Sunteți pe pagina 1din 2

Jugastrul

Mulţi m-au întrebat: De ce se pune jugastru în porţi în noaptea de Sfântu’ Gheorghe? Ce


e ăla jugastru?
Jugastrul (Acer campestre) e un copac mare ce creşte în zona de câmpie şi deal în spaţiul
climei temperate. Are înălţimea de 15-16 metri, coroana mare, rotundă, tulpina groasă, cu
multe crăpături ca a ulmului,cu multe noduri,flori verzi asemănătoare celor de arţar ca şi
frunzele, seamănă şi cu paltinul, lemnul e alb şi tare ca al salcâmului,dar nu e nici unul din aceşti
arbori. Creştea pe câmpii şi pe dealuri unde avea cândva spaţiu suficient pentru coroana mare şi
era cunoscut pentru umbra uriaşă sub care se adăposteau turmele de vite sau căruţele cu boi.
Jugastrul se folosea atunci când se rupea jugul de la gâtul boilor înjugaţi la căruţă şi
căruţaşul făcea la repezeală alt jug sau opor din crengile lui căci creştea pe pe tot câmpul.
În noaptea de Sângeorz se punea o creangă de jugastru la jugul boilor pentru a fi apăraţi
de diavol şi boii, şi căruţa, şi căruţaşul.
Din lemn de jugastru noduros se făcea şi jugul cu ajutorul căruia boii trăgeau căruţa, şi
examenul în dulgherie cel mai greu era scobirea unui jug pentru căruţă. Jugastrul are fibrele
amestecate între ele, înnodate şi rupe uşor securea, barda sau ferăstrăul. Roţile de la căruţe sau
cozile de la unelte se făceau din lemn de jugastru. Nişte vorbe mai vechi aminteau de coada de
topor care a scos jugastrul tânăr din pădure şi l-a aruncat pe câmp pentru a-şi omorî tatăl, adică
jugastrul bătrân.
Dacă are spaţiu şi nu e deranjat, jugastrul poate trăi până la 100 de ani.
Ca şi ulmul, arţarul, paltinul, cornul, jugastrul a dispărut din zona noastră în ultimii zeci
de ani datorită poluării cu flor. Ce nu a putut distruge diavolul mii de ani, a distrus diavolul
modern în câteva decenii…
Legenda spune că Noe şi-a făcut o toacă din lemn de jugastru cu care alunga diavolul de
pe nava sa. De aceea toaca de pe la mânăstiri şi de pe la biserici care e bătută în toată noaptea
de Sângeorz pentru alungarea diavolului e făcută şi astăzi din lemn de jugastru.
Sărbătoarea de Sângeorz anunţa dintotdeauna învierea naturii la pelasgi, iar cea de
Sâmedru, moartea naturii vii. Să nu mă întrebaţi de ce nu vrem să ştim ce sunt ăia pelasgi,
pentru că suntem naivi şi nu vrem să privim dincolo de ultimele două mii de ani. Oare Nicolae
Densuşianu, Bogdan Petriceicu Haşdeu şi ceilalţi care au scris atâtea despre pelasgi, au visat, au
aiurit? De ce a trebuit să-I aruncăm pe toţi la coşul de gunoi? Nu cumva romanii vorbeau limba
pelasgilor? Nu cumva pelasgii erau poporul ales care a coborât de pe corabia lui Noe şi a condus
şi a coordonat lumea de pe piscurile Carpaţilor Meridionali?
Creştinismul a transferat obiceiurile din noaptea de Sângeorz pentru noaptea de Sfântu’
Gheorghe şi nu e rău acest lucru. În această noapte strigoii coboară pe pământ pentru a
împiedica învierea naturii vii, însă nu sunt lăsaţi de ramurile de jugastru şă-şi ducă menirea la
bun sfârşit.
În noaptea de Sângeorz oamenii puneau crăci de jugastru la porţi pentru alungarea
diavolului, Se punea jugastru cu salcie şi la uşi, şi la ferestrele caselor, şi la ghizdurile puţurilor. Se
punea jugastru cu mărăcini şi la grajdurile vitelor pentru alungarea diavolului. Se punea jugastru
cu flori de liliac şi la porţile bisericilor. Fetele mergeau la pădure şi adunau mătrăgună pe care o
puneau cu jugastru în podurile caselor pentru a face farmece toată vara băieţilor pe care doreau
să-I cucerească, iar băieţii puneau în pod jugastru cu iarba fiarelor pentru a fi mai puternici. Se
punea jugastru şi la coarnele vacilor pentru ca diavolul să nu ia mana laptelui, se punea jugastru
şi în magazie pentru ca diavolul să nu ia mana grâului. La toarta oalei cu fiertură şi la toarta
urciorului se punea leuştean cu jugastru, iar fundul de mămăligă şi căpisterea de pâine se
ungeau cu coajă verde de arţar şi de jugastru pentru a lua bolile şi pentru a lipi rănile din burtă.

1
Taurul sau armăsarul care era castrat se numea jugan sau juncan, adică I se punea jugul
pe gât. Cine reuşea să încalece pe jugan în ziua de Sângiorz putea să vadă diavolul care se băga
printre cirezile de vite şi dacă avea agăţată o coroniţă din jugastru la coarnele juganului, răul era
alungat din cireadă pentru toată vara.
Se înţelege că jugastrul era cel mai mare pericol pentru diavol. Şi suliţa cu care Sfântu
Gheorghe alungă balaurul de pe pământ ar fi din lemn de jugastru uns cu cenuşa obţinută de la
arderea gunoaielor de prin curte, la apariţia primăverii.
Tot în ziua de Sângiorz, babele mergeau cu nepoatele la pădure şi adunau frunze şi flori
de jugastru pe care le uscau atârnate la căpriorii din podul casei împreună cu alte plante pentru
tratarea bolilor.
În noaptea de Sângiorz înflorea şi ghiorghinarul sau păducelul despre care se ştia că e cel
mai bun doftor pentru bolile de inimă. În timp ce ghiorghinarul lărgeşte vasele de sânge şi le
curăţă de grăsimi, jugastrul închide rănile venelor şi arterelor bătrâne, dar numai leliţa
Paraschiva ştia cât jugastru şi cât ghiorghinar trebuiau să fie puse în tincturile sau în ceaiurile pe
care le dădeau bolnavilor. Din ghiorghine se făcea cel mai bun vin pentru tratarea bolilor de
inimă şi pentru întinerire, dar cine mai ştie astăzi cum arară ghiorghinele? Porumbele uscate şi
păstrate tot anul la căpriori erau cel mai bun doftor al bolilor de stomac, dar cine mai ştie astăzi
cum arată porumbele? Cine mai ştie astăzi unde o fi raiul în care cresc gheorghinarii şi
porumbarii?
Numai în noaptea de Sfântu’ Gheorghe înfloreşte nucul, protejat de crengile de jugastru
care sunr atârnate peste tot, prin toată curtea. Nu se iese din casă în această noapte dacă nu ai o
ramură de jugastru împletită în jurul gâtului sau a mâinii pentru a te apăra de diavol.
În acea noapte e şi jugastrul înflorit, iar frunzele şi florile lui au o culoare verde
considerată reper de verde autentic printer celelalte frunze, toată vara, până în noaptea de
Sâmedru, când se usucă. De fapt, frunzele copacilor cu păstăile ca nişte aripioare, platan, frasin,
jugastru, arţar, sunt considerate reperul natural al culorii verzi.
Mugurii de jugastru se folosesc pentru tratarea diabetului, coaja pentru spălarea rănilor
de stomac şi pentru multe leacuri de pe dinafara şi şi de pe dinlăuntrul corpului omenesc. Coaja
verde de jugastru se lega la rănile animalelor pentru închiderea lor. Coaja şi frunzele de jugastru
sunt folosite de bătrânii analfabeţi pentru îndepărtarea mătreţii.
Şi coaja şi frunzele lui oferă o gamă variată de vopseluri naturale, de la verde, până la
negru, folosite dintotdeauna pentru vopsirea inului, a lânii şi a cânepii.
Pentru a se obţine un lemn tare şi noduros pentru juguri, se rup în fiecare an crengile
subţiri care cresc pe tulpina jugastrului şi în anul viitor apar alte noduri, peste celelalte. Atunci
când se rupe o cracă mai groasă, rana se închide şi se acoperă cu coaja care creşte singură.
Jugastrul are atâtea calităţi pe care noi nu I le cunoaştem numai pentru că nu vrem.
Gheorghe Atanasescu Sângeorzul anului 2012.