Semne şi simptome prezente în oftalmologie

(Manifestări de dependenţă)
1. Scăderea acuităţii vizuale
- scăderea bruscă a acuităţii vizuale poate fi cauzată de: traumatisme oculo-orbitale în
antecedentele imediate (plăgi, corpi străini intraoculari, arsuri)
- scăderea acuităţii vizuale este însoţită de lăcrimare, fotofobie şi semne locale ale
traumatismului
Cauze netraumatice: glaucom acut, nevrita nervului optic (inflamaţia nervului optic), intoxicaţii
cu alcool metilic, embolia arterei centrale a retinei
Scăderea lentă şi progresivă a vederii este întâlnită şi în cataractă sau leziuni ale retinei

2. Durerea
- este un semn subiectiv cu diferite grade de intensitate de la jenă oculară, arsură, până la durere
atroce
Cauze:
- eforturi oculare intense îndeseobi seara
- insuficienţă circulatorie cerebrală
- se poate asocia durerea cu mişcările globului ocular, cu scăderea acută a acuităţii vizuale
(glaucomul acut) sau cu erupţie veziculară (zona zoster)

3. Reacţia pupilară
- midriază = dilatarea pupilei
- mioză = micşorarea pupilei

4. Fotofobie
- intoleranţa faţă de lumină
Cauzele fotofobiei: conjuctivite, corpi străini oculari, afecţiuni cerebrale (migrene, meningite,
tumori cerebrale), afecţiuni sinuzale

5. Diplopie = vedere dublă

- întâlnită în paralizia muşchilor globului ocular creierul percepând două imagini distincte

6. Cecitate = dispariţia vederii

Cauze:
- leziuni ale ochiului (cornee, cristalin, retină)
- leziuni ale nervului optic
- psihice
Cecitate diurnă = diminuarea acuităţii vizuale la lumină cauzată de perioade lungi petrecute în
întuneric (peşteri, închisori) sau de boli infecţioase şi avitaminoze

Urgenţe în oftalmologie
Corpi străini oculari(conjunctivali şi corneeni)
 Corpii străini conjunctivali şi corneeni pot fi fragmente de lemn, cotor de plante, ace,
sticlă, bucăţi de piatră, cărbune sau zgură.
Corpii străini conjunctivali se cantonează de obicei sub pleoapa superioară, de unde se
extrag uşor prin întoarcerea pleoapei şi ştergerea ei cu un tampon de vată. Cei inclavaţi în
conjunctiva bulbară sau palpebrală necesită extragere cu acul după o prealabilă anestezie.
1. Corpii străini corneeni sunt mai periculoşi deşi simptomatologia este aceeaşi.
Simptomatologie
Când corpul străin se află sub pleoapa superioară provoacă zgârieturi, lăcrimare, durere,
fobie, când este implantat în cornee ochiul este roşu, dureros, lacrimează şi apare fobia; în
ambele cazuri pot să mai apară:
- scăderea acuităţii vizuale
- edem cornean
- iritaţie, suprainfectarea corneei şi ulcer cornean
Atitudinea de urgenţă
- dacă nu sunt inclavaţi(prinşi de conjunctivă) corpii străini conjunctivali pot fi spălaţi cu o
soluţie dezifectantă abundent
- dacă sunt inclavaţi se extrag cu un tampon de vată înmuiată în ser fiziologic sau apă după ce în
prealabil se întoarce pleoapa, dacă nu s-a reuşit extragerea corpului străin pacientul va fi trimis
de urgenţă la spital sau la un specialist oftalmolog
În cadrul spitalului asistenta va instila la indicaţia medicului un anestezic de suprafaţă
(Xilină 1%), iar extragerea se va face de către medic cu ace speciale , iar în lipsa acestora cu ace
de seringă sterile.
După extragerea corpului străin se instilează epitelizante şi dezinfectante după care se
pansează ochiul câteva zile. Se administrează local soluţii midriatice, iar pe cale generală
antiinflamatoare, calmante şi antialgice.
2. Corpii străini intraoculari
Corpii străini intraoculari sunt cei mai gravi, iar retenţia unui corp străin este întotdeauna
consecinţa unui traumatism ocular cu plagă perforantă.
Localizarea corpului străin în interiorul globului poate fi:
- în camera anterioară
- în cristalin
- în corpul ciliar
- în peretele globului
- în corpul vitros
Natura corpilor străini (metale, sticle, piatră, lemn, spin de castane, corpi străini de
plumb) sunt bine tolerate intraocular, iar simptomatologia este cea a unei plăgi corneene
(umoarea apoasă se scurge la exterior, camera anterioară golindu-se) şi hemoftalmie (sânge în
ochi).

Atitudinea de urgenţă
 Un astfel de bolnav este o urgenţă majoră şi este foarte importantă anamneza care se va
face foarte amănunţit.
La locul accidentului primul ajutor va consta în:
- instilare de soluţii dezinfectante
- pansament steril
- profilaxia tetanosului
Bolnavul se transportă de urgenţă la un servicu de specialitate cu paturi.
La spital ochiul se examinează pentru confirmarea corpului străin.
Examinări oftalmologice
- oftalmoscopie (se face când cristalinul este transparent şi nu există sânge în ochi)
- radiografia simplă şi de profil
- radiografia cu lentile Comberg
- ecografia bidimensională care permite localizarea corpului străin chiar şi în inundarea cu sânge
Dacă prin anamneză nu s-a putut preciza natura corpului străin se poate face şi testul cu
electromagnetul.
În general un corp străin magnetic se va extrage cu ajutorul electromagnetului.
Corpii străini radioopaci se extrag sub ecran Röentgen.
Corpii străini radiotransparenţi (care nu se văd la raze) se extrag prin intervenţie
chirurgicală, iar intervenţia chirurgicală poate salva globul ocular numai dacă se practică în cel
mult 8 ore de la accident.

Arsurile oculare

În cadrul accidentelor oculare arsurile constituie o categorie importantă.

Pot fi provocate de agenţi chimici şi fizici şi interesează pleoapele, conjunctiva, corneea
şi secundar celelalte structuri oculare.
În funcţie de gravitatea lor arsurile se împart în 3 categorii:
- arsurile de gradul I
- arsurile de gradul II
- arsurile de gradul III
Arsurile de gradul I
Sunt leziuni minime ale pleoapelor, conjunctivei şi corneei; o astfel de arsură se
manifestă prin:
- dureri reduse cu caracter de „usturime a ochilor”
- senzaţie de nisip sub pleoape
- lăcrimare, fobie
Obiectiv
- tegumentul pleoapelor este congestionat
- conjunctiva hiperemiată
- cornea dezepitelizată
Arsurile de gradul II
Leziunile sunt mai profunde, mai grave, iar manifestările sunt ca şi la arsura de gradul I
dar mai pronunţate, acuitatea vizuală este scăzută.

Obiectiv
- pleoape congestionate, edemaţiate, şi eventual cu flictene(umflături)
- conjunctiva este cu zone de necroză sau ischemie
- corneea este tulbure, opacă
Arsura de gradul III
- apar zone de necroză profunde de pleoapă, cornee şi conjunctivă care este ulcerată, edemaţiată
şi cu opacifiere
- fotofobie pronunţată
- dureri oculare marcate (dacă s-a perforat corneea durerea poate să lipsească)
Etiologia arsurilor
1. Substanţe chimice
Arsurile pot fi date de acizi cum ar fi acid sulfuric, acid azotic, acid clorhidric sau baze
(soda caustică sau hidroxidul de sodiu)
- substanţe corozive (Fosfor, Arsenic, Clor, apă oxigenată)
- substanţe lacrimogene
- solvenţi organici, detergenţi
2. Agenţi fizici
- flacăra, gaze fierbinţi, lichide fierbinţi, metale topite
- arsuri electrice determinate de trăsnet sau electrocutare
- arsuri determinate de razele soarelui, lămpi cu vapor de mercur, aparate de sudură, radiaţii
infraroşii(cuptoarele pentru topit metale)
Atitudinea de urgenţă în arsurile cu substanţe chimice
- în arsurile chimice spălarea repetată, abundentă, cu apă de la robinet şi idealul este
administrarea antidotului specific substanţei chimice
- administrare de antibiotic local şi general
- administrare de antiinflamatoare
- combaterea durerii
Atitudinea de urgenţă în arsurile prin agenţi fizici
- scoaterea urgentă a bolnavului din mediu în care a fost ars
- sedarea bolnavului
- spălarea ca şi la arsurile chimice
- instilarea de soluţii antiseptice, aplicarea unui pansament steril şi transportarea de urgenţă a
bolnavului la spital

Îngrijirea pacienţilor cu glaucom

 Definiţie
Glaucomul este o stare patologică caracterizată prin hipertensiune intracelulară şi leziuni
vasculare care duc la atrofia nervului optic.
Formele clinice întâlnite sunt: glaucomul infantil şi glaucomul adultului cu manifestare
acută sau cronică.
Culegerea datelor
a) Circumstanţe de apariţie
- tulburări congenitale de drenaj a umorii apoase(glaucomul infantil)
- persoane cu sistem nervos labil, emotive
- schimbări bruşte de temperatură
b) Glaucomul acut(manifestări de dependenţă)
- dureri oculare şi perioculare foarte intense cu iradiere temporală, occipitală şi însoţite de
lăcrimare
- scăderea acuităţii vizuale
- greţuri, vărsături
- anxietate
- alterarea stării generale
c) Glaucomul cronic
- apar dureri periorbitale permanente
- apare scăderea insidioasă a vederii(cecitate în 10-15 ani)
Problemele pacientului cu glaucom
- dureri oculare şi perioculare
- intoleranţă digestivă
- comunicare ineficientă la nivel senzorial - vizual
- anxietate
Obiective
- pacientul să aibă stare de bine fizic şi psihic
- să aibă acuitatea vizuală în limitele vârstei(conform vârstei)
- să prevină complicaţiile invalidate
Intervenţiile asistentei
În glaucomul acut:
- asistenta asigură internarea pacientului în spital, repaus la pat, cameră cu semiobscuritate
- participă la examinarea pacientului pregătind instrumentele pentru măsurarea tensiunii
intraoculare
- linişteşte pacientul
- administrează la indicaţia medicului tranchilizante şi analgezice
- administrează la indicaţia medicului tratamentul medicamentos recomandat pentru reducerea
tensiunii intraoculare
- asigură alimentaţia hiposodată şi cu aport redus de lichide
În glaucomul cronic:
- educă pacientul să urmeze corect tratamentul local şi general prescris
- educă pacientul în vederea alimentaţiei cu reducerea lichidelor, cu eliminarea condimentelor, al
cafelei şi alcoolului
- asistenta învaţă pacientul să-şi adopte un regim de viaţă ordonat, fără emoţii negative cu
respectarea orelor de somn(în timpul somnului pacientul işi va aşeza capul pe două perne)
- educă pacientul pentru a purta ochelari fumurii în timpul zilei, să evite întunericul şi trecerile
bruşte de la temperaturi scăzute la caldură
- încurajează pacientul privind evoluţia favorabilă a bolii dacă respectă recomandările medicale
- pregăteşte pacientul preoperator şi îl ingrijeşte postoperator dacă pacientul este identificat cu
tensiune intraoculară crescută

Îngrijirea pacienţilor cu cataractă

Definiţie
Cataracta este boala oculară caracterizată prin opacifierea progresivă a cristalinului.
Culegerea datelor
a) Circumstanţe de apariţie:
- persoanele vârstnice(cataractă senilă)
- traumatisme(cataractă traumatică)
- boli metabolice(DZ, avitaminoze - cataractă secundară)
- boli infecţioase ale mamei în timpul sarcinii(cataractă congenitală)
b) Semne şi simptome posibile
- scăderea acuităţii vizuale care poate fi cu instalare insidioasă(foarte lentă - cataractă senilă)
sau cu instalare rapidă(cataractă traumatică)
- localizarea cataractei unilaterală şi apoi la celalalt ochi se întâlneşte în cataracta senilă, iar cea
bilaterală se întâlneşte în cataracta congenitală
Problemele pacientului
- comunicare ineficientă la nivel senzorial, vizual
- anxietate
- izolare
- risc de accidente, căderi întâlnite în general la vârstnici
- reducerea autonomiei în autoîngrijire
Obiective
- pacientul să-şi recapete vederea prin operaţie, prin îndepărtarea cataractei etc.
- să fie ferit de riscul accidentelor şi complicaţiilor
Intervenţiile asistentei
- asistenta îndrumă pacientul la serviciul de specialitate pentru a aprecia necesitatea actului
operator
- asistenta pregăteşte pacientul în perioada preoperatorie, îi asigură un salon cu semiobscuritate,
ajută pacientul să înveţe structura secţiei, face exerciţii de mers prin salon şi în exteriorul
salonului cu ochii ocluzionaţi
- învaţă pacientul să folosească instalaţiile de semnalizare pentru a se adapta perioadei
postoperatorii
- recoltează produse pentru examenele de laborator(sânge, urină, secreţie oculară)
- conduce pacientul la examene de specialitate(consult cardiologic, EKG, radiologie)
- asigură liniştea şi odihna preoperatorie
În perioada postoperatorie supraveghează pacientul permanent pentru a-şi menţine
pansamentul binocular(se pansează şi ochiul sănătos) pentru a evita clipitul.
- supraveghează pulsul şi T.A.
- educă pacientul să nu facă mişcări bruşte, să vorbească în şoaptă, să stea în decubit dorsal şi
lateral pe partea sănătoasă timp de 24 de ore
- administrează calmante, administrează un regim hidric timp de 24 de ore pentru a evita
masticaţia
- schimbă pansamentul când este îmbibat cu sânge sau secreţii
- serveşte pacientul la pat, iar la indicaţia medicului pentru mobilizare ajută pacientul să coboare
din pat
- când începe evoluţia favorabilă a ochiului operat pansamentul îl vom face monoclu
- susţine psihic pacientul şi îl educă să se prezinte la controale ori de câte ori medicul îi solicită
acest lucru

Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni inflamatorii şi infecţii ale ochiului

1. Blefaritele - reprezintă inflamarea marginii libere ale pleoapelor

2. Orgeletul(ulciorul) este inflamarea supurativă a foliculului pilos şi a glandei sebacee ale
cililor de pe marginea pleoapelor
3. Dacriocistita - reprezintă obturarea canalului lacrimo-nazal de un proces inflamator situat în
lumenul canalului
4. Conjunctivita - este inflamarea mucoasei conjunctivale
5. Keratita - este inflamarea mucoasei corneei
6. Iridociclita - reprezintă inflamaţia irisului şi a corpului ciliar
Culegerea datelor
1. Circumstanţe de apariţie:
- mediu cu praf
- persoane cu rezistenţă scăzută
- persoane cu condiţii de igienă precară
- lipsa obiectelor de toaletă individuală
- bazine de înot şi apă infectată(pentru apariţia conjunctivelor)
- traumatisme oculare
2. Manifestări de dependenţă(semne şi simptome posibile)
- în blefarite apare congestia marginii ciliare a pleoapelor, arsură, prurit al pleoapelor
- în iridociclite apare durere oculară şi perioculară de intensitate variabilă(surdă până la violentă)
- scaderea acuităţii vizuale
- fotofobie
- în dacriocistite apare lăcrimare accentuată, tumefierea inflamatorie a sacului lacrimal, scurgere
de puroi la presiunea unghiului intern al ochiului şi durere
- în orgelet apare prurit palpebral, durere la clipire, secreţie purulentă când inflamaţia abcedează
- în conjunctivite apare înroşirea conjunctivei, senzaţie de arsură, secreţie conjunctivală seroasă,
mucoasă sau purulentă
Problemele pacientului
- durere de intensitate diferită
- scurgere de secreţie oculară
- anxietate
- risc de complicaţii: cicatrice ale pleoapei în blefarită, ulceraţii în conjunctivită, pierderea
vederii în iridociclită
Obiective
1) pacientul să prezinte stare de bine fizic
2) prevenirea complicaţiilor
3) acuitatea vizuală să se păstreze intactă
Intervenţii
- educaţia pacientului pentru prevenirea infecţiilor la orice nivel al ochiului
Asistenta:
- aplică tratamentul local recomandat de medic
- atingerea ochiului se face cu tampoane moi
- aplicarea de comprese cu antiseptice călduţe se practică de obicei în blefarite şi orgelet, iar în
conjunctivite se practică spălături ale sacului conjunctival cu soluţii antiseptice
- pregăteşte instrumentarul şi materialele pentru incizie şi drenaj la indicaţia medicului
- aplică pansament ocular
- pregăteşte comprese sub formă de perniţe cu vată acoperite cu tifon cu diametrul mai mare
decât orbita care se aplică pe globul ocular şi se fixează cu leucoplast
- administrează tratamentul general sau cu antibiotice şi antiinflamatoare
- asigură repaus la pat, repaus vizual în camera semiobscură
- asigură alimentaţia pacientului completă cu excepţia pacientului cu iridociclită care primeşte o
alimentaţie desodată pentru a reduce exudaţia