Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
la
tratamentul
medical
Consimtamantul
informat
LEGEA
NR.
46/2003,
LEGEA
DREPTURILOR
PACIENTULUI,
CAP.
2
MONITORUL
OFICIAL,
PARTEA
I
NR.
70
DIN
03/02/2003
Art.
4
Pacientul
are
dreptul
de
a
fi
informat
cu
privire
la
serviciile
medicale
disponibile,
precum
si
la
modul
de
a
le
uIliza.
Art.
5
(1)
Pacientul
are
dreptul
de
a
fi
informat
asupra
idenItaIi
si
statutului
profesional
al
furnizorilor
de
servicii
de
sanatate.
(2)
Pacientul
internat
are
dreptul
de
a
fi
informat
asupra
regulilor
si
obiceiurilor
pe
care
trebuie
sa
le
respecte
pe
durata
spitalizarii.
Art.
6
Pacientul
are
dreptul
de
a
fi
informat
asupra
starii
sale
de
sanatate,
a
intervenIilor
medicale
propuse,
a
riscurilor
potenIale
ale
fiecarei
proceduri,
a
alternaIvelor
existente
la
procedurile
propuse,
inclusiv
asupra
neefectuarii
tratamentului
si
nerespectarii
recomandarilor
medicale,
precum
si
cu
privire
la
date
despre
diagnosIc
si
prognosIc.
Art.
7
Pacientul
are
dreptul
de
a
decide
daca
mai
doreste
sa
fie
informat
in
cazul
in
care
informaIile
prezentate
de
catre
medic
i-‐ar
cauza
suferinta.
Art.
8
InformaIile
se
aduc
la
cunosInta
pacientului
intr-‐un
limbaj
respectuos,
clar,
cu
minimalizarea
terminologiei
de
specialitate;
in
cazul
in
care
pacientul
nu
cunoaste
limba
romana,
informaIile
i
se
aduc
la
cunosInta
in
limba
materna
ori
in
limba
pe
care
o
cunoaste
sau,
dupa
caz,
se
va
cauta
o
alta
forma
de
comunicare.
Art.
9
Pacientul
are
dreptul
de
a
cere
in
mod
expres
sa
nu
fie
informat
si
de
a
alege
o
alta
persoana
care
sa
fie
informata
in
locul
sau.
Art.
10
Rudele
si
prietenii
pacientului
pot
fi
informaI
despre
evoluIa
invesIgaIilor,
diagnosIc
si
tratament,
cu
acordul
pacientului.
Art.
11
Pacientul
are
dreptul
de
a
cere
si
de
a
obIne
o
alta
opinie
medicala.
Art.
12
Pacientul
are
dreptul
sa
solicite
si
sa
primeasca,
la
externare,
un
rezumat
scris
al
invesIgaIilor,
diagnosIcului,
tratamentului
si
ingrijirilor
acordate
pe
perioada
spitalizarii.
Art.
13
Pacientul
are
dreptul
să
refuze
sau
să
oprească
o
intervenţie
medicală
asumându-‐şi,
în
scris,
răspunderea
pentru
decizia
sa;
consecinţele
refuzului
sau
ale
opririi
actelor
medicale
trebuie
explicate
pacientului.
Art.
14
Când
pacientul
nu
îşi
poate
exprima
voinţa,
dar
este
necesară
o
intervenţie
medicală
de
urgenţă,
personalul
medical
are
dreptul
să
deducă
acordul
pacientului
dintr-‐o
exprimare
anterioară
a
voinţei
acestuia.
Art.
15
În
cazul
în
care
pacientul
necesită
o
intervenţie
medicală
de
urgenţă,
consimţământul
reprezentantului
legal
nu
mai
este
necesar.
Art.
16
În
cazul
în
care
se
cere
consimţământul
reprezentantului
legal,
pacientul
trebuie
să
fie
implicat
în
procesul
de
luare
a
deciziei
atât
cât
permite
capacitatea
lui
de
înţelegere.
Art.
17
(1)În
cazul
în
care
furnizorii
de
servicii
medicale
consideră
că
intervenţia
este
în
interesul
pacientului,
iar
reprezentantul
legal
refuză
să
îşi
dea
consimţământul,
decizia
este
declinată
unei
comisii
de
arbitraj
de
specialitate.
(2)Comisia
de
arbitraj
este
consItuită
din
3
medici
pentru
pacienţii
internaţi
în
spitale
şi
din
2
medici
pentru
pacienţii
din
ambulator.
Art.
18
Consimţământul
pacientului
este
obligatoriu
pentru
recoltarea,
păstrarea,
folosirea
tuturor
produselor
biologice
prelevate
din
corpul
său,
în
vederea
stabilirii
diagnosIcului
sau
a
tratamentului
cu
care
acesta
este
de
acord.
Art.
19
Consimţământul
pacientului
este
obligatoriu
în
cazul
parIcipării
sale
în
învăţământul
medical
clinic
şi
la
cercetarea
şIinţifică.
Nu
pot
fi
folosite
pentru
cercetare
şIinţifică
persoanele
care
nu
sunt
capabile
să
îşi
exprime
voinţa,
cu
excepţia
obţinerii
consimţământului
de
la
reprezentantul
legal
şi
dacă
cercetarea
este
făcută
şi
în
interesul
pacientului.
Art.
20
Pacientul
nu
poate
fi
fotografiat
sau
filmat
într-‐o
unitate
medicală
fără
consimţământul
său,
cu
excepţia
cazurilor
în
care
imaginile
sunt
necesare
diagnosIcului
sau
tratamentului
şi
evitării
suspectării
unei
culpe
medicale
Consimtamantul
in
psihiatrie
(Legea
sanataLi
mintale
si
a
protecLei
persoanelor
cu
tulburari
psihice
republicata
in
2012
in
Monitorul
Oficial
Partea
I
nr.
652/2012)
• ARTICOLUL
29
• (1)
In
alcatuirea
si
in
punerea
in
aplicare
a
programului
terapeuIc
medicul
psihiatru
este
obligat
sa
obIna
consimtamantul
pacientului
si
sa
respecte
dreptul
acestuia
de
a
fi
asistat
in
acordarea
consimtamantului.
(2)
Medicul
psihiatru
poate
insItui
tratamentul
fara
obInerea
consimtamantului
pacientului
in
urmatoarele
situaIi:
a)
comportamentul
pacientului
reprezinta
un
pericol
iminent
de
vatamare
pentru
el
insusi
sau
pentru
alte
persoane;
b)
pacientul
nu
are
capacitatea
psihica
de
a
intelege
starea
de
boala
si
necesitatea
insItuirii
tratamentului
medical;
c)
pacientul
a
fost
pus
sub
interdicIe
in
urma
unei
proceduri
juridice
anterioare
si
s-‐a
insItuit
tutela;
d)
pacientul
este
minor,
medicul
psihiatru
fiind
obligat
sa
solicite
si
sa
obIna
consimtamantul
reprezentantului
personal
sau
legal
al
pacientului.
(3)
In
situaIile
prevazute
la
alin.
(2)
lit.
a)
si
b),
in
care
nu
se
obIne
sau
nu
se
poate
obIne
consimtamantul
reprezentantului
personal
ori
legal
al
pacientului,
medicul
psihiatru
acIoneaza
pe
propria
raspundere,
insItuind
procedurile
de
diagnosIc
si
tratament
pe
care
le
considera
necesare
pe
perioada
strict
necesara
aIngerii
scopului
urmarit.
Aceste
cazuri
vor
fi
noIficate
si
supuse
analizei
comisiei
de
revizie
a
procedurii,
in
conformitate
cu
prevederile
ARTICOLUL
52.
• ARTICOLUL
30
• Consimtamantul
poate
fi
retras
in
orice
moment
de
catre
pacient
sau
de
reprezentantul
sau
personal
ori
legal,
medicul
psihiatru
avand
obligaIa
sa
informeze
pacientul
sau
reprezentantul
sau
personal
ori
legal
asupra
urmarilor
intreruperii
tratamentului.
CAP.
II
Consimţământul
• ART.
11
•
•
Acordarea şi retragerea consimţământului
(1) Nicio intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua
decât după ce persoana vizată şi-a dat
consimţământul liber şi în
cunoştinţă de cauză.
• (2) În aceleaşi condiţii, consimţământul se poate retrage în orice
moment de persoana vizată.
• (3) Dispoziţiile privind retragerea consimţământului sunt valabile
şi în ceea ce priveşte consimţământul
exprimat, în condiţiile legii, de
altă persoană sau instituţie decât persoana respectivă.
• ART.
12
• Consimţământul în cazul minorilor
• (1)
Atunci
când,
conform
legii,
un
minor
nu
are
capacitatea
de
a
consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate
efectua fără acordul
reprezentantului
său,
autorizarea
unei
autorităţi
sau
a
unei
alte
persoane
ori
instanţe
desemnate
prin
lege.
• (2)
Medicul,
în
funcţie
de
vârsta
şi
gradul
de
maturitate
a
minorului
şi
numai
strict
în
interesul
acestuia,
poate
lua
în
considerare şi părerea minorului.
• ART.
13
• Consimţământul persoanelor fără capacitatea de a consimţi
• Atunci
când,
conform
legii,
un
major
nu
are,
din
cauza
unui
handicap
mintal,
a
unei
boli
sau
dintr-‐un
moIv
similar,
capacitatea
de
a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără acordul
reprezentantului său
ori fără autorizarea unei autorităţi sau a unei
persoane
ori
instanţe
desemnate
prin
lege.
• ART.
14
• Informarea
prealabilă
şi
adecvată
a
persoanei
• (1)
Medicul
va
solicita
şi
va
primi
consimţământul
numai
după
ce,
în prealabil, persoana respectivă
sau cea îndreptăţită să îşi dea
acordul
cu
privire
la
intervenţia
medicală
a
primit
informaţii
adecvate
în
privinţa
scopului
şi
naturii
intervenţiei,
precum
şi
în
privinţa
consecinţelor
şi
a
riscurilor
previzibile
şi
în
general
acceptate
de
societatea medicală.
• (2)
Pe
cât
posibil,
medicul
va
urmări
ca
informarea
să
fie
adecvată
şi raportată persoana care
urmează să îşi manifeste consimţământul.
• ART.
15
• Lipsa consimţământului în situaţii de urgenţă
• Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine
consimţământul
adecvat,
se
va
putea
proceda
imediat
la
orice
intervenţie indispensabilă din punct de vedere medical în
folosul
sănătăţii persoanei vizate.
• ART.
16
• Consimţământul implicit
• În
interesul
pacientului
sunt
valabile
şi
vor
fi
luate
în
considerare
autorizările
şi
dorinţele
exprimate
anterior
cu
privire
la
o intervenţie medicală de către un pacient care, în momentul noii
intervenţii, nu este într-o stare care să îi permită să îşi exprime
voinţa sau dacă prin natura sa
actul medical are o succesiune şi o
repetabilitate specifică.
Consimtamantul
prezumat
vs.
consimtamantul
informat
• Principiile
eIce
ale
CI:
respectul
fata
de
persoana;
principiile
juridice
:
autodeterminarea
• Exista
un
consimtamant
prezumat/implicit
la
actul
medical
(se
bazeaza
pe
dorinta/nevoia
de
a
primi
ingrijire
medicala)
si
un
consimtamant
informat
scris
sau
verbal
(se
bazeaza
pe
autonomie
si
pe
informaIe)
• Pentru
a
obIne
consimtamantul
(autorizarea)
medicul
trebuie
mai
intai
sa
informeze
iar
pacientul
sa
poate
intelege
(competenta
psihica)
si
sa
doreasca
sa
ia
o
decizie
(voluntariat).
Mai
departe
medicul
ii
face
pacientului
ca
medic
curant
(medic
al
sau)
o
recomandare
profesionala
in
care
balanseaza
cunosIintele
medicale
fata
de
binele
pacientului
sau:
medicul
trebuie
sa
dovedeasca
in
aceasta
recomandare
beneficienta
si
non-‐maleficenta.
Apoi
pacientul
decide.
1. Nu
este
cadrul
asumarii
raspunderii
de
catre
pacient
pentru
ca
a
fost
tratat:
pacientul
nu
are
raspundere
pentru
ca
se
afla
bolnav.
2. Nu
este
un
contract
intre
parL
(nu
are
obligaIi
si
garanIi
de
ambele
parI).
3. Nu
este
un
acord
la
tratament:
pacientul
nu
exprima
acordul
spre
a
fi
exIrpat,
amputat
ori
de
a
asuma
un
risc
de
deces
oricat
de
mic.
4. Nu
este
cadrul
absolvirii
medicului
curant
si
spitalului
de
raspunderea
juridica
ori
profesionala
in
raport
cu
consecintele
actului
medical
(dg.
ori
curaIv)
ori
a
ingrijirilor
medicale
furnizate
pacientului
(nu
este
contract
disculpatoriu).
• Este
expresia
respectului
fata
de
persoana
pacientului,
si
a
AUTONOMIEI
• AUTORIZAREA
actului
medical
• EXTERNALIZAREA
deciziei
terapeuLce
de
la
medic
catre
pacient:
• Prin
autorizarea
acIunii
medicale
pacientul
isi
asuma
riscurile
prezentate
cu
urmatoarele
condiIi
(implicite
validitaIi
CI):
• (1)
a
informarii
corecte
(adevarul)
conInand
infomraIa
relevanta
care
ii
permitea
sa
faca
elegeri
in
interesul
sau
(ce
puneau
in
valoarea
autonomia
si
capacitatea
lui
de
decizie)
• (2)
ca
medicul
sa
nu
fie
neglijent
in
dg.
si
acIuni
si
• (3)
a
indicaIei
medicale/chir.
corecte
(profesional:
pacientul
nu
isi
poate
asuma
greselile
de
raIonament
sau
de
dg.
sau
de
terapie
ale
medicului
si
riscurile
generate
de
acestea:
mai
mult,
aceste
riscuri
devin
ilegiIme
si
consItuie
minusuri
in
calitatea
ingrijirii
si
abatere
inferioara
standardului
de
pregaIre
si
pricepere
–
malpraxis-‐)
ConLnutul
informaLei
si
recomandarea
Etapa
1:
Medicul
cu
competenta
si
in
baza
experientei
profesionale
ia
decizia
profesionala
(medicala).
Etapa
2:
Medicul
transmite
pacientului
decizia
sa
ca
pe
o
recomandare
profesionala
Etapa
3;
Medicul
are
datoria
sa
incerce
sa
convinga
pacientul
cu
beneficenta
si
non-‐maleficenta
ca
decizia
sa
profesionala
se
afla
in
beneficiul
sau
(prin
informare).
Etapa
4:
Pacientul
autorizeaza
decizia
profesionala
a
medicului
devenita
recomandare
profesionala
desavarsind
transferul
decizional
dinspre
medic
spre
sine:
decizia
proesionala
devine
decizie
personala.
Transferul
decizional
dinspre
medic
spre
pacient
este
elementul
fundamental
eIc
si
juridic
al
consimtamantului
informat
Pentru
ca
pacientul
sa
poata
decide
are
nevoie
de
informaIe.
Medicul
are
obligaIa
fata
de
pacientul
sau
autonom
sa
ii
comunice
informaIile
care
vor
sta
la
baza
deciziei
pacientului,
informaIi
cu
care
pacientul
va
intelege
decizia
profesionala
ce
ii
este
recomandata.
Aceste
informaIi
sunt
organizate
in
4
pachete
informaIonale
dupa
cum
urmeaza:
Se
transfera
dinspre
medic
spre
pacient
4
pachete
cu
informaLi
medicale
care
includ
obligatoriu
si
recomandarea
profesionala
:
1.
STATUS-‐ul
ACTUAL
AL
STARII
DE
SANATATE
(1)Dg.,
(2)CorelaIi
cu
alte
boli
existente,
(3)PrognosIcul
general
al
afecIunii
2.
RECOMANDAREA
PROFESIONALA
(decizia
medicala).
(1)Scopul
procedurii/tratamentului,
(2)natura,
(3)
beneficiile
(4)
riscurile
posibile
(5)tratamentul
recomandat
(6)prognosLcul
cu
tratamentul
recomandat
Medicul
curant
are
obligaIa
sa
prezinte
clar
bolnavului
opinia
si
recomandarea
profesionala
la
care
pacientul
autonom
este
intru
totul
indreptaIt.
3.
DACA
NU
SE
DA
CURS
RECOMANDARII
(1) EvoluIa
si
prognosIcul
bolii
fara
tratamentul
recomandat,
(2)
fara
tratamentul
recomandat
4.
CE
ALTE
POSIBILITATI/ALTERNATIVE
VIABILE
DE
TRATAMENT
EXISTA
(daca
exista)?
(1)AlternaIvele
posibile/viabile
de
tratament,
(2)
riscurile
si
(3)
consecintele
lor.
(Legea
95/2006
consolidata,
art.649,
al.3,
Legea
drepturilor
pacientului
nr.
46/2003
si
Codul
deontologic
al
medicilor
din
Romania)
CI
este
eLc
si
legal
consLtuit
si
are
valoare
juridica
daca:
1. Nu
este
viciat:
1. Se
adreseaza
si
se
ia
de
la
un
pacient
competent
psihic
si
decizional
2. InformaLa
medicala
este
completa
si
corecta
(nu
respecta
adevarul)
3. Este
pe
deplin
informat
4. Pe
intelesul
pacientului
5. Respecta
dreptul
la
autodeterminare
al
pacientului
(drept
al
omului)
si
autonomia
pacientului
(fara
paternalism)
6. Este
liber
exprimat
(in
afara
oricaror
presiuni
ori
constrangeri
de
orice
fel:
ex.
plaC/
neplaC,
santaj
in
raport
cu
starea
de
sanatate,
cu
externarea
ori
cu
parCciparea
in
trialuri
ori
cercetari,
etc.)
2. Respecta
autodeterminarea
pacientului
1. Se
adreseaza
unui
pacient
care
doreste
sa
primeasca
informaLi
si
date
medicale
despre
sine
si
sa
isi
exercite
autonomia
(InformaIa
asupra
propriei
stari
de
sanatate
este
un
drept
iar
nu
o
obligaIe)
2. Luat
din
Lmp
as[el
incat
pacientul
sa
fi
avut
Lmpul
necesar
de
a-‐si
manifesta
autonomia
si
capacitatea
decizionala
(eventual
prin
consultare
cu
familia)
3. In
scris,
semnat
in
prezenta
martorului
4. Pentru
o
singura
intervenLe/tratament
5. Luat
de
catre
medicul
curant
3. Are
la
baza
beneficenta,
non-‐maleficenta
actului
medical
Informarea
familiei
nu
este
sarcina
medicului
ci
a
pacientului:
masura
informarii
familiei
se
afla
in
libertatea
pacientului.
Atunci
cand
medicul
constata
ca
bunele
interese
ale
pacientului
sau
(sanatatea
ori
viata)
nu
pot
fi
aparate
de
catre
pacient
(autolimitarea
autonomiei,
absenta
autonomiei,
pacient
vulnerabil)
si
doar
atunci,
va
apela
la
familie
in
ordinea
gradul
de
rudenie
avand
grija
sa
poarte
discuIa
cu
aparInatorii
de
gradul
I
(sot/soIe,
copii)
pentru
prezentarea
intregului
adevar
si
semnarea
consimtamantului.
Doctrina
extensiei.
In
Impul
operaIei
medicul
curant
are
libertatea
de
acIune
dar
numai
spre
binele
pacientului
sau.
Nu
are
insa
voie
sa
dispuna
exIrpari,
amputari
apte
de
a
produce
infirmitaI
pacientului
(ex.
sterilitate)
fara
a-‐i
fi
obInut
anterior
acordul
scris
Privilegiul
terapeuLc:
daca
fata
de
pacientul
vulnerabil
medicul
considera
ca
binele
(sanatatea
si
viata)
sunt
mai
bine
aparate
prin
neinformarea
pacientului
el
va
informa
familia
si
nu
va
proceda
la
informarea
pacientului.
Este
o
procedura
de
excepIe.
Cand
se
poate
lua
de
la
alte
persoane
din
anturaj
(proxi)
ori
prin
comisie
1. pacient
incompetent
psihic
(ex.
oligofren)
sau
competent
dar
cu
psihicul
afectat
de
boala
(ex.
in
stare
de
autointoxicaIe,
i.e.
uremie).
1. Medicul
nu
trebuie
sa
uite
ca
unii
pacienI
pot
fi
beligeranI
atunci
cand
sunt
intoxicaI
cu
produse
exogene
(ex.
alcool,
stupefiante,
etc.)
sau
endogene
(ex.
uremie,
ceto-‐acido,
etc.),
grav
bolnavi
(dg.
letale)
si
chiar
si
acesIa
au
dreptul
la
tratament.
2. pacient
inconsLent
(soc,
obnubilare,
coma)
3. pacient
minor
(competenta
legala
dupa
18
ani
pentru
orice
problema
de
sanatate
cu
excepIa
celor
care
In
de
dreptul
la
reproducere
pentru
care
este
de
16
ani:
atenIe
la
situaIa
in
care
pe
dreptul
legal
conosItuit
de
a
decide
peste
16
ani
se
accepta
avortul
la
cerere
care
se
complica
si
are
nevoie
de
decizii
generale
privind
starea
de
sanatate
precum
o
intervenIe
chirurgicala
ori
o
exIrpare;
in
acest
caz
in
care
medicul
apreciaza
riscul
intervenIei
iniIale
va
efectua
incunosIintarea
parinIlor)
4. pacient
competent
si
autonom
dar
care
isi
declina
competenta
spre
proxi/aparInatori
-‐decizie
surogat-‐
5. inspre
binele
pacientului
(privilegiu
terapeuIc)
ConsideraLi
privind
consimtamantul
la
minori
• Dreptul
unui
minor
de
a
se
autodetermina
este
intrecut
de
dreptul
statului
de
a-‐l
proteja
cat
Imp
acestea
sunt
in
conflict,
nu
exista
adulI
aparInatori
sau
reprezentanI
legali
iar
el
este
in
stare
juridica
de
minoritate.
• ParinIi
legali
in
interiorul
varstei
de
minoritate
decid
asupra
pastrarii
si
apararii
celor
mai
bune
interese
ale
copilului
lor.
• Nu
se
poate
decide
impotriva
dorintei
explicite
a
parinIlor
cat
Imp
ei
acIoneaza
in
cel
mai
bun
interes
al
copilului.
Acest
interes
este
prezumat
iar
situaIa
contrara
trebuie
probata.
• Daca
medicii
considera
ca
parinIi
nu
protejeaza
cel
mai
bun
interes
al
copilului
pot
decide
comisie
de
arbitraj
si
pot
decide
impotriva
acestora
anuntand
insItuIile
statutului
(protecIa
copilului)
atata
Imp
cat
integritatea
ori
viata
copilului
sunt
in
pericol.
Medicul
isi
asuma
raspunderea
acIunii.
• Daca
medicul
constata
ca
parinIi
nu
au
intelegerea
necesara
ori
interesul
de
a
apara
viata
ori
integritatea
copilului
lor
atunci
pot
acIona
pentru
a
solicita
ajutorul
organelor
de
jusIIe
si
doar
dupa
ce
acestea
se
exprima
pot
decide
alfel
(excepIe:
urgenta
medico-‐chirurgicala).
In
cazul
in
care
copilul
se
afla
in
stare
de
inconsIenta
sau
intr-‐o
urgenta
medico-‐chirurgicala
pot
acIona
in
sensul
urgentei.
Autoritatea
tutelară
este
o
insItuție
a
autorităților
publice
locale,
insItuție
fundamentată
de
Codul
Familiei.
Autoritatea
are
atribuIi
privitoare
la
tutela,
ocroIrea
minorului,
prevenirea
separarii
minorului
de
parinI,
judecarea
cauzelor
cu
minori.
Direcţia
Generală
de
Asistenţă
Socială
şi
Protecţia
Copilului
(DGASPC)
este
insItuţia
publică
cu
personalitate
juridică
ce
funcţionează
în
subordinea
consiliului
judeţean,
respecIv
a
consiliilor
locale
ale
sectoarelor
municipiului
BucureşI
ce
aplică
poliIcile
şi
strategiile
de
asistenţă
socială
în
domeniul
protecţiei
copilului,
familiei.
Lege
nr.
272/2004,
din
21/06/2004,
Publicat
in
Monitorul
Oficial,
Partea
I
nr.
557
din
23/06/2004,
privind
protecBa
si
promovarea
drepturilor
copilului