Consimtamantul

 la  tratamentul  
medical  
Consimtamantul  informat  
LEGEA  NR.  46/2003,  LEGEA  DREPTURILOR  PACIENTULUI,  CAP.  2  MONITORUL  OFICIAL,  PARTEA  I  NR.  70  DIN  03/02/2003    
Art.  4  
Pacientul  are  dreptul  de  a  fi  informat  cu  privire  la  serviciile  medicale  disponibile,  precum  si  la  modul  de  a  le  uIliza.    
Art.  5  
(1)  Pacientul  are  dreptul  de  a  fi  informat  asupra  idenItaIi  si  statutului  profesional  al  furnizorilor  de  servicii  de  sanatate.    
(2)  Pacientul  internat  are  dreptul  de  a  fi  informat  asupra  regulilor  si  obiceiurilor  pe  care  trebuie  sa  le  respecte  pe  durata  
spitalizarii.    
Art.  6  
Pacientul  are  dreptul  de  a  fi  informat  asupra  starii  sale  de  sanatate,  a  intervenIilor  medicale  propuse,  a  riscurilor  
potenIale  ale  fiecarei  proceduri,  a  alternaIvelor  existente  la  procedurile  propuse,  inclusiv  asupra  neefectuarii  
tratamentului  si  nerespectarii  recomandarilor  medicale,  precum  si  cu  privire  la  date  despre  diagnosIc  si  prognosIc.    
Art.  7  
Pacientul  are  dreptul  de  a  decide  daca  mai  doreste  sa  fie  informat  in  cazul  in  care  informaIile  prezentate  de  catre  medic  
i-­‐ar  cauza  suferinta.    
Art.  8  
InformaIile  se  aduc  la  cunosInta  pacientului  intr-­‐un  limbaj  respectuos,  clar,  cu  minimalizarea  terminologiei  de  
specialitate;  in  cazul  in  care  pacientul  nu  cunoaste  limba  romana,  informaIile  i  se  aduc  la  cunosInta  in  limba  materna  
ori  in  limba  pe  care  o  cunoaste  sau,  dupa  caz,  se  va  cauta  o  alta  forma  de  comunicare.    
Art.  9  
Pacientul  are  dreptul  de  a  cere  in  mod  expres  sa  nu  fie  informat  si  de  a  alege  o  alta  persoana  care  sa  fie  informata  in  
locul  sau.    
Art.  10  
Rudele  si  prietenii  pacientului  pot  fi  informaI  despre  evoluIa  invesIgaIilor,  diagnosIc  si  tratament,  cu  acordul  
pacientului.    
Art.  11  
Pacientul  are  dreptul  de  a  cere  si  de  a  obIne  o  alta  opinie  medicala.    
Art.  12  
Pacientul  are  dreptul  sa  solicite  si  sa  primeasca,  la  externare,  un  rezumat  scris  al  invesIgaIilor,  diagnosIcului,  
tratamentului  si  ingrijirilor  acordate  pe  perioada  spitalizarii.    
Art.  13    
Pacientul  are  dreptul  să  refuze  sau  să  oprească  o  intervenţie  medicală  asumându-­‐şi,  în  scris,  răspunderea  pentru  
decizia  sa;  consecinţele  refuzului  sau  ale  opririi  actelor  medicale  trebuie  explicate  pacientului.    
Art.  14  
Când  pacientul  nu  îşi  poate  exprima  voinţa,  dar  este  necesară  o  intervenţie  medicală  de  urgenţă,  personalul  
medical  are  dreptul  să  deducă  acordul  pacientului  dintr-­‐o  exprimare  anterioară  a  voinţei  acestuia.  
Art.  15  
În  cazul  în  care  pacientul  necesită  o  intervenţie  medicală  de  urgenţă,  consimţământul  reprezentantului  legal  nu  
mai  este  necesar.  
Art.  16  
În  cazul  în  care  se  cere  consimţământul  reprezentantului  legal,  pacientul  trebuie  să  fie  implicat  în  procesul  de  
luare  a  deciziei  atât  cât  permite  capacitatea  lui  de  înţelegere.  
Art.  17  
(1)În  cazul  în  care  furnizorii  de  servicii  medicale  consideră  că  intervenţia  este  în  interesul  pacientului,  iar  
reprezentantul  legal  refuză  să  îşi  dea  consimţământul,  decizia  este  declinată  unei  comisii  de  arbitraj  de  
specialitate.  (2)Comisia  de  arbitraj  este  consItuită  din  3  medici  pentru  pacienţii  internaţi  în  spitale  şi  din  2  
medici  pentru  pacienţii  din  ambulator.  
Art.  18  
Consimţământul  pacientului  este  obligatoriu  pentru  recoltarea,  păstrarea,  folosirea  tuturor  produselor  biologice  
prelevate  din  corpul  său,  în  vederea  stabilirii  diagnosIcului  sau  a  tratamentului  cu  care  acesta  este  de  acord.  
Art.  19  
Consimţământul  pacientului  este  obligatoriu  în  cazul  parIcipării  sale  în  învăţământul  medical  clinic  şi  la  
cercetarea  şIinţifică.  Nu  pot  fi  folosite  pentru  cercetare  şIinţifică  persoanele  care  nu  sunt  capabile  să  îşi  
exprime  voinţa,  cu  excepţia  obţinerii  consimţământului  de  la  reprezentantul  legal  şi  dacă  cercetarea  este  făcută  
şi  în  interesul  pacientului.  
Art.  20  
Pacientul  nu  poate  fi  fotografiat  sau  filmat  într-­‐o  unitate  medicală  fără  consimţământul  său,  cu  excepţia  
cazurilor  în  care  imaginile  sunt  necesare  diagnosIcului  sau  tratamentului  şi  evitării  suspectării  unei  culpe  
medicale  
 Consimtamantul  in  psihiatrie  
(Legea  sanataLi  mintale  si  a  protecLei  persoanelor  cu  tulburari  
psihice  republicata  in  2012  in  Monitorul  Oficial  Partea  I  nr.  652/2012)  
•  ARTICOLUL  29  
•  (1)  In  alcatuirea  si  in  punerea  in  aplicare  a  programului  terapeuIc  medicul  psihiatru  este  obligat  sa  
obIna  consimtamantul  pacientului  si  sa  respecte  dreptul  acestuia  de  a  fi  asistat  in  acordarea  
consimtamantului.    
(2)  Medicul  psihiatru  poate  insItui  tratamentul  fara  obInerea  consimtamantului  pacientului  in  
urmatoarele  situaIi:    
a)  comportamentul  pacientului  reprezinta  un  pericol  iminent  de  vatamare  pentru  el  insusi  sau  pentru  
alte  persoane;    
b)  pacientul  nu  are  capacitatea  psihica  de  a  intelege  starea  de  boala  si  necesitatea  insItuirii  
tratamentului  medical;    
c)  pacientul  a  fost  pus  sub  interdicIe  in  urma  unei  proceduri  juridice  anterioare  si  s-­‐a  insItuit  tutela;    
d)  pacientul  este  minor,  medicul  psihiatru  fiind  obligat  sa  solicite  si  sa  obIna  consimtamantul  
reprezentantului  personal  sau  legal  al  pacientului.    
(3)  In  situaIile  prevazute  la  alin.  (2)  lit.  a)  si  b),  in  care  nu  se  obIne  sau  nu  se  poate  obIne  
consimtamantul  reprezentantului  personal  ori  legal  al  pacientului,  medicul  psihiatru  acIoneaza  pe  
propria  raspundere,  insItuind  procedurile  de  diagnosIc  si  tratament  pe  care  le  considera  necesare  pe  
perioada  strict  necesara  aIngerii  scopului  urmarit.  Aceste  cazuri  vor  fi  noIficate  si  supuse  analizei  
comisiei  de  revizie  a  procedurii,  in  conformitate  cu  prevederile  ARTICOLUL  52.  
•  ARTICOLUL  30  
•  Consimtamantul  poate  fi  retras  in  orice  moment  de  catre  pacient  sau  de  reprezentantul  sau  personal  
ori  legal,  medicul  psihiatru  avand  obligaIa  sa  informeze  pacientul  sau  reprezentantul  sau  personal  ori  
legal  asupra  urmarilor  intreruperii  tratamentului.      
 CAP.  II  
Consimţământul
•  ART.  11  
• 
• 
Acordarea şi retragerea consimţământului  
(1) Nicio intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua  decât după ce persoana vizată şi-a dat
consimţământul liber şi în  cunoştinţă de cauză.
•  (2) În aceleaşi condiţii, consimţământul se poate retrage în orice  moment de persoana vizată.
•  (3) Dispoziţiile privind retragerea consimţământului sunt valabile  şi în ceea ce priveşte consimţământul
exprimat, în condiţiile legii, de  altă persoană sau instituţie decât persoana respectivă.

•  ART.  12  
•  Consimţământul în cazul minorilor
•  (1)  Atunci  când,  conform  legii,  un  minor  nu  are  capacitatea  de  a  consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate
efectua fără acordul  reprezentantului  său,  autorizarea  unei  autorităţi  sau  a  unei  alte  persoane  ori  instanţe  
desemnate  prin  lege.  
•  (2)  Medicul,  în  funcţie  de  vârsta  şi  gradul  de  maturitate  a  minorului  şi  numai  strict  în  interesul  acestuia,  poate  lua  
în  considerare şi părerea minorului.

•  ART.  13  
•  Consimţământul persoanelor fără capacitatea de a consimţi
•  Atunci  când,  conform  legii,  un  major  nu  are,  din  cauza  unui  handicap  mintal,  a  unei  boli  sau  dintr-­‐un  moIv  similar,  
capacitatea  de  a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără acordul  reprezentantului său
ori fără autorizarea unei autorităţi sau a unei  persoane  ori  instanţe  desemnate  prin  lege.  
•  ART.  14  
•  Informarea  prealabilă  şi  adecvată  a  persoanei  
•  (1)  Medicul  va  solicita  şi  va  primi  consimţământul  numai  după  ce,  în prealabil, persoana respectivă
sau cea îndreptăţită să îşi dea  acordul  cu  privire  la  intervenţia  medicală  a  primit  informaţii  
adecvate  în  privinţa  scopului  şi  naturii  intervenţiei,  precum  şi  în  privinţa  consecinţelor  şi  a  riscurilor  
previzibile  şi  în  general  acceptate  de  societatea medicală.
•  (2)  Pe  cât  posibil,  medicul  va  urmări  ca  informarea  să  fie  adecvată  şi raportată persoana care
urmează să îşi manifeste consimţământul.

•  ART.  15  
•  Lipsa consimţământului în situaţii de urgenţă  
•  Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine  consimţământul  adecvat,  se  
va  putea  proceda  imediat  la  orice  intervenţie indispensabilă din punct de vedere medical în
folosul  sănătăţii persoanei vizate.

•  ART.  16  
•  Consimţământul implicit
•  În  interesul  pacientului  sunt  valabile  şi  vor  fi  luate  în  considerare  autorizările  şi  dorinţele  exprimate  
anterior  cu  privire  la  o intervenţie medicală de către un pacient care, în momentul noii  
intervenţii, nu este într-o stare care să îi permită să îşi exprime  voinţa sau dacă prin natura sa
actul medical are o succesiune şi o  repetabilitate specifică.  
 Consimtamantul  prezumat  vs.  consimtamantul  informat  
•  Principiile  eIce  ale  CI:  respectul  fata  de  persoana;  principiile  juridice  :  
autodeterminarea  
•  Exista  un  consimtamant  prezumat/implicit  la  actul  medical  (se  bazeaza  pe  
dorinta/nevoia  de  a  primi  ingrijire  medicala)  si  un  consimtamant  informat  
scris  sau  verbal  (se  bazeaza  pe  autonomie  si  pe  informaIe)  
•  Pentru  a  obIne  consimtamantul  (autorizarea)  medicul  trebuie  mai  intai  sa  
informeze  iar  pacientul  sa  poate  intelege  (competenta  psihica)  si  sa  
doreasca  sa  ia  o  decizie  (voluntariat).  Mai  departe  medicul  ii  face  
pacientului  ca  medic  curant  (medic  al  sau)  o  recomandare  profesionala  in  
care  balanseaza  cunosIintele  medicale  fata  de  binele  pacientului  sau:  
medicul  trebuie  sa  dovedeasca  in  aceasta  recomandare  beneficienta  si  
non-­‐maleficenta.  Apoi  pacientul  decide.    
  
 
1.  Nu  este  cadrul  asumarii  raspunderii  de  catre  pacient  pentru  ca  a  
fost  tratat:  pacientul  nu  are  raspundere  pentru  ca  se  afla  bolnav.    
2.  Nu  este  un  contract  intre  parL  (nu  are  obligaIi  si  garanIi  de  
ambele  parI).    
3.  Nu  este  un  acord  la  tratament:  pacientul  nu  exprima  acordul  spre  
a  fi  exIrpat,  amputat  ori  de  a  asuma  un  risc  de  deces  oricat  de  mic.  
4.  Nu  este  cadrul  absolvirii  medicului  curant  si  spitalului  de  
raspunderea  juridica  ori  profesionala  in  raport  cu  consecintele  
actului  medical  (dg.  ori  curaIv)  ori  a  ingrijirilor  medicale  furnizate  
pacientului  (nu  este  contract  disculpatoriu).  
•  Este  expresia  respectului  fata  de  persoana  pacientului,  si  a  
AUTONOMIEI    
•  AUTORIZAREA  actului  medical  
•  EXTERNALIZAREA  deciziei  terapeuLce  de  la  medic  catre  pacient:  
•  Prin  autorizarea  acIunii  medicale  pacientul  isi  asuma  riscurile  
prezentate  cu  urmatoarele  condiIi  (implicite  validitaIi  CI):    
•  (1)  a  informarii  corecte  (adevarul)  conInand  infomraIa  relevanta  
care  ii  permitea  sa  faca  elegeri  in  interesul  sau  (ce  puneau  in  
valoarea  autonomia  si  capacitatea  lui  de  decizie)    
•  (2)  ca  medicul  sa  nu  fie  neglijent  in  dg.  si  acIuni  si    
•  (3)  a  indicaIei  medicale/chir.  corecte  (profesional:  pacientul  nu  isi  
poate  asuma  greselile  de  raIonament  sau  de  dg.  sau  de  terapie  
ale  medicului  si  riscurile  generate  de  acestea:  mai  mult,  aceste  
riscuri  devin  ilegiIme  si  consItuie  minusuri  in  calitatea  ingrijirii  si  
abatere  inferioara  standardului  de  pregaIre  si  pricepere  –
malpraxis-­‐)    
 ConLnutul  informaLei  si  recomandarea  
Etapa  1:  Medicul  cu  competenta  si  in  baza  experientei  profesionale  ia  decizia  
profesionala  (medicala).    
Etapa  2:  Medicul  transmite  pacientului  decizia  sa  ca  pe  o  recomandare  
profesionala  
Etapa  3;  Medicul  are  datoria  sa  incerce  sa  convinga  pacientul  cu  beneficenta  si  
non-­‐maleficenta  ca  decizia  sa  profesionala  se  afla  in  beneficiul  sau  (prin  
informare).    
Etapa  4:  Pacientul  autorizeaza  decizia  profesionala  a  medicului  devenita  
recomandare  profesionala  desavarsind  transferul  decizional  dinspre  medic  spre  
sine:  decizia  proesionala  devine  decizie  personala.    
Transferul  decizional  dinspre  medic  spre  pacient  este  elementul  fundamental  eIc  
si  juridic  al  consimtamantului  informat  
Pentru  ca  pacientul  sa  poata  decide  are  nevoie  de  informaIe.  Medicul  are  
obligaIa  fata  de  pacientul  sau  autonom    sa  ii  comunice  informaIile  care  vor  sta  la  
baza  deciziei  pacientului,  informaIi  cu  care  pacientul  va  intelege  decizia  
profesionala  ce  ii  este  recomandata.  
Aceste  informaIi  sunt  organizate  in  4  pachete  informaIonale  dupa  cum  urmeaza:  
 Se  transfera  dinspre  medic  spre  pacient  4  
pachete  cu  informaLi  medicale  care  includ  
obligatoriu  si  recomandarea  profesionala  :  
 
1.  STATUS-­‐ul  ACTUAL  AL  STARII  DE  SANATATE  
(1)Dg.,  (2)CorelaIi  cu  alte  boli  existente,  (3)PrognosIcul  general  al  afecIunii  
2.  RECOMANDAREA  PROFESIONALA  (decizia  medicala).    
(1)Scopul  procedurii/tratamentului,  (2)natura,  (3)  beneficiile  (4)  riscurile  posibile  
(5)tratamentul  recomandat  (6)prognosLcul  cu  tratamentul  recomandat    
Medicul  curant  are  obligaIa  sa  prezinte  clar  bolnavului  opinia  si  recomandarea  
profesionala  la  care  pacientul  autonom  este  intru  totul  indreptaIt.  
3.  DACA  NU  SE  DA  CURS  RECOMANDARII  
(1)  EvoluIa  si  prognosIcul  bolii  fara  tratamentul  recomandat,  (2)  fara  tratamentul  
recomandat    
4.  CE  ALTE  POSIBILITATI/ALTERNATIVE  VIABILE  DE  TRATAMENT  EXISTA  (daca  
exista)?  
(1)AlternaIvele  posibile/viabile  de  tratament,  (2)  riscurile  si  (3)  consecintele  lor.    
(Legea  95/2006  consolidata,  art.649,  al.3,  Legea  drepturilor  pacientului  nr.  46/2003  
si  Codul  deontologic  al  medicilor  din  Romania)  
 CI  este  eLc  si  legal  consLtuit  si  are  
valoare  juridica  daca:  
1.  Nu  este  viciat:    
1.  Se  adreseaza  si  se  ia  de  la  un  pacient  competent  psihic  si  decizional    
2.  InformaLa  medicala  este  completa  si  corecta  (nu  respecta  adevarul)  
3.  Este  pe  deplin  informat    
4.  Pe  intelesul  pacientului    
5.  Respecta  dreptul  la  autodeterminare  al  pacientului  (drept  al  omului)  si  autonomia  
pacientului  (fara  paternalism)    
6.  Este  liber  exprimat  (in  afara  oricaror  presiuni  ori  constrangeri  de  orice  fel:  ex.  plaC/
neplaC,  santaj  in  raport  cu  starea  de  sanatate,  cu  externarea  ori  cu  parCciparea  in  
trialuri  ori  cercetari,  etc.)  
2.  Respecta  autodeterminarea  pacientului  
1.  Se  adreseaza  unui  pacient  care  doreste  sa  primeasca  informaLi  si  date  medicale  
despre  sine  si  sa  isi  exercite  autonomia  (InformaIa  asupra  propriei  stari  de  sanatate  
este  un  drept  iar  nu  o  obligaIe)  
2.  Luat  din  Lmp  as[el  incat  pacientul  sa  fi  avut  Lmpul  necesar  de  a-­‐si  manifesta  
autonomia  si  capacitatea  decizionala  (eventual  prin  consultare  cu  familia)  
3.  In  scris,  semnat  in  prezenta  martorului  
4.  Pentru  o  singura  intervenLe/tratament    
5.  Luat  de  catre  medicul  curant    
3.  Are  la  baza  beneficenta,  non-­‐maleficenta  actului  medical  
Informarea  familiei  nu  este  sarcina  medicului  ci  a  pacientului:  masura  informarii  
familiei  se  afla  in  libertatea  pacientului.    
Atunci  cand  medicul  constata  ca  bunele  interese  ale  pacientului  sau  (sanatatea  ori  
viata)  nu  pot  fi  aparate  de  catre  pacient  (autolimitarea  autonomiei,  absenta  
autonomiei,  pacient  vulnerabil)  si  doar  atunci,  va  apela  la  familie  in  ordinea  gradul  de  
rudenie  avand  grija  sa  poarte  discuIa  cu  aparInatorii  de  gradul  I  (sot/soIe,  copii)  
pentru  prezentarea  intregului  adevar  si  semnarea  consimtamantului.  
 
Doctrina  extensiei.  In  Impul  operaIei  medicul  curant  are  libertatea  de  acIune  dar  numai  
spre  binele  pacientului  sau.    Nu  are  insa  voie  sa  dispuna  exIrpari,  amputari  apte  de  a  
produce  infirmitaI  pacientului  (ex.  sterilitate)  fara  a-­‐i  fi  obInut  anterior  acordul  scris  
 
Privilegiul  terapeuLc:  daca  fata  de  pacientul  vulnerabil  medicul  considera  ca  binele  
(sanatatea  si  viata)  sunt  mai  bine  aparate  prin  neinformarea  pacientului  el  va  informa  
familia  si  nu  va  proceda  la  informarea  pacientului.  Este  o  procedura  de  excepIe.    
 Cand  se  poate  lua  de  la  
alte  persoane  din  anturaj  (proxi)  ori  prin  comisie  
1.  pacient  incompetent  psihic  (ex.  oligofren)  sau  competent  dar  cu  psihicul  afectat  de  
boala  (ex.  in  stare  de  autointoxicaIe,  i.e.  uremie).  
1.  Medicul  nu  trebuie  sa  uite  ca  unii  pacienI  pot  fi  beligeranI  atunci  cand  sunt  
intoxicaI  cu  produse  exogene  (ex.  alcool,  stupefiante,  etc.)  sau  endogene  (ex.  
uremie,  ceto-­‐acido,  etc.),  grav  bolnavi  (dg.  letale)  si  chiar  si  acesIa  au  dreptul  la  
tratament.    
2.  pacient  inconsLent  (soc,  obnubilare,  coma)  
3.  pacient  minor  (competenta  legala  dupa  18  ani  pentru  orice  problema  de  sanatate  cu  
excepIa  celor  care  In  de  dreptul  la  reproducere  pentru  care  este  de  16  ani:  atenIe  la  
situaIa  in  care  pe  dreptul  legal  conosItuit  de  a  decide  peste  16  ani  se  accepta  avortul  
la  cerere  care  se  complica  si  are  nevoie  de  decizii  generale  privind  starea  de  sanatate  
precum  o  intervenIe  chirurgicala  ori  o  exIrpare;  in  acest  caz  in  care  medicul  apreciaza  
riscul  intervenIei  iniIale  va  efectua  incunosIintarea  parinIlor)  
4.  pacient  competent  si  autonom  dar  care  isi  declina  competenta  spre  proxi/aparInatori    
-­‐decizie  surogat-­‐  
5.  inspre  binele  pacientului  (privilegiu  terapeuIc)  
 ConsideraLi  privind  consimtamantul  la  minori  
 
•  Dreptul  unui  minor  de  a  se  autodetermina  este  intrecut  de  dreptul  statului  de  a-­‐l  proteja  cat  Imp  
acestea  sunt  in  conflict,  nu  exista  adulI  aparInatori  sau    reprezentanI  legali  iar  el  este  in  stare  juridica  
de  minoritate.  
•  ParinIi  legali  in  interiorul  varstei  de  minoritate  decid  asupra  pastrarii  si  apararii  celor  mai  bune  interese  
ale  copilului  lor.    
•  Nu  se  poate  decide  impotriva  dorintei  explicite  a  parinIlor  cat  Imp  ei  acIoneaza  in  cel  mai  bun  interes  
al  copilului.  Acest  interes  este  prezumat  iar  situaIa  contrara  trebuie  probata.    
•  Daca  medicii  considera  ca  parinIi  nu  protejeaza  cel  mai  bun  interes  al  copilului  pot  decide  comisie  de  
arbitraj  si  pot  decide  impotriva  acestora  anuntand  insItuIile  statutului  (protecIa  copilului)  atata  Imp  
cat  integritatea  ori  viata  copilului  sunt  in  pericol.  Medicul  isi  asuma  raspunderea  acIunii.    
•  Daca  medicul  constata  ca  parinIi  nu  au  intelegerea  necesara  ori  interesul  de  a  apara  viata  ori  
integritatea  copilului  lor  atunci  pot  acIona  pentru  a  solicita  ajutorul  organelor  de  jusIIe  si  doar  dupa  ce  
acestea  se  exprima  pot  decide  alfel  (excepIe:  urgenta  medico-­‐chirurgicala).  In  cazul  in  care  copilul  se  
afla  in  stare  de  inconsIenta  sau  intr-­‐o  urgenta  medico-­‐chirurgicala  pot  acIona  in  sensul  urgentei.    
Autoritatea  tutelară  este  o  insItuție  a  autorităților  publice  locale,  insItuție  fundamentată  de  Codul  
Familiei.  Autoritatea  are  atribuIi  privitoare  la  tutela,  ocroIrea  minorului,  prevenirea  separarii  minorului  
de  parinI,  judecarea  cauzelor  cu  minori.  
Direcţia  Generală  de  Asistenţă  Socială  şi  Protecţia  Copilului  (DGASPC)  este  insItuţia  publică  cu  
personalitate  juridică  ce  funcţionează  în  subordinea  consiliului  judeţean,  respecIv  a  consiliilor  locale  ale  
sectoarelor  municipiului  BucureşI  ce  aplică  poliIcile  şi  strategiile  de  asistenţă  socială  în  domeniul  
protecţiei  copilului,  familiei.  
Lege  nr.  272/2004,  din  21/06/2004,  Publicat  in  Monitorul  Oficial,  Partea  I  nr.  557  din  23/06/2004,  privind  
protecBa  si  promovarea  drepturilor  copilului