Standardul oferă indicații referitoare la recunoașterea valorii stocurilor la data bilanțului,

determinarea costului stocurilor și recunoașterea cheltuielilor cu stocurile, considerând

orice înregistrare la valoarea realizabilă netă.

Valoarea netă realizabilă este prețul de vânzare estimat a fi obținut pe parcursul

desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea
elementului de stoc, precum și a costurilor asociate vânzării acestuia.

Valoarea justă este suma pentru care ar putea fi tranzacționat un activ sau decontată o
datorie, între părți interesate, în cunostință de cauză, în cadrul unei tranzacții
desfășurate în condiții obiective.

Stocurile sunt acele active:

– deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

– în curs de producție pentru a fi vândute în perioadele următoare;

– sub formă de materii prime și materiale consumabile, folosite pentru producția unor
bunuri sau pentru realizarea unor servicii.

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă
netă.

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării,

precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se
găsesc în prezent.

Costul de achiziție cuprinde prețul de cumpărare, taxe de import și alte taxe, costuri de
transport, manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse
finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare
sunt deduse pentru a determina costurile de achiziție.

Costul de prelucrare include costurile direct aferente unităților produse, cum ar fi

costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ și alocarea sistematică a regiei
de producție, fixă și variabilă, generată de transformarea materialelor în produse finite.

Costul stocurilor nu este recuperabil dacă aceste stocuri au suferit deteriorări, au fost
uzate moral integral sau parțial sau prețurile lor de vânzare s-au diminuat.

Practica diminuării valorii stocurilor sub cost, până la valoarea realizabilă netă, este
consecventă cu principiul conform căruia activele nu trebuie reflectate în bilanț la o
valoare mai mare decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor.

Atunci când stocurile sunt vândute, valoarea contabilă a stocurilor trebuie recunoscută
ca o cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător. Valoarea
oricărei diminuări a stocurilor până la valoarea realizabilă netă și toate pierderile de
stocuri trebuie recunoscute drept cheltuială în perioada în care are loc diminuarea sau
pierderea de valoare. Valoarea oricărei stornări a diminuării valorii stocurilor ca urmare
a unei creșteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscută ca o reducere a cheltuielii cu
stocurile în perioada în care a avut loc stornarea.

Procesul de recunoaștere ca o cheltuială a valorii stocurilor vândute duce la conectarea

costurilor la veniturile din activitatea curentă.

Stocurile încorporate într-un alt activ imobilizat realizat în regie proprie sunt
recunoscute drept cheltuieli pe parcursul duratei utile de viață a acelui activ.

Cele mai întâlnite clasificări ale stocurilor cuprind: mărfuri, materii prime, materiale,
producția în curs și produse finite. Stocurile unui prestator de servicii pot fi descrise ca
producție în curs de execuție.

Situațiile financiare trebuie să prezinte următoarele informații:

– politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv formulele folosite pentru

determinarea costului;

– valoarea contabilă totală a stocurilor și valoarea contabilă pe categorii

corespunzătoare entității;

– valoarea contabilă a stocurilor contabilizate la valoarea justă minus costurile de

vânzare;

– valoarea stocurilor recunoscută drept cheltuială pe parcursul perioadei;

– valoarea oricărei reduceri a valorii contabile a stocurilor, recunoscută drept cheltuială

în cursul perioadei;

– valoarea oricărei reluări a oricărei reduceri a valorii contabile care este recunoscută
drept reducere a valorii stocurilor, recunoscută drept cheltuială pe parcursul perioadei;

– circumstanțele sau evenimentele care au condus la reluarea unei reduceri a valorii

contabile a stocurilor; și

– valoarea contabilă a stocurilor gajate în contul datoriilor.

Informațiile privind valoarea contabilă a diverselor categorii de stocuri, precum și

dimensiunea modificărilor acestor active sunt utile beneficiarilor situațiilor financiare.