Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA :POLITEHNICA

BUCURESTI
FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR
BIOTEHNICE

BIOETANOLUL

STUDENT:FLOREA RAZVAN-CATALIN
GRUPA 743
1. INTRODUCERE

Înlocuirea combustibililor fosili cu biocombustibili este o tendinţă ce s-a definit în


contextul creşterii preţului petrolului şi este prezentată ca fiind o alternativă ecologică, ce
creează locuri de muncă şi nu are un impact social major. Aceste considerente nu sunt
însă adevărate în mod automat, ci poate dimpotrivă.
În primul rând, fără politici şi măsuri de reducere a dependenţei de autovehiculele
personale, impactul utilizării biocombustibililor asupra fenomenului schimbărilor
climatice ar fi marginal - gradul de utilizare a transportului rutier ar continua să crească.
Producţia şi utilizarea biocombustibililor poate duce la reducerea presiunilor
sociale şi de mediu produse de extracţia petrolului, însă ar duce la creşterea presiunilor
asupra pădurilor, biodiversităţii şi producţiei alimentare, reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră din arderea combustibililor fosili, însă ar avea loc eliberarea dioxidului de
carbon fixat în păduri – în urma defrişării pentru obţinerea de teren arabil în vederea
cultivării biocombustibililor.
Prin utilizarea combustibililor proveniţi din “uleiuri vegetale” s-a demonstrat că
pentru regiile locale de transport biocombustibilii sunt o soluţie mai economică decât
combustibilii convenţionali. Celălalt avantaj este reducerea cu circa 70% a emisiilor de
gaze cu efect de seră. Trebuie avute însă în vedere problemele legate de:
- mono-culturi;
- defrişarea suprafeţelor forestiere pentru a face loc culturilor pentru
biocombustibili;
- impactul acestora asupra biodiversităţii şi asupra structurii culturilor pentru
obţinerea de alimente;
- eliminarea organismelor modificate genetic.

Obţinerea bioetanolului din rapiţă

Înlocuirea combustibililor fosili cu biocombustibili este o tendinţă ce s-a definit în


contextul creşterii preţului petrolului şi este prezentată ca fiind o alternativă ecologică, ce
creează locuri de muncă şi nu are un impact social major.

2
Aceste considerente nu sunt însă adevărate în mod automat, ci poate dimpotrivă.
În primul rând, fără politici şi măsuri de reducere a dependenţei de autovehiculele
personale, impactul utilizării
biocombustibililor asupra fenomenului
schimbărilor climatice ar fi marginal -
gradul de utilizare a transportului rutier ar
continua să crească. Producţia şi utilizarea
biocombustibililor poate duce la reducerea
presiunilor sociale şi de mediu produse de
extracţia petrolului, însă ar duce la
creşterea presiunilor asupra pădurilor,
biodiversităţii şi producţiei alimentare. Ar
avea loc reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră din arderea combustibililor
fosili, însă ar avea loc eliberarea dioxidului de carbon fixat în păduri – în urma defrişării
pentru obţinerea de teren arabil în vederea cultivării biocombustibililor.
Prin utilizarea combustibililor proveniţi din uleiuri vegetale" s-a demonstrat că pentru
regiile locale de transport biocombustibilii sunt o soluţie mai economică decât
combustibilii convenţionali. Celălalt avantaj este reducerea cu circa 70% a emisiilor de
gaze cu efect de seră. Trebuie avute însă în vedere problemele legate de: mono-culturi;
defrişarea suprafeţelor forestiere pentru a face loc culturilor pentru biocombustibili;
impactul acestora asupra biodiversităţii şi asupra structurii culturilor pentru obţinerea de
alimente; eliminarea organismelor modificate genetic.
Biocarburanţii pot fi utilizaţi în formă pură sau în amestec la autovehiculele
existente şi pot folosi actualul sistem de distribuţie al carburanţilor convenţionali.
Biodieselul poate fi produs prin transformarea unei largi varietăţi de grăsimi vegetale şi
animale, dar combustibilul cu cei mai buni parametri se obţin din uleiul de rapiţă (rapiţa
are cel mai bun indice de iod, rezistentă la temperaturi scăzute, stabilitate la oxidare şi dă
cele mai bune rezultate în presarea la rece).
Rapiţa se situează pe locul cinci, sub aspectul producţiei de ulei comestibil, între
plantele oleaginoase. Uleiul de rapiţă are largi utilizări industriale şi alimentare.
Biocombustibilii cei mai cunoscuţi în prezent sunt biodieselul (obţinut din plante
oleaginoase precum rapiţa şi floarea soarelui) şi bioetanolul (obţinut din zahăr şi amidon,
respectiv din recoltele de sfeclă şi cereale). Aceşti doi combustibili de transport lichizi au
capacitatea de a înlocui, în mare măsură, motorina şi benzina. Aceştia pot fi utilizaţi
pentru motoarele maşinilor moderne (nemodificaţi pentru amestecurile joase sau cu
modificări minore pentru amestecurile înalte) şi distribuiţi prin intermediul
infrastructurilor existente. Cercetarea este pe cale să descopere tehnici de producţie „de a
doua generaţie” care pot produce biocombustibili din materiale lemnoase, din ierburi şi
unele tipuri de deşeuri.
Pe piaţa abia descoperită a carburanţilor din uleiuri vegetale, “biodieselul” este
încă incredibil de ieftin, nefiind accizat. În timp ce giganţii petrolieri pregătesc investiţii
în fabrici de producere a motorinei vegetale, micii producători profită deja de materia
primă excedentară.
Un litru de biodiesel se vinde pe piaţă mai ieftin şi decât uleiul comestibil, nu numai faţă
de motorina clasică. Din uleiul de rapiţă se produce cel mai bun biocarburant.

3
Un avantaj al cultivării rapiţei este acela că cheltuielile/ha pentru înfiinţarea
acestui tip de cultură sunt mai mici decât la grâu şi orz. De asemenea, un mare avantaj al
rapiţei este acela că poate fi cultivată şi iarna.
Sprijinul financiar care se acordă pentru susţinerea cultivării plantelor energetice este:
- 50,55 euro/ha (cuantum estimativ) - plată pe suprafaţă eligibilă de teren din fonduri UE.
- 31,5 euro/ha (cuantum estimativ) - plăţi naţionale directe complementare pe unitatea de
suprafaţă eligibilă. Se acordă numai pentru producţia contractată cu un procesator de
biocombustibili.
Date tehnice:
-productia 4000 Kg/ha.
- pentru a obţine un litru de biodiesel sunt necesare 2,5 kg de rapiţă.
Pentru a obţine producţii profitabile la această cultură este necesar să se cunoască
şi să se aplice o tehnologie corectă.

2. PRODUSE CONSIDERATE BIOCOMBUSTIBILE

Biocombustibilii sunt combustibili pentru transport sub formă lichidă sau gazoasă,
produşi din biomasă.
Biomasa este partea biodegradabilă din produse, deşeuri şi reziduuri din
agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), sectorul forestier şi industria aferentă
şi parte din deşeurile industriale şi municipale.
Conform reglementarilor existente numai produsele prezentate mai jos pot fi
considerate ca biocombustibili:
(a)”bioetanolul”: etanol produs prin fermentaţie din biomasă şi/sau din partea
biodegradabilă a deşeurilor;
(b)”biodiesel”: un metil-ester produs prin transesterificare din ulei vegetal sau
animal, de calitatea dieselului;
(c)”biogaz”: un combustibil gazos rezultat din biomasă şi/sau din partea
biodegradabilă a deşeurilor care poate fi purificat la calitatea gazului (natural) pur,
(d)”biometanol”: metanol produs prin fermentaţie din biomasă şi / sau
din partea biodegradabilă a deşeurilor;
(e)”biodimetileter”: dimetilester produs din biomasă,
(f)”bio-ETBE (etil-terţo-butil-ester)”: ETBE este produs pe bază de bioetanol.
Procentul în volum de bio-ETBE socotit ca biocombustibil este de 47%;
(g)”bio-MTBE (metil-terţo-butil-eter)”: un combustibil pe bază de biometanol.
Procentul în volum de bio-MTBE socotit ca biocombustibil este de 36%;
(h)”biocombustibilii sintetici”: hidrocarburi sintetice sau amestecuri de
hidrocarburi sintetice care au fost produse din biomasă;
(i)”biohidrogen”: hidrogen extras din biomasă şi/sau din partea biodegradabilă a
deşeurilor, pentru a fi folosit ca biocombustibil
(j) “ulei vegetal crud”; ulei vegetal produs din culturile oleaginoase, prin presare,
extracţie sau proceduri comparabile, brut sau rafinat, dar nemodificat chimic, atunci când
este compatibil cu motoarele la care este folosit şi când este conform cerinţelor normelor
privind noxele.

3. CONSIDERATII GENERALE ALE BIOETANOLULUI

4
Utilizarea bioetanolului drept carburant pentru motoarele cu ardere interna nu
este o inventie recenta, fiind practicata de aproape un secol si jumatate.
Ideea folosirii bioetanolului drept carburant pentru motoarele cu aprindere prin
scânteie dateaza din primele decade ale secolului al XIX-lea.
În 1860 Nicolaus A. Otto a utilizat etanolul pentru alimentarea prototipului
motorului sau, precursorul motoarelor cu aprindere prin scânteie de azi.
Marele constructor de automobile Henry Ford a proiectat motorul modelului T
(1908) ca sa functioneze cu etanol si a construit împreuna cu Standard Oil o uzina pentru
producerea acestui carburant în Midwest. Astfel, s-a ajuns ca în anul 1920 etanolul sa
reprezinte cca. 25 % din vânzarile firmei Standard Oil.

Ford a continuat promovarea folosirii etanolului, dar în 1940 uzina a trebuit sa fie
închisa sub efectul preturilor extrem de scazute oferite de industria petroliera.
Un dezavantaj major al motoarelor cu ardere internă este dependenţa acestora de
resursele limitate de hidrocarburi.
Studiile efectuate în acest domeniu au demonstrat că, o dată cu dezvoltarea
transportului auto bazat pe motoarele cu ardere internă, a crescut şi necesitatea producerii
unei cantităţi mai mari de carburanţi din hidrocarburi. Din păcate resursele de petrol, pe
care se bazează obţinerea carburanţilor auto, sunt limitate.
Principalul avantaj al biocombustibililor este compatibilitatea lor cu soluţiile
tehnice larg utilizate actual şi cu infrastructura existenta (de fabricare, transport si
distribuţie.

5
Biocombustibili sunt de asemenea neutri din punct de vedere al efectului de seră.
Se spune despre un combustibil că este neutru atunci când nu se produce un surplus de
CO2 în atmosfera prin arderea lui.

Biocombustibilii sunt neutri pentru că la arderea lor se eliberează în atmosfera


cantitatea echivalenta de dioxid de carbon care a fost fixata fotosintetic de plante când s-a
produs materia primă vegetală din care s-au obţinut biocombustibilii.
Astazi bioetanolul este, de departe, cel mai important (cantitativ) produs de
fermentatie. La nivel mondial se produc anual 45,6 milioane litri (2005) din care peste
95,5 % sunt de origine biogenica. Brazilia si SUA sunt cei mai mari producatori dând
împreuna cca. 90 % din totalul monidial (fig. 9.9), Europa situându-se deocamdata la un
nivel modest.

6
În tarile UE utilizarea bioetanolului drept combustibil este facuta ca atare sau prin
obtinerea etil-tertbutileterului (ETBE) din bioetanol (45%) si izobutene (55%). Ultima
varianta, desi nu este în întregime bazata pe surse regenerabile, are avantajul ca foloseste
un produs petrolier de valoare relativ scazuta si procese chimice foarte bine stapânite.

4. PROPRIETATILE BIOETANOLULUI

Etanolul este o substanță organică din clasa alcoolilor. Mai poartă denumirea de
alcool etilic și are formula moleculară C2H5OH putând fi scris CH3 – CH2 – OH.
Se prezintă ca o substanță lichidă incoloră, solubilă în apă în orice proporții.
Solubilitatea se datorează grupării hidroxil din molecula alcoolului prin intermediul
careia între moleculele de apă și de alcool se stabilesc legături de hidrogen
intermoleculare.
Etanolul, ca toți alcoolii, prezintă un ușor caracter acid dovedit prin reacția sa cu
metalele alcaline; o reacție tipică este reacția cu sodiul în urma căreia se formează ionul
etoxid și se eliberează protonul din gruparea hidroxil. Protonul se fixează pe perechea de
electroni ai oxigenului din apă, generând ionul hidroniu care oferă aciditate soluției
respective.
Etanolul nu reacționează cu hidroxizii alcalini, față de fenoli care sunt tot compuși
hidroxilici și care reacționează cu hidroxidul de sodiu formând ionul fenoxid. Alte reacții
tipice etanolului sunt reacțiile cu acizii carboxilici când rezultă esteri folosiți pe post de
aromatizanți.

7
Etanolul este usor de transportat si are o toxicitate redusa, ceea ce îl face
avantajos din punct de vedere al protectiei mediului. Etanolul este o importanta sursa
regenerabila.

Importanta optiunii pentru largirea bazei de materii prime regenerabile pentru


obtinerea bioetanolului prin urmatoarele avantaje:

a. existenta unei potentiale baze majore de materii prime (sfecla de zahar, sorg
zaharat, etc.)
b. dezvoltarea unei infrastructuri industriale care a acumulat o experienta
necesara trecerii la productia pe scara mare a bioetanolului.
c. impactul redus al bioetanolului asupra mediului ambiant (exista potential de
reducere a emisiilor de CO2 cu pâna la 70%)
d. modificarile ce trebuie aduse motoarelor cu ardere interna pentru a folosi
bioetanol sunt minore (unele amestecuri de combustibili petrolieri si etanol nu necesita
nici un fel de modificari) motoarele cu ardere interna sunt mai eficiente si au o viata mai
lunga.
Atingerea nivelului de 10 % în 2020 impune o crestere semnificativa a productiei
de biocarburanti si a nivelului de încorporare a acestora dupa 2012.

8
5. PRODUCTIA DE BIOBENZINE

Etanolul poate fi fabricat sintetic din petrol sau prin conversia microbiana a
biomasei în procesul de fermentatie. În 1995, aproximativ 93% din etanolul de pe glob a
fost produs prin fermentatie si numai 7 % prin metoda sintetica.
Utilizarile actuale ale etanolului drept combustibil (pentru motoare) necesita
concentratii mult mai mari ale acestuia fata de cele 8 – 10% ale etanolului brut obtinut
din fermentatie, iar concentrarea acestuia este realizata în prezent prin procedee de
fractionare-distilare. Se poate avea în vedere o crestere considerabila a eficientei
energetice a etanolului din biomasa, promovând deci utilizarea sa drept combustibil
eficient (indirect) regenerabil si prietenos pentru mediu în sursele de energie curata.
O noua tehnologie ce ar permite utilizarea etanolului diluat provenit din
biomasa drept combustibil ar crea totodata o piata largita pentru produsele agricole. O
astfel de tehnologie noua ar putea pune la dispozitie o sursa alternativa de energie
comoda, eficienta si nepoluanta pentru comunitatile mici sau rurale izolate sau surse de
alimentare cu energie electrica în cazurile de urgenta.
Etanolul este usor de transportat si are o toxicitate redusa, ceea ce îl face
avantajos din punct de vedere al protectiei mediului. Etanolul este o importanta sursa
regenerabila.

9
Etanolul bioderivat este de regula produs sub forma unei solutii apoase continând
între 8 si 12 % masa etanol. Poate fi utilizat sub forma de combustibil alternativ, ca
materie prima pentru producerea altor substante (etilena, acetaldehida, acetona etc.) sau
poate fi convertit în hidrogen care sa alimenteze pile de combustie în scopul producerii de
electricitate, mentionând faptul ca apa este necesara ca materie prima.
Având în vedere proprietatile sale adecvate si disponibilitatea sa cvasi-universala,
etanolul a fost considerat ca un carburant posibil pentru motoare, practic în cursul întregii
istorii a motoarelor cu explozie.
Din totalul biomasei pentru fabricarea etanolului se deosebesc doua tipuri
fundamentale de materii prime:
- direct fermentescibile
- amidonoase si celulozice
Din materiile prime direct fermentescibile cea mai mare utilizare o au sfecla de
zahar si diferite produse intermediare ale fabricarii zaharului. În tara noastra exista o
bogata traditie privind obtinerea alcoolului din melasa de sfecla de zahar.
Obtinerea alcoolului etilic din materii prime amidonoase (cartofi, porumb, grâu,
orz) presupune transformarea amidonului in zahar fermentescibil proces ce se realizeaza
sub actiunea enzimelor aminolitice. Pentru favorizarea procesului de hidroliza este
necesara fierberea sub presiune a materiilor prime, tratament care determina gelificarea
amidonului, care necesita un consum ridicat de energie.

Având în vedere conditiile agropedologice din tara noastra, precum si experienta


fermierilor din tara noastra, cultura sfeclei de zahar poate furniza materia prima pentru
producerea catitatii de biobenzine necesare satisfacerii cerintelor Directivei UE privind
energia regenerabila fara a periclita aprovizionarea cu alimente a populatiei.
Astfel, un hectar cultivat cu sfecla de zahar poate furniza materia prima pentru
producerea a cca. 6240 l de biobenzine (fig. 2.2) ce înlocuiesc 4160 l benzina minerala.
Productia de biobenzine de generatia I se bazeaza pe aplicarea biotehnologiilor,
fie prin fermentarea materiilor prime zaharoase, fie prin hidroliza amidonului din cereale
sau a materiilor ligno-celulozice.

10
La fabricarea biocombustibililor din bioetanol rezultă următoarele produse
secundare:
Bioetanol din sorg zaharat
- bagasa de sorg (tulpini de sorg stoarse de zahăr);
- drojdie de fermentaţie / borhot
Bioetanol din porumb
- borhot de porumb
- drojdie de fermentaţie
Extinderea producerii şi utilizării biocombustibililor nu se datorează numai
aspectelor legate de reducerea efectului artificial de seră. Există şi aspecte ale producerii
şi utilizării biocombustibililor care sunt mai puţin evidente la o analiza superficială.
Preţul petrolului, excedentele agricole, volatilitatea zonei Orientului Mijlociu (principal
zona exportatoare de petrol), atitudinea Rusiei (principalul furnizor de gaze naturale) şi
dependenta (de risipă) de energie au determinat guvernele europene (şi ale celorlalte state
industrializate) să stimuleze producerea şi utilizarea de biocombustibili.
Principalii biocombustibili care sunt larg utilizaţi în prezent sunt uleiul crud
(pentru motoarele diesel neperfecţionate, de pe autocamioane si tractoare); biodieselul

11
(pentru motoarele diesel cu rampa comună sau cu pompă duză); bioetanolul (pentru
motoare Otto sau pentru amestecul cu motorină sub formă de E-diesel); biometanolul
(pentru motoare Otto şi pentru producerea de biodiesel).

Diagrama obţinerii principalilor biocombustibili

3. UTILIZAREA BIOETANOLULUI

Bioetanolul este etanol (C2H5OH) produs prin fermentarea biologica a


carbohidratelor derivate din materii vegetale. El poate fi folosit fie ca aditiv, fie ca
substituent pentru benzina. Etanolul anhidru (continut de apa < 1 %) poate fi combinat cu
benzina in orice proportii, pâna la eatnol pur 100 %. În Brazilia se utilizeaza motoare care
pot functiona cu etanol hidratat, care este un amestec azeotrop între etanol (cca. 93 %
v/v) si apa (7 %). Acesta poate fi utilizat în amestec cu benzina în cazul motoarelor
flexibile. Procedeul este simplu si ieftin, dar actualmente nu exista suficiente capacitati de
productie pentru ETBE prin adaugarea (blending) etanolului, în cantitati moderate, direct
în benzina sau motorina (pâna la 15...25 %, combustibili cunoscuti sub codul E15, E25).
Exista temeri privind calitatea combustibilului astfel obtinut
prin folosirea amestecurilor bogate în etanol (E85, E95, 85-95% etanol de fermentatie);
asemena amestecuri pot fi folosite ca atare înlocuind benzina sau motorina
prin folosirea etanolului 100%, direct în motoare (experienta Braziliana în materie este
îndelungata si relevanta).
Precursor pentru combustibili oxigenati;
hidrogen pentru celule de combustie .
Este de subliniat ca la nivelul consumurilor, cca. 1,5 litri etanol înlocuiesc 1 litru
benzina. Aceast raport se are în vedere la stabilirea necesarului de productie de
biocombustibili si la întocmirea bilanturilor de mediu.
Analiza proprietatilor fizico-chimice ale produsilor organici oxigenati de tip

12
alcooli evidentiaza o serie de diferente considerabile fata de carburantii lichizi de origine
petroliera.
Utilizarea eficienta a alcoolilor în calitate de combustibili impune, în consecinta,
modificari de ordin constructiv si privind reglarea motoarelor, atât pentru atenuarea uror
influente negative, cât si pentru valorificarea unor proprietati favorabi1e.
Dintre problemele principale care se ridica la utilizarea a1coolilor drept
carburanti ca atare în motoare1e cu aprindere prin scânteie, se pot enumera:
- tendinta de reducere a puterii efective la un debit constant de alcooli, ca urmare
a puterii calorifice mai recluse a acestora, comparativ cu benzina (la arderea metanolului,
se degaja o cantitate de energie cu circa 50 % mai mica decât în cazul arderii unei
cantitati echivalente de benzina, iar prin arderea etanolului rezulta doar 66 % din energia
degajata la arderea benzinei);
- prezenta oxigenu1ui în structura moleculara a alcoolilor asigura, pe de alta
parte, micsorarea necesaru1ui de oxigen pentru ardere, astfel ca în ansamblu, puterea
calorifica a amestecului combustibil-aer, raportata la volumul de amestec, este putin
modificata (metanolul necesita cu 44 % mai putin aer pentru combustie, comparativ cu
benzina, iar etanolul doar 61 % din aerul necesar arderiii benzinei);
- prin urmare, se poate asigura mentinerea neschimbata a puterii motorului cu o
cilindree data, prin marirea corespunzatoare a debitului de carburant (pentru mentinerea
razei de actiune a automobilului trebuie marita, totodata, capacitatea rezervorului de
carburant);
- dificultatea pornirii la rece, determinata de presiunea redusa de vapori la
temperaturi joase;
- în cazul utilizarii alcoolilor puri, pornirea la rece poate fi solu-tionata prin
folosirea de carburanti auxiliari (benzina sau gaz petrolier lichefiat) sau ameliorarea
pulverizarii (metanolul necesita pentru vaporizare de 3,7 ori mai multa caldura, iar
etanolul de 2,6 ori, comparativ cu benzina);
- tendinta de înrautatire a vaporizarii în sistemul de admisie, la motoarele cu
carburator, determinata de valorile ridicate ale caldurilor de vaporizare ale alcoolilor si
care necesita reproiectarea sistemului de admisie;
- tendinta de crestere a frecventei incidentelor survenite la functionarea
motorului la cald ca urmare a formarii dopurilor de vapori si a emisiilor de alcooli
(punctele de fierbere ale alcoolilor fiind coborâte, comparativ cu benzina);
- calitati defavorabile de ungere, determinate de viscozitatea redusa a alcaoli-
lor si care afecteaza direct cuplurile de frecare, în primul rând la nivelul pompei si în
sectiunea de înalta presiune a instalatiei de alimentare;
- incompatibilitatea compusilor organici si îndeosebi a alcoolilor cu uleiul de
ungere si cu materiale de tipul elastomerilor cu care acestia vin în contact nemijlocit;
- coroziunea, determinata de alcooli si, de asemenea, de atacul chimic direct al
unor compusi specifici, rezultati în cursul arderii;
- toxicitatea alcoolilor si, îndeosebi, a metanolului;
- metanolul poate patrunde în organism pe cale respiratorie, digestiva si
cutanata;
- provocând, în general, intoxicatii cu efecte grave, care depind de conditiile
expunerii si de susceptibilitatea individuala; concentratia limita de vapori de metanol în
atmosfera, admisa la o expunere continua timp de 8 ore pe zi, este de 2600 mg/m3;

13
- efecte fiziologice pot, însa, interveni si prin expunere la concentratii de 1,71-
1,46 mg MeOH/m3
Producerea biocombustibililor implică un lanţ întreg, care porneşte cu fermierul
are cultivă planta energetică şi sfârşeşte la pompa de combustibil. În lume principalele
ţări producătoare de biocombustibili sunt: Brazilia (bioetanol din trestie de zahăr); SUA
(bioetanol din porumb); China (bioetanol din sorg); Uniunea Europeană (biodiesel din
rapiţă).

Principalele ţări producătoare de biocombustibili

Combustibilul rezultat este amestecat în diferite proporții cu benzina (de exemplu,


bioetanolul E85 are 85% etanol și 15% benzina). În Brazilia se comercializează și
bioetanol în stare pura(E100). SUA și Brazilia erau în 2009 responsabile pentru 86% din
producția globală de bioetanol.

14
Cea mai mare fabrică de bioetanol din România se află la Zimnicea. Investiția a
fost de aproximativ 80 milioane euro, iar capacitatea de producție este de aproximativ
80.000 de tone de etanol pe an. Fabrica utilizează în special grâu, porumb și cartofi.
În România, un proiect de Hotărâre de Guvern stabilește ca până la 1 ianuarie
2013 benzina și motorina vor trebui să conțină cel puțin 7% bioetanol, urmând ca
procentul să urce până în 2020 la peste 10%.
România are un potențial mare în ceea ce privește producția de biomasă ca
materie primă pentru producerea biocombustibililor, însă lipsa de interes a autorităților și
o organizare precară fac greoaie dezvoltarea acestui sector. De asemenea, alte probleme
în utilizarea biomasei pentru producerea biocombustibililor la noi în țară ar fi
dimensiunile mici ale fermelor, slaba cooperare între fermieri, agricultori, lipsa unui
sistem de colectare a deșeurilor forestiere și agricole, lipsa finanțării proiectelor etc

Avantaje biocombustibili:
- cantitatea de CO2 emisă în urma arderii bioetanolului este mult mai mică decât
în cazul benzinei și motorinei;
- culturile destinate biocombustibililor captează CO2 și elimină oxigen până în
momentul recoltării;
- în producerea lor se folosesc materiale biodegradabile, astfel apa folosită in
producția bioetanolului nu va polua mediului;
- unele resturi vegetale din producția de bioetanol pot fi refolosite pentru
încălzire(prin ardere);
- biocombustibilii nu iau foc așa ușor ca benzina și motorina, astfel pot fi stocați și
transportați mult mai în siguranță;
- ajută la prezervarea resurselor de petrol din sol;
- în producerea biodiesel nu se folosește apă;
- biocombustibilii sunt biodegradabili și nu poluează mediul în cazul unor
accidente (deversări)
- susțin reciclarea resturilor vegetale, lemnoase, a nămolurilor din stațiile de
epurare, producerea de energie verde(in cazul biogazului extras din gropile de gunoi
ecologice) etc.

Dezavantaje biocombustibili:
- bioetanolul pur (E100) poate porni autovehiculul mai greu la temperaturi
scăzute, de aceea cel mai răspândit bioetanol se găsește în amestec (etanol+benzină în
diferite proporții);
- un procent de bioetanol mai mare în combustibilul folosit duce la un consum
mai mare al autototurismului;
- mașinile foarte vechi nu pot folosi un procent ridicat de etanol în combustibil;
- producerea de bioetanol necesită o investiție bănească destul de serioasă;

15
- deși biocombustibilii sunt considerați o alternativă verde, prietenoasă cu mediul,
utilizarea lor la o scara din ce în ce mai mare la nivel global poate crea probleme legate
de defrișări și siguranța alimentară a populației.
Cea mai mare cantitate de bioetanol se produce în urma recoltării plantelor de pe
terenuri special destinate producerii de biocombustibil. Astfel, multe din culturile agricole
destinate pentru consum(hrana pentru populație), sunt convertite în culturi destinate
pentru biocombustibil(posibilă criză alimentară). De asemenea, o data cu creșterea la
nivel global a utilizării combustibililor bio, suprafețe importante de pădure ar trebui
defrișate și înlocuite prin culturi de porumb, sfeclă de zahar, grâu etc. Acest lucru se
întâmplă deja de ani buni în Indonezia și Malaezia, care defrișează masiv pădurea
ecuatorială și o înlocuiesc cu plantații de palmier, pentru extragerea uleiului de
palmier(utilizat în alimentație, produse cosmetice, și producerea de biodiesel).Indonezia
și Malaezia sunt cele mai mari exportatoare de ulei de palmier din lume.
Impactul defrișărilor asupra mediului este puternic: defrișările înseamnă o
cantitate mai mică de carbon fixat de către copaci, o cantitate mai mică de oxigen eliberat
în atmosferă, mai puțină apă din precipitații reținută de către plante(risc de inundații),
eroziunea mai rapidă a solului, alunecări de teren, distrugerea habitatelor naturale ale
diferitelor populații de animale și plante etc.
În prezent, se lucrează la dezvoltarea unor noi tipuri de biocombustibili, și unor
noi metode de producere a lor pe scară largă, astfel încât mediul să fie afectat cât mai
puțin.
Impactul producerii de biocombustibili asupra solului. Producerea de
bicombustibili nu este o activitate care prezintă numai efecte pozitive. Un exemplu deja
menţionat este cel al dezechilibrării pieţelor agroa-alimentare şi ale produselor derivate.
Producerea de bioetanol din sfeclă de zahăr de către Brazilia a determinat o
creştere uşoară a preţului zahărului. Mult mai grav este impactul produs de utilizarea
porumbului de către SUA pentru producerea de bioetanol, impact care a dus la reducerea
rezervei mondiale de cereale şi la reapariţia spectrului foametei.
In afara de dezechilibrarea pieţelor tradiţionale ale produselor agricole şi a
derivatelor lor, unul dintre efectele negative cele mai pregante este asupra solului
datorită:
• Posibilele practici de monocultură rezultate din cultivarea plantelor energetice,
periculoase pentru viitorul utilizării terenului agricol (mai ales sub aspectul epuizării
solului si al protecţiei plantelor);
• Poluarea rezultată din utilizarea în exces a fertilizanţilor şi pesticidelor pentru o
cultură non-alimentară, în care nu se aplică restricţiile de randament agricol şi de
contaminare impuse culturilor alimentare;
• Excesul de co/sub-produse care ar putea genera probleme de poluare a solului.
Se remarcă faptul că porumbul este o cultură cu impact negativ asupra solului şi că pentru
filiera bioetanol este recomandabilă utilizarea sorgului zaharat.
Toate aceste noi cercetări sunt menite să dezvolte noi căi de fixare (eficientă şi sigură
pentru mediu) a bioxidului de carbon, în paralel cu producerea de biocombustibili.

16
BIBLIOGRAFIE

E. Horoba, Gh. Cristian, L. Horoba – Tehnologii de valorificare a produselor


naturale, Ed. Corson Iasi 2001
www.eco-research. Eu
www. fabricadebani.ro
curs Bioconversia energetica a deseurilor industriei alimentare

17