Sunteți pe pagina 1din 2

Scris de newsreporter pe 16 decembrie 2017, 12:13

stiati ca Regele Mihai avea rang de episcop?


Publicam selectii dintr-un interviu cu Dan Chiachir, publicat pe
voxpublica.realitatea.net

biserica-ortodoxa-romana-refuza-canonizarea-regelui-mihai-40059.jpg

„Legatura dintre Casa Regala si Biserica Ortodoxa este indelebila. Regele – monarhul – este unsul
lui Dumnezeu. Puterea regelui emana de la Dumnezeu. in perioada Vechiului Testament au fost
judecatorii care conduceau, dar oamenii nu i-au agreat si atunci Dumnezeu a spus: “ veti avea
regi”. Si si-au asumat regi. De altfel, Dumnezeu insusi cand isi asuma firea omeneasca, prin Iisus
Hristos – cum este perceput? Ca profet, arhiereu si rege. Sigur, El spune – “Imparatia mea nu este
din lumea asta”. Este o imparatie spirituala, o regalitate spirituala, dar este regalitate.

in Biserica Ortodoxa, Regele Mihai este episcop auxiliar, episcop al treburilor din afara – in
virtutea unei legaturi ce dureaza tocmai din preajma Sinodului IV Calcedon din 451. Acest
titlu de Preafericit – pe care il are Patriarhul BOR – este acelasi cu titlul imparatului. Noi vorbim de o
mostenire bizantina, imparateasca, pe care au avut-o tarii Rusiei, monarhii greci, si pe care
acum nu o mai are decat Regele Mihai. […] Nu este episcop prin hirotonire, dar functia sa nu e
simbolica, ci reala, concreta. Si este ultimul om in viata de pe planeta care are acest drept.

Regele Mihai este singurul mostenitor al Bizantului in viata. Dar singurul si intre cei patru
regi ai Romaniei. Primii doi regi unsi de Biserica noastra erau catolici – Carol I si Ferdinand. Carol
al II-lea era ortodox, asa cum spunea Constitutia din 1923, dar nu a fost uns rege niciodata in
biserica. […]

in Bizant, cand exista o vacanta imperiala sau imparatul era plecat, Patriarhul juca rolul pe il
joaca astazi presedintele Senatului – de loctiitor al sefului Statului. in linie dreapta – Regele Mihai
este ceea ce se cheama episcop al treburilor din afara. Nu este episcop prin hirotonire, dar
functia sa nu e simbolica, ci reala, concreta. Si este ultimul om in viata de pe planeta care are
acest drept. Tarul Nicolae al II-lea al Rusiei nu a avut un urmas. Regele Greciei – Constantin –
abdica in 1967, iar mama sa a vrut sa-si pastreze religia catolica – si deci pierde aceste
prerogative. Dupa asasinarea Regelui Alexandru al Iugoslaviei in 1934 […] si decaderea din
drepturi a lui Boris, in Europa mai ramane doar Regele Mihai. […]

Sunt trei prerogative foarte importante pe care numai el le pastreaza – nu are cum sa le transmita
direct.

Regele Mihai, in calitatea sa de episcop al treburilor din afara, intra in Sfantul Altar prin
Sfintele Usi imparatesti, drept pe care nici preotul nu-l are, ci numai episcopul.
Cand ne impartasim, preotul ne da cuminecatura cu lingurita. Dar Regele Mihai are dreptul
sa o ia cu mana proprie. N-a uzat insa niciodata de aceasta prerogativa. Din smerenie.
Regele era cel care inmana carja unui ierarh, mitropolit, episcop – este un obiect simbolic al
puterii. […]

Asa ca toti cei care facem parte din aceasta Biserica pe care o marturisim datoreaza
respect monarhului care a marturisit-o prin atitudinea sa.insasi Biserica l-a recunoscut ca
atare – sa ne-amintim de vizita pe care o face in 1992 Mihai I impreuna cu doamna sa Ana: a fost
primit de un episcop, dupa canoane. Iar in 1997, mi-aduc foarte bine aminte, cand Regele a luat
parte, impreuna cu doamna sa, in Catedrala Patriarhala, la o slujba slujita chiar de Patriarhul
Teoctist, a fost pomenit in cantare imediat dupa Patriarhi: “Ne rugam pentru Majestatile Lor…”.
Imediat a fost pomenit. Iata ca Biserica il recunoaste pe Rege si l-a tratat ca atare. […]

Sinodul se intalneste de patru ori pe an. Sinodul de toamna are loc de obicei in luna octombrie.
Era normal sa fie convocata aceasta sesiune si, in cele 3 zile, la un moment dat sa fie invitata
Majestatea sSa intr-un moment omagial foarte frumos. Adica episcopul treburilor din afara, unsul
lui Dumnezeu, sa vina intre episcopii cu slujire harica, de care niciodata n-a fost despartita
monarhia – fie sub forma principatului fie sub forma regalitatii –, pentru ca este o legatura
indelebila. Ungerea Bisericii ca rege nu se sterge, aici nu intra in discutie abdicarea, care este o
chestiune politica. Ar trebui sa i se explice publicului – daca nu o face Biserica, avand si ea posturi
de radio si de televiziune, sa o faca presa laica –, sa inteleaga lumea ce inseamna aceasta
personalitate cu mare incarcatura deopotriva simbolica si reala. […]

Sinodul vrea sa fie mai bine cu actuala putere, care este cam ostila Majestatii Sale, decat
cu omul care intr-un fel emana din aceasta Biserica, “coleg” al ierarhilor care intrunesc Sinodul. […]
Era in interesul Bisericii sa aminteasca faptul ca puterea Monarhului sarbatorit in aceste
zile de la ea deriva, de la Biserica, si implicit de la Dumnezeu. Dar iata ca Sinodul este mai
aproape de actuala putere a Statului decat de aceea unsa, investita de Dumnezeu…”

ADRESA: http://crct.ro/nrYo