Sunteți pe pagina 1din 44

MINISTERUL EDUCAÞIEI NAÞIONALE

ªI CERCETÃRII ªTIINÞIFICE
CUPRINS

I. GENETICÃ Imunogenetica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
Determinismul genetic al receptorilor
de antigen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Capitolul 1. GENETICÃ MOLECULARÃ Determinarea geneticã a anticorpilor . . . . . . . . . . . 65
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 *Implicaþii ale imunogeneticii în transplantul
Scurt istoric al geneticii moleculare . . . . . . . . . . . . . 3 de organe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
Istoria descoperirii factorilor ereditari . . . . . . . . . 3 Domenii de aplicabilitate ºi consideraþii
Istoria descoperirii rolului ºi structurii bioetice în genetica umanã . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
acizilor nucleici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Diagnosticul prenatal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
Compoziþia chimicã ºi structura acizilor Fertilizarea in vitro . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
nucleici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Clonarea terapeuticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Structura primarã ºi secundarã a ADN . . . . . . . . . . 9 Consideraþii bioetice privind intervenþia
Tipuri de ARN – structurã ºi funcþii . . . . . . . . . . . . . 10 asupra materialului genetic uman . . . . . . . . . . . . . 77
Funcþiile materialului genetic . . . . . . . . . . . . . . . 14 EVALUARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Funcþia autocataliticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Funcþia heterocataliticã a materialului
genetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Transcripþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Translaþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 II. ECOLOGIE
Organizarea materialului genetic . . . . . . . . . . . . 27
Organizarea materialului genetic Capitolul 3. ECOLOGIE UMANÃ
la virusuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Caracteristicile ecosistemelor antropizate . . . . 81
Organizarea materialului genetic Particularitãþi ale biotopului ºi biocenozei . . . . . . . 81
la procariote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Modalitãþi de investigare a ecosistemelor . . . . . . . 85
Organizarea materialului genetic Investigarea factorilor abiotici . . . . . . . . . . . . . . 85
la eucariote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Investigarea factorilor biotici . . . . . . . . . . . . . . . 85
*Genomica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 Particularitãþile sistemelor antropizate . . . . . . . . . 86
*Reglajul genetic la procariote . . . . . . . . . . . . . . 35 Relaþii interspecifice în ecosistemele
Reglajul genetic la eucariote . . . . . . . . . . . . . . . . 39 antropizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
EVALUARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 *Particularitãþi ale fluxului de materie ºi energie
în ecosistemele antropizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
*Structura ºi dinamica populaþiilor umane . . . . 90
Capitolul 2. GENETICÃ UMANÃ Impactul antropic asupra ecosistemelor
Genomul uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 naturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Determinismul genetic al principalelor caractere Deteriorarea mediului prin poluare . . . . . . . . . 102
fenotipice umane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 Rolul populaþiei umane în poluarea mediului . . . . 102
Determinismul genetic al grupelor de sânge . . 52 Poluarea aerului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Determinismul genetic al culorii pãrului . . . . . . 52 Poluarea apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
Determinismul genetic al culorii pielii . . . . . . . . 52 Poluarea solului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
Determinismul genetic al culorii ochilor . . . . . . . 52 Efectele deteriorãrii ecosistemelor asupra
Determinismul genetic al taliei . . . . . . . . . . . . . 53 sãnãtãþii umane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
*Determinismul genetic al inteligenþei . . . . . . . . 53 Efectele poluãrii aerului asupra sãnãtãþii . . . . . . . 108
*Determinismul genetic al memoriei . . . . . . . . . 53 Efectele poluãrii apei asupra sãnãtãþii . . . . . . . . . 109
*Determinismul genetic al comportamentului Conservarea resurselor naturale
ºi temperamentului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53 ºi a biodiversitãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
*Diversitatea geneticã umanã – genetica *Dezvoltarea durabilã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
raselor umane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 EVALUARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
Anomalii cromozomiale asociate cancerului
uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56 BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

128
I. GENETICÃ
CAPITOLUL 1

GENETICÃ MOLECULARÃ
INTRODUCERE
Genetica este ramura biologiei care studiazã ISTORIA DESCOPERIRII FACTORILOR
ereditatea ºi variabilitatea organismelor. Cuvântul EREDITARI
geneticã provine din grecescul gennan care în- Anul 1900 este considerat anul naºterii
seamnã a da naºtere ºi a fost utilizat pentru prima geneticii ca ºtiinþã. În acest an trei cercetãtori –
oarã în 1906 de britanicul William Bateson, în Hugo de Vries (Olanda), Correns (Germania) ºi
Londra, la cea de a treia Conferinþã internaþionalã E. Tschermack (Austria) – redescoperã indepen-
de hibridare a plantelor. Ereditatea (lat. hereditas dent primele legi ale ereditãþii formulate încã din
= moºtenire) este însuºirea tuturor vieþuitoarelor 1866 de Gregor Mendel. Odatã acceptatã ideea
de a poseda informaþie geneticã pe baza cãreia cã existã transmiterea geneticã a caracterelor,
începe cãutarea factorilor care conþin ºi transmit
sunt transmise, de la ascendenþi la descendenþi,
informaþia geneticã. Aceºti factori trebuiau sã
caractere morfologice, fiziologice, biochimice ºi îndeplineascã urmãtoarele condiþii:
comportamentale. Variabilitatea este capacitatea • sã se replice pentru a fi prezenþi în toate
indivizilor biologici de a se deosebi între ei prin celulele unui organism;
însuºiri ereditare ºi neereditare, astfel încât nu • sã poatã controla exprimarea caracterelor
existã copii identice. genetice;
Domeniile majore ale geneticii sunt: • sã conþinã codificarea secvenþei amino-
• genetica clasicã (numitã ºi mendelianã) care acizilor din proteine – ºtiut fiind faptul cã toate
studiazã transmiterea caracterelor genetice de la caracterele sunt determinate de enzimele ºi pro-
o generaþie la alta; teinele care acþioneazã în celule;
• genetica molecularã care studiazã structura • sã poatã fi capabili sã se modifice într-o
ºi funcþiile genelor; manierã controlatã, pentru a permite supravie-
• genetica populaþiilor care studiazã, mai ales þuirea speciilor într-un mediu ce suferã perma-
sub aspect matematic, distribuþia ºi comporta- nente schimbãri.
Legile ereditãþii au demonstrat existenþa facto-
mentul genelor în cadrul populaþiilor.
rilor ereditari care asigurã transmiterea carac-
terelor de la ascendenþi la descendenþi. Unde
SCURT ISTORIC sunt situaþi ºi care este natura factorilor ereditari –
AL GENETICII MOLECULARE sunt întrebãri care ºi-au gãsit rãspuns dupã
mulþi ani ºi prin multe cercetãri.
Obiectul de studiu al geneticii moleculare îl Dupã peste patruzeci de ani de la cercetãrile
constituie agenþii care asigurã transmiterea infor- lui Mendel, douã descoperiri ºtiinþifice (construcþia
maþiei genetice de la o generaþie la alta. Aceºti microscopului cu putere mare de mãrire ºi
agenþi sunt genele, polimeri lungi, macromolecule descoperirea coloranþilor specifici pentru materi-
de acizi nucleici ºi în special de ADN – acidul alul nuclear) au permis observarea nucleului ºi
dezoxiribonucleic. identificarea cromozomilor.

3
Au fost realizate experimente care au demon- Cromozomii au fost observaþi pentru prima
strat rolul materialului nuclear în transmiterea ºi oarã în 1842, de botanistul elveþian Karl Wilhelm
determinarea caracterelor, pe plante ºi animale. von Nägeli, iar în 1900 William Sutton observã
Astfel, în 1943 biologul danez Joachim Hammer- pentru prima oarã perechile de cromozomi omo-
ling, utilizând douã specii de alge unicelulare, logi în celule de lãcuste.
Acetabularia mediteraneea ºi Acetabularia crenu- Multe alte observaþii microscopice conduc spre
lata, demonstreazã rolul nucleului. Din fragmente afirmarea rolului cromozomilor în transmiterea
de alge alcãtuite dintr-o porþiune bazalã cu nucleu caracterelor:
de la una din specii ºi un fragment de la cealaltã • celulele corpului organismelor (somatice,
specie, se regenereazã porþiunea apicalã cu diploide) conþin perechi de cromozomi diferenþiate
morfologia caracteristicã speciei de la care ca morfologie ºi dimensiuni;
provine nucleul (fig.1.1). • celulele corpului unui organism au acelaºi
numãr de cromozomi;
• celulele reproducãtoare (gameþii) au jumã-
tate din numãrul de cromozomi prezenþi în celulele
somatice ale organismului care le produce (sunt
haploide);
• dupã fecundaþie, celula ou (zigotul) are ace-
laºi numãr de cromozomi ca al celulelor somatice
A. crenulata Regenerare determinatã din organismele care au produs gameþii.
de nucleu
Aceste descoperiri au relevat implicaþiile legilor
mendeliene: cromozomii se comportã ca factorii
ereditari descriºi de G. Mendel, îi poartã sau chiar
ei sunt aceºti factori.
Dovezi care sã susþinã ideea cã purtãtorii fac-
torilor ereditari sunt cromozomii vin dupã 1902, an
A. mediteraneea în care germanul Theodor Boveri demonstreazã
cã dezvoltarea normalã a celulelor depinde de
Fig. 1.1. Demonstrarea rolului nucleului existenþa unei combinaþii normale de cromozomi,
în transmiterea caracterelor ereditare utilizând douã specii anticipând ideea cã fiecare cromozom are un
ale algei Acetabularia.
efect calitativ unic în diferenþierea ºi dezvoltarea
celularã. Aceastã idee nu a fost acceptatã fãrã
În 1952 cercetãtorii americani Robert Briggs ºi
Thomas King extrag nucleii din celule embrionare dovezi clare citologice ºi genetice.
de broascã (Rana pipiens; fig. 1.2) observând cã Dovada finalã este adusã de Teoria cromo-
celulele îºi înceteazã existenþa, iar dacã nucleii zomalã a ereditãþii, rezultatã în urma cercetãrilor
sunt reintroduºi, celulele se vor dezvolta formând pe musculiþa de oþet (Drosophila melanogaster)
un nou individ. efectuate de un colectiv de cercetãtori americani
conduºi de Thomas Hunt Morgan. Aceºtia au
demonstrat convingãtor atât cã genele (factorii
ereditari mendelieni) sunt localizate în cromozomi,
cât ºi principiile fundamentale ale transmiterii
caracterelor genetice.
Analiza cantitativã a cromozomilor a indicat
compoziþia de 40 % ADN ºi 60% proteine. Iniþial
s-a bãnuit cã proteinele sunt responsabile de sto-
Fig. 1.2. Extragerea nucleului dintr-o celulã embrionarã. carea informaþiei genetice nu numai pentru cã

4
sunt în cantitate mai mare, dar ºi pentru cã mole- inei în nucleul spermatozoizilor de somon.
culele lor sunt compuse din 20 de subunitãþi Cu toate cã a separat porþiunea acidã din nucle-
diferite, în timp ce ADN are numai patru unitãþi inã ºi i-a studiat proprietãþile, structura ADN
diferite. rãmâne necunoscutã pânã în deceniul al cincilea
din secolul XX.
În 1928, Frederick Griffith a descoperit cã
ISTORIA DESCOPERIRII
diferite tulpini ale pneumococului Streptococcus
ROLULUI ªI STRUCTURII ACIZILOR
pneumoniae pot determina efecte diferite asupra
NUCLEICI
ºoarecilor. Injectarea cu o tulpinã virulentã cu
Istoria descoperirilor ºi cercetãrilor asupra capsulã netedã omoarã ºoarecii, iar injectarea cu
acizilor nucleici începe în 1868 cu biologul elve- o tulpinã nevirulentã fãrã capsulã nu are niciun
þian Friedrich Miescher, care a realizat primele efect asupra ºoarecilor. Dacã tulpina virulentã
studii asupra nucleilor celulari extraºi din celulele este omorâtã prin tratare termicã ºi injectatã apoi
descompuse aflate în puroiul colectat de banda- ºoarecilor, nu va produce niciun efect. Dacã
jele unor plãgi. În aceºti nuclei Miescher identificã tulpina virulentã omorâtã este injectatã împreunã
compuºi ai fosforului pe care îi numeºte nucleinã, cu tulpina nevirulentã vie, ºoarecii mor ºi în
substanþã care conþine o parte acidã pe care azi sângele lor se gãsesc streptococi virulenþi vii
o numim ADN ºi o parte proteicã pe care o (fig.1.3). Aceste rezultate l-au condus pe Griffith
recunoaºtem azi ca histone, proteine respon- la ideea cã existã un factor care a determinat
sabile de organizarea arhitecturalã a ADN. Ulte- transformarea pneumococilor din nevirulenþi în
rior Miescher descoperã substanþe similare nucle- virulenþi.

pneumococ
virulent omorât
prin tratare
termicã
ºoarecele trãieºte amestec pneumococ virulent
omorât prin tratare termicã
+ pneumococ nevirulent viu
pneumococ
virulent viu
ºoarecele moare

ºoarecele moare
pneumococ
nevirulent viu

ºoarecele trãieºte

Fig. 1.3. Demonstrarea transformãrii genetice a pneumococilor nevirulenþi în pneumococi virulenþi.

Cine este acest factor au demonstrat în 1944 lentã, obþine în câteva zile pneumococi virulenþi,
cercetãtorii Oswald Avery, Colin Macleod ºi în timp ce la adãugarea proteinei de la pneumo-
Maclyn McCarty, de la Institutul Rockefeller. Avery cocii virulenþi în culturi de pneumococi nevirulenþi
ºi colegii sãi au separat ADN ºi proteinele nu se produce nicio transformare. La acea vreme
tulpinilor de pneumococi. Adãugând în cultura de rezultatele lui Avery nu au fost acceptate, mulþi
pneumococi nevirulenþi ADN de la tulpina viru- oameni de ºtiinþã au considerat cã nu fusese bine

5
izolat ADN bacterian ºi cã probabil un fragment a doua cu genom viral marcat radioactiv. Astfel,
proteic a determinat transformarea pneumo- din culturile celulelor bacteriene de Escherichia
cocilor nevirulenþi în virulenþi. coli infectate cu bacteriofag în care ADN era
Abia în 1952 un experiment realizat de Alfred marcat radioactiv s-au identificat bacteriofagi cu
Hershey ºi Martha Chase demonstreazã cã ADN genom marcat.
este materialul genetic. Din culturile bacteriene infectate cu bacteriofag
Utilizând izotopii radioactivi de sulf 35S pentru în care capsida era radioactivã s-au identificat
marcarea aminoacizilor din proteinelor virale ºi de bacteriofagi replicaþi neradioactivi. S-a demon-
fosfor 32P pentru marcarea radicalilor fosfat din strat astfel cã materialul genetic care codificã
acizii nucleici virali, Alfred Hershey ºi Martha informaþia necesarã replicãrii noii generaþii de
Chase au urmãrit infecþia a douã tipuri de bacte- fagi este molecula care conþine fosfor, adicã
riofag T2: prima cu capsida marcatã radioactiv ºi ADN (fig. 1.4).

bacteriofagul T2
cu ADN radioactiv (32P)

virusul infecteazã
bacteria în supernatant proteinele nu sunt radioactive
agitare
proteinã în soluþie celulele bacteriene sedimentate în eprubetã cu ADN radioactiv
pentru înde-
pãrtarea
bacteriofa-
bacteria Escherichia coli
gului
ADN viral în bacterie

radioactivitate

virusul infecteazã centrifugare


bacteria bacteriofagul T2 cu pentru separarea
proteine radioactive bacteriofagului de
(35S) bacterie
în supernatant sunt proteine radioactive
proteinã în soluþie
bacteria Escherichia coli celulele bacteriene cu ADN viral nu sunt radioactive

ADN viral în soluþie

Fig. 1.4. Experimentul realizat de Alfred Hersey ºi Martha Chase

În 1936, Wendell M. Stanley identificã acizi (VMT2) ºi ARN de la altã tulpinã (VMT1) deter-
nucleici în virusul mozaicului tutunului-VMT. Ulte- minã formarea unor leziuni caracteristice virusului
rior (1937) Frederick Charles Bawden descoperã de la care a provenit ARN (VMT2 ).
cã VMT conþine ca genom acid ribonucleic ARN. Cu mult înainte de data acestei demonstraþii se
În 1957, H. Fraenkel-Conrat ºi B. Singer cunoºtea deja cã ADN este o macromoleculã, un
demonstreazã rolul ARN din VMT (fig 1.5). Ei polimer compus din unitãþi numite nucleotide care
separã proteina din capsidã, de ARN viral ºi sunt de patru tipuri, dar nu se cunoºtea modul în
demonstreazã cã ARN este materialul genetic care aceste componente se leagã, care este
viral. Injectarea frunzelor de tutun cu virus hibrid structura ºi cum sunt codificate informaþiile pentru
compus din capsida proteicã a unei tulpini de a se transmite de la o generaþie la alta.

6
proteina – VMT1 frunza de tutun
cu leziunile
specifice
VMT1 virusului VMT1

ARN – VMT1

proteina – VMT2

VMT hibrid

VMT2
ARN – VMT2 VMT1 complet

Fig. 1.5. Demonstrarea rolului ARN în determinarea caracterelor ereditare

În anul 1953, James Watson ºi Francis Crick,


studiind prin difracþie în raze Röntgen structura
ADN, au reuºit sã descopere poziþia atomilor ºi au
dedus cã ADN este un dublu helix, descriind
astfel structura macromoleculei de ADN (fig. 1.6).
Întrucât cercetãrile lor s-au realizat in vitro pe
ADN extras din celule, a fost necesarã confir-
marea descoperirilor lor ºi în ADN in vivo, fapt
realizat de Maurice H. F. Wilkins, în acelaºi an
1953. Pentru rezultatele cercetãrilor lor, cei trei au
fost rãsplãtiþi cu Premiul Nobel în 1962. Fig. 1.6.

EVALUARE
1. Dupã primele rezultate ale analizei cantitative a cromozomilor, cercetãtorii au bãnuit cã
proteinele sunt responsabile de stocarea informaþiei genetice. Cercetãri ulterioare au infirmat aceastã
bãnuialã. Indicaþi cinci argumente care sã infirme rolul proteinelor în stocarea ºi transmiterea carac-
terelor genetice.
2. Atât experimentele conduse de Frederick Griffith cât ºi cele conduse de Avery au utilizat ca
material biologic pneumococii. Prin ce se deosebesc cele douã experimente ºi care au fost concluziile
formulate de coordonatorii lor?
3. Realizaþi un referat cu tema „Metoda ºtiinþificã aplicatã în experimentul realizat de
H. Fraenkel-Conrat ºi B. Singer”, în care sã:
– definiþi metoda ºtiinþificã;
– descrieþi etapele metodei ºtiinþifice;
– imaginaþi aplicarea metodei ºtiinþifice în cadrul experimentului realizat de H. Fraenkel-Conrat ºi
B. Singer.
4. Ce contribuþii au adus geneticii moleculare James Watson, Francis Crick ºi Maurice H. F.
Wilkins?

7
COMPOZIÞIA CHIMICÃ ªI STRUCTURA
ACIZILOR NUCLEICI
Acizii nucleici sunt compuºi organici alcãtuiþi 5C – pentozã
din elementele carbon, oxigen, hidrogen ºi fosfor.
Unitãþile structurale ale acizilor nucleici se
loc de legare a grupãrii fosfat
numesc nucleotide ºi sunt structuri complexe.
Fiecare nucleotidã este compusã din trei ele- loc de legare a unei baze azotate
mente (fig 1. 7): o bazã azotatã, o pentozã(glucid)
acest oxigen dispare la formarea
ºi un radical fosfat. În structura nucleotidelor pot nucleotidei
intra cinci varietãþi majore de baze azotate: ade-
nina (A), guanina (G), citozina (C), timina (T) ºi
uracilul (U). Adenina ºi guanina aparþin clasei de loc de legare a pentozei
baze azotate numite purine ºi au dimensiuni mai
mari, fiind compuse din douã inele ce formeazã
nucleul purinic. Citozina, timina ºi uracilul aparþin nucleu purinic nucleu pirimidinic
clasei de baze azotate numite pirimidine, au
dimensiuni mai mici, fiind compuse dintr-un singur
inel ce constituie nucleul pirimidinic. Sinteza nu-
cleotidelor începe cu ataºarea bazei azotate la loc de legare a pentozei cu radicalul fosfat
pentozã, fapt ce duce la formarea unei nucleo-
side, ºi continuã cu legarea unui radical fosfat de
un atom de azot din carbonul C5 al pentozei
acid fosforic
nucleosidei, formându-se astfel nucleotida.
Acizii nucleici sunt reprezentaþi de douã clase Fig. 1.7. Componentele nucleotidei.
majore de molecule: acid dezoxirobonucleic –
ADN ºi acid ribonucleic – ARN. Deºi atât ADN cât iar bazele azotate pirimidinice sunt timina ºi
ºi ARN sunt compuºi din nucleotide, între cele citozina; în nucleotidele ARN pentoza este riboza,
douã molecule existã deosebiri. Astfel, în nucleo- iar bazele azotate pirimidinice sunt uracilul ºi
tidele ADN (fig. 1.8) pentoza este dezoxiriboza, citozina.
pirimidine

bazã
azotatã

radical fosfat
citozinã uracil timinã
carbonul 3 al pentozei

ribozã dezoxiribozã purine

adeninã guaninã

Fig. 1.8. Tipuri de baze, pentoze ºi nucleotide.

8
Atât ADN cât ºi ARN sunt macromolecule com- azotate complementare. Consecinþa acestui fapt
puse din douã sau o catenã polinucleotidicã. În este cã, într-o moleculã bicatenarã de ADN,
catena polinucleotidicã, legãturile dintre nucleotide numãrul nucleotidelor ce conþin adeninã este egal
sunt realizate prin intermediul radicalilor fosfat. cu cel al nucleotidelor care conþin timinã (A=T), iar
Aceºtia formeazã legãturi covalente între atomul numãrul nucleotidelor care conþin citozinã este
C5’ al pentozei unei nucleotide ºi carbonul C3’ al egal cu cel al nucleotidelor care conþin guaninã
altei nucleotide. (C = G). Astfel, rezultã ºi cã, într-o moleculã bica-
tenarã de ADN, suma nucleotidelor A+C este
egalã cu suma nucleotidelor T+G, deci A+C=T+G.
STRUCTURA PRIMARÃ Secvenþa dezoxiribonucleotidelor din fiecare
ªI SECUNDARÃ A ADN catenã a ADN alcãtuieºte structura primarã a
acizilor nucleici ( fig.1.9 ). Având în vedere cã indi-
Molecula de ADN este bicatenarã, fiind for- vidualitatea unei dezoxiribonucleotide este datã
matã din douã catene polinucleotidice legate între de tipul de bazã azotatã ce intrã în structura ei,
ele prin legãturi slabe de hidrogen realizate întot- putem reprezenta o nucleotidã prin litera de la
deauna între o bazã azotatã purinicã ºi una începutul cuvântului ce denumeºte baza azotatã
pirimidinicã. Întotdeauna legãturile de hidrogen se care o alcãtuieºte, respectiv A, T, C sau G. Astfel,
formeazã în ADN între adeninã ºi timinã( A-T, sau o secvenþã de ADN care sã redea structura
T-A) ºi între citozinã ºi guaninã (C-G sau G-C), primarã a ADN ar putea fi reprezentatã TACG etc.
motiv pentru care aceste perechi se numesc baze ca în figura anterioarã.

bazã azotatã

radical fosfat
pentozã

nucleotidã

polinucleotidã
a) b)
Fig. 1.9. Structura primarã a ADN: a) formarea catenei polinucleotidice; b) diagramele unor catene de ADN.

Forma bicatenarã a ADN datoratã formãrii mentare ale celor douã catene depinde de struc-
legãturilor de hidrogen între bazele azotate com- tura ºi compoziþia nucleelor pirimidinic ºi purinic,
plementare alcãtuieºte structura secundarã a astfel cã între adeninã ºi timinã se formeazã douã
ADN (fig.1.10). Numãrul de legãturi de hidrogen legãturi de hidrogen( A=T; T= A), iar între citozinã
care se stabilesc între bazele azotate comple- ºi guaninã se formeazã trei legãturi de hidrogen

9
(ChG, GhC). Sensul de legare a nucleotidelor prin Astfel, dacã într-o catenã sensul este
intermediul radicalilor fosfat diferã între cele douã C5’ d C3’, în catena complementarã sensul va fi
catene. C3’ d C5’.

a) b) c)

legãturi de hidrogen

Fig. 1.10. Structura secundarã a ADN.


a. Diagrama moleculei bicatenare de ADN: benzile albastre reprezintã dezoxiriboza ºi radicalii fosfat. b. Detaliu care
prezintã orientarea antiparalelã a celor douã catene: una în sens 3’ → 5’, iar cealaltã în sens 5’ → 3’. c. Model al ADN
construit pe calculator.

Întrucât cele douã catene ale moleculei de ribonucleotidele: o bazã azotatã, o pentozã ºi un
ADN sunt complementare, succesiunea bazelor radical fosfat. Spre deosebire de dezoxiribonu-
azotate dintr-o catenã determinã succesiunea cleotide, ribonucleotidele conþin pentoza ribozã,
bazelor din catena antiparalelã. Asfel, dacã pe o iar în loc de timinã baza pirimidinicã uracil.
catenã existã o regiune cu secvenþa TACAATG, în ªi în catena ARN nucleotidele realizeazã legã-
dreptul ei pe catena opusã se va afla secvenþa turi prin radicalul fosfat (legãturi fosfodiesterice)
ATGTTAC. între C5’ al ribozei unei nucleotide ºi C3’ al ribozei
Modul în care se realizeazã legãturile între nucleotidei urmãtoare fapt ce determinã polari-
cele douã catene polinucleotidice antiparalele are tatea catenei (fig. 1.11).
drept consecinþã forma de dublu helix dextrogir ARN are o mare eterogenitate structuralã ºi
(rotaþii spre dreapta), înfãºurat în jurul unui ax. funcþionalã. O celulã conþine mai multe tipuri de
Distanþa dintre douã nucleotide succesive este ARN, trei dintre acestea jucând un rol major în
de 3,4 A ° , ceea ce
° , iar pasul eliciei este de 34 A exprimarea caracterelor genetice, adicã în sin-
corespunde la 10 perechi de nucleotide. Dia- teza proteicã: ARN mesager (ARNm), ARN de
metrul helixului este de 20A °. transfer(ARNt) ºi ARN ribozomal (ARNr). Sinteza
acestora se realizeazã pe baza informaþiei din
TIPURI DE ARN – STRUCTURÃ ADN.
ªI FUNCÞII ARNm – este o moleculã linearã (fig. 1.12) cu
dimensiuni variabile, având o secvenþã de nucle-
Acidul ribonucleic ARN este o macromoleculã, otide complementarã cu secvenþa unei catene de
un polimer compus din ribonucleotide cu o struc- ADN a cãrei informaþie geneticã a copiat-o. În
turã, în general, monocatenarã. Ribonucleotidele celulã acest ARNm reprezintã 2-5% din cantitatea
sunt compuse din aceleaºi elemente ca ºi dezoxi- totalã de ARN, funcþia lui fiind aceea de a copia

10
informaþia din ADN ºi a o aduce la locul sintezei
proteice (transcripþie).
ARNt – este o moleculã cu dimensiuni relativ ribozã
reduse (fig 1.13), conþine circa 77-87 de nucle-
otide care se dispun sub forma unei frunze de
trifoi menþinutã prin formarea pe anumite porþiuni
a unui numãr de legãturi de hidrogen, motiv
pentru care posedã regiuni bicatenare ce
alterneazã cu cele monocatenare. În mitocondrii
se pot afla peste 20 de tipuri de ARNt, în timp ce legãturi diesterice

în citoplasma celulelor eucariote numãrul tipurilor


de ARNt poate sã varieze între 40 ºi 60. Fiecare
moleculã de ARNt prezintã o regiune numitã anti-
codon, plasatã în bucla centralã, ºi o regiune de
recunoaºtere ºi legare a unui anumit aminoacid, radical
fosfat
plasatã la polul opus anticodonului. Regiunea
numitã anticodon este compusã dintr-o secvenþã
de trei nucleotide care au rolul de recunoaºtere a
unui segment de trei nucleotide, numit codon,
aflat în structura ARNm. ARNt reprezintã aproxi-
mativ 15% din totalul ARN din celulã ºi are rolul
de a transfera aminoacizii la locul sintezei pro- Fig.1.11. Structura monocatenarã polinucleotidicã
teice din celulã (intervine în translaþie). a macromoleculei de ARN.

aminoacid
codon 1

legãturã
codon 2 estericã

codon 3
ARNt

codon 4

codon 5

punþi de hidrogen
codon 6 intramoleculare

anticodon

codon 7

ARNm ARNm
codon

Fig.1.12. ARN mesager. Fig. 1.13. ARN de transfer.

11
ARNr – intrã în structura ribozomilor, având un vertebratelor de sex feminin, ºi alte tipuri de ARN
rol important în sinteza proteinelor (translaþie). În aflate în cantitãþi foarte mici, iar numãrul acestor
celula eucariotã ribozomii sunt constituiþi din douã tipuri continuã sã creascã.
subunitãþi: subunitatea mare (60S, unde S este ARN nuclear mic este situat în nucleu ºi
unitate Svedberg utilizatã în aprecierea greutãþii intervine în maturarea ARNm, în catalizarea unor
moleculare dupã care se fac separãrile prin ultra- reacþii, în menþinerea stabilitãþii segmentelor ter-
centrifugare) ºi subunitatea micã (40S). Fiecare minale cromosomale (telomerilor), iar recent s-a
din aceste subunitãþi este compusã din molecule descoperit cã poate funcþiona ca un comutator
de ARNr ºi proteine (fig. 1.14). Subunitatea mare chimic stimulând sau inhibând activitatea unor
conþine ARNr 5S, 5.8S ºi 28S combinat cu apro- gene.
ximativ 50 de proteine. Subunitatea micã este Ca ºi ADN, pentru a-ºi îndeplinii funcþiile, ARN
compusã din ARNr 18S ºi aproximativ 30 de formeazã punþi de hidrogen între bazele azotate
proteine. din anumite regiuni, constituind astfel o structurã
secundarã care îmbracã forme ca bucle, cute
interne caracteristice, dupã care pot fi identificate
anumite tipuri de ARN.
Au fost identificate ºi forme de ARN bicatenare
(engl. double-stranded RNA – dsRNA) în geno-
mul unor virusuri precum ºi mici molecule în
nucleul unor eucariote.

Aplicaþie practicã
Modelarea structurii secundare a ADN
Fig. 1.14. ARNr – constituirea ribozomilor. Materiale necesare: jeleuri roºii ºi mov închis
Ansamblul celor douã subunitãþi are 80S care nu rezultã din în formã rotundã, caramele verzi, galbene, roz ºi
simpla însumare a componentelor sale.
maro, scobitori ºi sfoarã finã ºi ac mare prin care
Spre deosebire de alte tipuri de ARN, ARNr sã puteþi trece sfoara.
reprezintã 80% din totalul ARN celular ºi cea mai Mod de lucru
mare parte este sintetizatã în nucleoli. Tipurile de Stabiliþi ce bazã azotatã reprezintã fiecare culoare
ARNr au funcþii specifice în sinteza proteinelor: de caramele (de exemplu: roz – adenina, galben –
ARNr 28S are rol catalitic, intrând în structura timina, verde – citozina ºi maro – guanina).
unei enzime implicate în sinteza proteicã (peptidil- Stabiliþi ce jeleu reprezintã pentoza ºi ce jeleu
transferaza), ARNr 18S are rol de recunoaºtere reprezintã radicalul fosfat (de exemplu, roºu
intervenind în poziþionarea corectã a ARNm ºi a pentru pentozã ºi mov pentru fosfat).
enzimelor. Totodatã ARNr are ºi rol structural Tãiaþi jeleurile la dimensiuni de 2,5 cm.
deoarece arhitectura sa tridimensionalã se consti- Grupaþi în douã jumãtãþi jeleurile roºii ºi mov.
tuie într-o adevãratã schelã de construcþie pe Tãiaþi douã bucãþi egale de sfoarã. Cu fiecare
care se asambleazã proteinele ribozomale. bucatã de sfoarã procedaþi în urmãtorul mod:
Alãturi de tipurile de ARN implicate în sinteza bãgaþi capãtul sforii în urechea acului ºi apoi intro-
proteicã au fost identificate ºi alte molecule de duceþi acul ºi sfoara în jeleuri, alternându-le de-a
ARN ca: ARN viral, ARN nuclear mic (snARN – lungul sforilor pe cele roºii cu cele mov. Lãsaþi
small nuclear RNA), ARN nucleolar mic (sno distanþe egale între cele douã tipuri de jeleuri de
RNA-small nucleolar RNA), microARNs (miARNs) pe fiecare sfoarã.
regleazã exprimarea ARNm, XISTARN care inac- Aþi obþinut astfel douã ºiraguri cu jeleuri dis-
tiveazã unul din cei doi cromozomi X din celulele puse altern: roºii ºi mov.

12
Cu ajutorul scobitorilor conectaþi câte douã (roºii) astfel încât caramelele sã fie plasate între
caramele de culori diferite respectând comple- ºiragurile de jeleuri.
mentaritatea între bazele azotate (de exemplu Þineþi bine de capetele ºiragurilor ºi rotiþi uºor
galbenã-roz; verde-maro) spre dreapta numai capete de la un pol. Veþi
Cu ajutorul scobitorilor conectaþi perechile de obþine astfel un model al structurii secundare a
caramele de jeleurile care reprezintã pentoza ADN.

EVALUARE

1. Selectaþi rãspunsul corect. V. Între timinã ºi adeninã se formeazã:

I. Legãturile între perechile de baze comple- a. trei punþi de hidrogen


mentare sunt: b. o punte de hidrogen
c. douã punþi de hidrogen
a. fosfodiesterice d. legãturi covalente
b. peptidice
2. Precizaþi dacã urmãtoarele afirmaþii
c. de hidrogen privind ADN sunt adevãrate sau false.
d. covalente a. Cele douã catene polinucleotidice se rotesc
spre dreapta.
II. Glucidul din ADN este: b. Cele douã catene polipeptidice se leagã prin
punþi de hidrogen formate între A ºi A ºi respectiv
a. riboza între T ºi G.
b. glucoza c. Purinele ºi pirimidinele sunt în interiorul
c. fructoza dublului helix, iar pentozele ºi radicalii fosfaþi se
d. dezoxiriboza aflã pe partea exterioarã a dublului helix.
d. Analiza bazelor azotate ale moleculelor de
ADN extrase de la multe organisme a demonstrat
III. Sunt perechi de baze purinice: cã la toate probele cantitatea de adeninã este
egalã cu cea de timinã, iar cea de guaninã este
a. adenina ºi citozina
egalã cu cea de citozinã.
b. adenina ºi uracilul
c. adenina ºi timina
d. adenina ºi guanina 3. Activitãþi virtuale
a. Utilizaþi CD-ROM-INTUITEXT – Lecþii inte-
ractive de biologie de la tema „Structura acizilor
IV. În nucleotide legãturile intramoleculare sunt nucleici” ºi, respectând instrucþiunile, realizaþi o
legãturi: structurã secundarã de ADN.
b. Descoperiþi, utilizând CD-ROM-INTUITEXT
a. de hidrogen
Lecþii interactive de biologie de la tema „Structura
b. ionice acizilor nucleici”, formulele chimice ale compo-
c. covalente nentelor nucleosidelor ARN, efectuând activitatea
d. peptidice virtualã privind structura ARN.

13
FUNCÞIILE MATERIALULUI GENETIC
Structura ADN îi permite sã îndeplineascã douã funcþii. Una dintre ele asigurã reproducerea sa
fidelã, asigurând funcþia replicativã sau autocataliticã. A doua funcþie este cea heterocataliticã care
constã în biosinteza proteinelor caracteristice ºi respectiv a unor enzime specifice celulei.

FUNCÞIA AUTOCATALITICÃ
Înainte ca celula sã se dividã, ADN-ul sãu se
replicã, adicã se dubleazã. Întrucât cele douã
catene ale ADN sunt compuse din perechi de
baze complementare, secvenþa de nucleotide a
fiecãrei catene polinucleotidice asigurã automat
informaþia necesarã producerii catenei pereche.
Deci, dacã se separã catenele perechi ale unei a a

molecule de ADN (fig. 1.15), fiecare catenã poate


fi utilizatã ca model (matriþã), pentru producerea
catenei complementare. Fiecare catenã matriþã ºi
cu cea nouã, complementarã, vor forma împre- b
unã o nouã moleculã de ADN dublu helix, copie
identicã a moleculei originare.
Procesul replicaþiei decurge cu intervenþia unui
grup de enzime care asigurã acurateþea copierii
macromoleculei de ADN.

Fig. 1.15. Replicaþie:


a) catene matriþã; b) catene nou sintetizate.

ADN-polimeraza catalizeazã
alungirea catenei conducãtoare

matriþa catenei conducãtoare


Helicaza derãsuceºte
ADN
5’
3’

catenã conducãtoare
5’
fragment Okazaki
catenã întârziatã 3’

5’
3’
ADN-ligaza intervine în formarea
complexului ADN – ARN-primazã
– ADN-polimerazã
matriþa catenei întârziate
ARN-primaza
catalizeazã sin-
ADN-polimeraza catalizeazã
teza primerilor
alungirea catenei întârziate

Fig. 1.16. Replicaþia ADN.

14
Replicaþia (fig.1.16) începe cu parþiala derãsu- ARN primer este dispus pe bazã de comple-
cire a dublului helix în regiunea cunoscutã sub mentaritate de-a lungul catenei de ADN matriþã cu
numele de furcã de replicaþie. Aceastã derãsucire ajutorul enzimei ARN-polimeraza.
este realizatã prin intervenþia enzimei ADN-heli- Imediat dupã ocuparea poziþiei de iniþiere a
cazã care determinã ºi ruperea punþilor de sintezei, ADN-polimeraza determinã adãugarea,
hidrogen dintre bazele azotate complementare. nucleotidã dupã nucleotidã, în ordine exactã com-
Astfel, în urma acþiunii ADN-helicazei, pe un plementarã catenei ADN matriþã.
anumit segment cele douã catene ale ADN sunt Activitatea ADN-polimerazei este dependentã
separate ºi pot fi identificate ca bucle (fig.1.17) ce de catena matriþã a ADN ce se replicã,
constituie unitãþi replicative (la procariote) sau astfel ea va „citi” secvenþa bazelor azotate din
repliconi (la eucariote). matriþã ºi va asigura sinteza catenei comple-
mentare. Catena matriþã este întotdeauna cititã în
sensul 3’ d 5’ ºi ca urmare noua catenã de ADN
trebuie sã fie sintetizatã în sensul 5’ d 3’.
ADN-polimeraza catalizeazã atât formarea
punþilor de hidrogen între fiecare nucleotidã nou
replicaþie semiconservativã venitã ºi nucleotidele complementare din ADN
matriþã, cât ºi reacþia dintre radicalul fosfat legat
de carbonul 5’ al nucleotidelor ce vin ºi gruparea
fragmente Okazaki liberã OH legatã de carbonului 3’ din capãtul
catenei polinucleotidice aflatã în formare. Ca
urmare, noua catenã de ADN creºte numai în
sensul 5’ d 3’. Aceastã catenã se sintetizeazã mai
buclã de replicaþie timpuriu ºi se numeºte catenã conducãtoare
(engl. leading strand).
Cealaltã catenã polipeptidicã formatã pe baza
matricei surori complementare se alungeºte în
sensul opus 3’ d 5’, mai târziu ºi discontinuu, fiind
Fig. 1.17. Bucle la nivelul repliconilor. numitã catenã întârziatã (engl. lagging strand).
Sinteza catenei întârziate se realizeazã pe bucãþi
numite fragmente Okazaki, ce sunt apoi legate
La eucariote s-a demonstrat cã în timpul inter- între ele prin intervenþia enzimei ADN-
fazei ciclului celular, ºi anume în perioada S când ligaza. La procariote fragmentele Okazaki sunt
are loc dublarea cantitãþii de ADN, într-un anumit formate din 1000-2000 nucleotide, în timp ce la
moment existã mai multe locuri de iniþiere a eucariote acestea au 100-200 nucleotide.
sintezei ADN, mai mulþi repliconi funcþionali în Ultima etapã în replicaþia ADN constã în înde-
acelaºi timp. pãrtarea ARN primer ºi completarea golului cu
Dupã separarea catenelor, devin expuse ADN. Acest proces este asigurat de un alt tip de
bazele lor azotate, astfel încât noi nucleotide ADN-polimerazã care catalizeazã descom-
complementare sã poatã forma cu ele punþi de punerea ARN primerului ºi înlocuirea lui cu
hidrogen. Pentru aceasta intervine enzima ADN- dezoxiribonucleotide.
polimeraza care ocupã poziþia la locul unde va Deoarece fiecare nouã catenã de ADN este
începe sinteza noilor catene. Ca ADN-polimeraza complementarã vechii catene matriþã a ADN, prin
sã se situeze la locul unde începe sinteza, inter- replicaþie se formeazã douã copii identice ale ADN
vine un scurt fragment de ARN numit ARN primer, dublu helix. Fiecare nouã moleculã de ADN conþine
complementar fragmentului iniþial al catenei de o catenã veche ºi una nou sintetizatã, motiv pentru
ADN matriþã. care replicaþia este semiconservativã.

15
Replicaþia semiconservativã a fost anticipatã
ADN bacterian
chiar de cãtre descoperitorii structurii ADN James celulã bacterii cultivate în
Watson ºi Francis Crick încã din 1953. Abia în bacterianã mediu cu15N mediu cu izotop greu
de azot
1958, însã, a putut fi demonstratã experimental
cultivare în mediu
de Matthew Meselson ºi Frank Stahl prin tehnica cu izotop uºor
ultracentrifugãrii analitice. de azot

Ultracentrifugarea analiticã este o tehnicã de mediu cu14N mediu cu14N mediu cu14N
separare a moleculelor dintr-un amestec prin
ultracentrifugare, adicã centrifugare la câteva
probã la probã la probã la
sute de rotaþii pe minut (RPM). La aceastã vitezã zero min 20 min 40 min
forþa centrifugã devine suficient de mare pentru a
induce un gradient de densitate. Datoritã gradien- celulele sunt
descompuse ºi se
tului de densitate se produce ordonarea compo- extrage ADN
nentelor unei soluþii în funcþie de masa lor: cele suspensia de ADN se
mai grele spre exteriorul miºcãrii de rotaþie, cele trece prin mediu cu soluþie
de clorurã de cesiu
mai uºoare spre interior ( într-o ultracentrifugã se
introduc eprubete care conþin soluþia de analizat, centrifugare
iar pe timpul centrifugãrii eprubetele sunt dispuse
orizontal, astfel cã dupã centrifugare componen-
tele din soluþie care au masã mare se dispun spre
baza eprubetei, iar cele cu masã mai micã spre
gura eprubetei).
Gradientul de densitate poate duce la sepa-
proba martor cu ambele prima generaþie a doua generaþie
rarea moleculelor dintr-o soluþie în funcþie ºi de ADN nemarcat catene grele de ADN hibrid cu de ADN cu o mole-
o catenã grea ºi culã nemarcatã ºi o
compoziþia lor în izotopi. Astfel, dacã este ultra- una uºoarã moleculã hibridã
centrifugatã o soluþie cu un amestec de molecule
de ADN dintre care unele au încorporat numai 14N Fig. 1.18. Experimentul Meselson – Stahl. Bacteriile au fost
cultivate iniþial timp de câteva generaþii în mediu cu izotop
(uºor) ºi altele numai 15N (greu), cele douã tipuri greu de azot (15N) ºi apoi transferate în mediu cu izotop nor-
de molecule de ADN se vor separa în benzi dis- mal, uºor, de azot ( 14N ). La intervale variate probele de ADN
tincte în eprubetele de ultracentrifugare (cele cu au fost colectate ºi ADN a fost dizolvat în soluþie de clorurã
de cesiu care a fost rapid centrifugatã.
14
N în banda superioarã, iar cele cu 15N într-o
bandã inferioarã). teristice ADN cu 15N ºi cea caracteristicã cu ADN
În experimentul lor (fig.1.18), Meselson ºi Stahl 14
N, fapt ce a demonstrat cã moleculele de ADN
au cultivat iniþial bacteria Escherichia coli într-un ale descendenþilor conþineau un amestec de ADN
mediu cu 15N ºi datoritã acestui fapt moleculele de originar ºi ADN nou sintetizat.
ADN au încorporat în radicalii fosfat numai 15N. În ADN extras de la a doua generaþie au iden-
Dupã câteva generaþii, Meselson ºi Stahl au tificat douã benzi: una în poziþia intermediarã ca ºi
schimbat mediul de culturã cu unul care conþinea cea identificatã în prima probã analizatã ºi alta
numai 14N. Au luat apoi la diferite intervale de timp corespunzãtoare poziþiei benzii caracteristice
probe din culturã, au extras ADN ºi l-au ultracen- ADN cu 14N. Aceste rezultate au demonstrat cã,
trifugat. pe mãsurã ce sunt copiate, catenele de ADN
În probele luate din prima generaþie de bacterii rãmân intacte.
cultivate în 14N au identificat formarea unei benzi Meselson ºi Stahl au interpretat rezultatele
de ADN intermediare între benzile normale carac- experimentului în modul urmãtor: dupã o rundã

16
de replicaþie fiecare moleculã fiicã de ADN era Aplicaþie practicã
hibridã, posedând o catenã „grea” parentalã ºi Extragerea ADN din celule eucariote
o catenã „uºoarã” nou sintetizatã. Când aceste
Materiale necesare
molecule hibride de ADN se replicã, fiecare dintre
Bulb de ceapã, bananã, sare, apã caldã, mixer,
ele contribuie cu o catenã „grea” pentru a forma o
detergent lichid, scobitori, mojar, strecurãtoare
moleculã hibridã ºi cu o catenã „uºoarã” pentru a
finã, alcool sanitar.
forma o moleculã de ADN cu ambele catene
Mod de lucru
„uºoare”. Astfel acest experiment a confirmat clar
predicþia emisã de Watson ºi Crick privind repli- Plasaþi în mixer fragmente secþionate din
caþia ADN dupã modelul semiconservativ. materialul biologic, adãugaþi o linguriþã de sare ºi
Procesul replicaþiei ADN este uimitor în toate puþinã apã caldã (60-70°C).
organismele, dar probabil cel mai greu de imagi- Amestecaþi conþinutul mixerului timp de 5-10
nat în celulele umane. Suma tuturor genelor secunde la vitezã micã.
în celulele umane este estimatã la aproximativ Strecuraþi în mojar lichidul obþinut fãrã sã
3 miliarde de perechi de baze, iar ºi mai uimitor depãºiþi jumãtate din capacitatea mojarului.
este cã o singurã catenã dintr-o moleculã de ADN Adãugaþi peste lichidul colectat 2 linguriþe de
conþine peste 250 milioane de perechi de baze detergent lichid ºi amestecaþi uºor cu o scobi-
azotate. Cu toate acestea numãrul de erori în toare, astfel încât sã nu se formeze bule.
replicaþie este extrem de mic raportat la dimensi- Adãugaþi peste lichidul din mojar alcool pânã la
unile imense ale ADN nuclear. O eroare are loc umplerea acestuia.
în medie o datã la 10-100 de miliarde de baze Dupã 5’, folosindu-vã de scobitori, extrageþi
azotate încorporate în catenele nou formate ale filamentele care s-au ridicat la suprafaþa lichidului.
ADN. Acestea sunt macromolecule de ADN.

EVALUARE
1. Selectaþi rãspunsul corect:
I. În urma analizei unui acid nucleic s-au identificat urmãtoare procente de baze azotate:
A 32%; G 18%; C 17% ºi T33%. Acest acid nucleic este:
a. ARN monocatenar
b. ADN monocatenar
c. ARN bicatenar
d. ADN bicatenar
II. Ce tip de model de replicaþie a fost eliminat în urma analizei probelor obþinute dupã schimbarea
mediului de culturã cu cel care conþinea 14N ?
a. modelul semiconservativ
b. modelul conservativ
c. modelul dispersiv
d. modelul recombinant

2. Ce procent de citozinã existã într-o meleculã bicatenarã de ADN, dacã adenina reprezintã
38%?

3. Procentul citozinei într-o moleculã bicatenarã de ADN este 21. Ce procent reprezintã timina?

17
FUNCÞIA HETEROCATALITICÃ A MATERIALULUI GENETIC
Funcþia heterocataliticã constã în decodifi- La capãtul procesului de decodificare nu se
carea informaþiei genetice prin douã procese, aflã întotdeauna o proteinã ci o parte din aceasta,
transcripþie ºi translaþie, într-o proteinã sau enzimã adicã o catenã polipeptidicã (de exemplu hemo-
specificã celulei. Procesul de decodificare a infor- globina din hematii conþine douã tipuri de catene
maþiei genetice este cunoscut ºi ca dogmã polipeptidice, douã  ºi douã , fiecare codificatã
centralã a geneticii (fig.1.19) care se reprezintã de o anumitã genã, deci la capãtul procesului de
succint astfel: decodificare a unei gene va fi o catenã polipep-
tidicã ºi nu proteina completã, hemoglobina).
Celula îºi protejeazã ADN interpunând între
acesta ºi proteine produºi intermediari (ARN),
protejând în felul acesta ADN, care rãmâne
departe de efectul caustic al citoplasmei, putând
fi totodatã copiat într-o multitudine de copii în
ARN. Totodatã reglarea expresiei genelor (frag-
mente de ADN) poate fi mai eficientã prin con-
ADN
trolul specific al fiecãrei componente care se
interpune în fluxul informaþiei de la ADN la pro-
teine. Cu cât sunt mai multe elemente pe aceatã
transcripþie sinteza ARN
cale, cu atât sunt mai multe oportunitãþi de control
ARN în diferite circumstanþe.

translaþie sinteza proteinelor TRANSCRIPÞIA


Transcripþia reprezintã copierea informaþiei
proteinã genetice din „arhiva” ADN într-o catenã comple-
mentarã de ARNm.
aminoacizi Procesul implicã participarea unui variat
echipament enzimatic format din holoenzime
Fig. 1.19. Dogma centralã a geneticii. ARN-polimeraze. Aceste complexe dezrãsucesc
ºi desfac punþile de hidrogen din ADN, recruteazã
Cercetãri ulterioare formulãrii dogmei centrale ribonucleotidele ºi le potrivesc pe bazã de com-
a geneticii au condus la descoperirea modului plementaritate cu bazele azotate perechi din
particular în care virusurile care au material secvenþa de ADN.
genetic compus din ARN, prin intermediul enzimei Procesul transcripþiei este destul de asemã-
revers-transcriptaza, sintetizeazã un ADN, dupã nãtor la procariote ºi eucariote. Una din diferenþe
care procesul de decodificare urmeazã aceleaºi constã în faptul cã eucariotele conþin trei tipuri de
etape. În cazul acestor virusuri dogma suferã o ARN-polimerazã (I, II, III) în loc de una singurã
modificare în care prima sãgeatã este dublatã de cum au celulele procariote. Fiecare tip de ARN-
una în sens invers. polimerazã din celula eucariotã este responsabil
de sinteza unei anumite clase de ARNt.
Transcripþia este descrisã ca derulându-se
în trei etape: iniþierea, alungirea ºi încheierea
(fig. 1.20).

18
Iniþiere ARNm. ARN-polimeraza este direcþionatã spre
locul de start al transcripþiei de una din sub-
unitãþile sale care are afinitate pentru o secvenþã
promotor factor sigma ADN bicatenar specificã de ADN situatã la începutul unei gene.
ARN-polimeraza Aceastã secvenþã se numeºte promotor. Acesta
Alungire este un anumit fragment unidirecþional din catena
de ADN care interacþioneazã cu ARN-polimeraza,
determinând atât unde sã înceapã , cât ºi în ce
direcþie sã se realizeze sinteza ARNm. Astfel tran-
ARN secvenþã STOP
scripþia nu poate începe în orice segment al ADN,
Încheiere
ci numai din regiunile care constituie promotori.
În plus, o micã proteinã numitã factorul sigma
(fig. 1.21) se ataºeazã de ARN-polimerazã ºi o
stabilizeazã, legând-o de catena de ADN ce este
transcrisã. Apoi ARN-polimeraza rupe punþile de
ARN hidrogen din ADN, separã catenele acestuia,
determinã formarea buclei, permiþând astfel
Fig.1.20. Etapele transcripþiei. împerecherea primei ribonucleotide cu o dezoxiri-
bonucleotidã complementarã dintr-o singurã
Iniþierea transcripþiei începe când ARN- catenã polinucleotidicã a ADN, catenã numitã
polimeraza recunoaºte începutul unei gene astfel antisens, iar cealaltã catenã a buclei de ADN care
încât sã poatã identifica unde începe sinteza unui nu se copiazã se numeºte catenã sens.
ARN-polimerazã

catene complementare de ADN


factor sigma
ADN

promotor

secvenþã START
Fig. 1.21. Proteina sigma recunoaºte promotorul.

În faza de alungire se realizeazã creºterea catenei de ARNm este catalizatã de miezul


catenei de ARNm prin formarea legãturilor fos- enzimei ARN-polimerazã ºi se realizeazã cu o
fodiesterice succesive în sensul 5’ d 3’. Alungirea vitezã de 60 de nucleotide/s. Deoarece este

19
sintetizatã o singurã catenã ºi numai într-un sens, secvenþe de încheiere din ADN, moment în care
nu se formeazã fragmente Okazaki. se detaºeazã ARN-polimeraza de catena de ADN
Încheierea transcripþiei (fig. 1.22) diferã la transcrisã ºi ARNm sintetizat este eliberat, fiind
procariote faþã de eucariote. Astfel, la procariote, astfel disponibil pentru utilizarea imediatã de
transcripþia se deruleazã pânã la întâlnirea unei cãtre celulã.

ARN-polimeraza
transcripþie

Iniþierea transcripþiei ARNm

factorul sigma se detaºeazã

Fig. 1.22. Încheierea transcripþiei.


La eucariote, ARN-polimeraza continuã sã marea într-o moleculã activã din punct de vedere
funcþioneze în timp ce ARNm se desprinde prin biologic.
intervenþia unor substanþe cu rol de semnal. La procariote (fig.1.23, a), transcripþia se des-
Proaspãtul ARNm nu poate fi utilizat imediat, fãºoarã în citoplasmã, iar ARNm sintetizat conþine
fiind inactiv. informaþia geneticã pentru mai multe proteine,
El va suferi procese de maturare prin care fiind transcris odatã 80-100% din tot genomul
se asigurã creºterea stabilitãþii sale ºi transfor- bacterian.

înveliºul nucleului

transcripþie ADN

transcripþie ADN procesare ARN pre-ARNm

ARNm ARNm

translaþie
ribozom
ribozom
polipeptidã
a) translaþie

polipeptidã
b)

Fig. 1.23. Transcripþia la procariote ºi eucariote:


a) celulã procariotã; b) celulã eucariotã.

20
La eucariote (fig.1.23, b), transcripþia are loc produºii finali, adicã ARNm matur care sã func-
în nucleu ºi asigurã copierea unei singure gene, þioneze la nivelul ribozomilor, locul sintezei pro-
într-un format cu dimensiuni mult mai mari decât teinelor.

EVALUARE

1. Selectaþi varianta corectã de rãspuns.

I. Molecula care acþioneazã ca intermediar între ADN ºi ribozomi în procesul de sintezã proteicã
este:
a. ARNt
b. ARNm
c. ARNsn
d. ARNr

II. Dacã secvenþa de ADN: TACGGCATG este transcrisã, ARNm format va avea urmãtoarea
secvenþã:
a. ATGCCGTAC
b. AUGCCGUAC
c. CGTAATGCA
d. CGUAAUGCA

III. Un promotor este o substanþã care:


a. faciliteazã transcripþia ARNm
b. conþine o secvenþã de nucleotide la nivelul cãreia ARN-polimeraza începe transcripþia
c. este tipul de ARN care iniþiazã diviziunea celularã
d. are rol de factor extern de mediu ce declanºeazã transcripþia

IV. Grupul de peptide care contribuie la iniþierea transcripþiei constituie:


a. matricea nuclearã
b. ARN-polimeraza
c. factorii de transcripþie
d. promotorii

2. Completaþi urmãtorul paragraf, utilizând corect urmãtoarele: 3’ d 5’, ARNm, ARN-polimer-


aza, ARN primer, antiparalelism.

Transcripþia reprezintã sinteza de __________ dupã informaþia conþinutã în catena matriþã a ADN
sub acþiunea enzimei __________. Catena matriþã de ADN este cititã în sensul __________ . ARN
transcris este sintetizat în sensul 5’ d 3’ ºi are aceeaºi secvenþã de nucleotide cu cea a catenei de ADN
dar în sens 5’ d 3’ fenomen numit __________. Spre deosebire de replicaþie, în transcripþie nu este
nevoie de intervenþia unui__________ pentru iniþierea procesului.

3. Precizaþi urmãtoarele:
a. Cu ce vitezã se realizeazã alungirea catenei de ARNm?
b. Cum se numeºte catena de ADN care este copiatã de ARNm?

21
TRANSLAÞIA

Cea de a doua etapã a procesului de decodifi- Existã 20 de aminoacizi în proteine ºi numai


care a informaþiei genetice este translaþia, la patru tipuri de nucleotide în acizii nucleici. Dacã o
capãtul cãreia se sintetizeazã o catenã polipep- nucleotidã ar determina poziþia aminoacizilor în
tidicã a unei proteine sau enzime specifice. proteine, proteinele ar avea numai patru tipuri de
Proteinele sunt constituenþi structurali ºi aminoacizi; dacã perechi de nucleotide ar deter-
funcþionali de importanþã majorã în celule. O pro- mina câte un aminoacid, proteinele ar fi compuse
teinã constã dintr-o structurã molecularã com- numai din 16 aminoacizi diferiþi. Numai un cod ale
plexã numitã catenã polipeptidicã, alcãtuitã din cãrui unitãþi structurale ºi funcþionale sunt combi-
subunitãþi numite aminoacizi. Cercetãrile realizate naþii a câte trei nucleotide poate asigura incorpo-
în vederea identificãrii legãturii dintre structura rarea celor 20 de aminoacizi diferiþi. Astfel, codul
acizilor nucleici ºi structura catenelor polipep- genetic (fig. 1.24) funcþioneazã cu 64 de unitãþi
tidice au dus la descoperirea codului genetic. numite codoni care sunt compuºi din secvenþe
Acesta determinã regulile dupã care secvenþa de trei nucleotide. Codonii sunt secvenþe ale
nucleotidelor din ADN (sau ARN la ribovirusuri) ARNm care, ca toate tipurile de ARN, conþin uracil
este tradusã (translatatã) în secvenþa amino- în locul timinei.
acizilor din proteine. Codul genetic prezintã urmãtoarele caracteris-
tici esenþiale:
1. Este universal – acelaºi codon codificã ace-
laºi aminoacid în toate organismele vii (excepþii:
în mitocondrii AUA, AUG, AUU codificã metionina,
iar AGA ºi AGG codificã STOP; la ciliatele
Tetrahymena thermophila ºi Euplotes octocarina-
tus UAA ºi UAG codificã glutamina; la procariotul
Mycoplasma capricolum UGA codificã triptofan).
2. Este neacoperit – fiecare codon reprezintã o
unitate de codificare de sine stãtãtoare, între
codoni succesivi nu existã nucleotide comune.
3. Este fãrã virgule – între codoni nu sunt
spaþii. Existã 3 codoni care semnificã sfârºitul
unei catene polipeptidice (UAA, UAG, UGA) ºi
2 codoni care semnificã iniþierea unei catene
polipeptidice (AUA ºi GUA).
4. Este degenerat – în multe cazuri un amino-
acid este codificat de mai mulþi codoni.
5. Este ambiguu – un codon poate determina
includerea mai multor tipuri de aminoacizi în pro-
teine. De exemplu la procariote, codonul GUG
situat la începutul ARNm codificã formilmetionina
Fig. 1.24. Codul genetic.
Fiecare din cei 64 de codoni semnificã fie un anumit ºi determinã iniþierea catenei, ºi valina când este
aminoacid exprimat prescurtat prin trei litere, fie iniþierea sau în interiorul mesajului – adicã de-a lungul ARNm.
încheierea catenei polipeptidice (STOP). Aminoacizii sunt Translaþia traduce mesajul codificat din ARNm
fenilalanina (Phe), leucina (Leu), izoleucina (Ile), metionina într-o catenã polipeptidicã ºi implicã participarea
(Met-semnificã iniþierea la eucariote), valina (Val), serina
ARNt ºi ARNr. Procesul începe atunci când mole-
(Ser), prolina (Pro), treonina (Thr), alanina (Ala), tirozina
(Tyr), histidina (His), glutamina (Gln), asparagina (Asn), lizina culele de ARNr din ribozomi se leagã de capãtul
(Lys), acidul aspartic(Asp), acidul glutamic (Glu), cisteina unui ARNm transcris. Mai mulþi ribozomi se pot
(Cys), triptofanul (Trp), arginina (Arg) ºi glicina(Gly). deplasa de-a lungul aceluiaºi ARNm, formând

22
împreunã complexul numit polizom. Odatã ce ARNm Ribozomii (fig.1.25) sunt compuºi din douã
s-a legat, ribozomul se deplaseazã de-a lungul subunitãþi, subunitatea mare ºi subunitatea micã,
moleculei de ARNm cu paºi ce acoperã un codon fiecare fiind compusã din 1/3 proteine ºi 2/3 mole-
(de trei nucleotide) ºi cu fiecare pas fãcut de ribozom cule de ARNr.
se adaugã câte un aminoacid în lanþul catenei Structura ribozomilor asigurã realizarea
polipeptidice. Aceastã înaintare înceteazã la întâl- funcþiei acestora, ºi anume legarea ARNm cu
nirea unui codon STOP când ribozomii se desprind ARNt care aduce aminoacizii la locul sintezei
ºi elibereazã catena polipeptidicã sintetizatã. proteice.

poziþia P poziþia A

poziþia E subunitate mare


molecule de ARNt
b) subunitate micã

subunitate mare

capãt aminoacid
a)
subunitate micã
polipeptid în formare
5’
3’
ARNt aminoacidul urmãtor
ARNm

ARNt
ARNm
c)
codoni
Fig. 1.25. Ribozomii ºi rolul lor: a) modelul ribozomului funcþional,construit pe computer;
b) poziþii funcþionale ale ribozomilor; c) model schematic cu ARNm ºi ARNt.

Astfel, fiecare ribozom are trei poziþii de legare pând din capãtul 5’ spre capãtul 3’. Fiecare codon
a ARNt: este recunoscut de cãtre anticodonul corespun-
– poziþia P (situsul peptidil-ARNt) este locul de zãtor din ARNt (fig. 1.26), care poartã un
legare a ARNt care þine catena polipeptidicã aflatã aminoacid corespunzãtor codonului din ARNm.
în alungire; Ca ºi în cazul transcripþiei, procesul de
– poziþia A (situsul aminoacil-ARNt) este locul translaþie include trei faze: de iniþiere, de alungire
de legare a ARNt care aduce urmãtorul aminoacid ºi de încheiere.
care se va ataºa catenei polipeptidice aflatã în Faza de iniþiere debuteazã cu legarea
curs de sintetizare; aminoacizilor de un ARNt specific, proces cata-
– poziþia E – situsul de pe care se detaºeazã lizat de enzime specifice numite aminoacilsinte-
ARNt care pãrãseºte locul sintezei dupã ce a taze (fig. 1.27). Fiecare aminoacid se leagã de
eliberat aminoacidul pe care l-a transportat. ARNt specific sub acþiunea aminoacilsintetazei
Sinteza proteicã se realizeazã stadial, din ARNm specifice; existã 20 de aminoacilsintetaze, câte
se citeºte câte un codon la fiecare stadiu, înce- una pentru fiecare din cei 20 de aminoacizi.

23
Ser

aminoacid ataºat la segmente


capãtul 3’ bicatenare

punþi de hidrogen

segmente
anticodon unicatenare

ARNm
codon

Fig. 1.26. ARN-t – regiunea anticodon.

Fiecare tip de aminoacilsintetazã este capabilã aminoacid


aminoacil-sintetaza
sã catalizeze reacþia de legare ARNt-aminoacid
ce se formeazã între toate tipurile de ARNt care legarea aminoacidului
codificã un anumit aminoacid. adenozinã de aminoacil-sintetazã
Aminoacilsintetazele catalizeazã formarea unei ATP
legãturi covalente între aminoacid ºi ARNt-ul sãu
cu consum de energie furnizatã prin hidroliza ATP.
Dupã legarea aminoacidului de ARNt, iniþierea
aminoacid legat de
continuã la nivelul ribozomilor (fig. 1.28). Subuni- adenozinã
aminoacil-sintetazã
tatea micã a ribozomilor se leagã de ARNm ºi de radical
un ARNt specific, iniþiator, care poartã amino- fosfat
acidul metioninã (sau formil-metioninã la procari- eliberat
ote). Apoi subunitatea micã înainteazã de-a lun- de ATP
gul ARNm pânã întâlneºte un codon ce semnificã legarea
START (AUG). Cu acest codon, ARNt iniþiator, ARNt ARNt
existent deja, formeazã legãturi de hidrogen între de
aminoacid
bazele complementare ale nucleotidelor anti- adenozin-
adenozinã
codonului sãu. Unirea dintre ARNt iniþiator, ARNm monofosfat
ºi subunitatea micã a ribozomului este urmatã de
ataºarea subunitãþii mari a ribozomului sub acþi-
unea proteinei numitã factor de iniþiere, activatã
prin consum de energie furnizatã de GTP
(guanozin trifosfat – asemãnãtor ATP utilizat în complex aminoacid-ARNt activat
sinteza proteicã ). În finalul etapei de iniþiere ARNt
iniþiator ocupã poziþia P în ribozomi, iar poziþia A
este liberã pentru ataºarea urmãtorului ansamblu Fig. 1.27. Activarea ºi legarea aminoacizilor
ARNt-aminoacid activat. de un ARNt specific.

24
Faza de alungire constã în adãugarea
N-formil- Met
aminoacizilor în catena polipeptidicã ce se sinte-
ARNt iniþiator
tizeazã. Fiecare adiþie de aminoacid este cataliza-
tã de factori de elongaþie ºi se desfãºoarã în trei
recunoaºtere etape (fig. 1.29) cu consum de energie în prima ºi
N-formil metioninã codon-anticodon ultima dintre acestea. Aceste etape sunt:
ARNm
1. Recunoaºterea codonului – un complex
ARNt-aminoacid nou venit se leagã prin anti-
codonul ARNt cu un codon complementar de
regiune de ARNm în poziþia A.
recunoaºtere subunitate micã 2. Formarea legãturii peptidice – molecula de
codon
a ARNm a ribozomului
START ARNr a subunitãþii mari catalizeazã formarea
a) legãturii peptidice între gruparea amino a noului
Met
subunitate mare aminoacid din poziþia A ºi gruparea carboxil termi-
a ribozomului
nalã a catenei polipeptidice aflatã în sintezã ºi
poziþia P
situatã în poziþia P. În acest mod catena polipep-
tidicã în curs de sintezã se ataºeazã de ARNt din
poziþia A.
3. Translocarea – ribozomul înainteazã cu un
5’
pas de lungimea unui codon, trecând astfel la
3’
urmãtoarea poziþie A. Astfel, ARNt cu catena
b)
complex iniþiator polipeptidicã din poziþia A anterioarã este translo-
cat în poziþia P, iar ARNt rãmas fãrã aminoacizi
Fig. 1.28. Iniþierea translaþiei la nivelul ribozomilor. trece în poziþia E de unde este eliberat.

noul complex ARNt-


capãtul amino al polipeptidei aminoacid

ARNm
recunoaºterea complexului
ARNt-aminoacid ºi legarea
ribozom liber pentru a
lui în poziþia A
lega un nou ARNt-
aminoacid

translocarea: ARNt
din poziþia A
trece în poziþia P, iar
cel din poziþia P trece formarea legãturii peptidice
în poziþia E

Fig. 1.29. Alungirea catenei polipeptidice în translaþie – etapele alungirii .

25
Faza de încheiere (fig. 1.30) este declanºatã numitã A, la capãtul catenei polipeptidice sinteti-
atunci când ribozomul întâlneºte un codon STOP: zate, în loc sã se lege un aminoacid, se leagã o
UAG, UGA, UAA. Ca urmare, prin intervenþia moleculã de apã. Astfel, polipeptidul format se
unei proteine specifice numitã factor de eliberare, desprinde de ARNt din poziþia P ºi toate compo-
care se leagã de ARNm în poziþia ribozomului nentele implicate în sintezã se dezasambleazã.

subunitate mare dezasamblare


factor de eliberare
polipeptide libere

5’

3’ 3’
3’
5’ 5’

1 2 3
codon STOP
(UAG, UAA sau UGA) subunitate micã

Fig. 1.30. Încheierea translaþiei.

EVALUARE
1. Analizaþi figura de mai jos.
a. Identificaþi procesul reprezentat de figurã.
b. Numiþi etapele (1,2,3) acestuia ºi redaþi-le printr-o schemã.
c. Descrieþi evenimentele fiecãrei etape.

catenã polipeptidicã

1
2

ARNt

ARNm
3
codon

ribozom codon
STOP

2. Utilizând informaþiile din figura 1.24, stabiliþi care este structura ADN ºi a ARNm care au
determinat sinteza catenei polipeptidice cu urmãtoarea secvenþã:
-leucinã-alaninã-tirozinã-argininã-triptofan-

26
ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC

ORGANIZAREA MATERIALULUI Acizii nucleici care compun genomul viral,


GENETIC LA VIRUSURI mono- sau bicatenari, pot fi lineari, circulari sau
segmentari. Numãrul de nucleotide dintr-un
Virusurile sunt particule infecþioase compuse genom viral variazã între 3200 ºi 1,2 milioane de
din material genetic înconjurat de proteine perechi.
(fig. 1.31). Materialul genetic al virusurilor poate fi Deoarece toate virusurile sunt în mod obligat
compus din ARN (virusul gripal, virusul HIV; paraziþi intracelulari, genomul viral trebuie sã
fig. 1.32, fig. 1.33), ADN bicatenar (virusul hepa- conþinã codificatã informaþie geneticã pe care
titei B, bacteriofagul T4; fig. 1.34), ADN mono- celula gazdã specificã (pe care o infecteazã) sã o
catenar (Parvovirusul). ADN viral la care s-a iden- poatã recunoaºte ºi decodifica. Astfel, codul
tificat pentru prima oarã secvenþa de gene a fost genetic utilizat de virus trebuie sã se potrivescã
al fagului ψ 174. sau sã fie recunoscut de gazdã.

proteinele capsidei
ARN

ARN

capsidã

Fig. 1.31. Virusul mozaicului tutunului. Fig. 1.32. Virusul gripei are douã molecule de ARN.

capsidã

ADN

ARN

capsidã

Fig.1.33. Virusul HIV conþine ARN. Fig.1.34. Bacteriofag – ADN bicatenar.

27
ORGANIZAREA MATERIALULUI
GENETIC LA PROCARIOTE
La procariote materialul genetic este în mare
cromozom
parte situat în cromozomul bacterian compus din 350 µ
bacterian
ADN bicatenar. Acesta se aflã în contact cu cito- (ADN)
plasma deoarece nu este protejat de o membranã
nuclearã ºi prezintã o regiune de legare la mem- ARN pliere
brana celularã.Deºi mult timp s-a considerat cã
ADN
ADN bacterian nu este asociat cu proteine,
cercetãri mai noi au descoperit asocierea cu 30 µ
proteine bazice de tip histone la Escherichia coli
(fig. 1.35) ºi la unele cianobacterii ca Anabaena ºi superrãsucire rãsucire
Aphanocapsa.

dezoxiribonucleazã
rupturã ribonucleazã

Fig. 1.36. Organizarea materialului genetic la procariote.

Separat de cromozomul bacterian, în citoplas-


Fig. 1.35. Diagrama genomului de la Escherichia coli.
ma celulelor procariote se poate afla un material
Sunt marcate localizãrile punctelor de origine (oriC)ºi
încheiere (TER) a replicaþiei ADN bacterian, precum ºi genetic accesoriu: plasmidele. Acestea pot
localizarea genelor unor proteine. reprezenta 0,5-2% din totalul ADN bacterian.
Plasmidele sunt fragmente circulare de ADN
Lungimea cromozomului bacterian este de bicatenar care conþin 6-10 gene, cum ar fi factorul
1400m, ceea ce implicã superspiralizãri ºi rãsu- de sex (F), factorul de rezistenþã la antibiotice (R),
ciri care sã îi permitã includerea în celule cu factorul colicinogenic (col) etc.
dimensiuni de 1-2. Menþinerea formei superrã-
sucite este asiguratã de mici fragmente de ARN
(fig. 1.36). Existã ºi ADN bacterian linear, aºa cum ORGANIZAREA MATERIALULUI
este în celulele bacteriei Pseudomonas . GENETIC LA EUCARIOTE
În 1997 (Laboratorul de geneticã al Univer-
sitãþii Wisconsin-Madison) a fost descifrat mare Genomul eucariotelor este în mare parte inclus
parte din genomul bacteriei Escherichia coli- în nucleu, delimitat de citoplasmã printr-o mem-
tulpina K12. Astfel, în ADN bicatenar circular branã dublã prevãzutã cu pori. În nucleu, ADN
al acestei bacterii s-au identificat cele 4639221 este situat în cromatinã, filament din care în
perechi de baze ale unui numãr de 4403 gene, timpul diviziunii cariokinetice se individualizeazã
precum ºi rolul acestora. O treime din genomul cromozomii. Compoziþia cromatinei cuprinde:
E.coli a rãmas în studiu. ADN 13-16%, proteine histonice ºi nonhistonice

28
68-72%, ARN cromozomial 12-13%, lipide, pus din 4 perechi de molecule proteice histonice)
polizaharide, ionii Ca2+ ºi Mg2+. în jurul cãruia se roteºte un segment de ADN
Observatã la microscopul electronic în timpul compus din 146 perechi de nucleotide. Nucleo-
interfazei ciclului celular, cromatina are aspectul somii sunt legaþi prin secvenþe de ADN numite
unui ºirag de perle, fiecare perlã constituind un ADN-linker care conþin 60 de perechi de
nucleosom. Un nucleosom (fig.1.37) are diame- nucleotide cuplate cu o altã proteinã histonicã
trul de 10 nm ºi este alcãtuit dintr-un miez (com- (H1) numitã ºi proteinã linker.

histone
ADN-linker
ºi histona H1

146 perechi de nucleotide ºi


4 perechi de molecule proteice
histonice
ADN
nucleosom
(diametru 2 nm)
(diametru 10 nm)

Fig. 1.37. Structura cromatinei ºi a nucleosomilor.

Compactarea filamentului nucleohistonic prin minã formarea unei structuri numitã solenoid
interacþiuni cu proteina histonicã linker (H1) deter- (fig. 1.38) cu diametrul de 30 nm.

cromozom metafazic
nucleosom ADN
cromatidã
(diametru 700 nm)

fibrã de cromatinã
(diametru 200 nm)

histone H1

solenoid
(diametru 30 nm)

Fig. 1.38. Solenoidul ºi organizarea cromatinei în cromozomi în timpul diviziunii celulare.

29
Proteinele cromatinei sunt histonice ºi non-his- Chiar ºi în timpul interfazei, regiunile de cro-
tonice. matinã corespunzãtoare centromerilor, telomerilor
Proteinele histonice au rol important în struc- (porþiuni terminale ale cromatidelor comozomilor)
tura cromatinei, asigurând stabilitatea ADN, ºi altor regiuni cromozomiale sunt foarte conden-
împiedicând atât accesul enzimelor, cât ºi acti- sate. Aceste regiuni apar neregulate ºi intens
varea genelor. colorate, constituind heterocromatina. Datoritã
Proteinele non-histonice sunt mai reduse condensãrii puternice, heterocromatina nu este
cantitativ ºi au rol cheie în exprimarea genelor accesibilã enzimelor transcripþiei ºi drept efect ea
(transcripþie), deoarece recunosc ºi se leagã rãmâne nedecodificatã.
specific cu anumite secvenþe ale ADN. Eucromatina reprezintã cromatina mai laxã,
Cromatina observatã dupã colorarea specificã mai decondensatã, fiind partea activã ºi funcþio-
prezintã zone intens colorate ºi mai slab colorate, nalã a genomului. Spre deosebire de heterocro-
care corespund celor douã stãri structurale ºi matinã, eucromatina se replicã timpuriu, în
funcþionale ale sale: eucromatina ºi heterocro- începutul perioadei S a ciclului celular ºi conþine
matina. secvenþe unice de ADN.

EVALUARE
1. Care sunt componentele majore ale genomului bacterian?
a. ADN dublucatenar linear
b. ADN monocatenar circular
c. ADN bicatenar circular
d. ADN monocatenar circular

2. Care variantã descrie corect componenþa genomului virusulu hepatitei B?


a. ADN monocatenar
b. ARN bicatenar
c. ARN bicatenar
d. ADN bicatenar

3. Ce efect ar avea incapacitatea de sintezã a histonelor într-o celulã eucariotã?


a. diminuarea eucromatinei
b. organizarea solenoizilor
c. dezorganizarea nucleosomilor
d. încetarea transcripþiei

4. Pe ce se fixeazã ADN la nivelul nucleosomilor?


a. Molecule de polimeraze
b. ARNsn
c. Histone
d. Non-histone

5. Explicaþi modul de organizare a materialului genetic la procariote.

6. Precizaþi care sunt funcþiile proteinelor histonice ºi non-histonice în activarea genelor din
cromatinã.

30
*GENOMICA
Fiecare organism posedã propriul sãu genom. permiþând astfel ca, în 1976, Walter Fiers de la
Prin genom se înþelege totalitatea genelor sau Universitatea Ghent (Belgia) sã completeze
întregul material genetic al organismului, care întreaga secvenþã de nucleotide din ARN-ul
determinã ansamblul caracterelor respectivului virusului MS2; apoi în 1977 Fred Sanger a descris
organism. Fiecare celulã a unui organism conþine secvenþa de nucleotide a genomului ADN al
copii ale aceluiaºi genom. Acumularea cunoº- fagului φ-X174 (fig. 1.39). Primul genom celular
tinþelor în domeniul geneticii moleculare, desci- descris a fost genomul bacterian al speciei
frarea structurii ºi funcþiilor materialului genetic au Haemophilus influenzae (fig. 1.40) în 1995, dupã
condus la dezvoltarea unei noi ramuri a geneticii: care a urmat descifrarea secvenþei nucleotidelor
genomica. genomului uman.
Genomica este ºtiinþa care studiazã întregul
genom al organismelor ºi cuprinde urmãtoarele
teme mari de cercetare:
– numãrul total de gene ale organismului;
– localizarea ºi secvenþa ADN care formeazã
genele din genom;
– funcþiile specifice ale genelor unui genom;
– influenþele reciproce ale genelor unui genom;
– activarea ºi supresia genelor din genom;
– identificarea genelor care determinã anumite
boli.

Fag phiX174 Fig. 1.40. Harta genomului la Haemophilus influenzae:


bicatenar circular, 5650368 perechi de baze, 4832 gene.

Dezvoltarea genomicii a dus la diversificarea


domeniilor de studiu ºi constituirea mai multor
ramuri ca: genomica structuralã, genomica funcþi-
onalã, genomica comparativã.
Fig. 1.39. Harta genomului bacteriofagului phiX174: Genomica structuralã studiazã componen-
1689 nucleotide, gene pentru 868 aminoacizi ( aa). tele genomurilor, determinarea secvenþei ºi
analiza secvenþei ADN.
Istoria genomicii începe odatã cu descoperirea Genomica funcþionalã studiazã modul în care
legilor mendeliene ºi continuã cu momentele funcþioneazã genomul, iar genomica comparativã
importante ale dezvoltãrii geneticii ca ºtiinþã: comparã genomurile organismelor, contribuind la
descoperirea acizilor nucleici, a cromozomilor, identificarea diferenþelor dintre mecanismele de
genelor, structurii ºi funcþiilor acizilor nucleici. funcþionare ºi reglare a activitãþii genelor, furni-
Dupã 1970, tehnicile de determinare a secvenþei zând totodatã ºi informaþii privind evoluþia materi-
nucleotidelor în acizii nucleici au evoluat rapid alului genetic.

31
Determinarea secvenþei ADN se realizeazã prin asemãnãtoare nucleotidelor cu deosebirea cã, în
mai multe metode. O metodã de determinare a loc de grupul hidroxil, la carbonul 3’ se aflã hidro-
secvenþei nucleotidelor din ADN, devenitã gen. Aceste nucleotide modificate împiedicã
„clasicã”, este metoda Sanger (fig. 1.41) numitã ºi adiþia altor nucleotide dupã ce s-au integrat în
metoda încheierii lanþului (catenei). catena polinucleotidicã, pentru cã legãturile fos-
Aceastã metodã are la bazã utilizarea didez- fodiesterice nu se pot forma între didezoxiribonu-
oxiribonucleotidelor adãugate nucleotidelor nor- cleotide ºi urmãtoarea nucleotidã ºi drept urmare
male din ADN. Didezoxiribonucleotidele sunt catena de ADN se încheie.

primer

catenã ce va fi utilizatã
pentru sintezã
soluþia cu tipuri
diferite de nucleotide

separarea produºilor
primer prin electroforezã în
gel de agarozã

primer

primer

Fig. 1.41. Determinarea secvenþei ADN dupã metoda Sanger.

Utilizarea metodei Sanger cuprinde mai multe marcatã radioactiv) ºi mici cantitãþi de didezoxiri-
operaþii. Primul pas constã în obþinerea ADN bonucleotide.
monocatenar. Prin încãlzire se produce ruperea Începe sinteza ADN de la fragmentele primer,
punþilor de hidrogen între catenele complemen- dar se încheie ori de câte ori se adaugã catenelor
tare ale ADN (ADN denaturat) ºi astfel rezultã o didezoxiribonucleotidã. Se pornesc patru astfel
catene polinucleotidice. Acestea se amestecã de sinteze, fiecare cu un alt tip de didezoxiribonu-
apoi cu primeri (secvenþe iniþiale de nucleotide), cleotidã, dupã tipul de bazã azotatã conþinutã.
ADN-polimerazã, patru dezoxiribonucleotide (una Aceste reacþii genereazã fragmente de diferite

32
lungimi, dupã poziþia în care se ataºeazã Cunoaºterea secvenþei nucleotidelor din struc-
didezoxiribonucleotida. tura genelor a deschis calea spre sinteza ºi
Fragmentele de ADN nou sintetizate sunt apoi multiplicarea genelor. Dintre tehnicile utilizate în
separate într-un gel dupã o tehnicã de laborator sinteza genelor, larg utilizatã este tehnica PCR.
(electroforeza), gelul este autoradiografiat ºi este PCR (Polymerase chain reaction) (fig. 1.42 )
cititã secvenþa nucleotidelor. Laboratoarele de azi este o tehnicã de biochimie ºi biologie molecularã
utilizeazã sisteme automate de stabilire a aplicatã pentru replicaþia ADN fãrã utilizarea unui
secvenþei ADN. organism ca bacteriile sau drojdiile. PCR a fost
În 2005, profesorul George Church de la inventatã de biochimistul Kary Mullis în 1983,
Universitatea Harvard a descris o metodã simplã motiv pentru care mai târziu a fost rãsplãtit cu
de determinare a secvenþei ADN, cu ajutorul unui premiul Nobel (1993). Prin aceastã tehnicã este
aparat automat care utilizeazã markeri de diferite amplificatã o anumitã secvenþã de ADN ºi astfel
culori pentru fiecare bazã azotatã. Utilizând o este posibil ca, pornind de la o cantitate micã
catenã de ADN cu rol de matriþã ºi un aparat de ADN, sã se obþinã multe molecule de ADN
fotografic montat la microscop se înregistreazã fãrã restricþii ºi cu posibilitatea de a interveni în
fiecare nouã nucleotidã ataºatã pe bazã de structura catenelor polinucleotidice (manipulare
complementaritate catenei matriþã. geneticã).

ADN bicatenar 5’ 3’
3’ 5’

5’ 3’
Denaturare
ADN 3’
monocatenar
Iniþiere
5’ 3’
Primul ciclu 5’
3’
Alungire

5’ 3’
3’ 5’
5’ 3’
3’ 5’
Al II-lea ciclu
5’ 3’
3’ 5’
5’ 3’
3’ 5’

Fig. 1.42. PCR – etape.

Aceastã tehnicã este utilizatã în laboratoarele amplificator sau termociclu care creºte ºi coboarã
de cercetare biologicã ºi medicalã, fiind deosebit gradat temperatura dupã un anumit program,
de valoroasã în detectarea unor maladii genetice, catena ADN care sã conþinã fragmentul ce trebuie
identificarea unor trãsãturi genetice, diagnosti- amplificat, doi primeri (fragmente de iniþiere în sin-
carea unor boli infecþioase, teste de paternitate, teza ADN), polimeraza Taq (enzimã care cata-
clonarea genelor ºi prelucrarea computerizatã a lizeazã polimerizarea ºi este termostabilã), ADN-
datelor privind ADN. polimeraza, dezoxiribonucleotide, soluþie tampon,
În mod curent, pentru realizarea PCR sunt cationi bivalenþi (Mg2+ sau Mn2+), cationi mono-
necesare urmãtoarele: un aparat special numit valenþi (K+).

33
Etapele PCR sunt urmãtoarele: agarozã ºi apoi aplicarea unui curent electric în
1. Denaturarea. Amestecul este încãlzit la gel. Ca rezultat, fragmentele mai mici de ADN se
96°C timp de 5 minute pentru separarea catenelor vor deplasa mai repede decât fragmentele mai
ADN (denaturare) ºi activarea polimerazelor. mari, cãtre polul pozitiv.
2. Iniþierea. (engl. annealing) este declanºatã Cunoaºterea structurii ADN, dezvãluitã prin
prin rãcirea uºoarã la 68°C timp de 30 de studiile genomicii structurale, este un instrument
secunde, pentru ca primerii agitaþi de miºcarea valoros în criminalisticã, permiþând identificarea
brownianã sã recunoascã ºi sã se lege prin punþi precisã a oricãrui individ (cu excepþia gemenilor
de hidrogen de secvenþe complementare din ADN monozigoþi). De asemenea, genomica structuralã
monocatenar. Dupã stabilizarea legãturilor între
este utilã în identificarea compatibilitãþilor donor-
fragmentele complementare ADN-primer, se
primitor în cazul necesitãþii unui transplant, sau
ataºeazã ºi polimeraza ºi începe copierea catenei
pentru identificarea speciilor, stabilirea pedigri-ului
matriþã de ADN.
3. Alungirea are loc când se încãlzeºte sau detectarea prezenþei unor microorganisme în
amestecul la 72°C timp de 45 de secunde. apã sau hranã.
Aceastã temperaturã este optimã pentru activi- Aplicaþiile practice ale genomicii sunt variate ºi
tatea polimerazei. Polimeraza catalizeazã adãu- extinse. Astfel, cercetãtorii considerã cã genomica
garea de dezoxiribonucleotide în sensul 5’ d 3’, va avea un impact semnificativ în medicinã,
citind catena matriþã, ºi adãugând nucleotide biotehnologii, agriculturã ºi zootehnie.
complementare de la 3’ d 5’ Genomica va revoluþiona înþelegerea noastrã
Procesul se repetã de circa 20 de ori, asupra organismelor vii de la nivel celular pânã la
adãugând noi primeri ºi polimeraze. nivel molecular, celular, al organismului întreg ºi
Produºii reacþiei pot fi identificaþi dupã mãrime chiar al populaþiei umane. De asemenea, geno-
utilizând electroforeza în gel de agarozã. Acest mica va dezvãlui noi elemente privind originea,
procedeu constã în injectarea ADN în gel de evoluþia ºi interrelaþiile dintre specii.

EVALUARE
1. Explicaþi care sunt diferenþele dintre termenii geneticã ºi genomicã.

2. Explicaþi de ce metoda Sanger este numitã ºi metoda încheierii lanþului (catenei)?

3. Alcãtuiþi un eseu cu titlul „Aplicaþiile genomicii structurale”, precizând urmãtoarele:


♦ Domeniile de studiu ale genomicii structurale.
♦ Metode ºi tehnici specifice genomicii structurale.
♦ Aplicaþii în domeniile medicinei, criminalisticii, agriculturii ºi industriei.

4. Selectaþi varianta corectã de rãspuns.


Prin genomica structuralã se studiazã:
a) mecanismele de reglare a activitãþii genelor;
b) componenþa secvenþei ADN;
c) modelul de funcþionare a genomului;
d) particularitãþile exprimãrii materialului genetic.

5. Stabiliþi dacã urmãtoarele afirmaþii sunt corecte sau false.


a) Didezoxiribonucleotidele sunt unitãþile structurale ale ADN.
b) Mecanismul PCR este iniþiat de denaturarea ADN.
c) Prin tehnica PCR pot fi identificaþi gemenii monozigoþi.

34
*REGLAJUL GENETIC LA PROCARIOTE
Ca orice sistem biologic, celula este un sistem asigurate de materialul genetic prin procese spe-
eficient capabil de autoreglare care îºi adapteazã cializate de reglaj genetic.
permanent activitãþile metabolice, producând în La procariote reglajul genetic se realizeazã
fiecare moment ceea ce are nevoie, în cantitãþile numai la nivelul transcripþiei. Cromozomul bacte-
necesare ºi cu consum minim de energie. Coor- rian are ca unitãþi structurale ºi funcþionale seg-
donarea ºi controlul activitãþilor celulare sunt mente de ADN numite operoni (fig. 1.43).

loc de recunoaºtere
a represorului
genã gene structurale
reglatoare promotor

Lac 1 P 0 Lac Z Lac Y Lac A

ARNm

represor

Fig. 1.43. Componentele operonului Lac-promotorul, 3 gene structurale: Lac Z, Lac Y, Lac , A
ºi gena operatoare (prezintã loc de recunoaºtere ºi legare a represorului produs prin decodificarea
genei reglatoare Lac 1 ce nu face parte din operon).

Un operon cuprinde un numãr definit de gene segment de ADN numit promotor, care are rol de
structurale independente care dirijeazã sinteza recunoaºtere a enzimei ARN-polimeraza, care
unor enzime ce intervin în aceeaºi cale metabo- iniþiazã transcripþia.
licã, adicã a unor proteine structurale interdepen- Funcþionarea genei operatoare depinde de un
dente. În operon, alãturat genelor structurale semnal chimic numit represor, a cãrui sintezã
se aflã o regiune de reglare numitã genã este determinatã de o genã reglatoare situatã în
operatoare sau operator, de care depinde afara operonului, în altã regiune a ADN bacterian.
funcþionarea genelor structurale. Gena opera- Legarea represorului de operator blocheazã
toare funcþioneazã ca un comutator chimic, activitatea operonului, în timp ce disocierea repre-
declanºând sau inhibând transcripþia genelor sorului de operator permite transcripþia genelor
structurale. Lângã gena operatoare se aflã un structurale ºi activarea operonului.

35
La procariote existã douã mecanisme princi- maticã constã în legarea substanþei de catabo-
pale de reglaj genetic: mecanismul inductibil ºi lizat de represorul activ, inactivarea represorului,
mecanismul represibil. desprinderea acestuia de gena operatoare ºi
Inducþia enzimaticã (fig. 1.44) este procesul declanºarea transcripþiei genelor structurale. În
prin care se produc enzime necesare metabo- acest caz produsul de metabolizat (în fig. 1.44,
lizãrii unor substanþe care nu se aflã de obicei în lactoza) joacã rol de inductor determinând inacti-
mediu. Acest mecanism de reglaj intervine în varea represorului, pânã când scade concentraþia
sinteza enzimelor catabolismului. Inducþia enzi- substratului de metabolizat.

regiune de legare a enzimelor reglatoare

genã loc de iniþiere a transcripþiei


promotor operatoare
genã
reglatoare gene structurale

Lac 1 P 0 Lac Z Lac Y Lac A


CAP
ARN- transcripþie
polimerazã
exprimarea ARNm
genei ARNm AMPc
reglatoare translaþie

factori activatori
unitãþi ale
represorului

represor enzime

inactivarea represorului

represor
inactiv

Fig. 1.44. Inducþia enzimaticã – la nivelul operonului Lac care conþine gene structurale
pentru sinteza enzimelor implicate în metabolizarea lactozei. Creºterea afinitãþii ADN-polimerazei la promotor este asiguratã
de un complex CAP-AMPc format din proteina activatoare a genelor catabolismului CAP ºi adenozinmonofosfat AMPc.

Represia enzimaticã este un mecanism de trp este activ, represorul inactiv ºi în consecinþã
reglaj opus inducþiei enzimatice ºi care determinã genele sale structurale sunt transcrise. Când
inhibiþia sintezei proteice prin acþiunea unui repre- triptofanul se aflã în cantitãþi suficiente, acesta se
sor. Exemplificãm mecanismul represibil la nivelul leagã de represor ºi determinã activarea lui. Con-
„operonului trp” responsabil de sinteza aminoaci- secutiv represorul activat se leagã de operator,
dului triptofan (fig. 1.45). În mod normal operonul blocând astfel transcripþia genelor structurale.

36
operon trp

genã
genã promotor operatoare
reglatoare gene structurale
ADN trp E trp D trp C trp B trp A

ARN-polimerazã
a) ARNm 3’
ARNm
5’ 5’
proteinã represor
inactiv polipeptide

în lipsa triptofanului represorul este inactiv ºi operonul funcþioneazã


ADN
nu are loc transcripþia

b) ARNm

represor
proteinã activ

triptofanul are rol


de corepresor

Fig.1.45. Funcþionarea operonului trp: a) operon activ în lipsa triptofanului; b) operon inactivat prin represie enzimaticã
declanºatã de prezenþa triptofanului în celulã.

Un mecanism mai rapid ºi economic de mecanism constã în cuplarea produsului de


represie a activitãþii operonului este prin retroin- anabolism aflat în exces, cu prima enzimã a cãii
hibiþie enzimaticã sau feedback (fig. 1.46). Acest metabolice ºi deci stoparea cãii metabolice.

genã structuralã α → δ
genã reglatoare genã operatoare α β γ δ

moleculã represoare
represor

enzima 1 enzima 2 enzima 3 enzima 4

substrat produs
feed-back negativ final

Fig. 1.46. Retroinhibiþia – inhibiþia prin feed-back.

37
EVALUARE

1. Figura alãturatã reprezintã diagrama elementelor implicate în funcþionarea operonului.


Analizaþi figura ºi precizaþi:

genã represoare
1 2 3

a. elementele prezente în regiunea 1 a diagramei;


b. elementele din regiunea 2 a diagramei;
c. elementele din regiunea 3 a diagramei;
d. relaþiile dintre regiunea 1 ºi 2, 2 ºi 3;
e. modul în care se blocheazã activitatea operonului;
f. modul în care se declanºeazã activitatea operonului.

LECTURÃ
Reglajul genetic prin efectori alosterici
Declanºarea sau blocarea transcripþiei genelor structurale sunt procese controlate genetic prin
intermediul represorului care se detaºeazã sau se ataºeazã genei operatoare. Aceastã capacitate
a represorului a condus la ideea cã inductorii ºi inhibitorii pot fi efectori alosterici ca ºi enzimele cu
acest nume.
Enzimele alosterice posedã locuri
diferite de fixare a inductorilor ºi respectiv loc activ al enzimei
inhibitorilor, iar prin fixarea acestora se
produce modificarea conformaþiei ºi în
consecinþã activarea sau respectiv inhibarea activator
alosteric
activitãþii enzimei (vezi figura alãturatã)
Represorii sau efectorii alosterici loc de legare substrat substrat
posedã trei regiuni distincte: o regiune de a inductorului
recunoaºtere a operatorului, o regiune de
recunoaºtere a inductorului ºi o regiune de
recunoaºtere a inhibitorului. Astfel, efectorii
cuplaþi cu inductorul îºi modificã configuraþia
ºi pot sã se lege de substrat, stimulând în
acest fel transcripþia ºi exprimarea genelor
structurale. Dacã efectorii se leagã de
inhibitor nu se mai pot ataºa de substrat.

38
REGLAJUL GENETIC LA EUCARIOTE
Genomul eucariotelor conþine întreaga infor- broascã adultã
maþie necesarã creºterii, dezvoltãrii ºi realizãrii
funcþiilor specifice fiecãrei celule. Aceastã carac-
teristicã a genomului este demonstratã de
experimente ca acela ilustrat în figura 1.47. O ou nefecundat
celulã din tegumentul broaºtei conþine întreaga
informaþie geneticã necesarã funcþionãrii tuturor
celulelor care alcãtuiesc un organism. Aceasta
demonstreazã cã genele sunt în mod selectiv
exprimate ºi nu se pierd pe mãsurã ce se dife-
renþiazã celulele. culturã de celule
Genomul eucariotelor (fig. 1.48) conþine zeci distrugerea epiteliale
de mii de gene, dar dintre acestea numai 7-20% nucleului
sunt exprimate de-a lungul vieþii unui individ, iar la
nivelul unei celule umane diferenþiate se transcrie
numai 1,5% din genomul acesteia.
injectarea nucleului
Celulele îºi regleazã expresia genelor la mai
multe niveluri. Aceastã reglare poate fi determi-
natã prin compararea compoziþiei de proteine din
diferite tipuri de celule (musculare, epiteliale, ner-
voase etc). Aceleaºi tipuri de proteine (enzime) se embrion normal
pot gãsi în mai multe tipuri de celule, multe pro-
cese celulare (respiraþia, excreþia, transportul
transmembranar) fiind similare în diferite tipuri de
celule. Doar un mic numãr de proteine ºi enzime mormoloc
sunt specifice anumitor celule ºi prin acestea
celulele diferã între ele.
Deosebirile privind mãrimea, forma, structura Fig. 1.47. Genomul conþine informaþia geneticã pentru
toate caracteristicile individului. Parte din aceastã informaþie
ºi funcþiile celulelor diferenþiate sunt rezultatul se exprimã în celulele diferenþiate, specializate pentru
exprimãrii unui anumit set de gene. realizarea anumitor funcþii.

orez (Oryza sativa)


procariote
eucariote om (Homo sapiens)
numãr de gene

ºoarece (Mus musculus)

viermi inelaþi (Caenorhabditis elegans)


peºte (Rugu rubripes)
drojdie (S. cerevisiae)
mucegai (S. pombe) insectã (Drosophila melanogaster)
bacterii
protist (Plasmodium falciparum)

dimensiunea genomului (milioane de baze) la scarã logaritmicã

Fig. 1.48. Evoluþia dimensiunilor genomului ºi numãrului de gene la procariote ºi eucariote.

39
Controlul expresiei genelor se realizeazã la
nivelul diferitelor etape ale procesului de decodifi- NUCLEU
cromatinã
care a ADN într-o proteinã. Figura 1.49 indicã
nivelurile la care este controlatã expresia genelor decondensarea cromatinei

în celulele eucariote. Cele mai importante niveluri ADN


gene
la care se regleazã expresia genelor eucariote
sunt: nivelul transcripþional, nivelul maturãrii transcripþie
ARNm, nivelul translaþional ºi nivelul post- ARN
exon

translaþional. intron
Reglajul transcripþiei. Iniþierea transcripþiei procesarea ARN
(fig. 1.50) la eucariote este un proces extrem de
complex, care implicã intervenþia multor factori. transport în citoplasmã
Astfel, spre deosebire de procariote:
ARNm
♦ eucariotele au trei tipuri diferite de ARN- CITOPLASMÃ

polimerazã; degradarea
ARNm
♦ activarea ARN-polimerazelor depinde de un translaþie
set de factori de transcripþie;
♦ pentru reglarea transcripþiei unei gene existã polipeptide
mai multe secvenþe de ADN reglatoare, iar aces- procese de maturare
tea au în compoziþia lor mii de perechi de a proteinei

nucleotide.
proteinã activã

degradarea proteinei
Fig. 1.49. Nivelurile reglajului genetic
la eucariote.

gene reglatoare

factori de transcripþie

ARN-polimeraza
proteine
reglatoare

fragment
iniþierea transcripþiei
TATA
promotor

Fig. 1.50. Iniþierea transcripþiei.


Pentru a începe transcripþia, activarea ARN-polimerazei depinde de o serie de factori de transcripþie (numiþi TFIIA, TFIIB
etc.). Fazele transcripþiei sunt:
(A) Promotorul (fragment de ADN numit TATA este situat la 25 de nucleotide depãrtare de locul transcripþiei.
(B) Promotorul recunoaºte ºi se leagã cu factorul de transcripþie(TFIID), ceea ce va determina legarea urmãtorului
factor de transcripþie (TFIIB).
(C) Se leagã apoi de promotor ºi ceilalþi factori de transcripþie ºi ARN-polimerazele.
(D) ATP fosforileazã ARN-polimeraza II care îºi schimbã conformaþia ºi se desprinde de complex, urmând apoi
începerea transcripþiei.

40
Transcripþia depinde de gradul de condensare tonelor (ataºarea grupurilor acetil – COCH3 la his-
a cromatinei, starea de eucromatinizare sau hete- tone), schimbarea arhitecturii histonelor etc.
rocromatinizare. De asemenea, o serie de modi- Transcripþia genelor eucariotelor poate fi con-
ficãri chimice ale cromatinei afecteazã disponibi- trolatã ºi de la distanþã de secvenþe de ADN
litatea genelor pentru transcripþie, cum sunt: numite intensificatori( engl. enhancer) (fig.1.51)
metilarea (ataºarea unei grupãri metil – CH3 la care se leagã de activatorii genelor. Intensificatorii
bazele ADN dupã replicaþie, de obicei la citozinã, sunt segmente de ADN situate înainte sau dupã
împiedicã exprimarea genelor), acetilarea his- gena activatã pentru transcripþie.

proteinã activatoare

fragment TATA
segment START
intensificator legarea factorilor de
transcripþie ºi a
ARN-polimerazei

proteinã activatoare
factori de transcripþie

începerea transcripþiei

Fig. 1.51. Intensificator (enhancer).


Un alt nivel de reglaj genetic este cel al matu- loc de segmentare 5’ loc de segmentare 3’
ARNsn ARNsn
rãrii ARNm transcris. Acesta suferã procese de exon 1 intron exon 2
maturare, deoarece genele eucariotelor (fig. 1.52) 5’ 3’

conþin ADN nefuncþional în segmente numite


introni care alterneazã cu segmente informaþi- ARNsn

onale numite exoni. ARNm imatur, proaspãt


transcris este o copie fidelã a genei ºi nu poate fi 5’ 3’

utilizat în translaþie decât dupã ce sunt îndepãr- ARNsn


tate segmentele noninformaþionale. formarea complexului
de segmentare
Intronii sunt eliminaþi (vezi fig. 1.52) cu ajutorul
ARNsn care recunosc ºi segmenteazã intronii ce
vor fi eliminaþi, iar segmentele informaþionale,
exonii, sunt asamblaþi într-un ARNm matur. 5’
3’
3’

Dupã maturare, factori specifici intervin în


ruperea catenelor
exportul ARNm matur din nucleu în citoplasmã, la intronilor
locul unde se va derula translaþia.
Reglajul translaþiei constã în selectarea mo-
leculelor de ARNm care vor fi utilizate în procesul 3’

sintezei proteice ºi este realizat de factorii enzi-


matici ºi proteici împlicaþi (dintre care cei mai asamblarea exonilor
exon 1 exon 2
importanþi sunt cei care determinã iniþierea: ami- 5’ 3’

noacilsintetazele, ARN-polimeraze), de prezenþa Fig. 1.52. Procesul de maturare a ARNm – eliminarea


ARNt iniþiator, ribozomi ºi ATP. intronilor, asamblarea exonilor.

41
Dupã utilizare, ARNm este degradat sub
acþiunea unor enzime supuse ºi ele unui reglaj celula ou
genetic. (zigot)
Reglajul posttranslaþional implicã proce-
sarea proteinelor: pliere, asamblare sau segmen-
tare, legarea de diferite grupãri funcþionale,
precum ºi transportul ºi utilizarea lor la nivelul
organitelor celulare, iar în final degradarea lor.
Fiecare procesare a proteinelor se realizeazã morulã
cu intervenþia unor mecanisme specifice de reglaj
genetic. Astfel de exemplu degradarea proteinelor blastulã blastocel
depinde de acþiunea proteosomilor, compuºi pro-
teici care recunosc proteinele ºi le degradeazã
numai dupã ce acestea sunt atacate de o micã
proteinã numitã ubicvitinã. gastrulã
Dupã reversibilitatea sau ireversibilitatea meca-
nismelor de reglaj acestea pot fi:
♦ reglaje pe termen scurt (reversibile) expri-
ectoderm
mate prin variaþia cantitãþii ºi activitãþii biocataliza- endoderm
torilor (enzime, hormoni) Un astfel de exemplu
este reglarea secreþiilor digestive în funcþie de
prezenþa ºi compoziþia alimentelor introduse în mezoderm
ectoderm
tubul digestiv; endoderm
♦ reglaje pe termen lung (ireversibile) prin
care în anumite celule sunt active numai anumite Fig. 1.53. Dezvoltarea embrionarã.
gene. Prin acest tip de reglaj, în celulele specia-
lizate se exprimã numai un mic procent din mate- concretizatã în anumite structuri ºi funcþii speci-
rialul genetic, iar mecanismul principal de fice variatelor tipuri de celule ale corpului.
realizare este prin heterocromatinizare perma- Cercetãrile recente au evidenþiat efectul inhibitor
nentã. Un exemplu de heterocromatinizare este ireversibil asupra genelor, exercitat de factori de
inactivarea unuia din cei doi cromozomi X de la mediu. Astfel oxizii de azot, radicalii de oxigen
femei, fenomen ce duce la formarea cromatinei interacþioneazã cu factorii de transcripþie ºi cu
sexuale, vizibilã în nucleul interfazic al celulelor enzimele activatoare ale acestui proces, blocând
somatice. Un alt exemplu de reglaj pe termen exprimarea genelor. Acest fenomen a fost identi-
lung este cel implicat în diferenþierea celularã ficat ca o cauzã a unor boli degenerative ale
(fig. 1.53) care asigurã specializarea celulelor sistemului nervos central al omului.

EVALUARE

1. Ce rol are ARNsn în reglajul genetic?


2. Care sunt factorii implicaþi în reglarea transcripþiei?
3. Ce modificãri ale cromatinei pot impiedica transcripþia?
4. Realizaþi un referat cu tema „Factori de mediu cu efecte ireversibile negative asupra
exprimãrii genelor”, utilizând diverse surse din biblioteca ºcolii ºi manualele de biologie din anii ante-
riori (vezi mutaþiile).

42
EVALUARE CAPITOLUL 1
I. Analizaþi urmãtoarele diagrame. b. rolul proteinelor în determinarea carac-
a. Precizaþi ce proces este reprezentat de terelor
diagrama A ºi respectiv de diagrama B. c. rolul gazdei în declanºarea infecþiei
b. Caracterizaþi fiecare proces, indicând ºi d. transformarea celulelor eucariote
importanþa acestora.
c. Identificaþi douã asemãnãri ºi douã deose- 3. Legãturile între nucleotidele acizilor
biri între aceste douã procese. nucleici sunt :
a. fosfodiesterice
b. peptidice
c. de hidrogen
d. covalente

4. Glucidul din ARN este:


a. glucoza
b. riboza
c. fructoza
B d. dezoxiriboza

A 5.Sunt perechi de baze pirimidinice:


a. citozina ºi guanina
b. adenina ºi uracilul
II. Realizaþi experimentul virtual „Denatu- c. citozina ºi timina
rarea ºi renaturarea ADN-ului” din CD-ROM- d. adenina ºi guanina
INTUITEXT – Lecþii interactive de biologie.
Enumeraþi etapele experimentului. 6. În ADN legãturile intercatenare sunt legãturi:
a. de hidrogen
b. ionice
III. La urmãtorii itemi selectaþi varianta
c. covalente
corectã de rãspuns.
d. peptidice
1. Una din condiþiile pe care trebuie sã le
îndeplineascã factorii care conþin ºi transmit
informaþia geneticã este: 7. În urma analizei unui acid nucleic s-au
a. sã se afle în cantitãþi mari în celule identificat urmãtoare procente de baze
b. sã fie prezenþi în toate componentele azotate: A 18%; G 23%; C 27% ºi U32%.
celulare Acest acid nucleic este:
c. sã se replice pentru a fi prezenþi în toate a. ARN monocatenar
celulele unui organism b. ADN monocatenar
d. sã fie controlabili de condiþiile în care se c. ARN bicatenar
exprimã d. ADN bicatenar

2. Cercetãrile din 1944 conduse de Oswald 8. Ce tip de model de replicaþie are ADN ?
Avery, de la Institutul Rockefeller au demon- a. modelul dispersiv
strat: b. modelul conservativ
a. transformarea pneumococilor nevirulenþi în c. modelul semiconservativ
virulenþi d. modelul recombinant

43
9. Ce procent de guaninã existã într-o mole- 15. În etapa de alungire a PCR are loc:
culã bicatenarã de ADN, dacã timina repre- a. iniþierea activãrii polimerazelor
zintã 38%? b. adãugarea de dezoxiribonucleotide în sen-
a. 12% sul 5' → 3'
b. 24% c. denaturarea ADN
c. 76% d. rãcirea uºoarã la 68°C timp de 30 de
d. 18% secunde

10.Molecula care transportã aminoacizii la 16. Retroinhibiþia enzimaticã se caracterizeazã


ribozomi în procesul de sintezã proteicã prin:
este: a. activarea represorului de cãtre produsul
a. ARNr sintetizat
b. ARNm b. cuplarea produsului de anabolism cu prima
c. ARNsn enzimã a cãii metabolice
d. ARNt c. activarea proteinelor histonice
d. legarea substanþei de catabolizat de repre-
11. Dacã secvenþa de ADN: ATCCAGCTACTG sorul activ
este transcrisã, ARNm format va avea
urmãtoarea secvenþã: 17. La eucariote transcripþia poate fi împiedi
a. ATGCCGTACGAC catã prin:
b. UAGGUCGAUGAC a. prezenþa ARNt iniþiator
c. UCGTAATGCTAC b. condensarea cromatinei
d. UAGGTCGAUGTC c. prezenþa aminoacilsintetazelor
d. existenþa moleculelor de ATP
12. Un promotor este o substanþã care:
a. faciliteazã transcripþia ARNm 18. Substanþe cu efect ireversibil care inhibã
b. iniþiazã transcripþia exprimarea genelor ºi determinã apariþia
c. iniþiazã diviziunea celularã bolilor degenerative ale sistemului nervos
d. este factor extern ce declanºeazã transcripþia uman sunt:
a. moleculele de oxigen
13. Utilizând informaþiile furnizate de codul b. oxizii de azot
genetic (fig.1.24), structura ARNm matur c. enzimele de transcripþie
care a determinat sinteza catenei polipep- d. promotorii
tidice -leucinã-argininã-serinã- are sec-
venþa: IV. Alcãtuiþi un eseu cu tema: „Acizii
a. UAA CGU AGU nucleici substanþe esenþiale vieþii”, pre-
b. UGC CGU AGU cizând urmãtoarele:
c. UAA UAC AGU a. tipurile fundamentale de acizi nucleici
d. UAA CGU ACA b. unitãþile structurale ale acizilor nucleici ºi
structura acestora
14. Proteinele histonice au rolul de a: c. particularitãþile unitãþilor structurale ale
a. recunoaºte ºi a se lega specific cu anumite tipurilor fundamentale de acizi nucleici
secvenþe ale ADN d. deosebirile dintre tipurile fundamentale de
b. interveni în transcripþia genelor acizi nucleici
c. asigura stabilitatea ADN e. funcþiile fundamentale ale acizilor nucleici
d. se lega cu ARNt f. dogma centralã a geneticii.

44