacol în dezvoltarea
sectorului. Mijloace mai potrivite de promovare a responsabilitãþii ºi practicii etice au fost
considerate a fi urmãtoarele:
42
depind de capacitatea ONG de a-ºi desfãºura activitatea cu transparenþã ºi
responsabilitate;
Începând din 1998 Forumului Naþional ONG i s-a raportat existenþa în þarã a 20 de centre
de resurse funcþionale. Faptul a trecut drept un succes de proporþii al sectorului. Au existat
totuºi critici în Forum, mai ales în ceea ce priveºte instituþionalizarea centrelor, funcþia lor
reprezentativã, calitatea serviciilor, lipsa de cooperare ºi de activitãþi derulate în reþele de
centre. În acelaºi an, finanþarea via FDSC au fost neaºteptat suspendatã ºi multe centre ºi-au
încetat existenþa. Patru centre au fost selectate pentru interviurile necesare prezentãrii, dintre
acestea numai unul continuã sã-ºi ofere serviciile ONG20.
Celelalte douã nu au putut fi contactate deºi informaþiile de contact au fost preluate din cel mai recent catalog
20
ONG.
43
În general, opiniile respondenþilor despre centrele de resurse ONG au fost favorabile. Ei
considerau cã centrele fuseserã o iniþiativã importantã în strãdania de a rãspunde nevoii
acute de servicii de sprijin ºi de dezvoltare a ONG din afara Bucureºtiului, oferind consiliere
juridicã asupra înfiinþãrii, informaþii despre finanþãri, evenimente, potenþiali parteneri,
consultanþã ºi instruire în management ONG. Experienþele erau totuºi diferite, în funcþie de
centrul la care se refereau.
• De cele mai multe ori, acestea ofereau o bunã ocazie pentru ONG locale de a se
întâlni – atât fizic cât ºi prin evenimente de tip Forumuri locale ONG;
• Câteva centre au reuºit sã-ºi atragã atenþia ºi sprijinul autoritãþilor locale, de pildã,
care le-au furnizat venituri cu ocazia evenimentelor ONG;
Scopul iniþial, cel de a stabili o reþea activã de centre regionale ONG nu a fost realizat, deºi
în anumite zone acestea continuã sã ofere informaþii ºi încã constituie un punct de întâlnire
al ONG, chiar dacã lucreazã izolat. Sunt multe motive care justificã eºecul de a stabili o
reþea puternicã a centrelor, dupã cum aratã prezentarea. În general, acesta indicã faptul cã
centrele au fost înfiinþate fãrã o strategie clarã ºi cu o insuficientã consolidare a propriilor
capacitãþi de a juca un rol important în sprijinul ºi dezvoltarea ONG locale.
44
• Centrelor le lipseau resursele tehnologice ºi mai ales cele de tehnologia informaþiei;
• Centrele tindeau sã fie confuze în ceea ce priveºte grupul lor-þintã, tipul de servicii
de oferit ºi calitatea serviciilor: personalul nu a depus efort pentru dezvoltarea pe
o duratã îndelungatã a centrelor prin implicarea activã a ONG în soluþionarea
problemelor locale, în echilibrarea resurselor sau creºterea propriilor abilitãþi;
Totuºi, nevoia de centre locale eficiente de resurse ONG a rãmas acutã iar satisfacerea ei
reclamã:
Cei mai mulþi respondenþi simt cã centrele de resurse au fost decisive pentru viitoarea
dezvoltare a sectorului. Rolurile specifice de performant de cãtre centre ar fi:
45
• Schimbarea practicilor negative din sector – exclusivitatea, competiþia, suspiciunea;
În cursul prezentãrii mulþi respondenþi au considerat cã ONG mari, stabile ºi cu un volum mare
de resurse trebuie sã-ºi asume rolul de lideri în dezvoltarea sectorului. Unele dintre acestea
acceptã cã ºi-au început activitatea într-un mediul de finanþare mai favorabil ºi cã au beneficiat
mult în urma vizitelor ºi a instruirii urmate în strãinãtate. Au observat cã aceste oportunitãþi sunt
acum disponibile în mai micã mãsurã pentru ONG noi sau de talie micã, mai ales pentru cele din
zone relativ îndepãrtate de capitalã. Finanþatorii au observat, de asemenea, cã expertiza ºi
abilitãþile deja existente în sector ar putea fi împãrtãºite în mai mare mãsurã.
“Este nevoie ca bãieþii din capitalã sã ajungã la þarã. Ei pretind cã fac acest lucru, dar
atunci unde sunt rezultatele tangibile – adicã candidaturile pentru finanþare venite din
zone îndepãrtate sau marginale. Aceasta ar însemna, practic, extinderea influenþei:
organizaþiile mari le ajutã pe cele mici sã intre în contact cu noi.“ (Finanþator strãin)
46
Se aºteaptã din partea organizaþiilor dezvoltate sã contribuie cât mai mult în materie de
formulare a nevoilor, intereselor ºi realizãrilor sectorului luat în ansamblu (nu numai pentru
organizaþii individuale), la nivel naþional ºi internaþional. Finanþatorii care lucreazã pe bazã
regionalã gãsesc cã sectorului îi lipsesc militanþii energici ºi abili prezenþi în strãinãtate.
În acelaºi timp, ONG dezvoltate cunosc crize datorate scãderii nivelului de finanþare. Nu existã
pânã în prezent iniþiative particulare ale acestor organizaþii de a forma percepþia necesarã,
abilitãþile ºi capacitatea de a acþiona ca organizaþii intermediare de sprijin. Spre deosebire de
celelalte þãri Est Europene, România nu a fost integratã în programul USAID Democracy
Network Programme II – program care îºi propunea exact acest obiectiv – de a dezvolta
organizaþii de sprijin ONG puternice ºi durabile, furnizoare de servicii sau finanþatoare, pentru
a rãspunde diverselor nevoi de dezvoltare a sectorului.
Numeroase servicii de sprijin ºi dezvoltare sunt disponibile ONG, deºi acestea se adreseazã mai
degrabã organizaþiilor noi sau în curs de constituire decât celor dezvoltate.
iii. Consilierea. Acest serviciu este cel mai frecvent solicitat cu privire la
înfiinþarea ºi funcþionarea organizaþiilor. Un centru de resurse ONG
foloseºte avocaþi ºi contabili în regim de jumãtate de normã pentru a-l oferi.
Practic, cererea de consiliere în management ºi raportare financiarã este
neacoperitã la acesta datã, se constatã acelaºi lucru cu privire la sprijinul
pentru implementarea acestui serviciu.
47
necesare participãrii. Câteodatã, se pune chir problema motivaþiei.”
(Activist ONG) Apar bariere culturale în calea utilizãrii efective a serviciilor
de instruire disponibile – participanþii nu îºi asumã responsabilitatea pentru
propria învãþare, existã puþine ocazii de a aplica ceea ce au învãþat ºi
organizaþiile nu sunt foarte deschise spre învãþare. “Lipsa unei culturi a
învãþãrii care sã motiveze oamenii sã înveþe ºi sã se perfecþioneze este
manifestã. În general, oamenii înþeleg cât de importantã este învãþarea ºi
expertiza numai când se confruntã cu problemele personal, în propria
activitate sau sarcinã.” Abordarea modularã, care formeazã abilitãþile în
timp s-a dovedit cea mai valoroasã formã de instruire.
Pe ansamblu, s-a considerat cã aceste servicii sunt cel mai bine livrate de centrele de resurse
locale, bine dezvoltate. În continuare, prezentarea a identificat nevoia de unei mai susþinute
activitãþi de advocacy, sau a unui consorþiu de organizaþii care sã rãspundã nevoii generale de
sprijin ºi de dezvoltare strategicã a sectorului.
La aceastã datã, puþine organizaþii internaþionale sau organizaþii strãine sunt active în România
iar cea mai mare parte a acestora se aflã în stadiul de pregãtire a retragerii. Rolul ºi contribuþia
acestora pentru sector a vizat:
48
actualã este perceputã ca un dezavantaj al sectorului, mai ales pentru noile
organizaþii ºi pentru activiºtii ONG;
49
Capitolul 5 Perspective de dezvoltare ale sectorului ONG
În al treilea rând, ne vom referi la structurile (mai mult sau mai puþin) instituþionalizate
ºi la nivelul de operare ale sectorului. Se pune mare accent pe ONG ca întemeietoare ale
societãþii civile ºi mult mai puþin pe structuri la fel de importante, anume grupuri
comunitare, alianþe de advocacy, reþele între sectoare ºi în interiorul sectorului, grupuri de
auto-ajutorare. Aceste structuri sunt la fel de importante pentru dezvoltarea generalã a
sectorului. Iar cu privire la nivelul de operare al sectorului, constatãrile analizei indicã
nevoia de dezvoltare a capacitãþii organizaþionale, mai ales în afara marilor oraºe.
La nivelul administraþiei locale, existã atât prevederi legale cât ºi bunãvoinþã pentru a
dezvolta parteneriate cu ONG, dar lipsa de înþelegere ºi de abilitãþi de la nivelul
administraþiei influenþeazã negativ acest proces. Similar, relaþiile cu sectorul de afaceri se
bazeazã mai degrabã pe contactele personale ºi nu pe recunoaºterea generalã a rolurilor ºi
responsabilitãþilor reciproce ale sectoarelor de a rãspunde intereselor ºi nevoilor
comunitãþii.
Cât despre mass media, sectorul a avut o publicitate negativã care a scos în evidenþã
folosirea incorectã a fondurilor ºi a statutului ONG. Încrederea publicã este relativ scãzutã ºi,
în ciuda ameliorãrii prezentãrii sectorului în mass media, acesta nu este folositã sistematic în
campaniile ONG sau atragerea de fonduri. Se remarcã a nevoia acutã a ONG de a promova
mai activ impactul lor concret ºi de a dezvolta abilitãþi în domeniul relaþiilor publice, prin
50
programe menite sã ducã a o mai profundã înþelegere din partea mass media a rolului ºi
impactului ONG.
În al ºaselea rând, s-au remarcat realizãri spectaculoase, mai ales în stabilirea unui cadru
juridic ºi fiscal mai favorabil ONG, prin Legea ONG ºi prin Legea sponsorizãrii. Deºi alte
reforme legislative sau fiscale pot abilita sectorul sã opereze mai eficient, prioritar este ca
legislaþia actualã sã fie înþeleasã ºi folositã de cãtre cele trei sectoare.
Aceastã secþiune traseazã principalele recomandãri ale prezentãrii. Din acest motiv,
urmãreºte structura raportului pentru a facilita consultarea datelor în temeiul cãrora rezultã
recomandãrile. Fiecare set de recomandãri debuteazã cu câte un obiectiv strategic general
pentru dezvoltarea viitoare a sectorului.
• Acceptarea de cãtre toate sectoarele a faptului cã auto-susþinerea este mai mult decât
o problemã financiarã;
• Îndreptarea activitãþilor ONG cãtre nevoile prioritare ale comunitãþilor din care fac
parte: dezvoltare comunitarã, servicii sociale ºi de sãnãtate, protecþia mediului -
în special prevenirea deteriorãrii mediului, monitorizarea calitãþii mediului din
comunitãþile umane ºi militarea pentru ameliorarea acestuia, participarea
cetãþeneascã ºi mobilizarea cetãþenilor (pentru a lupta împotriva sentimentelor de
disperare, pentru schimbarea mentalitãþilor, pentru combaterea incapacitãþii de a
lua parte/a influenþa luarea deciziilor), dezvoltarea economicã localã cu accent pe
51
relaþiile inter-sectoriale; vizibilitatea rolului jucat de femei ºi minoritãþi în
dezvoltarea societãþii civile ºi a relaþiilor etnice;
• Acceptarea de cãtre toate sectoarele a rolului dublu jucat de ONG (de furnizori de
servicii publice ºi de militanþi pentru schimbare în relaþia cu guvernul ºi mediul
de afaceri);
• Crearea unor strategii realiste ºi eficace de sprijin ºi dezvoltare a ONG din afara
marilor oraºe (vezi centrele de resurse, prezentate mai jos);
21
NT: think-tank…
52
Obiectiv strategic: creºterea cooperãrii cu administraþia centralã ºi localã ºi cu mediul de
afaceri pentru generarea unor mai bune rãspunsuri integrate ale tuturor sectoarelor la
problemele de dezvoltare economicã ºi socialã.
• Lãrgirea accesului la finanþare a tuturor ONG mici ºi a celor din afara marilor oraºe
prin dezvoltarea unor sisteme intermediare eficace de tipul centrelor de resurse
ONG regionale.
53
• Promovarea experienþelor pozitive ale organizaþiilor-umbrelã pentru a combate
atitudinea negativã din prezent faþã de acestea;
• Dezvoltarea abilitãþii ONG de a estima impactul activitãþii lor prin mai buna
înþelegere a evaluãrii ca proces de dezvoltare ºi nu de control;
• Folosirea unor intermediari familiari de tip lideri comunitari sau persoane apropiate
pentru a stabili relaþii cu grupurile þintã;
• Introducerea unei contabilitãþi financiare mai stricte – deºi se percep deja efectele
unui management financiar îmbunãtãþit la anumite ONG, se impune o înþelegere
aprofundatã ºi asigurarea aplicãrii unor sisteme ferme de contabilitate, audit ºi
management financiar;
54
• Dezvoltarea capacitãþii ONG de a-ºi proiecta activitatea ºi de a acþiona strategic;
• Deschiderea accesului la fonduri pentru ONG mici ºi din afara marilor oraºe prin
dezvoltarea unor sisteme intermediare de tip centre de resurse pentru ONG la
nivel regional;
55
• Implicarea în reþele ºi coaliþii formate în jurul unor aspecte ºi probleme specifice,
centrându-se pe impactul mai mare al intervenþiilor comune;
56
• Deschiderea accesului la Internet al ONG din afara marilor oraºe;
• Dezvoltarea instruirii pe module care oferã ocazia ONG cu abilitãþi slabe sã-ºi
extindã cunoºtinþele ºi sã le implementeze în timp;
• Asigurarea accesului ONG din afara marilor oraºe la relaþii de dezvoltare pe termen
lung cu agenþiile internaþionale dedicate dezvoltãrii resurselor locale.
57
58