UTILIZAREA HĂRŢII ÎN LECŢIE

Claudia Tarţa

Abstract. The article presents learning situations in which the pupils are involved in reading and
interpreting the map, so that this would constitute a valuable tool for orientation for the
knowledge of the world they live in. The pupils learn to establish the spatial, temporal and causal
realtionships that exist between the different components of the terrestrial geosystem.

„A descifra o hartă reprezintă una din competenţele fundamentale pe care-le dobândeşte

elevul în lecţiile de geografie. Transformarea acestui deziderat într-o cunoaştere reală implică
permanenta preocupare a profesorului de a integra constructiv şi conştient harta în lecţie, ca
un mijloc de învăţare autentică, nu doar ca un obiect decorativ. Trecerea pragului de la
momentele în care elevul priveşte înspăimântat sau nelămurit o hartă, la clipele în care,
provocat de dorinţa de a cunoaşte, el începe să descifreze simbolurile şi să înţeleagă
reprezentările şi relaţiile dintre elemente, constituie un salt de la necunoscutul misterios spre
realitatea cognoscibilă. Ca orice dobândire a unei competenţe, interpretarea hărţii necesită
voinţă din partea elevului, resurse materiale şi de timp, angajarea în situaţii de învăţare şi
evaluare proiectate şi organizate de profesor.” (M.E.Dulamă, 2000)
Elevii dobândesc primele cunoştinţe declarative şi procedurale despre hartă în clasa a III-a,
dar aceste cunoştinţe au adesea caracter empiric şi fragmentar datorită modului de prezentare
din manuale şi a lipsei de concepte ştiinţifice a învăţătoarei din domeniul geografiei. Profesorul
nu trebuie să cadă în capcana aparenţei cunoştinţelor demonstrată de către unii elevi prin
răspunsurile lor, ci să asigure construirea unui sistem de cunoştinţe despre hartă, ca o
premisă a învăţărilor viitoare.
În primele ore de geografie din clasa a V-a elevii dobândesc conceptele ştiinţifice de hartă,
legendă, semne convenţionale, scară de proporţie etc., analizează diferite tipuri de hărţi şi sunt
angajaţi în diverse exerciţii de citire şi interpretare a hărţilor. Conceptele ştiinţifice de geografie
matematică (paralele, meridiane, poli, latitudine, longitudine etc.) nu pot fi înţelese şi învăţate
în absenţa hărţilor şi a globului geografic. Profesorul oferă elevilor diverse exerciţii prin care
aceştia identifică elementele hărţii.
· Observaţi harta şi precizaţi coordonatele geografice ale României.
· Observaţi harta şi denumiţi statele traversate de Tropicul Racului / Capricornului.
· Observaţi harta şi denumiţi statele şi oceanele traversate de primul meridian (Meridianul
Zero, meridianul de origine).
· Precizaţi localitatea situată la intersecţia paralelei de … .lat. N şi meridianul de … long. E.
· Precizaţi oraşele din România traversate de paralela de 45o lat. N.
Trecerea de la limbajul empiric la cel ştiinţific implică renunţarea în exprimarea localizării
unor puncte sau areale pe hartă la ”aici”, ”acolo”, ”mai sus”, ”mai jos”, ”la dreapta”, ”la stânga”.
Dacă profesorul utilizează corect limbajul de specialitate, dacă analizează cum vorbesc elevii şi
îi corectează cu tact şi cu respect când este cazul, aceştia vor învăţa să construiască corect
frazele şi să utilizeze terminologia adecvată. Elevii vor utiliza corect termenii doar dacă cunosc
semnificaţia acestora şi li se oferă permanent situaţii în care ei să i utilizeze. Elevii nu pot
învăţa un limbaj geografic doar ascultând un profesor şi fără să l utilizeze practic. Dacă un elev
afirmă ”Australia este aici.”, profesorul va solicita exprimarea corectă: ”Australia este situată în
emisfera sudică, fiind traversată de Tropicul Capricornului” (o modalitate). Când elevii caută un
punct pe hartă, îi putem ghida prin intervenţia noastră: ”mai la nord”, ”în vestul Europei”, ”în
emisfera sudică” etc.
În clasa a V-a elevii învaţă poziţia corectă când indică la hartă (să nu acopere cu corpul
harta, în special locul pe care îl indică; să utilizeze indicatorul fără să atingă harta etc.). Sunt
esenţiale modelul pe care-l oferă profesorul când indică la hartă deoarece elevii îl copiază şi
observaţiile pe care-le face atunci când poziţia lor nu este corectă. Când elevii indică o ţară sau
un continent manifestă diverse tendinţe: indică un punct sau un cerc situat în centrul ţării sau
continentului; indică imprecis marginile continentului sau anumite graniţe. Elevii învaţă să
indice continentele urmărind cu indicatorul linia ţărmului, iar la state urmărind graniţele sau
linia ţărmului (dacă este cazul).”Există opinia că limita continentului să fie indicată în zona
abruptului continental, însă această limită nu este reprezentată pe hartă şi nu poate fi dedusă
ştiinţific de către un elev. Chiar dacă linia ţărmului oscilează ca o consecinţă a mareelor, ea
constituie un reper orientativ sigur. Pentru împiedicarea derutei nu este necesar ca elevii să
indice apele teritoriale marine, în special pentru faptul că acestea nu sunt luate în considerare
când se calculează teritoriul unui stat.” (M.E.Dulamă, 2000) Harta oferă o reprezentare
adecvată a ţărmului. Elevii pot deduce de pe harta fizică tipurile de ţărmuri, înalte sau joase,
după tentele de culori: ”În America de Nord, ţărmul vestic este mai înalt, iar cel estic este mai
jos”. Elevii descoperă pe hartă caracteristicile articulaţiilor ţărmurilor: ”Ţărmul vestic al
Americii de Sud este aproape rectiliniu, cel vestic al Europei este foarte articulat (dantelat) etc.”.
În faţa hărţii elevii învaţă să localizeze şi să asocieze elementele din spaţiul terestru:
· Peninsula Arabia este situată în partea de sud vest a Asiei (este corelată cu continentul din
care face parte).
· Strâmtoarea Gibraltar este situată între Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic (face
legătura între această mare şi acest ocean).
· Istmul Suez este situat între Africa şi Peninsula Arabia (deoarece este o porţiune de uscat
situată între aceste două porţiuni de uscat).
· Insula Madagascar este situată în partea sud estică a Africii, în Oceanul Indian (deoarece
insulele se raportează la marea sau la oceanul în care se găsesc şi la continentul cel mai
apropiat).
Harta, când este adecvat utilizată ca mijloc de învăţământ, facilitează deducţiile,
comparaţiile, problematizarea prin care se dezvoltă gândirea elevilor.
· Observaţi harta şi precizaţi mările situate în partea nordică a Europei. Cum comunică
aceste mări cu Oceanul Arctic? (comunică foarte larg, nu prin strâmtori)
· Comparaţi poziţia geografică a acestor mări cu cea a Mării Mediterane. (Marea Mediterană
comunică cu Oceanul Atlantic prin strâmtoarea Gibraltar, iar aceste mări comunică larg cu
Oceanul Arctic. Marea Mediterană este situată între continentele Europa şi Africa, iar mările
din nord sunt situate la marginea unui continent, fiind mări mărginaşe.
În paralel cu formarea deprinderii de a indica o apă curgătoare pe hartă pornind de la
obârşie spre vărsare, elevii descifrează anumite caracteristici ale acestora, în funcţie de
cunoştinţele anterioare.
· Nilul este un fluviu care are izvoarele în Africa Ecuatorială, curge pe direcţia sud nord şi se
varsă în Marea Mediterană printr-o deltă. (în clasa a V-a)
· Nilul are izvoarele în Africa Ecuatorială, în regiunea cu climă ecuatorială; are direcţia de
curgere sud nord; străbate zonele de climă subecuatorială şi tropicală uscată, fapt ce determină
mari variaţii de debit, în funcţie de tipul de climă; primeşte ca afluenţi Nilul Albastru şi Atbara;
se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă. (în clasa a VII-a)
În clasele a VI-a şi a VII-a, când se studiază Geografia continentelor, conţinutul multor lecţii
poate fi dedus şi învăţat de către elevi de pe hartă, rolul profesorului diminuându-se la
orientarea spre aspectele esenţiale prin întrebări (Unde? Cum? Din ce cauză? Cu cine? Care
sunt consecinţele? Etc.) sau enunţuri. Când elevii analizează harta fizică a unui continent îşi
dezvoltă capacitatea de a stabili relaţii între aşezarea geografică şi relief, climă, ape, vegetaţie,
faună, soluri, culturi agricole, amenajarea spaţiului etc.
· Observaţi harta şi precizaţi ce tip de climă este specific în partea sudică a Asiei (datorită
poziţiei geografice are climă musonică).
· Observaţi harta şi precizaţi din ce cauză musonul de vară nu poate pătrunde până în
centrul Asiei (din cauza dispunerii Munţilor Himalaya şi a altitudinii lor).
· Observaţi pe hartă bazinul hidrografic al Amazonului şi explicaţi cauza existenţei unui
număr mare de afluenţi şi a debitului (situarea în zona cu climă ecuatorială caracterizată prin
precipitaţii abundente).
Harta poate fi utilizată în dobândirea, în consolidarea şi în evaluarea cunoştinţelor elevilor,
atât în lecţie cât şi în afara ei. Dacă elevii primesc ca temă la fiecare lecţie un exerciţiu în care
utilizează harta, ei îşi consolidează cu plăcere cunoştinţele.
· Căutaţi pe hartă 3 – 4 fluvii care formează la vărsare delte.
 · Căutaţi pe hartă peninsula care nu are reprezentată nici o apă curgătoare. Expli caţi cauza
sărăciei în ape a acestei peninsule (Peninsula Arabia – din cauza aşezării geografice într-o zonă
cu climă tropicală uscată determinată de alizee).
Deoarece elevii au nevoie de feed-back adecvat după efectuarea temei, la începutul lecţiei
temele sunt verificate, apreciate, completate şi corectate (dacă este cazul).

Bibliografie
Bărgăoanu, P., Mândruţ, O. (1979): Metodica predării geografiei la clasele V – VIII, E.D.P.,
Bucureşti.
Dulamă, M., E. (2000): Strategii didactice, Editura Clusium, Cluj - Napoca.
Dulamă, M., E. (2000): Note de curs, Universitatea”Babeş – Bolyai”, Cluj – Napoca.
Săndulache, Al., Sficlea, V. (1970): Cartografie – Topografie, E.D.P., Bucureşti.