Sunteți pe pagina 1din 3

ȘATRA DIN CÎNDEȘTI

Scenetă

PERSONAJE:

Bulibașa –Bădăluță Beniamin


Harmando – Gorgoteanu Mihai
Esperantza – Panait Larisa
Luminița – Bărdăhan Lavinia
Povestitorul – Gheorghe Anastasia
Francezul – Neșu Andrei
Polițistul – Marin Ionuț
Vânzătoarea de salbe – Duțoiu Camelia
Maclavaiț – Marin David

POVESTITORUL: Într-o zi frumoasă de vară, vine Bulibașa de la muncă


obosit și o întreabă pe soția sa, Esperantza:
BULIBAȘA: Fă, ce făcură-i de mâncare, mâncaț-aș gura ta?
ESPERANTZA: Nu făcurăm nimica mă, ochii mei.
BULIBAȘA: De ce, fă?
ESPERANTZA: Păi, să vezi că....măi Bulibașă, că.....
BULIBAȘA: Că ce fă?
ESPERANTZA: Păi....să vezi, măi Bulibașă că....rămaserăm fără bani.
BULIBAȘA: Cum, făăă? Stai să-l chem pă Harmando. Harmandooo!!!
POVESTITORUL: Vine Harmando, grăbit și speriat, și spune:
HARMANDO: Da, bre Bulibașă! Ce-ai de urli așa?!...
BULIBAȘA: Hauzi, măi Harmando, am și eu o rugăminte la tine.
HARMANDO: Ia uimește-mă!
ESPERANTZA: Haoloo, ieșiră puradeii din rilotă. Vă e foame, mă?!
BULIBAȘA: Mucles arcanaua că te hapte beleaua!
ESPERANTZA: Gata, bre Bulibașă, da’ dă-mi bani odată!
BULIBAȘA: N-am bani, fă, io!
HARMANDO: Stai, bre, că-ți dau io d’aci 2000 de euro.
POVESTITORUL: Esperantza ia banii și pleacă să cumpere d’ale gurii. În
acest timp, dă nas în nas cu un francez. Esperantza se uită mirată:
FRANCEZUL: Bonjour! POVESTITORUL: zice francezul.
ESPERANTZA: Te-njur, te’dracu!
FRANCEZUL: Où est-ce que je suis?
POVESTITORUL: Esperantza pleacă speriată.
ESPERANTZA: Bre, Bulibașăăă!
BULIBAȘA: Ce-ai, fă, de zbieri așa?!
ESPERANTZA: Mă, Bulibașă, dichel-san un francez. Și m-a-njurat.
BULIBAȘA: De ce te-a înjurat, fă?
ESPERANTZA: Și de mama, și de tata, și de toată rasa mea. Pi ce? Am ajuns
de râsu’ la gagii, bre?
BULIBAȘA: Bine ți-a făcut că meritai! Auzi, fă? Da’ avea bani?
ESPERANTZA: Avea buzunarele umflate! Să moară familia mea!
BULIBAȘA: Ia stai, fă, că mă duc io la Harmando!
POVESTITORUL: Harmando și Bulibașa pleacă în căutarea francezului.
Harmando vede ceva.
HARMANDO: Bre, i-auzi, bre, ori ăla e?
BULIBAȘA: Haoloo, ala e, mâncaț-aș talentu’!
POVESTITORUL: Ajung ei doi la francez, iar acesta (francezul), speriat,
spune:
FRANCEZUL: Je suis franḉais.
HARMANDO: Bre, asta m-a-njurat de morți.
POVESTITORUL: În acel timp, trece un polițai luat în freză (beat).
POLIȚAIUL: Mă, stați, că perturbați liniștea publică!
BULIBAȘA: Perturbat ești tu, mă! (Îi dă un pumn).
POVESTITORUL: Urmează o bătaie în toată regula; Harmando și Bulibașa,
într-un sfârșit, câștigă lupta.
HARMANDO: Bre, ăștia au bani la ei, hai să-i ciordim!
POVESTITORUL: Cei doi fug în șatră cu banii furați și dau ditamai cheful și
beutură pentru toată șatra. A doua zi, se întâmplă că Esperantza fură ceva; să
vedem ce.
ESPERANTZA: Haolo, dacă mă prinde cineva că am furat salba de la
vânzătoarea aia, mă judică.
POVESTITORUL: Luminița, soția lui Harmando, o vede că ascunde ceva și se
duce la ea:
LUMINIȚA: Hauzi, fă?! Da’ ce dracu’ ascunzi acolo șa?
ESPERANTZA: Nimica, fă, (este speriată), mă cam doare burta (se vaită).
LUMINIȚA: Ei na, ce să-ți povestesc, cu glume d-astea mă dădea afară de la
grădiniță.
ESPERANTZA: Fă, haolo, să-mi iasă ochii, dacă pitesc ceva!
POVESTITORUL: Luminița o smucește și salba cade jos.
LUMINIȚA: Ahaaa, deci asta ascundeai tu, fă?
ESPERANTZA: Haolooo, bulibașăă, ia uite ce făcu și Luminița a furat salba de
la vânzătoare.
POVESTITORUL: Vine vânzătoarea, Bulibașa și Harmando.
VÂNZĂTOAREA: Hauziți, mânca-v-aș, a văzut cineva salba mea?
ESPERANTZA: Fă, da’ tu nu vezi că ți-a furat-o asta (arată spre Luminița)
LUMINIȚA: Hai, zii, să moară mă-ta, chiar lu’ sora mea să îi fur salba? Tu ai
furat-o!
VÂNZĂTOAREA: Așa e, că.....
BULIBAȘA: Făăăă!!! Ce se-ntâmplă aici?
ESPERANTZA: Ochii mei, uite, Luminița a furat salba și dă vina pă mine.
(plânge).
LUMINIȚA: Să moară copiii mei, dacă am furat ceva! (vorbește smiorcăită; se
dă pe lângă Bulibașa).
HARMANDO: Așa e, bre, cum să fure nevastă-mea salba de la sor’ sa?
BULIBAȘA: Așa e, mâine v-adunați toți în fața rilotei mele că aduc pe cineva
să ne judecăm!
POVESTITORUL: A doua zi, vine lumea și vine și Bulibașa cu Maclavaiț ca
să facă dreptate. Începe judecata cu Maclavaiț foarte hotărât:
MACLAVAIȚ: Să înceapă judecata!
BULIBAȘA: Mă, dacă te-am adus acili-șa, judeci corect!
MACLAVAIȚ: Da! Să mou în cance!
BULIBAȘA: Esperantzo, zii, să moară mă-ta! Tu ai furat salba, fă?!
ESPERANTZA: Nu, să moară mă-t....! pardon, mama.
MACLAVAIȚ: Fă, dacă nu zici, te-mpușc, să moară copilașii mei!
ESPERANTZA: Ai pistotel să mă-npuști, mă?
BULIBAȘA: Făă, mucles!
LUMINIȚA: Chiar de la sor-mea să fur, bre? Ce naiba!
POVESTITORUL: În acest timp, Esperantzei îi cade un ban de la salbă, din
sân.
HARMANDO: Ete, bre, Bulibașă, nevastă-ta a furat-o!
POVESTITORUL: Maclavaiț, văzând acestea, o declară vinovată pe
Esperantza. La lăsarea nopții, Bulibașa se duce în rulotă și dă peste Esperantza.
BULIBAȘA: Ce faci, fă, aci?
ESPERANTZA: Pi bre, de câți ani sunt io cu tine, o dată nu mi-ai făcut o
declarație de dragoste! Fă-mi una acuma că tot sunt eu năcăjită!
BULIBAȘA: Te-am iubit, să moară mă-ta!/Te-am iubit cu foc,/ Te-am iubit să
moară tac-tu, / N-ai avut noroc.