POAMA CAMELIA ELENA

Sanatatea si echilibrul si stilul de viata

Sanatatea si echilibrul.

Echilibrul este necesar deoarece acesta afecteaza insasi homeostazia, starea de normalitate a
organismului chiar la baza nivelului fiziologic. Corpul uman este un organism remarcabil de
mobil. Pe parcursul vietii, o persoana trebuie sa faca fata, sa raspunda unei suite de amenintari,
printre care boli, vatamari fizice, stres. Organismul este capabil sa se lupte si sa se adapteze la
multe dintre aceste amenintari indreptate asupra propriei identitati si astfel sa revina la starea de
normalitate.

Pentru a dobandi aceasta capacitate, organismul cauta in continuu sa mentina echilibrul intre
factori constanti, precum temperatura, puls accelerat, TA, continutul de apa si nivelul de zahar in
sange. Acest echilibru natural, sau homeostazie, este realizat prin activitatea unor mecanisme
automate, din organism. De exemplu, fiintele umane incearca sa-si mentina o temperatura
normala la nivelul a 370C. In apa calda, organismul transpira pentru a se racori si astfel incearca
sa impiedice deteriorarea din supraincalzire. In apa rece, corpul tremura pentru a accentua
activitatea musculara si astfel arde substantele nutritive si produce caldura.

Revenind la starea de echilibru normal, aceasta este de asemenea un factor cheie in vindecarea
sau combaterea bolii. Organismul uman se poate regenera in mod automat sau, sa inlocuiasca
majoritatea celulelor pe baza unor procese normale. Cand pielea este taiata, noi celule se
construiesc in locul celor deteriorate si noile celule sanguine le inlocuiesc pe cele pierdute prin
sangerare. Vindecand ranile si inlocuind materialele “uzate” in procesul vindecarii, corpul
reuseste astfel sa revina la starea de homeostazie.

In mod similar se lucreaza si in apararea in fata bolii, pentru a-l readuce la starea de echilibru.
Totusi, o astfel de aparare nu este doar o functie a organismului. Dupa cum am aratat deja, starile
emotionale pot genera efecte fiziologice (somatizari) si astfel pot juca un rol important atat in
distrugerea cat si in refacerea echilibrului nostru fiziologic. Din punctul de vedere al emotiilor,
creierul produce diferite substante chimice care se varsa in fluxul sanguin si afecteaza procesele
de homeostazie a organismului. Deoarece emotiile apar ca raspuns la toate aspectele vietii, se
impune cu necesitate mentinerea unui echilibru pe toate dimensiunile sanatatii, fapt important
pentru functionarea normala a organismului.

Emotiile accentuate sau pe termen lung si incapacitatea solutionarii adecvate, afecteaza sistemul
endocrin, in special glanda tiroida. Pe de alta parte, lipsa alimentelor esentiale in alimentatie, in
special iod, conduce de asemenea la tulburarea tiroidiana. Astazi, in Romania, 20% din populatie
sufera de tulburare tiroidiana1).

Sanatatea si stilul de viata.

Dimensiunile sanatatii pot fi influentate de cativa factori. Un factor evident il constituie accesul
la un sistem competent de ingrijire medicala si de educatie sanitara, de care o persoana poate
beneficia nu doar din perspectiva fizica cat si mentala si sociala, in aceeasi masura.

Un altul, factorii de mediu, include siguranta caminului si a vecinatatii, serviciile publice

adiacente, iar factorii negativi, de genul volumul de substante toxice in sol, aer si apa. Cativa
dintre acesti factori pot fi controlati intr-o oarecare masura

Un altul, factorii de mediu, include siguranta caminului si a vecinatatii, serviciile publice

adiacente iar factorii negativi, de genul volumul de substante toxice in sol, aer si apa. Cativa
dintre acesti factori pot fi controlati intr-o oarecare masura prin insasi capacitatea persoanei de a
alege unde sa traiasca, iar alti factori pot fi influentati prin vointa politica. Totusi, pentru
majoritatea persoanelor, acestia se constituie in caracteristici ale vietii care pot fi influentate si
modificate cu mare dificultate.

1
Si mai greu de controlat sunt factorii ereditari, aspecte ale vetii care sunt “manipulate” prin gene.
Genele sunt “codurile” innascute si incastrate in fiecare celula a organismului uman. Ele
controleaza multe aspecte ale dezvoltarii si functionaarii indivizilor, de la desemnarea sexului si
pana la tendintele catre anumite boli. Ele pot afecta sanatatea fizica, emotiile, intelectul si chiar
viata sociala. Acestea sunt aspectele fundamentale ale vietii si sanatatii individului. Factorii
genetici nu pot fi controlati de catre individ, desi adesea ei pot fi compensati.

In timp ce toti acesti factori sunt importanti pentru sanatate, cea mai importanta influenta in
aceasta lume dezvoltata este stilul de viata2)), acesta fiind un factor ce poate fi controlat. Ideea
acestei sectiuni este ca ne putem controla sanatatea. In timp ce ereditatea si mediul joaca un rol
deosebit in statutul sanatatii noastre, alegerile pe care le facem in ceea ce priveste stilul de viata
ne afecteaza si ne determina starea de sanatate intr-o si mai mare masura.

Stilul de viata se refera la modul de ansamblu in care traim – atitudini, obiceiuri si

comportamentele persoanei in viata cotidiana. Din perspectiva specialistilor americani, in SUA,
stilul de cviata contribuie in mare masura la 7-10 din cauzele ce conduc la deces.

Desi nu toate componentele stilului de viata se situeaza sub controlul individului, toti oamenii
abordeaza tipuri de stiluri de viata care le afecetaza in mod direct sanatatea si bunastarea. Prin
cele exprimate dorim sa ajutam la identificarea alternativelor in momentul luarii deciziilor sau in
desemnarea obiectivelor care pot avea un impact pe termen scurt si lung asupra sanatatii.

1) Tulburarea tiroidiana poate fi si cauza zonelor endemice.

2) ) Stilul de viata, se refera la totalitatea activitatilor care compun viata unei persoane, grup,
colectivitate dar dintr-o perspectiva intern-structurala si normativa. Prin analiza stilului de viata,
psihologia sociala cauta sa identifice un principiu generator de unitate in pluralitatea
manifestarilor concrete ale vietii individuale. S.v. consta in trasaturile particulare ale psihologiei,
comportamentului si habitudinilor acestora, care definesc un mod specific de raportare fata de
lume, reliefand, in fiecare caz in parte, alte invariante, accentuate in structurile vietii cotidiene.
(Sursa: Ctin Gorgos, Dictionar de psihiatrie.)

Integritatea simțului echilibrului oferă date importante asupra stării de sănătate și a

riscului de accidentare.
Se pare că, la mulți dintre noi, sistemul responsabil de menținerea echilibrului fizic intră
în declin, după împlinirea vârstei de 40 de ani, după cum au observat cercetătorii. Într-un studiu
de dată recentă au fost interpretate datele provenite de la 105 voluntari, cu vârste cuprinse între
18 și 80 de ani. După cum se știe, de simțul echilibrului este responsabil sistemul vestibular,
localizat la nivelul urechii interne.

Participanții la test au fost puși să stea pe un scaun aflat deasupra unei platforme care, sub
controlul unui computer și prin acțiunea unor mecanisme, genera mici mișcări în diferite direcții.
Oamenii de știință au măsurat, pentru fiecare participant, pragul vestibular, reprezentand limita
inferioară de funcționare a sistemului vestibular, la fiecare persoană examinată. Cu cât pragul
vestibular se situa mai jos, cu atât funcționarea sistemului vestibular și echilibrul individului
examinat erau mai bune. În același timp, cercetătorii au descoperit că pragul vestibular devenea
tot mai înalt, după vârsta de 40 de ani. Mai mult, s-a constatat că aceste praguri creșteau, în
medie, cu câte 83% după fiecare deceniu care se adăuga vârstei de 40 de ani.

2
 Apoi, voluntarii au fost supuși unui test de echilibru, cu o durată de 30 de secunde (în
cadrul căruia o cerință esențială era să țină ochii închiși, pentru a nu se baza, în menținerea
poziției, decât pe simțul vestibular). S-a constatat că persoanele care prezentaseră anterior un
prag vestibular înalt aveau dificultăți și la testul de echilibru. Frecvent, ele aveau nevoie să
deschidă ochii sau să facă un pas, pentru a nu se dezechilibra sau prăbuși.

E limpede pentru toată lumea cât de important este să avem un simț al echilibrului cât
mai bun, indiferent de etate. Descreșterea capacității de funcționare a sistemului vestibular
predispune la căzături și accidentări. S-a calculat că, numai în SUA, disfuncțiile la nivelul
aparatului vestibular după etatea de 40 de ani determină nu mai puțin de 57000 de decese anual.

Intr-un articol recent publicat în jurnalul „Frontiers of Neurology”, s-a arătat că, deși se
fac eforturi în vederea îmbunătățirii diagnozei și tratamentului afecțiunilor aparatului vestibular,
prevalența vătămărilor ce survin prin precaritatea simțului echilibrului este din ce în ce mai mare,
pe fondul îmbătrânirii populației (în țările occidentale).

Un studiu nipon realizat la Universitatea Kyoto, ale cărui rezultate au fost date publicității
acum doi ani, a dovedit că vârstnicii care nu puteau sta într-un picior nici măcar 20 de secunde,
cu toate că își țineau ochii deschiși, erau mai predispuși la atacuri vasculare cerebrale și
prezentau un risc mai mare de instaurare a bolii Alzheimer, comparativ cu ceilalți. Așadar,
integritatea simțului echilibrului este un bun indicator și pentru sănătatea și circulația cerebrală,
nu doar pentru buna stare a aparatului vestibular de la nivelul urechii interne.

Cu ani în urmă, se spunea (deși nu se știe cât de fundamentate științific erau aceste
afirmații) că orice persoană tânără sau de vârstă medie ar trebui să poată sta într-un picior cel
puțin 10 secunde, cu ochii închiși, precum și că persoanele care puteau menține această poziție
peste 30 de secunde aveau șanse mai mari de a ajunge la vârste înaintate și de a se bucura de o
bună sănătate.

În orice caz, simțul echilibrului este un indicator demn de luat în seamă asupra
prezenței riscului de accidentare prin cădere, a integrității sistemului vestibular și a stării de
sănătate cerebrală!