Lectura micului școlar

Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă
posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj.
Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală
şi familie.
Importanţa lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică:
-aspectul cognitiv: prin lectură elevii îşi îmbogăţesc cunoştinţele despre lume, despre realitate;
-aspectul educativ: lectura contribuie esenţial la educarea copiilor în dimensiunile etice şi
estetice;
-aspectul formativ constă în faptul că lectura are drept consecinţă formarea şi consolidarea
deprinderilor de muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei, a capacităţii de
exprimare corectă şi expresivă.
Lectura cărţilor constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei intelectuale,
îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaştera indirectă a diferitelor universuri şi
realităţi.
Unul din obiectivele fundamentale ale limbii române, ca disciplină şcolară la clasele
mici, o constituie formarea şi cultivarea gustului pentru citit, pentru lectură, iar cartea trebuie să
devină prietenul nedespărţit.(I.Şerdean, manual Metodica predării limbii şi literaturii române la
clasele I-IV, pag.174)

Mai mult decat oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt vehiculate valorile
culturii, lectura cărţii oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile ce le aduce orice fapt
inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie. Ea îndeamnă la introspecţie, angajează valori
formative care îşi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. Tocmai de aceea se
apreciază că lectura ( cărţi , reviste, ziare,diverse publicaţii), reprezintă una dintre cele mai
răspandite şi intense activităţi ale omului modern. (ibidem, pag 174)
,,Ca orice sarcină didactică, lectura suplimentară a elevilor trebuie îndrumată şi
verificată. Pentru aceasta, se folosesc secvenţe din orele de limba română, orele la dispoziţia
învăţătorului sau se stabilesc ore speciale prin planificările semestriale.
Este cunoscut faptul că, în grădiniţă şi în familie, copilul se formează ca ascultător de lectură.
De aceea, în primii ani de şcoală, trebuie să trezim interesul pentru citit, să-l îndrumăm în aşa
fel încât lectura să devină o deprindere statornică, iar cu timpul, elevul să conştientizeze că
lectura este o activitate individuală cu caracter permanent.”( înv.Masalar Angela)
O secvenţă foarte importantă în stimularea interesului pentru lectură şi formarea de cititori
pasionaţi este legată de felul în care se recomandă ce să citească şi cum să citească.
,,Dintre modalităţile aflate la îndemâna cadrului didactic pentru dezvoltarea interesului
copiilor pentru lectură menţionăm:
- modelul de cititor oferit de cadrul didactic;
- citirea/ povestirea incitantă: cadrul didactic trebuie să întrerupă lectura sau povestirea pe care
o expune copiilor, într-un moment de maximă atractivitate, lăsându-i pe elevi să-şi imagineze
continuarea întâmplării ( lectura cu predicţii);
- recomandarea unor texte literare adecvate vârstei şi preocupărilor elevilor ;
- nu se va da lista anuală la începutul semestrului , ci se vor stabili titluri pe 2-3 săptămani;
- va face prezentarea unor cărţi în aşa fel încat să ambiţioneze elevii în achiziţionarea şi
lecturarea lor;
- va povesti incomplet momente ale unor naraţiuni, lăsand elevilor un semn de curiozitate în
finalizarea întamplărilor;
- va caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la căutarea independentă, prin lectură
integrală, a locului acestora în naraţiune, a relaţiilor cu alte personaje;
- organizarea unor concursuri de recitări de poezii, ghicitori, finalizate cu recompense;
- desfăşurarea unor jocuri de rol: Bibliotecarul şi cititorii săi, Prietenii cărţii;
- desfăşurarea unor activităţi cultural-artistice, precum şi dramatizarea unor texte literare;
- alcătuirea unor albume sau a unor fişe bibliografice şi a unor fişe de lectură;
- şezători literare, medalioane literare, prezentare de benzi desenate, poveşti audio sau video
etc.
- întocmirea de portofolii cu cei mai cunoscuţi autori.” (înv. Peter Maria Lucia)
 Învăţătorii trebuie să îndrume lectura suplimentară a elevilor şi să o introducă prin
disciplinele opţionale de Literatură pentru copiideoarece obiectivele cadru şi unele obiective de
referinţă nu se realizează numai cu textele din manuale. De aceea, este necesară lectura
suplimentară a elevilor, fără de care formarea lor în aria curriculară Limbă şi comunicare nu
este completă.
Ce înseamnă lectura bine îndrumată?
În primul rând, înseamnă criterii clare în legatură cu alegerea textelor.
Unul dintre aceste criterii este accesibilitatea. Pentru clasele I-IV, accesibilitatea textului
înseamnă:
-mărimea textului, potrivit cu vârsta cititorilor
-număr corespunzator de personaje (mai mic la clasele I-II, ceva mai mare la clasele III-IV);
-număr mai mic de acţiuni pentru a putea fi reţinute;
- perceperea acestor acţiuni şi ordinea desfăşurării lor;
- ponderea mai mică acordată descrierilor.
Un alt criteriu se referă la genuri şi specii literare adecvate. Pentru vârsta claselor primare
sunt potrivite textele narative care îndeplinesc cerinţele de accesibilitate şi care dezvoltă teme
din sfera de cunoştinţe a copiilor. Cele mai apropiate copiilor sunt textele cu acţiuni din lumea
fantasticului, în care se poate întâmpla orice, cu răsturnări de situaţii, în care, până la urmă,
binele învinge răul, indiferent de forma pe care o îmbracă.
Nu trebuie neglijate nici textele lirice, în special cele în versuri, care oferă modele de exprimare
şi care trezesc sentimente, provoacă emoţii etc.
Un alt criteriu pentru alegerea textelor vizează limbajul folosit de autor. Din acest punct de
vedere, textele trebuie alese cu mare grijă, astfel încât să ofere modele de exprimare pentru
elevi. Textele cu multe arhaisme şi regionalisme trebuie evitate la clasele I şi a II-a, şi folosite cu
atenţie la clasele a III-a şi a IV-a.
În vederea trezirii interesului pentru citit, învăţătorul prezintă elevilor un fragment din textul
care este mai atractiv. Prezentarea poate fi însoţită de planşe sau de diafilme. Când elevul
este mai interesat de conţinutul textelor, atunci se întrerupe prezentarea, se recomandă citirea
individuală a textului şi se stabileşte termenul până la care se poate realiza acest lucru.
Dupa citirea individuală a textului, învăţătorul verifică, în ore speciale, în ce măsură s-a înţeles
conţinutul textului, dacă elevii au înţeles sensurile cuvintelor şi expresiilor noi şi dacă pot opera
cu ele. De asemenea, elevii pot fi puşi să povestească textul citit, să rezolve teme în legătură cu
textul, să prezinte întâmplări, acţiuni asemanatoare cu cele din text, să formuleze mesaje cu
privire la text, să sesizeze momentele subiectului, fără să le denumească, în creaţiile narative.
Exemple de cum poate fi îndrumată lectura suplimentară a elevilor :
-Anumite ore de limba română să fie transformate uneori în adevărate scene teatrale, pe care
să se perinde, rând pe rând, personaje care să-şi interpreteze rolul cu o măiestrie de artist ;
-Fiind curioşi să afle mai multe despre personajele prezentate în fragmentele din manual, copiii
şi-au cumpărat cărţile sau le-au împrumutat de la biblioteca şcolii ;
-Concursuri precum: "Lumea poveştilor", " Personajul preferat", "Din tainele cărţilor", pot
constitui activităţi preferate care să dezvolte pasiunea pentru citit ;

Dragostea pentru lectură nu se moşteneşte, nu se învaţă, ci se dezvoltă prin apropiere de

lumea minunată şi sensibilă a cuvintelor potrivite.
"Oricărui copil mic îi face plăcere să se exprime, pentru ca aceasta îi dă bucuria de-a se simţi
trăind; de aici se deduce necesitatea de a se da exprimării personale cea mai mare libertate şi
de a o recunoaste drept cea mai instinctuală dintre manifestările spontane: a vorbi, a face, a
crea, a acţiona în toate domeniile, iată miezul pricipiului fundamental al pedagogiei - libera
exprimare." (Pedagogia Freinet)
Limba este izvorul ce porneşte din stânca primelor cuvinte şi se revarsă mai târziu în noi,
umplându-ne de sentimente şi trăiri. Este bulgărele de aur revărsat în marea de azur, este o
poveste minunată toarsă-n fir de ... A fost odată...
Orele de lectură constituie piatra de hotar dintre cele două lumi: copilăria şi adolescenţa.
Poveştile, povestirile, poeziile ajută în formarea şi dezvoltarea unui vocabular elevat, modelează
caractere şi conturează trăsături morale ce pot fi urmate.” (înv. Masalar Angela)
,,În manuale şi, în general, în lecturile şcolarilor mici, o pondere însemnată o deţin textele cu
caracter epic. În ceea ce priveşte conţinutul lor, acesta înfăţişează fie aspecte din viaţa copiilor
sau adulţilor, fie momente din trecutul sau prezentul patriei etc; Basmele, poveştile şi povestirile
fac parte, de asemenea, din lecturile preferate ale şcolarilor, fireşte, însuşi acest conţinut obligă
la o tratare diferenţiată a textelor respective. În lectura preferată a elevilor există numeroase
texte cu conţinut istoric, înfăţişând momente glorioase din trecutul şi din prezentul patriei. Ele se
încadrează în genul epic, dar au specific anume, determinat de marea lor forţă evocatoare, de
asemenea, ele însele se diferenţiază, ceea ce obligă la o tratare corespunzătoare. Astfel, unele
momente din istoria patriei şi a poporului nostru sunt înfăţişate sub forma legendelor, alte texte
istorice, realizate de maeştri ai scrisului românesc, au o mare valoare artistică, presupunând o
abordare specifică. În sfârşit, pot exista texte cu coţinut istoric ,,pur” care îi apropie pe elevi de
manualul de istorie. Elevii, deseori, citesc unele texte care evocă viaţa, activitatea şi opera unor
personalităţi marcante din istoria culturii româneşti sau universale. În mod firesc şi aceste texte
impun un anumit fel de tratare.
În lectura elevilor se întâlnesc şi texte cu conţinut ştiinţific, a căror pondere este însă diminuată
mult în manualele de limba română.
În formarea capacităţii de receptare a mesajului scris se porneşte de la premisa că
accesibilitatea şi evitarea supraîncărcării elevilor nu exclud punerea lor în contact cu o literatură
de valoare, adresată anume copiilor.
Accesibilitatea unui text pe care îl citesc şcolarii mici nu este dată atât de nivelul lui artistic
ridicat , de numărul figurilor de stil, cât de măsura în care problematica acestei creaţii se înscrie
în sfera de interese ale copiilor, precum şi de felul în care elevii sunt conduşi, prin intermediul
lecturii explicative, să-i înţeleagă sensurile.” (I.Şerdean, Didactica limbii şi literaturii române în
învăţământul primar, Editura Corint, pag. 164-165).
,,(...) Un text literar îl atrage şi-l captează pe copil, cu cât acţiunea lui este mai concentrată, mai
bine dozată şi condusă către punctul culminant şi deznodământ. Copilul urmăreşte cu sufletul la
gură conflictul dintre bine şi rău din basme, în povestiri, unde aceste două elemente
contradictorii sunt mai bine conturate. El se bucură sincer de succesul binelui, este tot timpul
alături de eroul preferat. Există aşadar o participare activă determinată, s-ar putea spune de
tendinţa înnăscută de a dori triumful binelui.
Deseori timpul nu prezintă interes, deoarece faptele şi caracterele înfăţişate sunt general
valabile, fiind manifestări ale unor atitudini fundamentale ale omului în faţa vieţii (munca,
hărnicia, lenea, lăudăroşenia, minciuna etc.), iar comentariul asupra expoziţiunii poate fi orientat
în acest sens. Astfel sunt numeroase poveşti cu a fost odată... trăia odată...
demult... .Personajele principale sunt prezentate deseori la început. În textul literar Bunicul de
Barbu Delavrancea, care are şi nuanţe lirice, expoziţiunea îl înfăţişează pictural pe bunicul albit
de vreme, cu ochii blânzi şi mângâietori, în consonanţă cu întreaga desfăşurare a acţiunii.
”(ibidem, pag.167).
,,Copiii de vârstă şcolară preferă povestirile a căror acţiune se desfăşoară în ritm alert,
trepidant, realizate prin aglomerare de verbe, uneori la timpul prezent. Nu pot fi ocolite însă nici
povestirile desfăşurate într-un ritm lent care au frumuseţea lor prin atmosfera calmă, alunecând
uneori, în descrieri prin înclinaţie spre meditaţie, orientată prin comentariul autorului (Fetiţa cu
chibrituri, de H.C. Andersen).” ibidem, pag.168
,,Analiza desfăşurării subiectului este orientată, în continuare spre receptarea şi înţelegerea
punctului culminant care este momentul cel mai captivant pentru orice cititor, aşteptat cu mare
interes de elevi; acum acţiunea atinge încordarea maximă. Cele două laturi ale conflictului -
binele şi răul- se înfruntă direct una ieşind învingătoare.
Astfel, în povestirea Arcaşul lui Ştefan, punctul culminant îl constituie confruntarea dintre un
bătrân arcaş moldovean, căzut prizonier la tătari şi însuşi hanul tătarilor. Deşi comportarea
bătrânului contravenea regulilor, stabilite la curtea hanului tătar aceasta este totuşi impresionat
de calităţile lui morale. Bătrânul, cu demnitatea caracteristică moldovenilor, refuză să
îngenuncheze în faţa duşmanului. Pentru ele era o mare ruşine să se întoarcă la ai săi învins,
purtând cu el pecetea umilinţei, ceea ce scoate în evidenţă mândria sa de a fi moldovean
curajul şi demnitatea sa, cu care a câştigat stima şi preţuirea celor puternici. Gestul hanului de
a-l lăsa liber şi de a-l copleşi cu daruri este o dovadă că cinstea, demnitatea şi curajul sunt mai
puternice decât forţa fizică.” (ibidem, pag.168).

Lectura particulară-semnificaţii, obiective, metodologii

,,(...) Şcoala are obligaţia ca, începând cu cei mai mici cititori, să le cultive gustul, pasiunea şi
mai ales plăcerea pentru lectură, ca să nu mai alerge cumva copilul doar la internet şi rămână
cumva ,,mutilat” fără pasiunea lecturii, prin intermediul cărţii.
Elevii trebuie astfel formaţi să ştie să cumpere sau să împrumute o carte îndrăgită. Şi cine
îndrăgeşte cartea, fără îndoială va găsi cu ce să-şi satisfacă plăcerea de a citi.
(...) elevii din clasele I-II nu trebuie vitregiţi de plăcerea unei lecturi, ci ei le vor cunoaşte prin
vocea învăţătorului, fie prin lectura sau eventual povestirea sa, banda magnetică sau discul
care conţin înregistrarea unor creaţii literare îndrăgite, şirul de ilustraţii sau benzile desenate cu
scene din poveşti, povestiri etc. precum şi alte surse.
Copiii învaţă să citească în adevăratul înţeles al acestui act dacă au drept model lecturi, nu
manifestări actoriceşti, căci –aşa cum subliniază R. Dottrens - lectura este o altă artă decât
oratoria. Cel ce citeşte trebuie să se adâncească în lectură, să lase impresia că citeşte pentru
sine, cu voce tare, că elaborează el însuşi textul, ca şi când ar povesti liber. Cu alte
cuvinte, interpretul devine autor.(Şerdean, pag.216)
Una din cele mai simple noţiuni de teorie literară ce pot fi intuite, chiar din clasa a doua, sunt
modurile de expunere, prezente, în ochii şi în mintea elevilor în fiecare din textele literare şi,
tocmai de aceea, uşor de intuit.
Micii şcolari sunt familiarizaţi cu tonul narativ, evocator încă din perioada preşcolară, cu prilejul
ascultării basmelor, poveştilor. În şcoală, când citesc ei înşişi un text literar, învăţătorul le poate
atrage atenţia asupra acestui mod de expunere, folosit foarte frecvent încă din clasa a II-a.
Copiii pot fi întrebaţi: ,,Cine ne-a povestit toate acestea?”( chiar dacă e vorba de o povestire
citită). Răspunsul la o asemenea întrebare nu e deloc complicat: ,,Autorul, care şi-a imaginat,
şi-a închipuit cele relatate sau care a fost martor al evenimentelor relatate”.
(...) Sunt texte narative în care povestitorul este participant activ la acţiune, iar naraţiunea se
desfăşoară la persoana I, ceea ce îi dă un plus de autenticitate şi spor de afectivitate deoarece
el nu se limitează la a povesti, ci şi retrăieşte cele povestite. Elevii trebuie pregătiţi să aleagă
povestiri la persoana I în texte magistral realizate, asemenea celor din Amintiti din copilărie de
Ion Creangă, texte din operele lui M. Sadoveanu , Barbu Delavrancea ş.a.
Participările povestitorului la întâmplările înfăţişate este amplificată prin multitudinea detaliilor,
uneori de ordin psihologic. Mi se opri răsuflarea / Făcui ochii mari / Nu-mi venea să
cred / Aceea să fie Şcoala domnească?( B. Delavrancea - Şcoala domnească).
Elevii vor învăţa treptat, citind fragmente din Amintiri din copilărie, că Ion Creangă povesteşte
cu sentimentul de nostalgie al omului matur, care-şi retrăieşte afectiv copilăria fericită, că
Zaharia Stancu , retrăind copilăria, povesteşte cu sentimentul urii îndreptată împotriva celor ce i-
au frustrat copilăria de frumuseţe, de esenţa ei, folosind fraze şfichiuitoare, cu reveniri şi
repetări ca nişte lovituri de bici: ,,Ivărele sar. Porţile se deschid. L-au ajuns oamenii, l-au atins, l-
au doborât. Cu ciocanele l-au doborât.”(ibidem, pag.218)

Lectură suplimentară. Modalităţi de evaluare

Modalităţi de verificare a înţelegerii conţinutului textelor literare propuse pentru lectura
suplimentară
Prin lectură, elevii sunt conduşi să-şi formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi
conţinuturi şi forme ale realităţii, exprimate într-o multitudine de modalităţi de expresie de a le
asocia, ceea ce le permite să-şi extindă arta cunoaşterii. Succesul în lectura particulară a
elevilor este asigurat, în mod deosebit, de capacitatea elevilor de a înţelege, prin efort propriu,
mesajul celor citite.
Cadrul didactic trebuie să aibă o grijă deosebită pentru a-i determina pe elevi să citească
lecturile propuse despre trecutul poporului, despre copilărie, muncă, frumuseţile naturii,
vieţuitoare şi să îndrăgească eroii ce reprezintă forţele binelui.
Evaluarea lecturilor studiate în afara clasei trebuie să constituie un mod de atracţie, de
stimulare spre această activitate despre care ştim cu toţii că a fost înlocuită de mijloacele
moderne de informare care au pătruns în viaţa noastră, copleşindu-i chiar şi pe adulţi.
Cum poate evalua învăţătorul lectura suplimentară a fiecărui elev?
Ce metode, ce tehnici poate utiliza pentru a-l determina pe elev să exerseze suplimentar
cititul şi apoi să împărtăşească şi colegilor din experinţa sa?
 În privinţa evaluării lecturii, didactica a conturat în ultimele decenii, modalităţi de evaluare
alternative. Dintre cele mai des utilizate, amintim:
-proiectul;
-jurnalul de lectură;
-prezentarea de carte;
-portofoliul;
-jocul didactic.
Proiectul, ca instrument de evaluare, se desfăşoară pe o perioadă de timp de câteva zile,
câteva săptămâni sau anual. Metoda proiectului presupune parcurgerea unor paşi, de la
pregătirea acestuia, la evaluare:
-pregătirea proiectului;
-stabilirea ariei de interes şi a tematicii proiectului;
-stabilirea premiselor iniţiale;
-identificarea şi selectarea resurselor materiale;
-precizarea elementelor de conţinut.
Proiectul începe în clasă prin precizarea temei, definirea şi înţelegerea sarcinilor de lucru,
continuă în clasă şi acasă şi se încheie în clasă prin prezentarea unui raport despre rezultatul
obţinut şi expunerea produsului realizat. Acest instrument de evaluare a lecturii trebuie
organizat riguros, în etape, ca orice muncă de cercetare, luând forma unei sarcini de lucru
individuale sau de grup, care facilitează transferul de cunoştinţe prin conexiuni interdisciplinare.
Jurnalul de lectură ar putea cuprinde:
-o filă cu lista cărţilor citite;
-o filă cu textele pe care doresc să le citească sau care au fost indicate ca
lecturi suplimentare;
-pagini de lectură datate (note de lectură);
-o pagină liberă la sfârşitul notelor de text pentru comentariile învăţătorului.
Filele cu lista de cărţi cuprinde alături de autor, titlu, editură, ani de apariţie, şi numărul paginilor
cărţii. Filele cu notele de lectură, pot fi împărţite în două coloane:
-prima coloană conţine citate din text sau rezumatul unor secvenţe;
-a doua coloană conţine comentarii pe marginea lor (concluzii de lectură).
Concluziile de lectură pot fi organizate în jurul următoarelor trei întrebări:
1. Ce aţi reţinut din ceea ce aţi citit?
2.Ce sentimente v-a provocat lectura?
3.Ce amintire v-a trezit lectura?
Prezentarea de carte presupune analizarea unei anumite opere a unui scriitor şi conţine
următoarele repere:
-autorul şi titlul, spaţiul şi timpul acţiunii (1 paragraf);
-personaje principale (prezentate fiecare în cel puţin 1 propoziţie);
-prezentarea conţinutului cărţii (cel puţin 1 paragraf);
-prezentarea sfărşitului (1 paragraf);
-prezentarea motivelor pentru care ţi-a plăcut cartea şi o recomanz colegilor.
Portofoliul reprezintă o colecţie de produse ale activităţii elevului, selectate de el însuşi şi
structurate corespunzător. Această metodă oferă o imagine completă a progresului înregistrat
de elev de-a lungul unui interval de timp propus. Portofoliul furnizează nu doar o informaţie
punctuală, într-un anumit moment al achiziţiilor elevului, ci şi o informaţie privind evoluţia şi
progresele înregistrate de acesta în timp, alături de informaţii importante despre preocupările
sale.
Jocul didactic oferă un larg evantai al evaluării, prin care elevii îşi manifestă şi dezvoltă
fantezia şi aptitudinile, dobândesc cunoştinţe, le exersează pe cele ştiute şi îşi formează
deprinderi pentru muncă şi viaţă.
Dintre jocurile didactice ce pot fi realizate, sugerăm: Recunoaşteţi personajul, Poveşti
încurcate, Recunoaşteţi autorul, Cui aparţine opera?.
De exemplu: cadrul didactic solicită elevilor să introducă în buzunarele unei planşe din clasă,
bileţele în care sunt scrise numele autorului şi titlul cărţii citite. Fiecare elev va avea pe această
planşă un buzunar cu numele său. Periodic, se face verificarea privind lectura copiilor.
Pentru ca aceste metode de evaluare a lecturii suplimentare să fie eficiente, învăţătorul
trebuie să plece de la ideea că fiecare copil are aptitudini creative şi este un posibil creator.
Ţinând cont de acest lucru, cadrul didactic trebuie să aibă în vedere exploatarea acestor calităţi
creative, instaurând în clasă un climat de lucru plăcut, relaxant, unde elevul este partener de
discuţie şi poate să se exprime liber, să-şi manifeste în voie curiozitatea, spontaneitatea,
iniţiativa, fiind încurajat şi stimulat.
Ioan Şerdean spunea (în Didactica limbii române, Editura Corint) despre lectura
particulară a elevilor că:
,, Trebuie să intereseze pe învăţători, care-i vor îndruma spre selectarea corectă a cărţilor
respective, prin următoarele forme de sprijin:
a)-povestirea- se foloseşte îndeosebi la clasele mici. Învăţătorul alege pentru povestire basme
sau poveşti în care personajele sunt clar şi viu înfăţişate, iar succesiunea întâmplărilor este de
asemenea uşor de urmărit. Aceste ore se pot desfăşura pe baza povestirii model, expresiv,
nuanţat, de către învăţător sau elevi a suiectului unei cărţi, al unei lecturi.( Şerdean, pag.218)
–povestirea asigură atingerea obiectivului cadru – dezvoltarea capacităţii de receptare a
mesajului oral. De aceea, atât obiectivele de referinţă cu privire la dezvoltarea acestei capacităţi
, cât şi exemplele activităţilor de învăţare necesită o reabilitare totală precum şi punerea lor în
drepturi. Căci şi capacitatea de ,,a asculta” se formează, se cultivă, iar comunicarea prin lectură
este deosebit de productivă şi merită toată atenţia. (ibidem, pag. 219)
b)- recenzia unor cărţi constituie un alt mijloc de îndrumare al lecturii particulare.este vorba ,
de fapt, despre a cere elevilor să-şi formuleze , oral, propriile lor păreri, despre creaţiile citite , o
formă de activitate mai dificilă pentru şcolarii mici. Învăţătorul va dirija cu toată atenţia
comentariul” respectiv prin întrebări adecvate. Elevii pot fi solicitaţi să-şi formuleze părerile
astfel: 1-autorul cărţii/ 2-despre ce se povesteşte în carte/ 3- ce episod sau fragment a atras
atenţia în mod deosebit? De ce?
Prin recenzie se cultivă interesul pentru citit şi capacitatea de a comenta, într-o manieră
originală, accesibilă, o creaţie literară. Acest mod de lucru este potrivit pentru clasele a III şi a-
IV-a.
c)-lecţiile de popularizare a cărţilor unor scriitori – constituie de asemena un mijloc de
îndrumare a lecturii particulare.
Se prezintă cartea, care este expusă pentru a putea fi văzută de elevi. În final se poartă o
discuţie despre scriitorul şi operele respective, iar copiii îşi notează în caiete titlurile acestora
pentru a le procura de la bibliotecă. ”(ibidem, pag.220).
Tot despre evaluarea lecturilor elevilor, învăţătoarea Peter Maria Lucia (în
lucrarea Modalităţi de evaluare a lecturii în ciclul primar cu importanţa lecturii în instruirea şi
educarea elevilor), spunea:
,,Controlul lecturii elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a învăţătoarei, spre a preveni
comoditatea, efectuarea unei lecturi facile, superficialitatea, neglijarea cărţilor.
Evaluarea lecturilor trebuie făcută în funcţie de următoarele criterii:
Ritmul de lectură şi tipul de preferinţă:
-ritmul lecturilor, specia literară preferată (poveşti, povestiri şi basme);
-tematica preferată (istoria, copilăria, descrierea şi reportajul, literatura de aventuri);
Capacitatea de asimilare şi prezentare a lecturii:
-citirea cursivă, conştientă şi expresivă a elevului ajută la rezumarea corectă, orală a subiectului
prin povestirea expresivă, realizându-se astfel expresivitatea şi coerenţa limbajului;
Capacitatea de asociere interdisciplinară: o idee, o informaţie, un detaliu cunoscut din lecturi
literare să poată fi transferate sau asociate spontan cu elemente de conţinut specifice altor
discipline: geografie, biologie, arte plastice, film, teatru, muzică, abilităţi practice.
Stimulare a capacităţilor creatoare se dezvoltă prin:
-se dezvoltă capacitatea de redare dramatică, teatrală a unor dialoguri;
-se dezvoltă capacitatea de memorare, de recitare artistică a poeziilor, se realizează, la unii
elevi, încercări originale de creaţie literară.
Pentru evaluarea lecturii, în funcţie de scopul urmărit, se vor putea parcurge
următoarele modalităţi:
Verificarea caietelor de lectură suplimentară sau a fişelor de lectură: se face periodic, iar
corectarea acestora oferă indicii despre ce citeşte elevul, ce reţine din ceea ce citeşte, cum
înregistrează informaţiile, cum selectează date şi personaje semnificative. Corectarea acestor
caiete/ fişe este urmată de analiza concluziilor în faţa întregii clase, cu prezentarea aspectelor
pozitive şi negative.
 Convorbirile cu clasa, precum şi cele individuale, despre lecturile elevilor sunt foarte utile,
deoarece oferă informaţii cât mai multe şi cât mai precise asupra materialului citit, elevii
beneficiind şi de întrebările ajutătoare ale cadrului didactic.
Observarea performanţelor: se vor evidenţia elevii care, în urma lecturii particulare îşi
completează informaţiile, se exprimă îngrijit, nuanţat, apreciind acest lucru ca un gest de silinţă
şi inteligenţă.
Efectuarea unui tabel cu evidenţa lecturii elevilor şi afişarea lui în clasă va stimula concurenţial
cititul cărţilor.
Controlul fişelor de cititor de la bibliotecă ajută învăţătoarea să vadă cât de preocupaţi sunt
elevii pentru lectura suplimentară, ce şi cât citesc, ce preferinţe au.
Pentru realizarea justă a organizării şi îndrumării lecturii elevilor se impune o colaborare strânsă
între şcoală şi familie. În cadrul activităţilor comune este necesar să se prezinte imensul rol al
lecturii în formarea personalităţii copilului, să li se dea îndrumări asupra a ce şi cum trebuie să
citească copiii lor, spre a-i ajuta să înţeleagă ceea ce citesc şi a le dezvolta interesul pentru
lectură”.

Metodă de evaluare a lecturii suplimentare, fişa de lectură

Iată un exemplu de evaluare al unei lecturi: textul "Puiul" de Ioan Alexandru Brătescu
Voineşti, recomandat de înv. Ioana Tătaru :
,,După realizarea fişei de lectură aferente textului audiat, ca şi sarcină suplimentară, iată un
set de
reguli pentru atelierul de lectură.
Iată câteva din cerinţele existente pe fişa de lectură:
 Titlul textului citit ________________________________
 Autorul _______________________________________
 Ştiţi ceva despre autor ____________________________
 M-a impresionat momentul când _____________________
 Am trăit sentimente de __________ când ______________
 Textul mă învaţă să _______________________________
 Expresii frumoase, cuvinte magice ____________________
 Am găsit şi un proverb, maximă la text ________________
 Realizează un desen în care să reprezinţi fragmentul care te-a frapat.”
Şi tot despre Atelierul de lectură, prof. înv. primar Hosu Adriana Ramona (într-un material
postat pe blog) spunea că:
,,Este o metodă prin care cititorii ajung să înţeleagă cum să relaţioneze cu textul. Atelierul de
lectură îi ajută pe elevi să depăşească nivelul de lectură superficială şi să atingă un nivel la care
cititul devine un instrument complex pe care elevul îl poate aplica pentru a-şi stimula gândirea şi
a se angaja în gândirea de nivel superior, inclusiv cea critică.
Atelierul de lectură poate şi ar trebui aplicat în toate ariile curriculare şi la toate
materiile la care citirea unui text este metoda de bază de transmitere a informaţiilor.
Indiferent de vârstă, un bun cititor realizează următoarele activităţi:

Etapa Activitatea Mai precis

Înainte de a citi Privire de Priviţi cu atenţie titlul, capitolele, desenele, tabelele!
ansamblu
Predicţii Întrebare: Ce va spune autorul?
Întrebări Întrebare: La ce întrebări aş putea găsi răspunsul?
Răspunsuri Întrebare: Ce ştiu deja?
Reflecţie Întrebare: De ce citesc aceasta?
În timpul cititului Vizualizări Construiţi imagini vizuale!
Predicţii Întrebare: Ce va urma?
 Rezumat Întrebare: Ce a spus autorul?
Întrebări Formulaţi întrebări despre ceea ce citesc!
Clarificări Întrebare: Ce nu a fost clar? Ce aş putea face pentru
a clarifica aceste aspecte?
- Citiţi mai departe încercând să înţelegeţi;
- Întoarceţi-vă şi recitiţi;
- Citiţi mai rar şi vizualizaţi;
După ce aţi citit Rezumat Întrebare: Ce am citit?
Recitit Întrebare: Ce nu am înţeles?
Verificat Întrebare: Au fost predicţiile mele corecte?
Analizat Întrebare: Cum se potriveşte aceasta cu ceea ce
ştiam înainte de a citi? Ce am învăţat?
Aplicaţii şi Întrebare: Cum pot folosi aceste cunoştinţe? Cine
schimb de altcineva le mai poate folosi? Cine ar fi interesat? Ce
informaţii voi putea face mai bine sau altfel după ce am citit?

Procesul de lectură necesită 3 elemente de bază: timp, asumare şi răspuns.

Timp; Elevii trebuie să aibă la dispoziţie timpul necesar pentru lectură.
Dându-le la şcoală timpul necesar să citească, cerându-le să facă acest lucru şi oferindu-le
exerciţii care să le dea satisfacţie, elevii vor ajunge să se privească ca fiind nişte cititori
pasionaţi.
Asumarea; Cel mai adesea elevii primesc anumite cărţi din care li se spune ce să citească,
câte pagini şi până când. Rareori pot să-şi aleagă lecturile, timpul alocat sau finalitatea. Când le
cerem elevilor să citească numai ceea ce stabilim noi, ei nu vor reuşi să se conecteze textului.
Răspunsul; Lectura nu a fost considerată până acum un act social. Este privită ca un proces
individual de deprindere a abilităţilor de lectură, act urmat de sarcini izolate de lecturare a unui
text.
Trebuie să li se dea posibilitatea elevilor să răspundă în mod real la conţinutul lecturii, astfel
încât să-şi însuşească învăţămintele textului, să le modifice şi să le evalueze. Răspunsul constă
în a povesti celorlalţi ce au citit şi ce semnificaţie are lectura respectivă pentru ei, în a-şi asculta
colegii când fac acelaşi lucru şi în a reacţiona colectiv la activităţile literare. Lecţiile trebuie să
ofere posibilitatea de a răspunde lecturilor, pentru ca elevii să relateze ceea ce au citit folosind
vocabularul propriu şi transformând lectura într-o experienţă personală.”
Menirea noastră ca educatori este să trezim interesul elevilor pentru citit, să-i îndrumăm,
să-i stimulăm în acest scop, pentru ca aceştia să facă o pasiune permanentă pentru citit, pentru
cunoaştere, pentru lărgirea orizontului lor cultural, ceea ce se va răsfrânge pozitiv asupra vieţii
şi activităţii lor de mai tărziu.

BIBLIOGRAFIE:
-Şerdean, Ioan, Didactica limbii şi literaturii române în învăţământul primar,
Editura Corint, Bucureşti 2007
-Tătaru, Ioana: Metode activizante de evaluare a lecturii suplimentare
-Şerdean, Ioan, manual pentru şcolile normale clasele a XI-a, XII-a şi a XIII-a, Metodica predării limbii
române la clasele I-IV, EdituraDidactică şi Pedagogică, R.A.- Bucureşti, 1993
-Masalar, Angela, Contributia lecturii suplimentare la dezvoltarea abilitaţilor de comunicare la
elevii din ciclul primar
-Învatamântul primar, revista editata la Editura Discipol, Nr.3,4-1999 / Pedagogia Freinet
-Peter, Maria, Lucia, Modalităţi de evaluare a lecturii în ciclul primar cu importanţa lecturii în
instruirea şi educarea elevilor
-http/internet.ro
-http://adriana-hosu.blogspot.com/p/lectura.html