Bunăstarea

Bunăstarea înseamnă prosperitate, belşug, bogăţie, înflorire. Toţi oamenii au parte de bunăstare într-un
anumit fel. Poţi avea bunăstare materială, sentimentală, spirituală. Prosperitatea oricărui om depinde
din ce punct de vedere vede lumea. Poţi avea bani puţini faţă de alţi, dar totuşi dacă eşti mulţumit cu
cea ce ai simţi bunăstare. Poţi trăi în belşug, dar totuşi nesatisfăcut de ceea ce te înconjoară. Astfel
bunăstarea începe odată cu satisfacerea nevoilor, cu atingerea obiectivelor prevăzute, cu împlinirea
vicurilor propuse.

Pentru mine bunăstarea înseamnă stare de bine constantă, siguranţă pe sine referitor la toate averea de
care posed, pozitivism în tot cea ce fac, şi fericire pentru tot cea ce realizez. Dacă mă refer la bunăstare
ca şi avuţie, îmi dau seama că este aproape imposibil să-mi satisfac nevoile, întotdeauna dorind să am
mai mult, decât în prezent. După părerea mea acest lucru mă ajută să mă autoevaluez, să mă concentrez
şi mai mult asupra scopurilor pe care doresc să le ating, să mă bucur de rezultatele din prezent, dar să
muncesc mai mult, ca în viitor să întrec aceste rezultate cu unele şi mai bune. Ştiu că bunăstarea nu se
atinge uşor, trebuie să lupt, să-mi arăt talentele pentru a construi această stare. Esta ca şi cum aş încerca
să construiesc o casă: cu cât muncesc mai greu, cu atât rezultatele vor fi mai bune, mai vizibile.
Atingerea vârfului reprezintă starea în care simt comfortul, siguranţa, bogăţia, totuşi construirea „casei”
nu este terminată, întotdeauna există ceva, care poate fi adăugat.

Siguranţa veniturilor este un factor foarte important al bunăstării, însă şi starea de sănătate reprezintă
un element de bază a acesteia, fiindcă degeaba pot să obţin tot cea ce îmi propun, dacă nu pot să
savurez rodul muncii, dacă nu sunt apt pentru a mă bucura din plin de starea pe care mi-am realizat.
Pornind de la acest fapt, am realizat că pot să realizez tot cea ce îmi propun, doar cu condiţia să am
puterea de a lupta pentru propunerile făcute. Astfel bunăstarea devine un motiv temeinic, care mă
încurajează spre evaluare, spre perfecţionare, spre împlinire.