Sunteți pe pagina 1din 34

PATOLOGIA

ÎN
KINETOTERAPIE
Factori de risc care duc la apariţia
tulburărilor în creştere şi
dezvoltare

• malnutriţie pre-natală;
• expunere prenatală la alcool;
• naştere prematură;
• neglijare fizică şi socială;
• abuz fizic
Factori care afectează dezvoltarea
• ereditarea;
• îngrijinarea prenatală;
• factori de mediu: conservanţi, poluanţi,
vaccinuri etc;
• disfuncţii ale sistemului imunitar
• vârsta mamei;
• mediul de viaţă al copilului (familia
biologică, asistenţa maternală, instituţii de
ocrotire etc.);
Alţi factori care afecteaza dezvoltarea
• calitatea îngrijirii de acasă, din instituţii;
• probleme de sănătate;
• lipsa de stimulare adecvată din punct de
vedere al dezvoltării;
• întârzieri în dezvoltarea motrică şi a limbajului
(lipsa apariţiei limbajului până la vârsta de 2
ani necesită consult de specialitate);
• diferenţe culturale, deprivare senzorială:
• tulburări de ataşament;
• sindrom alcoolic fetal (FAE);
• probleme de separare, pierdere;
• tulburari de alimentaţie sau somn.
Factori care ar trebui sa
alerteze părinţii şi specialiştii

• tonus scăzut;
• nu se rostogoleşte la 3-4 luni;
• nu se ridică în aşezat la 6-7 luni;
• nu se târăşte sau nu merge de-a buşilea,
patrupedie etc;
• nu se ridică în ţarc singur la 7-9 luni;
• nu foloseşte un membru superior de la
naştere;
Afectiuni care pot fi tratate cu
ajutorul kinetoterapiei
• afecţiunile aparatului locomotor (congenitale,
ortopedice şi posttraumatice);
• traumatismele coloanei vertebrale;
• boli degenerative şi inflamatorii ale sistemului
nervos / muscular
• afecţiunile aparatului respirator şi cardiovascular
• obezitatea;
• distrofia neuro-musculară;
• luxaţia congenitală de şold;
• boli reumatismale
Sindroame neurologice

• diferite forme de paralizie cerebrală (forma


spastică, ataxică) sau ESI (encefalopatie
sechelară infantilă), IMC (infirmitatea motorie
cerebrală);
• boala Little (forme ca: tetrapareza piramidală,
hemipareza, parapareza);
• un copil care tremură sau are mişcări
involuntare: leziuni extrapiramidale -
cerebeloase;
• forme de hidrocefalie, meningocelul etc.
• forme de microcefalie;
• leziuni de torticolis spasmodic.
În controlul motor al unei persoane pot apărea
momente de neconcordanţă între comportamentul motor
intenţional şi cel realizat, ceea ce înseamnă că s-a
strecurat o eroare undeva, pe căile controlului motor.
Există mai multe forme de apariţie a acestei erori
• selectarea greşită a strategiei de mişcare;
• selectarea corectă de programe, dar utilizarea inadecvată a
parametrilor;
• apariţia erorii în selectarea programelor, engramelor necesare
acţiunii.

Toate acestea pot fi cauzate de diferite afecţiuni prenatale sau


postnatale, postraumatice sau ale Sistemului Nervos Central
Deficienţele controlului motor creează scheme de
mişcare noi (engrame), dar greşite. În anumite
situaţii se formează programe adaptative, temporare
dar care se pot permanentiza dacă nu intervenim la
timp.

Un exemplu concludent îl constituie postura gresită


în timpul zilei la gradiniţă, şcoală, în timpul jocului,
etc după care apar tensiuni musculare, dezechilibrare
musculare, contracturi.

Alt exemplu este mersul şchiopătat, cu cârje sau


cu cadru după accident, sau o intervenţie
chirurgicală care determină alterări ale mersului
normal, ale posturii, echilibrului, ca şi costuri mai mari
energetice ale organismului.
Afecţiuni pediatrice frecvente

• boli genetice: Sindrom Down, Distrofie


musculară progresivă
• leziunile de plex barahial;
• sechele de Encefalopatie Sechelară Infantilă;
• maladia Legg - Calvé - Perthes;
• piciorul varus equin congenital;
• luxaţie congenitală de şold bilateral;
• fracturile de cot la copil;
Bolile ereditare
Sindromul Lang Down (trisomia 21/ mongolismul)

În mod normal celulele


omului conţin 23 de perechi,
adică 46 de cromozomi, dar în
cazul sindromului Down - în
majoritatea cazurilor - în locul
cromozomului 21 în loc de doi
sunt trei cromozomi (trisomie).
În 5% din cazuri s-a observat
că cromozomul 21 se
ataşează de un alt cromozom,
fenomen denumit
translocaţie.
Evaluarea nou-născutului
• După naştere, diagnosticul iniţial de sindrom
Down se bazează pe aspectul nou-
născutului.
• Dacă copilul prezintă unele caracteristici ale
sindromului Down, se va efectua un test
numit cariotipul cromozomial
• Acesta analizează cromozomii copilului.
• Dacă există un cromozom în plus la
perechea 21 în toate sau unele dintre
celule, diagnosticul este de Sindrom Down.
Semne caracteristice: aspect fizic
caracteristic
• statura mică,
• facies mongoloid, de „lună plină”, ochii bridaţi, limba
mare şi gura căzută,
• retard mental ( IQ max. 50),
• malformaţii cardiace şi vasculare,
• tulburări ale sistemului imunitar,
• hipofuncţia tiroidei,
• probleme respiratorii,
• tulburări la nivel gastro-intestinal,
• dezvoltare întârziată (degete mai
scurte, femur mai scurt),
• la bolnavii peste 35 ani apare o
modificare la nivel cerebral asemănătoare bolii Alzheimer
• Hipotonie musuculară
dislocare sau
(40- 50% mai puţin)
• Hiperlaxitateligamentară
subluxare articulară
• Hipermobilitate articulară
şold dislocat
• Obezitate uşoară spre moderată
hiperlordoză
• Sistem respirator şi
cifoză
cardiovascular slab dezvoltate picior plat
• Echilibru deficitar cap proiectat înainte
• Dificultăţi de percepţie instabilitate
atlantoaxială
Motricitatea se testează prin mişcări globale:
• rostogolire de pe o parte pe alta,
• treceri din decubit în aşezat,
• căţărare de pe jos pe un scaun, pe care apoi se aşează,
• ortostatism, mers independent,
• ghemuire – ridicare în ortostatism,
• urcare pe trepte cu faţa,
• coborât cu spatele şi invers,
• imită mişcări
Obiective kinetice
1. Dobândirea de informaţii tactile şi kinestezice
2. Tonifierea musculară
3. Manipulare, prehensiune,
4. Stimularea tehnicilor de locomoţie: rostogolire, târâre,
ridicare în ortostatism, trecere peste obstacole,
aruncare prindere
5. Dezvoltarea rezistenţei
6. Reeducarea respiraţiei uniforme, sacadate,
diafragmatice, echilibrul între inspir-expir, respiraţie
legată cu vorbirea
7. Antrenarea mimicii
8. Îmbunătăţirea coordonării
Kinetoterapia
• se folosesc engrame active, globale de
reeducare neuromotorie (idem ESI)
• kinetoterapia vizează funcţiile motorii
grosiere precum târâre, mers, lovire şi
ciclism
• terapia ocupaţională vizează mişcări din
motricitatea fină precum prehensiunea,
tăiatul şi pictatul
Tonifierea musculară

• Programul trebuie să fie individualizat


• Muşchii devin mai puternici dacă sunt
lucraţi suficient de puternic încât să
stimuleze un răspuns adaptativ
• În genereal, dacă muşchii obosesc după
10 – 12 repetiţii, exerciţiile oferă rezistenţa
corectă
Test
• Ridicări aşezări pe un scaun înalt de 20 cm.
• Ridicare - aşezare (în timp ce numără până la 4).
• Se numără câte repetări se pot face până ce
mişcarea nu mai poate fi controlată
• La 5 repetări, exerciţiul este prea dificil, deci avem
nevoie de un scaun mai înalt
• La 20 repetări fără dificultate, exerciţiul este prea
uşor şie nevoie de un scaun mai jos.
• La 10 – 12 rep cu control bun înainte ca exerciţiul
să devină dificil, ex este bun.
• Pt .max. de eficienţă se aplică regula
“10 repetări până la oboseală”
3 seturi a câte 10 repetiţii,
de două ori / săptămână
Antrenarea rezistenţei

• Pentru a creşte abiliatea muşchiului de a


lucra pe perioade tot mai lungi de timp
până la apariţia oboselii , este necesară o
abordare diferită.
• Activitatea trebuie adaptată astfel încât să
poată fi realizată de 20 – 30 de ori până la
apariţia oboselii.
Motricitate grosieră nou-născut
• Masaj general viguros, cu o uşoasă presiune pt
musculatura scheletală profundă
• Şedinţe de DV mai lungi
• Copilul aşezat pe un prosop sau păturică, se ridică
capetele prosopului pt a stimula copilul să se prindă
de ea/ pt ridicare în aşezat (la copiii de 5 – 6 luni)
• Copilul semnalează că este pregătit pt târâre când
apar mişcările de înot, aprox la 9 luni
• Când aceste semne sunt prezente, se poate folosi un
prosop pe post de leagăn pt târâre
Pentru copii mai mari
• Compresie articulară
• Săculeţi foarte mici de nisip plasaţi pe MS/
MI si se ajută copilul să ridice membrele
• Balansări din aşezat pe minge Bobath
(copilul se susţine întotdeauna de torace)
• Târârea unor greutăţi
• Mersul pe călcâie
• Mers pe diverse suprafeţe: iarbă, pietris,
nisip, orice suprafaţă ce îi ajută la achiziţia
unor deprinderi mai bune
• Sărituri pe perne, saltele, plasă, pe podea.
• La locul de joacă: leagăne joase şi cu
centuri de siguranţă.
• Urcat/ coborât scări cu ajutor (la nevoie)
• Bau-Bau prin târâre pe după mobilă
• Coloratul pe foi mari aşezate pe podea, scaun, cu
copilul aşezat în genunchi, patrupedie, aşezat pe
perne
• Pt copii mai mari: coloratul cu picioarele din DD
• Jocul cu mingea: lovit, aruncat, rulat, lovirea mingii
în aer
• Cuburi: construcţia unui u’turn si răsturnarea lui prin
lovire, alinierea unor cuburi mari să păşire peste ele
• Baloane de săpun: păşirea peste ele când ating
pământul, spargerea lor în aer (ridicare pe vârfuri)
• Curse cu obstacole: mers, ocolit, sărit peste
• Sărit coarda
• Hulla hoops
• Conuri/ marcaje
• Jocuri în oglină
• Umbra
• Dansul răţuştei/ alte dansuri
• Păşire pe hârtie adezivă
• Ring around the roses: păşire laterală, ghemuire şi
ridicare
Activităţi şi jocuri pt stimularea
senzorialăActivităţi domestice

Activităţi cu
ambele mâini

Exerciţii fizice simple


de echilibru şi balans

Întins peste
diferite materiale
Învelitul în scutec
sau într-o păturică

Târâtul pe păturică

Patinaj cu preş/ carpetă/


covor
Stimularea simţului tactil

Acoperirea cu jucării pufoase /

Să se ascundă în cămăruţe
de joacă su sub o pătură mare
Să se joace într-o cutie

Jocul cu castane

Masaj cu diferite
materiale

Folosirea băilor pentru masajul


picioarelor
Motricitatea fină
• Mişcări mici, repetitive care ne permit să
scriem, să apucăm obiecte mici, tastare la
computer

• Exerciţii ce pot fi efectuate la orice vârstă


1) Se aşează în jurul copilului obiecte mici,
strălucitoare/ viu colorate/ dorite de copil – se
încurajează copilul să ajungă la ele şi să le apuce –
se premiază orice încercare reuşită
2) Se plasează jucării sau obiecte pe linia de mijloc a
corpului şi se încurajează copilul să-şi folosească
membrele pentru a le apuca cu succes.
3) Palmele şi tălpile se freacă una de alta, mai întâi
mâna stg cu talpa stg, apoi palma dr. Cu talpa dr.,
apoi pe tot corpul
4) Jocul patty cake / patty foot pentru a aduce
membrele spre linia mediană a corpului.
5) Masaj profund de presiune a palmelor şi
tălpilor, în special a policelui/halucelui şi vârful
degetelor
6) Periajul uşpr al palmelor şi tălpilor de la
rădăcină spre degete şi uşor tapotaj
7) Trasează cercuri cu policele în jurul gurii.
Acelaşi lucru se repetă cu mâinile şi degetele,
pentru a creşte conştientizarea asupra
extremităţilor şi a controlului morot oral.