Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acasă Școli conectate la comunitate Învățare experiențială Serviciu în folosul comunității Advocacy Despre noi
La unul dintre cursuri, cel de inițiere în IMPACT a liderilor celor 15 cluburi pe care le-am
deschis anul acesta în zone cu destinație eco-turistică, le-am ocupat și eu pauzele, încercând
să a u răspunsul. Și deși argumentele pe care le-am auzit par diferite, la nal mi-au
con rmat, ecare în parte, motivul care mă face pe mine să lucrez în acest domeniu:
indiferent de întrebare, educația este răspunsul.
GreenIMPACT înseamnă cluburi de inițiativă comunitară pentru tineri deschise în zone eco-
turistice cu scopul de a promova patrimoniul local prin proiecte de service learning. Rețeaua
numără în acest moment 34 de cluburi.
Iolanda (a treia din dreapta, cu ochelari) și Annmaria (a doua din dreapta, cu eșarfă) își
doresc să redea școlii în care predau – Colegiul Colegiului Tehnic de Transporturi Auto Baia
Sprie – renumele de ondinioară.
La urma urmei, crede Iolanda, aceasta este cea mai mare problemă a școlii românești – „că
nu-i mai învață pe tineri”. Cum își găsesc timp pentru școală, pentru clubul GreenIMPACT și
pentru organizația pentru care au în ințat-o? Au părut surprinse de întrebare și au ridicat din
umeri a „unde există o nevoie se găsește și o cale”. De altfel, pe pagina de facebook a
Iolandei este postat de mai multe ori un citat care pare să descrie perfect felul în care
gândesc cele două colege și prietene: „Your mind is a garden/Your thoughts are the
seeds/You can grow owers/or you can grow weeds.” (Mintea ta e o grădină/Gândurile tale
sunt semințe/Pot să crească ori/sau pot crește buruieni”).
Adrian Mircea este din Lupeni și lucrează la Liceul Teoretic Mircea Eliade, ind consilier școlar
al Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Deva. A început să lucreze alături
de copii din 2001, când s-a angajat ca psiholog la un orfelinat administrat de o organizație
neguvernamentală. În învățământ lucrează din 2005, ajungând să predea și educație socială.
Crede că cea mai mare problemă a elevilor astăzi este că și-au pierdut modelele, atât acasă,
cât și la școală. ”Nici măcar în familie nu mai au asta! De multe ori părinții apelează la noi cu o
atitudine de genul – copilul meu are o problemă, repară-l! Iar profesorii, deși ar putea avea
așa o mare putere în devenirea tinerilor, preferă să se cramponeze de ordine ale
ministerului, de directive ale inspectoratelor în loc să e atenți la nevoile copilului. Eu m-am
săturat să predau ceea ce nu vrea nimeni să învețe. Prefer să fac altfel – îi scot pe elevi afară
din școală 90% din timp și aplicăm în practică ceea ce ar trebui să învățăm teoretic. Mă doare
în cot de inspecție; eu fac ceea ce are nevoie copilul”, spune Adrian.
Bogdan Mira și Cosmin Simtion sunt colegi la Școala Gimnazială Slimnic – Structura Ruși,
județul Sibiu. Bogdan predă limba română și limba engleză, iar Cosmin este prof de istorie și
consilier educativ. Au aplicat pentru în ințarea unui club GreenIMPACT la inițiativa lui
Cosmin, care stă în Ruși x lângă un monument istoric neexploatat din punct de vedere
turistic – Turnul înclinat. Clubul pe care l-au în ințat se numește Cavalerii Turnului înclinat,
iar contractul de valori pe care l-au întocmit la primele întâlniri e scris pe hârtie cerată care
sugerează un papirus.
Bogdan (stânga) și Cosmin au în ințat clubul GreenIMPACT Cavalerii Turnului Înclinat din
dorința de a promova patrimoniul local din comuna Slimnic.
Și dacă la prima întâlnire au venit vreo 15 copii, la a treia au venit peste 30. „Este foarte
interesantă ideea că putem să implicăm copiii mai mult timp. Am mai avut proiecte, dar
toate au fost pe o perioadă determinată”, spune Bogdan. Cosmin, care predă de 20 de ani,
stă, în Ruși, chiar lângă Turnul înclinat și a mai făcut cu elevii proiecte prin care a încercat să-l
pună în valoare, pentru că ar o atracție turistică însemnată, dacă ar putea vizitat sau dacă
ar exista măcar un panou care să-i spună istoria. Faptul acesta, care se întâmplă chiar sub
nasul său, îi oferă oarecum o explicație pentru ceea ce a observat în două decenii de
învățământ: foarte puțini tineri își cunosc țara. „Predau la țară, iar nevoile copiilor de aici sunt
mult mai stringente și particulare decât ale celor de la oraș. Dar cea mai mare nevoie, a
tuturor, este nevoia de cunoaștere; nevoia de a conștienți de ceea ce avem”, spune
Cosmin. Iar Bogdan îl completează, adăugând că tinerii au nevoie „să învețe mai mult despre
ce înseamnă a prețui”.
Nu au fost su ciente pauze la training să pot sta de vorbă cu toată lumea. Dar dacă fac
bilanțul a ceea ce am obținut după ce am vorbit cu doar cinci oameni, cred că pot spune,
liniștită, că am înțeles. Faci voluntariat în educație pentru că îți pasă. Îți pasă de școala în care
predai sau învață copiii tăi; de moștenirea pe care ți-au lăsat-o strămoșii; de valorile
naționale; de generațiile viitoare. Îți pasă.
Răspândește asta:
Lasă un răspuns
Martie 2016
Februarie 2016
Ianuarie 2016
Decembrie 2015
Noiembrie 2015