CÂT DE PERICULOASE SUNT PLANTELE MEDICINALE.

CONTRAINDICAŢII ŞI SFATURI

Ca fiecare medicament, plantele medicinale au contraindicaţii şi efecte secundare atunci

când nu se respectă doza (se supradozează). Comparativ cu preparatele medicinale
chimice, plantele acţionează mai fin, provoacă mai puţine reacţii adverse şi complicaţii.

Din această cauză unii oameni consideră că folosirea plantelor este complet inofensivă,
indiferent de modul lor de administrare. Nu aşa stau lucrurile în realitate.

Ca şi în cazul tratamentelor cu pastile, administrarea plantelor necesită respectarea strictă a

dozelor şi termenilor. Depăşirea acestora provoacă deseori diferite dereglări în funcţionarea
echilibrată a organismului, şi anume:

Aloe provoacă, în unele cazuri, inflamaţia intestinului gros, afluxul de sânge la organele
bazinului mic, inhibă peristaltismul intestinal. Cei cu afecţiuni ale ficatului, rinichilor şi
vezicii biliare vor folosi cu prudenţă aceasta plantă. Armurariul nu se foloseşte în cazurile
de: tromboflebită, hipertensiune şi coagulabilitatea sângelui crescută. Barba-ursului (mulţi o
cunosc drept coada calului) – în caz de supradozare apar dureri de rinichi, în zona de jos a
spatelui. Trebuie folosită cu moderaţie de către bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inimă şi
de rinichi. Castanul, supradozat folosit sub formă de flori în ceai, în doze mari provoacă
crampe ale degetelor de la mâini. Cimbrişorul, în cantităţi foarte mari, duce la hiperfuncţia
glandei tiroide. Este contraindicat femeilor însărcinate şi în cazuri de ulcer stomacal şi
duodenal, pielonefrita, hepatita, aterioscleroza coronariană şi cerebrală, fibrilaţie auriculară
(atrială). Cătina este contraindicată pentru bolnavii cu colecistită acută, pancreatită, diaree
cronică. La bărbaţi, cătina albă poate provoaca prostatită adenomatoasă, iar la femei
mastopatie din cauza conţinutului de fitohormoni. În caz de astm bronşic şi în alte cazuri rare,
beta-carotenul, care se află în cantităţi mari în catina albă, poate provocă alergie. Coada
şoricelului poate provoca, în caz de supradozare, ameţeală, diaree, erupţii, tromboflebită.
Echinacea nu se recomandă în cazuri de îmbolnăviri progresive (evolutive) sistematice ca:
tuberculoza, scleroza multiplă, colagenoza şi în caz de sensibilitate ridicată faţă de plante
compozite. Florile de tei, în supradoză în ceai, dau complicaţii la inimă dacă se bea mai mult
de o lună, de două ori pe an. Pauza între două cure trebuie să fie nu mai mică de 6 luni.
Hameiul, folosit în cantităţi mari, provoacă dureri de cap, dureri de stomac, greaţă, vomă,
dezvoltarea tumorilor, scăderea potenţei, iritarea mucoasei tractului digestiv. Iarba mare
ridică tensiunea. Imortela, folosită în doze mari, ridică tensiunea arterială, provoacă
fenomene de încetinire a funcţiilor ficatului. Inul, sub forma de seminţe, provoacă diaree.
Folosirea îndelungată (mai mult de trei săptămâni) acţioneaza negativ în cazuri de colecistită
şi hepatită. Ginseng – nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infecţii,
hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inimă, dezvoltare sexuală
prematură (mai ales la fete). Supradozarea duce la scăderea potenţei. Lăptişorul de matcă nu
se foloseşte în caz de boala Addison (boala a glandei suprarenale). Laminaria (alge marine)
– supradozată, folosită timp îndelungat, duce la osteoporoză. Măceşul – provoacă distrugerea
smalţului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, dacă e folosit excesiv. Mătasea de
porumb, în cantităţi mari, inhibă centrul nervos care coordonează activitatea inimii, dar în
doze mici îl stimulează. Supradozată provoacă tromboflebita. Melisa nu se foloseşte în caz de
hipotensiune. Menta nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, aciditate scăzută a sucului
gastric, hernie. Folosirea îndelungată a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii
urinare, şi ca rezultat la incontinenţa urinară. Uneori duce şi la scăderea potenţei. Muştarul
este contraindicat în tratarea bolilor de rinichi şi a tuberculozei. Păducelul, în doze mari,
provoacă scăderea bruscă a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale şi vomă dacă
este băut pe stomacul gol. După folosirea ceaiului sau tincturilor cu păducel se interzice a se
bea apa rece deoarece apar colici intestinale. Pătlagina şi seminţele ei, în caz de supradozare,
când sunt folosite în ceai sunt contraindicate bolnavilor de ulcer şi gastrita hiperacidă. Dacă
aciditatea este scăzută, patlagina se foloseşte cu succes în tratarea acestor boli. Pătrunjelul
agravează durerile de cap, iar sucul este contraindicat femeilor însărcinate şi mamelor care
alaptează. Consumarea lui duce la eliminări în exces de potasiu, care trebuie recuperat
consumând alimente bogate în acest element. Pelinul, în cantităţi mari, provoacă spasme,
halucinaţii, tulburări psihice. Podbalul este interzis categoric celor cu afecţiuni ale ficatului şi
alcoolicilor. Provoacă dureri abdominale, greaţă, stări febrile, icter. Punguliţa de câmp este
contraindicată femeilor însărcinate. Rostopasca este o planta minune care a salvat mulţi
oameni bolnavi. Dar folosirea îndelungată a plantei provoacă greaţa, voma, inhibarea
centrului respirator, paralizie spinală, crampe musculare. Salvia nu se administrează mai mult
de două luni la rând deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor însărcinate şi
bolnavilor de nefrita le este contraindicată. Socul, doze mari (peste 200 de grame pe zi), duce
la intoxicarea organismului asociată cu stări de vomă, arsuri la stomac, iritarea gâtului,
dificultăţi în respiraţie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronică şi acută,
producând iritaţii ale colonului. Stejarul, coaja acestuoi copac, se foloseşte în medicina
populară pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosită timp îndelungat pentru
gargară duce la scăderea simţului olfactiv. Mai provoacă scăderea apetitului, voma, colica
renală. Sunătoarea ridică tensiunea arterială, provoacă stenozarea (îngustarea) vaselor
sanguine, fotodermita, scăderea potenţei dacă o folositi un timp îndelungat. Este total interzisă
în combinaţie cu inhalatori pentru astm bronsic, medicamente pentru răceală şi febră. Nu sunt
compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castraveţii în oţet, iaurtul. Ştevia
este contraindicată bolnavilor de tuberculoză. Uneori provoacă uremie. Troscotul, în doze
mari, întăreşte tonusul uterului, coagulabilitatea sângelui. Nu se recomandă femeilor
însărcinate, pentru bolnavii cu inflamaţii acute ale rinichilor sau vezicii urinare. Urzica, în
cantităţi mari, duce la mărirea coagulabilitatii sângelui. Nu se recomandă pentru bolnavii cu
hipertensiune arterială, aterioscleroza, polipi, adenom testicular. Se interzice în caz de
hemoragie uterină provocată de fibroame şi mioame. La vârstnici poate agrava tromboflebita.
Valeriana (odoleanul), folosită timp îndelungat, duce la inhibarea funcţiilor organelor interne,
provoacă dureri de cap, greaţă, aritmie cardiacă, scăderea capacităţii de muncă. Vetricea este
contraindicată femeilor însărcinate şi copiilor mici deoarece ridică tensiunea dacă e folosită în
cantităţi mari Folosirea plantelor medicinale în vindecarea copiilor cere o atenţie deosebită şi
cunoştinţe aprofundate de fitoterapie. Trebuie consultat şi medicul pediatru.

De pildă, adulţii uşor excitabili folosesc cu rezultate foarte bune talpa gâştei şi valeriana
(odolean). Pentru copiii cu aceeaşi problemă, aceste plante sunt total interzise. Folosirea
sistematică a valerianei la copii poate duce la oprirea creşterii şi la căderea părului.

Ceaiul din flori de tei cu miere de albine, poate fi consumat de copii de la 14 – 15 ani, dacă nu
suferă cu inima şi nu au afecţiuni renale sau distonie vegetativă vasculară. La unii copii,
ceaiul provoacă ridicarea bruscă a tensiunii.

Sursa: doctorionline.ro