Sunteți pe pagina 1din 4

Bîrlădeanu Dorinel Vlăduț, grupa M7, anul III

Factorii dezvoltării ontogenetice

1. Explicitați, utilizând cât mai multe argumente, contribuția adusă de fiecare dintre cei trei
factori: ereditate, mediu, educație la dezvoltarea personalității umane.
Ereditatea este esenţială în orice proces de educare a individului: capacitatea senzorio-
perceptivă depinde de particularităţile anatomo-fiziologice ereditare şi înnăscute ale
analizatorilor; memoria, depinde de însuşirile celulei nervoase și ale acizilor nucleici (mai ales
ARN), de particularităţile SNC; inteligenţa – ca predispoziţie (în dimensiunea ei aptitudinală) e
determinată genetic; temperamentul se bazează pe biotipul determinat de sistemul cerebro-spinal,
cel neurovegetativ, cel endocrin şi metabolism; kinestezia ca şi capacitate potenţială, este
dependentă de particularităţile biofizice ale materiei osoase, ale fibrelor musculare şi nervoase.
Mediul - Structura nișei de dezvoltare vizează: obiectele, locurile, fenomenele accesibile
copilului la diferite vârste; răspunsurile și reacțiile celor din jurul copilului; cerințele adultului în
raport cu așteptările, posibilitățile și performanțele solicitate copilului la anumite vârste (mersul
fără ajutor, aspecte privind limbajul, efectuarea unor activități de tip școlar în avans); activitățile
impuse, propuse sau acceptate de acesta.
Funcțiile educației:
• transmiterea experienței sociale de la o generație la alta
• economică: pregatirea tinerilor pentru activitatea profesională
• axiologică: ofera criterii de ierarhizare a valorilor, de creație
• de dezvoltare a potențialului biopsihic a individului

Conceptul de educație, laturi, funcții, caracteristici

1. Argumentați importanța educației intelectuale.


Educația intelectuală este importantă deoarece urmărește dobândirea unui sistem de
cunostinte din diverse domenii; dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere: gândirea, memoria,
spiritul de observaţie, creativitatea etc.; formarea concepţiei despre lume (natură, societate,
religie, viață); formarea deprinderilor intelectuale: de a învăța, de experimentare şi aplicare, etc.
Bîrlădeanu Dorinel Vlăduț, grupa M7, anul III

Stadialitate: cognitivă, morală, psihosocială

1. Realizați portretul unui preșcolar făcând referire la stadialitatea cognitivă, morală și


psihosocială (caracteristici cognitive, morale și psihosociale ale stadiului).
Stadilitatea cognitivă: Perioada preșcolară este cea în care se dezvoltă limbajul și Piaget
consideră că utilizarea limbajului de către copil demonstrează o reducere treptată
a egocentrismului. Un exemplu este lipsa reversibilității: la această vârstă, copiilor le este foarte
greu să vadă operațiile ca fiind reversibile. De exemplu, un copil ar putea învăța că 3x3=9, dar
nu ar fi capabil sa ajungă, de aici, la concluzia că 9=3x3; sau copilul poate admite ca are un
tată, dar nu este capabil sa admită că și tatăl său are un copil. Deși o operație este inversul
celeilalte, copilul are tendința să se concentreze asupra unei laturi a problemei și îi este greu să
vadă o altă latură. Un alt exemplu de centrare este redat de incapacitatea copilului aflat în
perioada preoperațională, de a înțelege conservarea. Aceasta este cea mai faimoasă dintre părțile
teoriei lui Piaget. Prin conservare înțelegem că un obiect îți poate modifica forma sau aspectul,
păstrându-și totuși aceeași masă sau volum.
Stadilitatea morală: până la vârsta de aproximativ 6 ani, copilul crede că un
comportament este moral dacă permite evitarea unei pedepse.
Stadilitatea psihosocială: conflictul de bază este cel dintre inițiativă versus vinovăție.
Copilul are tendința de a fi activ, de a se mișca tot timpul, de a se juca, de a comunica cu cei din
jur. Dacă inițiativa sa nu este îngrădită, ea va deveni o caracteristică psihică. Dacă copilul este
mereu certat, pus la punct, el se va simți vinovat. Sentimentul vinovăției, subevaluarea sinelui,
pot deveni însușiri de personalitate.

Demers educațional: finalitățile educației

1. Arătați relațiile dintre finalitățile educației: ideal, scopurile și obiectivele educaționale


(obiectivele cadru și de referință din programa trimisă) la disciplina Educație pentru
sănătate.

Idealul educațional = reprezintă finalitatea educaţională de maximă generalitate care


exprima modelul sau tipul de personalitate solicitat de condițiile sociale ale unei etape
Bîrlădeanu Dorinel Vlăduț, grupa M7, anul III

istorice si pe care educația este chemată să-l formeze în procesul desfășurării ei. Idealul
educațional are trei dimensiuni:
socială - vizează tendinţa generală de dezvoltare a societăţii cu trăsăturile ei definitorii;
psihologică - profilul de personalitate și configuraţia de trăsături necesare pe care societatea
le solicită de la majoritatea membrilor ei;
pedagogică - se referă la posibilităţile de care dispune activitatea educaţională pentru a
transpune în practică acest ideal.
Scopurile educaționale concretizează conţinutul idealului la diferite niveluri ale activităţii
educative. Le regăsim la nivelul diferitelor tipuri de educaţie (educaţia intelectuală, morală
etc.), diferitelor nivele şi profiluri de învăţământ sau tipuri de şcoli.
Obiectivele educaționale - finalitățile care concretizează idealul si scopurile educaționale, la
nivelul diferitelor discipline de învățământ sau al diferitelor forme ale activității instructiv-
educative.
Din punct de vedere al generalității pot fi:
 obiective cadru - capacități si atitudini specifice unei discipline de învățământ,
realizabile de-a lungul mai multor ani de studiu.
 obiective de referință - specifică rezultatele asteptate ale învățării pe fiecare an de
studiu și urmăresc progresul în achiziția de capacități si cunostințe de la un an de
studiu la altul
 obiective operaționale - vizează performanţele de învăţare ale elevului proiectate
de fiecare profesor la nivelul lecției, în termeni de acţiuni ale elevului, observabile
şi măsurabile.

Demers educațional: principii didactice


1. Identificați cel puțin trei consecințe negative generate de nerespectarea principiului
accesibilităţii cunoştinţelor propuse elevilor spre învăţare.
 Lipsa culturii generale.
 Elevul va rămâne toată viața cu un colaps al informațiilor în domeniu.
 Dacă elevul nu se îngrijește să stăpânească teoria foarte bine, în practică va
suporta consecințele.
Bîrlădeanu Dorinel Vlăduț, grupa M7, anul III