Sunteți pe pagina 1din 8

Cap. XI.

Compuşi carboxilici

Compuşii carboxilici în viaţa de zi cu zi

Noţiunea teoretică de acid carboxilic e puţin probabil să vă trimită cu gândul la ceva


palpabil ...însă dacă vă spunem că:
☻banalul oţet, folosit de fiecare din noi drept condiment în alimentaţie sau pentru
conservarea alimentelor nu e altceva decât sol. apoasă de acid acetic 3-9%. Mai e folosit la
obţinerea aspirinei, la prepararea unor esenţe aromate (acetat de etil, acetat de butil), a mătăsii
artificiale -mătasea acetat etc.
☻Aspirina sau acidul acetilsalicilic este descoperită de Carl
Frederic Gerhardt în 1853 pornind de la acidul salicilic (conținut în
frunzele și coaja de salcie) pe care-l tratează cu anhidridă acetică.
Printre chimiștii care se ocupau cu prepararea și studiul unor noi
medicamente antireumatice se afla și Felix Hoffmann de la firma
Bayer. Tatăl lui Felix suferea de reumatism iar acidul salicilic nu-i alina suferințele decât pentru
o perioadă foarte scurtă. Felix a studiat compușii apropiați și a observat că acidul acetilsalicilic
descoperit de Gerhardt prezenta o mare asemănare structurală cu acidul salicilic. De aceea
începe să administreze tatălui său acid acetilsalicilic constatând că efectul noii substanțe e cu
mult superior celei deja cunoscute. Imediat îl anunță pe șeful său Heinrich Dresser, director
farmaceutic al firmei Bayer și noua substanță supusă unor purificări avansate este testată pe
bolnavi cu bune rezultate. Astăzi se consumă în lume peste o sută de miliarde de tablete anual.
Este demonstrat faptul că înghițirea zilnică a unei tablete de aspirină reduce drastic
probabilitatea de infarct miocardic și de accident vascular cerebral, dar este folosită frecvent și
datorită cunoscutului efect analgezic. Cum "uzul nu justifică abuzul" e cunoscut faptul că
aspirina are și efecte secundare nedorite: deteriorări ale funcției hepatice, redeschiderea unor
ulcere stomacale etc.
☻unele E-uri sunt prezentate publicului ca fiind extrem de nocive; fără a minimaliza
toxicitatea unora din ele trebuie să ştiţi că E300 este Vitamina C/acidul L(+)ascorbic, E260
este banalul oţet, E330 este acidul citric conţinut în cantitate mare şi în citrice ...iată compuşi
carboxilici folosiţi, în cantităţi corespunătoare ca adaosuri alimentare inofensive,
☻Vitamina C sau acidul L(+)ascorbic, arhicunoscută şi la
îndemâna oricui căci fructe şi legume găseşti acum şi iarna şi vara;
lipsa sa produce scorbut, lucru ce nu se mai întâmplă astăzi dar pe la
1747 altfel stateau lucrurile ...deşi un chirurg al Marinei Regale
Britanice a împărţit echipajul unui vas în două grupuri şi doar la
unul a adăugat la raţia zilnică de alimente câte două portocale şi o
lămâie, realizând astfel primul experiment ştiinţific (controlat) de acest gen din istoria omenirii;
a publicat rezultatele studiului, însă Marinei Britanice i-au luat 50 de ani ca să le folosească şi
să introducă în raţia obligatorie a marinarilor citricele; a fost izolată pentru prima oară în 1927
de către Albert Szent Gyogy din ardei; se prezintă sub forma unei pudre sau unor cristale albe
spre galben deschis solubile în apă, foarte sensibile atât la lumină cât şi la temperaturi înalte;
este puternic antioxidantă, antitoxică, favorizează formarea colagenului în toate ţesuturile de
susţinere (inclusiv în piele, dinţi, oase), menţine rezistenţa pereţilor vasculari din tot corpul,
participă la formarea carnitinei (pentru arderea grăsimilor), la sinteza principalilor
neurotransmiţători, previne anemia, creşte nivelul de colesterol bun în sânge şi activează
leucocitele stimulând astfel imunitatea; dacă nu se regăseşte în cantitatea optimă în hrana ta
zilnică te vei simţi permanent obosit, cu dureri de dinţi şi chiar se poate instala scorbutul, boală
ce se manifestă prin inflamarea şi sîngerarea gingiilor, insuficienţă cardiacă şi apariţia de
hematoame; Organismul uman nu sintetizează vitamina C, de aceea stocul trebuie înnoit
permanent. Necesarul zilnic al unui adult este de 50-100 mg. Cele mai indicate surse sunt
legumele şi fructele proaspete, mai ales citricele (portocale, lămâi, ananas, grepfrut), fructe
roşii (fragi, zmeura, coacăze), kiwi, legume (broccoli, cartofi, tomate, varza, pătrunjel).
Conţinutul vitaminei C este mai mare în fructe şi frunze, cantităţi mai mici se găsesc în rădăcini
şi cantităţi extrem de mici în organismele animale. Se găseşte totuşi şi în carnea proaspătă a
unor animale; drept dovadă, eschimoşii care au o dietă aproape lipsită de plante nu suferă de
scorbut; ei consumă în schimb carne crudă sau gătită foarte puţin!
☻dintre acizii policarboxilici, cei dicarboxilici sunt mai răspândiţi în natură şi mai
importanţi; acidul oxalic se găseşte sub formă de sare acidă de potasiu în măcrişul iepurelui
(oxalis acetosella); sarea sa de calciu se depune din urină (poate forma pietre la rinichi); liber
se găseşte în ciuperca de mucegai şi este foarte toxic.
...cu siguranţă v-am convins că merită să studiem şi alţi compuşi carboxilici!

Memorator!
Definiţie Acizii carboxilici sunt substanţe organice care conţin în moleculă una sau
mai multe grupe carboxil: – COOH.
OH
Formula generalã: R C

O
Nomenclatură Acizii organici se denumesc prin adăugarea terminaţiei – oic la numele
alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon, precedat de cuvântul acid.
Clasificare
 După numărul grupărilor funcţionale dintr-o moleculă avem:
▪ acizi monocarboxilici; ▪acizi policarboxilici;
 După natura radicalului hidrocarbonat se clasifică în:
▪acizi saturaţi liniari; ▪acizi saturaţi ciclici; ▪acizi nesaturaţi; ▪acizi aromatici.
Metode de obţinere
I. Metode oxidative
1. Oxidarea alcanilor superiori:
R – CH3 + O2  R – COOH + H2O
2. Oxidarea alchenelor cu agenţi oxidanţi ( KMnO4 / H+ sau K2Cr2O7 / H+ )

3. Oxidarea cicloalcanilor şi cicloalchenelor:

+ 5 [O] COOH
-H
2O
CH2
4
COOH
+ 4 [O]
4. Oxidarea alchinelor
5. Oxidarea alcadienelor:
COOH
R HC CH CH CH R' + 8 [O] R COOH + R' COOH +
COOH
6. Oxidarea arenelor la catena laterală şi la nucleu
7. Oxidarea energică a alcoolilor (KMnO4 / H+)
8. Oxidarea aldehidelor cu agenţi de oxidare, cu reactiv Tollens, Fehling, cu O2 din aer
(autooxidarea)
9. Oxidarea glucozei:
a) Oxidarea glucozei cu reactiv Tollens, Fehling sau apă de brom conduce la obţinere
de acid gluconic conform reacţiei:
HC O COOH
+ [O]
CHOH CHOH
4 4
CH2 OH CH2 OH
Reacţia de oxidare cu reactiv Tollens este folosită la obţinerea oglinzilor de argint.
b) Prin oxidarea energică a glucozei cu acid azotic se formează acid glucozaharic:
HC O COOH
HNO3
CHOH CHOH
4 4
CH2 OH COOH
c) Dacă se protejează gruparea carbonil şi se oxidează numai gruparea alcoolică primară
se obţine acidul glucuronic. Acest acid este folosit pentru dezintoxicarea organismului când
este intoxicat cu fenol sau medicamente cu grupe OH libere; se formează acid glucuronic cuplat
care se elimină din organism.
H OH H O C6H5
HC O HC O H OH
H OH + HO - C6H5
+ [O]
CHOH CHOH HO H - H2O HO H
O O
4 4 H OH H OH
CH2 OH COOH H
H
COOH COOH
II. Metode hidrolitice
10. Hidroliza derivaţilor trihalogenaţi geminali
11. Hidroliza derivaţilor funcţionali ai acizilor carboxilici: esteri, amide, cloruri acide, nitrili,
anhidride acide
12. Hidroliza grăsimilor în mediu acid conduce la acizi carboxilici şi alcooli; în mediu bazic
hidroliza conduce la sărurile acizilor graşi numite săpunuri.
III. Alte metode
13. Carbonatarea fenolului cu obţinere de acid salicilic
14. Metoda dezlocuirii din săruri:
R – COONa + HCl  R – COOH + NaCl
15. Reacţia compuşilor organomagnezieni cu CO2 (carboxilarea)
OMgCl OH
R MgCl + CO2 R C + H2O
R C + MgCl(OH)
O O
16. Sinteze cu esterul acidului malonic.

Proprietăţi chimice
I. REACŢII COMUNE CU ALE ACIZILOR MINERALI
1. Acţiunea asupra indicatorilor
2. Reacţia de ionizare:
R – COOH + H2O → R – COO- + H3O+
3. Reacţia cu metalele active:
n R – COOH + Me  (R – COO)nMe + n/2 H2
4. Reacţia cu oxizii metalici:
2n R – COOH + Me2On  2 (R – COO)nMe + n H2O
5. Reacţia cu bazele (reacţia de neutralizare):
n R – COOH + Me(OH)n  (R – COO)nMe + n H2O
6. Reacţia cu sărurile; Acidul acetic şi formic dezlocuiesc din săruri acizii minerali slabi, cum
ar fi acidul carbonic, cinahidric.
II. REACŢII SPECIFICE ACIZILOR ORGANICI
1. Reacţia de esterificare:
O O
R C + H O R' R C + H2O
OH O R'
ester
2. Reacţia cu amoniacul conduce la săruri de amoniu care la temperatură se deshidratează şi
formează în prima etapă amide, apoi în prezenţă de P2O5 conduc la nitrili:
OH ONH4 NH2 P O
+ NH3 toC 2 5
R C R C R C R C N
- H2O - H2O
O O O
amidã nitril
3. Reacţia de decarboxilare a acizilor carboxilici este o metodă de obţinere a alcanilor.
4. Reacţia de adiţie a acidului acetic la acetilenă cu formare de acetat de vinil (monomer).
5. Reacţia de formare de cloruri acide:
Cl
+ PCl5
R C + POCl3 + HCl

OH O
Cl
R C + PCl3
R C + P(OH)Cl2 H3PO3
O
O
Cl
+ SOCl2
R C + SO2 + HCl
O
6. Reacţia de adiţie a acizilor la cetenă conduce la formare de anhidride acide:
O
O H H3C C
R C + H2C C O O
O R C
O
7. Reacţia sărurilor de argint cu derivaţi halogenaţi cu formare de esteri:
R – COOAg + X – R’  R – COOR’ + AgX
8. Acidul formic şi acidul oxalic prezintă caracter reducător faţă de soluţia de KMnO4:
HCOOH + [O]  CO2 + H2O
HOOC – COOH + [O]  2 CO2 + H2O
9. Acidul formic se descompune diferit:
 în prezenţă de acid sulfuric: HCOOH  CO + H2O
 la lumină, în prezenţă de metale Ni, Pt: HCOOH  CO2 + H2
Acidul oxalic în prezenţă de H2SO4 suferă o reacţie de deshidratare:
HCOO- COOH  CO + CO2 + H2O
10. Alchilare cu oxid de etenă; Acizii graşi pot fi alchilaţi (etoxilaţi) cu oxid de etenă şi conduc
la formare de hidroxiesteri sau hidroxipoliesteri.
Cap. XII. Derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici

Memorator!

Derivaţii funcţionali ai acizilor sunt:


O

O O R C
O
R C O R C N
R C R C
O R' Cl NH2 R C nitrili
esteri cloruri acide amide
O
anhidride acide
ESTERI
Metode de obţinere
1. Reacţia dintre acizii carboxilici şi alcooli numită şi reacţie de esterificare
R – COOH + R’ – OH → R – COOR’ + H2O
2. Reacţia clorurilor acizilor carboxilici cu compuşi hidroxilici:
R – COCl + R’ – OH  R – COOR’ + HCl
3. Reacţia anhidridelor acide cu compuşi hidroxilici:
(R – CO)2O + R’ – OH  R – COOR’ + R – COOH
4. Reacţia sărurilor de argint ale acizilor carboxilici cu derivaţi halogenaţi:
R – COOAg + R’ – X  R – COOR’ + AgX
5. Reacţia de adiţie a acizilor carboxilici la alchine
6. Reacţia de adiţie a alcoolilor la cetenă:
R – OH + CH2=C=O  CH3 – COOR
7. Reacţia fenoxidului de sodiu cu cloruri acide.
8. Esterificarea glucozei cu clorură de acetil
9. Obţinerea trinitroglicerinei
10. Sinteza poliesterilor (polietilentereftalatul, gliptalii).
Proprietăţi chimice
1. Reacţia de hidroliză este principala proprietate a esterilor şi poate avea loc în mediu acid
sau bazic. În practică se foloseşte hidroliza bazică, când se obţin sărurile acizilor carboxilici şi
alcooli.
2. Amonoliza esterilor constă în reacţia acestora cu amoniacul:
R – COOR’ + NH3  R – CONH2 + H2O
3. Reacţia de polimerizare a acetatului de vinil
4. Transesterificarea, constă în reacţia unui ester cu un alt alcool.

HALOGENURI ACIDE
Metode de obţinere
1. Prin reacţia acizilor carboxilici cu PCl5, PCl3 sau SOCl2:
+ PCl5
R COCl + HCl + POCl3
R COOH + PCl3
3 R COCl + H3PO3
+ SOCl2 R COCl + SO + HCl 2
2. Bromurile se obţin prin tratarea acizilor carboxilici cu PBr3:
3 R – COOH + PBr3  3 R – COBr + H3PO3
3. Fluorurile şi iodurile se obţin din clorurile acide prin tratare cu HF sau HI
4. Prin adiţia acidului clorhidric la cetenă:
CH2 = C = O + HCl  CH3 – COCl
5. Reacţia acizilor carboxilici sau anhidridelor acide cu fosgen:
R – COOH + COCl2  R – COCl + CO2 + HCl
Proprietăţi chimice
1. Hidroliza clorurilor acide conduce la acizii carboxilici corespunzători
R – COCl + H2O  R – COOH + HCl
2. Reacţia cu amoniacul are loc cu formare de amide:
R – COCl + NH3  R – CONH2 + HCl
3. Reacţia cu alcoolii conduce la esteri
4. Prin reacţia clorurilor acide cu sărurile acizilor carcoxilici se formează anhidride acide:
R – COCl + R – COONa  (R – CO)2O + NaCl
5. Reacţia de acilare a arenelor conduce la cetone
6. Acilarea aminelor
7. Reacţia clorurilor acide cu compuşi organo-magnezieni conduce la cetone
Cl
R C + R' MgCl R C R' + MgCl2
O
O
8. Reacţia clorurilor acide cu fenoxid de sodiu
9. Reacţia de acilare a aminoacizilor
10. Reacţia clorurulor acide cu cianură de argint:
Cl CN
+ 2 H2O
R C + AgCN R C R C COOH
- AgCl - NH3
O O O

AMIDE

Metode de obţinere
1. Reacţia acizilor carboxilici cu amoniacul
2. Reacţia clorurilor acide cu amoniacul
3. Din esteri şi amoniac
4. Reacţia anhidridelor acide cu amoniac
5. Hidroliza parţială a nitrililor
6. Acilarea aminelor aromatice şi alifatice primare
7. Condensarea aminoacizilor cu formare de peptide şi proteine
8. Adiţia amoniacului la cetenă cu formare de acetamidă
9. Obţinerea zaharinei
10. Obţinerea poliamidelor: nylon – 6 şi nylon – 6, 6

Proprietăţi chimice
1. Hidroliza amidelor conduce la acizii carboxilici corespunzători
R – CONH2 + H2O  R – COOH + NH3
2. Reducerea amidelor conduce la formarea de amine primare:
R – CONH2 + 2 H2  R – CH2 – NH2 + H2O
3. Deshidratarea amidelor este folosită pentru obţinerea nitrililor:
NH2
R C P2O5
R C N + H2O
O
4. Degradarea Hofmann a amidelor conduce la amine primare cu un atom de carbon mai
puţin:
R – CONH2 + Br2 + 2NaOH  R – NH2 + CO2 + 2NaBr + H2O
5. Reacţia de polimerizare a ε – caprolactamei
6. Condensarea ureei cu formaldehidă conduce la formare de răşini ureo-formaldehidice. În
prima etapă se formează metiloureea şi dimetiloureea care apoi conduc la un compus
macromolecular tridimensional insolubil şi infuzibil:

CH2 N CH2 N CH2

CO CO

N H2C N CH2 N CH2 N CH2 N CH2

CO CO CO

N CH2 N CH2 N CH2 N CH2 N CH2

ANHIDRIDE ACIDE

Metode de obţinere
1. Prin reacţia clorurilor acide cu săruri ale acizilor carboxilici:
O
Cl ONa R C
R C + R C O + NaCl

O O R C
O
2. Adiţia acizilor carboxilici la cetenă:
CH3 – COOH + CH2 = C = O  (CH3 – CO)2 O
3. Deshidratarea intramoleculară a acizilor 1, 4- şi 1, 5-dicarboxilici
CH COOH
+ H2O
C C
CH COOH O O O

Proprietăţi chimice
1. Reacţia de hidroliză când se reface acidul carboxilic
2. Reacţia cu alcoolii conduce la esteri şi acidul carboxilic de la care provine anhidrida acidă
3. Reacţia cu amoniacul:
(R – CO)2 O + NH3  R – CONH2 + R – COOH
4. Reacţia de acilare a aminelor, aminoacizilor, arenelor, fenolului la nucleu şi catena laterală
5. Obţinerea fenolftaleinei prin condensarea anhidridei ftalice cu fenolul
6. Reacţia anhidridei acetice cu glucoza, celuloza.

NITRILI

Metode de obţinere
1. Prin reacţia derivaţilor halogenaţi alifatici cu KCN
2. Prin deshidratarea amidelor
3. Din acizi carboxilici cu amoniac
4. Adiţia acidului cianhidric la alchine
5. Prin reacţia sărurilor de diazoniu cu cianură de cupru (I)
6. Prin reacţia de amonoxidare a metanului.
7. Prin reacţia de dezlocuire din săruri a acidului cianhidric (este nitrilul acidului formic)
.
Proprietăţi chimice
1. Reacţia de hidroliză a nitrililor conduce în prima fază la amide, iar prin hidroliză totală la
acizi carboxilici.
2. Reacţia de hidrogenare are ca produs de reacţie amine primare
3. Polimerizarea acrilonitrilului cu formare de poliacrilonitril.