Sunteți pe pagina 1din 5

marți, 12 ianuarie 2016 Suflet și Personalitate De Gerrit Gielen

Conceptele ”Suflet”ego”personalitate”copil interior”Conștiință” formează o parte importantă din ce


constituie umanitatea noastră. Dar cum se raportează ele una la cealaltă și ce reprezintă ele pt noi în viața noastră?
Psihologia tradițională oferă o varietate de modele ale personalității umane - lipsește perspectiva spirituală.
În centrul perspectivei spirituale stă ideea că noi, ca ființe umane - suntem în parte independenți de timp
și spațiu și că ac parte e crucială pt o înțelegere corectă a cine suntem noi - ac parte fiind Sufletul.
Suflet - care Există dincolo de timp și spațiu, care se Manifestă pe Sine în timp și spațiu, mm decât o
singură viață umană: noi avem multe vieți, conceptul reîncarnării e esențial în perspectiva spirituală.

În ac articol, propun un model psihologic al ființei umane dintr-o perspectivă spirituală - iar ac model se
bazează pe experiența mea ca hipnoterapeut și pe înțelegerea mea spirituală așa cum a evoluat ea de-a lungul
anilor. Voi discuta fiecare din conceptele de m sus și voi descrie ceea ce eu simt a fi caracteristicile lor definitorii.

Sufletul
Când percepem lumea din jur cu simțurile noastre - totul pare a se manifesta în interiorul timpului și spațiului.
Când m-am dus la facultate în urmă cu ~40 de ani pt a studia matematica, fizica și astronomia, am conceput
Universul ca fiind în mod fundamental un spațiu nesfârșit care conține un număr infinit de particule.
Credeam în existența Sufletului uman și reîncarnare si nu-mi era clar cum aș putea uni Legile fixe, cauzale,
matematice ale Universului fizic cu lumea interioară a minții: conștiință, subiectivitate, libertate.

Una dintre chei a fost Teoria Relativității a lui Einstein, m-a învățat că la nivelul Luminii - timpul și spațiul
nu există - pt lumină, există numai eternul Acum. Pt a fi mai clar: dacă ne uităm la o stea îndepărtată,
spunem că luminii acelei stele i-a luat mulți ani ca să călătorească până la noi prin spațiu.
Dar pt fasciculul de lumină, nu asta e situația. Dacă am fi fost capabili să călătorim cu lumina, stând pe vârful
fasciculului de lumină, noi n-am fi experimentat timpul și spațiul - ptcă deplasându-ne cu viteza luminii,
timpul și spațiul colapsează. Lumina nu călătorește în timp și spațiu - ea Modelează însăși Percepțille
noastre legate de timp și spațiu.

Teoria Relativității oferă următoarea Imagine a Universului:


Lumina e o formă de Energie. Toate Energiile Există în afara timpului și spațiului: în Eternul ACUM.
De la nivelul de Energie pură -> apare materia și deodată cu materia -> apar spațiul și timpul.
Așa cum în spațiul fizic - Lumina e independentă de timp și spațiu -> există și în noi o Parte care e
independentă de timp și spațiu, independentă de corpul fizic: ace Parte e ceea ce numesc SUFLET.

Ceea ce e exact SUFLETUL - e dincolo de înțelegerea noastră.


Gândirea noastră se bazează în întregime pe clasificarea lucrurilor în timp și spațiu. Si limbajul nostru e det
de distincția făcută între trecut, prezent, viitor.
Dar SUFLETUL transcende timpul și spațiul - e ca o stea cu multe raze - si dacă o astfel de rază atinge
lumea noastră, se naște o ființă umană: o încarnare a Sufletului. Ceva din lumina acelei stele se află în noi - ac e
frumosul, binele din noi. Numim ac Sinele nostru m Inalt, Lumina noastră interioară. Cu cât m conștienți
devenim de ac Lumină, cu atât m bogată și m împlinită devine viața noastră. În cele din urmă vom reflecta ac
frumoasă Lumină stelară pe Pământ și vom îmbogăți lumea și omenirea cu ea.

De îndată ce începem să devenim conștienți de ac Lumină interioară – Sufletul nostru – vom intra într-un proces de
creștere. Avem sentimentul că devenim mm noi înșine și în ac timp, ne simțim m profund conectați cu lumea, cu
viața din jurul nostru, cu Universul. Îndoiala dispare; treptat începem să ne dăm seama cine suntem și că există un
loc unic pt noi în Univers.
Apoi lăsăm în urma noastră lumea întunericului, îndoiala și frica și experimentăm Eterna Lumină interioară.
Sufletul e cel care dă sens vieții noastre.

Oamenii se întreabă adeseori care e scopul, sensul vieții. Datorită modului în care suntem crescuți, noi căutăm
sensul și scopul în afara noastră. Vrem să realizăm ceva în viață, să ne construim o carieră, să creăm ceva util, să
găsim o relație, să avem copii. Adevăratul scop e interior: să îngăduim Luminii Sufletului să curgă prin noi
complet - ac e adevărata realizare de sine. Odată ce am realizat ac lucru, nu ne m întrebăm care e scopul vieții
noastre - căutarea se încheie. Există o Cunoaștere simplă și evidentă: ne-am găsit locul în Univers. Calea nu e în
afara noastră, ci în noi: noi suntem Calea. Prin a avea încredere în noi înșine, noi urmăm acea cale.

Personalitatea Pământească
La începutul vieții omenești, o rază de lumină din Sufletul nostru atinge Pământul. Energia atemporală a Sufletului
fuzionează cu o serie de alte energii și astfel se naște personalitatea noastră pământească. Ac personalitate
e unică pt fiecare persoană. În viețile anterioare, ați avut un temperament diferit, diferite așteptări, diferite frici;
totul a fost diferit – cu excepția Sufletului Miezul cel m profund e întotdeauna același, dar energiile din jur sunt diferi
Așa cum generalul american Patton a scris într-un poem:
Așa ca printr-un geam, și întunecat
Îndelungata vrajbă eu o văd
În care în multe înfățișări am luptat
Multe nume, dar întotdeauna eu.

Sufletul e cel care ne dă sentimentul de a fi Eu. Chiar dacă ne luăm într-o viață o personalitate f diferită, un
sex diferit – uneori chiar un corp non-uman – tot putem simți: am fost Eu. Ac se aplică și actualei noastre vieți.
Stați în fața unei oglinzi și gândiți-vă la copilăria voastră. Fața voastră a îmbătrânit, emoțiile și conștiința voastră s-
au schimbat dar totuși ... sunteți voi. Simțim, adânc în interior, în miezul ființei noastre, o identitate, un Eu care a
fost întotdeauna acolo și care nu se schimbă. Ac Eu e independent de timp și spațiu, el nu îmbătrânește odată cu
corpul – ceea ce simțim e Sufletul nostru.

Personalitatea noastră pământească poate fi comparată cu un Sist solar: nucleul – Soarele e întotdeauna
același. Dar există planete care se rotesc în jurul Soarelui, ele își schimbă încontinuu poziția. Configurația planetelor
reprezintă Energiile care ne determină personalitatea - altele decât Soarele în sine.
Care sunt ac alte Energii care ne formează personalitatea? Cele m imp sunt: viețile noastre trecute, părinții,
corpul și configurația genetică, societatea în care creștem, energia Pământului și energia omenirii în
general. Voi discuta despre fiecare dintre ac influențe.

Viețile noastre trecute

Din toate vietile trecute - în mod sp imp e viața care o precede direct pe cea actuală - ac are o influență profundă.
Modul în care viețile trecute au impact asupra noastră - depinde de cât de mult din ele am integrat și
eliberat. După fiecare viață - când părăsim corpul fizic, începe un natural și frumos proces de creștere -
treptat, dăm drumul personalității pământești, cu toate fricile, incertitudinile și obiceiurile sale și ne întoarcem și
ne reunim cu Sufletul. Experimentăm ac ca un proces de creștere - devenind tot mm noi înșine. Nici o persoană
care-și depășește fricile nu va spune: acum am pierdut ceva important - e irealul din noi la care-i dăm drumul și
Eternul pe care îl lăsăm să intre. Frica face loc Iubirii, ignoranța - Ințelepciunii -> luăm din viețile trecute
ceea ce ne-a făcut să Creștem în Ințelepciune și Iubire.

Dar ac Proces de Creștere naturală nu are loc întotdeauna - mulți oameni după moarte țin cu încăpățânare
de personalitatea lor pământească - in viața de apoi ei vor locui într-un mediu Astral care reflectă atașamentul
lor față de viața pe Pământ. Dacă au credințe religioase distinctive despre rai - ei se întâlnesc cu alții care au
ac credințe religioase și au o viziune similară a raiului. Ei pot insista că se află în locul potrivit și că fiecare îndemn
să plece e greșit. Astfel creșterea naturală e blocată = rezultatul e că mulți oameni cred că se află în rai, în
timp ce se simt îngrozitor de nefericiți ptcă nu-și ascultă semnalele Sufletului lor.
De asemenea, oamenii pot fi atât de plini de impresiile și de experiențele ultimei lor vieți, încât nu-i pot da
drumul cu ușurință. Durerea, trauma, pierderea se poate să-i fi copleșit sau, dimpotrivă, să fi fost atât de fericiți și
de plini de succes încât să nu fie pregătiți să-i dea drumul.

Pt mulți oameni - Procesul de Creștere prin eliberarea și integrarea ultimei lor vieți nu e/sau nu complet
încheiat în momentul în care Sufletul lor intră într-o nouă încarnare - ei își experimentează re-nașterea ca pe
un fel de cascadă de lumină care coboară din Cer pe Pământ de-a lungul căreia ei sunt aspirați.
Uneori ei i se predau, dar adeseori opun rezistență. În practica mea, am întâlnit adeseori ac rezistență opusă
vieții pe Pământ când oamenii intră într-o stare de transă și își revizitează începutul vieții pe Pământ. Când îi
întreb ”Cum te-ai simțit când ai venit pe Pământ?”,”M-am împotrivit, n-am prea vrut să vin, dar a trebuit să o fac.”
Ac împotrivire la viață e adeseori o problemă care persistă de-a lungul întregii vieți și ac e cauza faptului că nu
sunt în stare să se bucure în mod liber de viață.

Dacă le cer să observe cu atenție cui aparține ac rezistență, cine se împotrivește vieții? – ei urmăresc ac
sentiment înapoi până la personalitatea din viața trecută cea m recentă. Încerc să-i las să simtă că în ei
există, de asemenea și o parte care dorește să fie aici - ac parte reprezintă adevăratul Sine - Sufletul lor.
Când se conectează la ac Parte și o simt - rezistența e depășită.

Dar chiar dacă în cineva nu există nici o împotrivire la viață - dacă personalitatea dintr-o viață trecută nu a fost în
stare să se conecteze și să se reunească cu Sufletul în perioada intermediară înaintea unei noi încarnări - ac
personalitate din viața trecută continuă să trăiască în personalitatea curentă - ptcă ac nu și-a putut găsi drumul
înapoi la Suflet, în viața curentă, ea va sta în calea contactului cu Sufletul.

Părinții noștri

Părinții noștri sunt importanți în 2 feluri: 1. ei ne asigură primele noastre exemple de energie feminină și
masculină. La nivelul Sufletului nostru, masculinul și femininul sunt una, dar de îndată ce coborâm pe Pământ, se
produce o ruptură. Părinții noștri acționează ca niște matrițe: ne formăm energia feminină în cea mm parte în
imaginea pe care ne-o oferă mama, iar energia masculină în imaginea tatălui. Dacă între părinții noștri există o
mare dizarmonie, ac se va reflecta în modul în care noi abordăm energiile feminine și masculine în interiorul nostru.

2. suntem profund influențați de fricile și credințele părinților noștri. Ac e motivul pt care e important să
învățăm să ne înțelegem și să ne iubim părinții, orice ar fi greșit în legătură cu ei - ei trăiesc în interiorul nostru -
energetic vorbind, ei sunt o parte din noi. Dacă suntem în conflict cu ei, noi suntem în conflict cu noi înșine. Asta
însă nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu ei. Atunci suntem în relația corectă cu ei când ne dăm seama
că noi suntem învățătorii lor. Fiecare copil are un dar minunat pt părinții săi și le oferă ceva nou.

Corpul și configurația sa genetică


Influența corpului asupra personalității e imensă - ea limitează și restrânge măsura în care Sufletul
poate curge prin el cea mm parte din Energia Sufletului nu poate fi exprimată de corp. În esență sunteți
cu mmm decât ați putea fi vreodată în vreun corp.
Corpul face ca Sufletul să se focalizeze pe un anumit loc și timp și să experimenteze realitatea într-un
mod unic prin intermediul acelor lentile. Se crează astfel un puternic sentiment de Aici și Acum.

În mod special, Sist nervos al corpului e important - cu cât acesta e m bogat și m complex, cu atât m bine se
poate manifesta Sufletul. Prin sistnervos al unui câine, sufletul nu se poate exprima pe sine la fel de mult ca și
prin sist nervos al unei ființe umane. Și sexul are un mare impact asupra personalității: într-un corp de femeie, e m
ușor să fii în contact cu energia ta feminină decât într-un corp de bărbat. Și în cele din urmă, nu e greu de imaginat
cât de formator e corpul dacă trăiți într-un corp malformat sau cu boli cronice.

Societatea și cultura în care creștem

Noi toți suntem un produs al timpului și societății în care creștem. De ex dacă citim o carte sau ascultăm o muzică,
adeseori simțim imediat că aparțin unei anumite perioade sau culturi. Fiecare epocă, fiecare cultură își are propriile
idei, realizări, atmosferă generală. Trăind în ea adoptați ac energie și o luați ca de la sine înțeleasă. Ac lucru se
aplică și propriei voastre epoci și culturi. Noi privim lumea prin lentilele timpului în care trăim.

Energia Pământului

Suntem copiii Pământului, Pământul e mama noastră. Așa cum mama umană a lăsat o amprentă profundă asupra
personalității noastre, așa face și Pământul. Faptul că ac nu e imediat evident, se datorează probabil faptului că
fiecare ființă de pe Pământ e mult prea familiarizată cu acea influență. De asemenea, din moment ce noi, de obicei,
negăm faptul că Pământul e o ființă vie care are conștiință, nu suntem conștienți de modul în care ea ne
formează gândirea și modul de a face lucrurile ca ființe umane
Cu toate acestea, Pământul e în noi. Astronauții care părăsesc Pământul și o privesc de departe, devin profund
conștienți de legătura lor cu ea. Mai târziu, pe parcursul vieții lor, ei se dedică îngrijirii Pământului.

Energia omenirii

Suntem ființe umane. Ca și terapeut de regresie, întâlnesc clienți care își amintesc o viață într-o formă non-umană
și e un șoc să descopere cât de diferit e ac lucru, cât de diferit e percepută lumea atunci când nu ești om.
Lumea ca întreg e una, există o mare Conștiință de grup din care toți facem parte. Ce experimentat și realizat
de către o singură persoană, afectează pe toată lumea. La nivel interior - suntem conectați cu toți semenii noștri
umani. Energia ac Conștiințe de grup - ne afectează personalitatea și e ceea ce ne face în mod obișnuit oameni.

Copilul Interior

Un aspect interior care aduce o contribuție imp la personalitatea noastră adultă: copilul interior. Fiecare adult a
fost cândva copil. Cât de profund ne modelează copilăria ne e prezentat de literatura de specialitate. Sentimentele
și experiențele din tinerețe sunt o inepuizabilă sursă de inspirație pt mulți scriitori.
În lumea exterioară, fata, băiatul care am fost cândva, au dispărut pt totdeauna; corpul se schimbă în permanență.
Când mă uit la o poză de-a mea din copilărie, văd o față f diferită de cea pe care o văd în oglindă.
Dar în lumea mea interioară, lucrurile stau diferit: băiețelul care am fost e încă acolo. Nu numai prin
amintirile mele, dar și în felul în care eu simt și privesc lumea – în lumea mea interioară el continuă să trăiască.

Lumea noastră interioară e atemporală - copilul nostru interior păstrează o parte f pură și autentică a noastră,
care se revelează pe sine însăși în copilărie. În copilăria timpurie, suntem încă ferm conectați cu Sufletul și psihicul
nu e încă atât de mult influențat de forțele exterioare părinții, societății… Pe măsură ce creștem, conștientizarea
noastră e formată și modelată de aceste aspecte, transformându-ne în adulții care sunt mai puțin conectați cu
originea lor, cu Sufletul lor.
Dar copilul care a dispărut pt lumea exterioară - continuă să trăiască în noi: acesta e copilul nostru interior.

Psihologic, Copilul interior e sursa Bucuriei din viața noastră, abilitatea de a fi Inspirați și Fericiți în mod
lipsit de griji, de a fi prezenți în Acum și de a ne Bucura de lucruri. Din nefericire, mulți dintre noi au trecut prin
experiențe dureroase sau chiar traumatizante în tinerețea noastră, adeseori fără a fi conștienți de ele. Și ptca
timpul nu există în lumea noastră interioară, tot ce ați experimentat drept traumă în copilărie - e încă și
acum o experiență dureroasă pt copilul interior. Mulți oameni sunt confruntați cu un copil interior rănit, fără
să fie conștienți de ac lucru, drept urmare, copilul nu poate să-și îndeplinească funcția sa naturală.

Vestea bună ne putem vindeca copilul interior. Primul pas să devenim conștienți de trauma emoțională pe
care a suferit-o copilul interior. Cei m în vârstă, am crescut într-o lume în care copiii au fost obiecte ale educației, iar
propria lor identitate nu a fost luată în serios. Ca adult, s-ar putea să vi se pară normal ca un copil să meargă la
școală, dar copilul din voi s-ar putea să găsească că e traumatizant să fii închis într-o clădire, trebuind să te supui
regulilor și să înveți lucruri pe care nu le-ai cerut, fără să fi făcut nimic rău. Pt a simți ce am experimentat ca copii,
trebuie să fim pregătiți să ne scoatem ochelarii de adulți, pt a putea răspunde pe deplin acelui copil interior. Noi, ca
adulți putem înțelege și ierta comportamentul părinților noștri – dar poate și copilul din noi să facă acest lucru?
În experiența mea - abordarea cinstită și neinhibată a copilului interior are un extraordinar efect de
vindecare. Chiar dacă ac nu va îndepărta imediat durerea, copilul se simte văzut și luat în serios. Simte că i
se îngăduie să fie Sinele său natural - ac Crează Spațiu pt vindecare.

În unele scrieri copilul interior e considerat a fi ego-ul nostru. În ac perspectivă, oamenii cu un ego mare sunt
oamenii care nu sunt în stare să-și controleze sau ascundă copilul interior. In opinia mea, nu ac e situația.
Dar înainte de a putea explica ce e ego-ul, trebuie să explic altceva: conștiința în sine.

Conștiința

Când am spus că începutul vieții fizice e ca o Rază de Lumină venită din Sufletul care atinge Pământul - am
descris ac eveniment din exterior. Dar, la fel cum o Rază de Lumină în Universul fizic, văzută din interior -
nu părăsește niciodată steaua - când ne încarnăm - nu ne părăsim niciodată Sufletul: ac e o Schimbare
în Conștiință - Conștiința noastră devine focalizată pe un corp 3D cu 5 simțuri și un creier uman.

Ce e cu adevărat Conștiința? E un concept greu de definit/sau chiar deloc -motivul e că Conștiința stă la baza
a tot: ce gândim, facem, suntem se bazează pe Conștiință.
Oamenii de știință, care încearcă să explice Conștiința în termeni de ceva non-conștient, cum ar fi celulele creierului
și mecanismele biologice, par adeseori a uitat că cunoașterea științifică în sine se bazează pe Conștiință.
Stiința în sine, prin intermediul mecanicii cuantice, ne spune că - particulele elementare ale fizicii intră cu adevărat
în existență (au o locație fixată în timp și spațiu) numai atunci când sunt observate de către un observator.
Și ptca Percepția să aibă loc, Conștiința trebuie să fie deja acolo.
Oamenii de știință caută să explice Conștiința ca pe un produs al Legilor materiale și particulelor, dar chiar
acele legi și particule presupun existența Conștiinței cu care să înceapă. Conștiința e marele mister
fără conștiință – nu există nimic.

Voi încerca să surprind câteva din caracteristicile principale ale Conștiinței.


Când mă duc în interior/focalizându-mă pe ceea ce experimentez în mod subiectiv, acolo se află o colecție de
experiențe: culori, sunete, sentimente, gânduri…. Fără conștiință, nu aș avea ac experiențe. Prin urmare,
Conștiința e cea care face ac experiențe posibile -> Conștiința e un Spațiu interior în care Experiențele
pot avea loc.

Toate ac experiențe din capul meu sunt interconectate. Când vorbesc cu cineva, văd acea persoană și vorbesc cu
acea persoană. Experiențele vizuale și auditive se conectează în interior într-un fel sau altul și crează împreună o
experiență multi-stratificatăa interacțiunii cupersoana din fața mea.Conștiința face experiențele noastre posibile
și e cea care le dă unitate: e acel punct din mine în care lucrurile vin împreună.

Conștiința e capabilă să se focalizeze în mod activ, permițându-mi să-mi concetrez atenția pe altceva.
De ex pot fi total absorbit de munca mea sau de un film, sau pot alege să fiu complet prezent într-o anumită parte a
corpului când meditez. Când mă plimb, conștiința poate să-mi părăsească corpul în totalitate în timp ce gândurile
mele hoinăresc, când o mașină claxonează brusc, mă întorc printr-un șoc în prezent.
Ac capacitate de focalizare poate lua o formă m extremă-focalizarea poate fi atât de intensă încât să mă identific
în totalitate cu ceva: pot fuziona cu acel ceva și să mă gândesc că eu sunt acel ceva. Ceea ce noi numim o
încarnare - dpv al Sufletului e un mom în care Conștiința se identifică cu o personalitate pământească
Ea se gândește că este acea persoană și că nu există nimic în afara acesteia.

Aproape toate problemele din viața noastră apar ptcă noi ne identificăm f puternic cu ceva ce Nu suntem.
În momentul în care alegem să ne identificăm cu cine chiar suntem – Sufletul nostru – descoperim că cele mm
din problemele noastre sunt imaginare.

Capacitatea de a ne identifica cu ceva e o caracteristică a Conștiinței noastre.


Și dacă mă identific cu personalitatea mea pământească, se naște ego-ul.

Ego-ul

Ce e ego-ul? Când spunem că cineva are un ”ego mare”, ne referim la faptul că ei se cred a fi f importanți, chiar
superiori, și nu ascund acest lucru față de nimeni, iar ac ultim aspect ne deranjează în mod special. Dacă ei se
cred atât de importanți, f bine, dar când afișează acest lucru în mod deschis, ne supără. E desigur, ceva paradoxal
legat de ac atitudine; dacă cineva acționează cu o f mare importanță de sine, aparent nu ne consideră pe noi a
fi la fel de importanți – și ac lucru rănește ego-ul nostru. Deci, de fapt, ne considerăm și noi a fi f importanți, doar că
noi suntem destul de ”civilizați” să ascundem ac lucru. Considerăm că ac lucru e corect dpv moral.
La urma urmei, voi trebuie să vă gândiți la alții, și să nu fiți centrați pe sine: să rămâneți modești, e motto-ul.
Dar dacă cineva nu face ac lucru, și se afirmă nestingherit, nu suntem oarecum un pic geloși? Gelozia e și ea ceva
ce provine din ego. Cu alte cuvinte, toți avem un ego. Dacă am fi într-adevăr cu un ego mmic, nu am fi atât de
supărați de ego-urile altor oameni.

Dar ce este m exact ego-ul? Ego-ul nu e un lucru, ci o măsură. După cum am spus, Conștiința are capacitatea de a
se focaliza undeva. Din perspectivă spirituală a fi născut înseamnă o schimbare în focalizarea Conștiinței Sufletului
pe o personalitate pământească. In unele cazuri, acea schimbare e atât de radicală încât Conștiința va
începe să gândească că acea personalitate pământească e tot ceea ce este . Personalitatea devine apoi
extrem de importantă. Asta e ceea ce se numește un ego mare. Deci, ce este ego-ul?
Ego-ul e măsura în care conștiința se identifică cu personalitatea pământească.

În sfârșit, Iubirea

De ce ne încarnăm ca ființă umană și ne pierdem în totalitate într-o personalitate pământească? De ce părăsim


atmosfera de lumină și iubire și ne confruntăm cu provocările dualității de pe Pământ?
Cel m profund răspuns la ac întrebare e iubirea. Dincolo de iubire, intrăm într-o zonă în care nu există iubire;
scopul final e să aducem și acolo lumină și iubire. Ac salt în întuneric e în cele din urmă un act de iubire.

Când aterizăm aici, inițial, ne identificăm complet cu o anumită personalitate. Universul e experimentat în modul
nostru unic; nu e loc pt o perspectivă diferită. Lumea e văzută prin ochii dualității: suntem noi împotriva lor.

Dar pe măsură ce Conștiința evoluează de-a lungul multor vieți, treptat își amintește de suflet, iar dualitatea va
fi depășită. Apar idei noi: vă iubiți dușmanii, respectați oamenii care au alte credințe, apreciați frumusețea naturii și
vă dați seama că noi ca oameni facem parte din natură. În cele din urmă apare înțelegerea deplină: iubirea
necondiționată pt noi înșine, pt ființa umană care suntem chiar acum – și apoi pt lumea din jurul nostru.
După multe vieți, scopul e atins: zona întunecată începe să se umple cu iubire și lumină; lacrimile sunt șterse.

Iubirea e apoi ultima parte a personalității umane pe care aș dori să o menționez. Atât în științele naturale cât și în
psihologie, cauzele lucrurilor sunt adesea explicate în mod mecanic, materialist. Dar cred că tot ceea ce există e
creat în cele din urmă din iubire. Iubirea e legătura dintre Unul (Spirit) și mulți (Creația), dintre Suflet
și personalitarea umană. Și acea iubire originală e prezentă în noi ca o sursă inepuizabilă.
Ca ființe umane, numai dacă suntem conștienți de această sursă, vom fi compleți.

© Gerrit Gielen