Sunteți pe pagina 1din 12

Cuprins

Introducere ................................................................................................................................................... 2
1. Economie de piață .................................................................................................................................... 2
1.1 Formele pieței t: ................................................................................................................................. 2
2. MONOPOLUL............................................................................................................................................. 2
2.1 CLASIFICAREA MONOPOLURILOR ........................................................................................ 3
2.2 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE MONOPOLURILOR .................................................. 4
3. Studiu de caz ............................................................................................................................................. 5
Concluzie ..................................................................................................................................................... 11
Bibliografie .................................................................................................................................................. 12
Introducere

Dacă până înainte de 1989 industria de armament din România era controlată în întregime de
stat,unde lucrau peste 200 000 de oameni și exporta armament în valoare de mai multe miliarde de
dolari , după 1989 România a pierdut toate piețele principale externe și odată cu restructurarea
armatei a pierdut ș piețele interne. Am ales acestă temă pentru a afla dacă în industria de armament
din România mai predomină monopolul de stat.

1. Economie de piață

Economia de piață1 este sistemul economic în care deciziile ce privesc producția și distribuția de
bunuri se bazează pe interacțiunea dintre cerere și ofertă
În economie, criteriul de bază prin care se poate face distincție între diferitele forme ale pieței este:
numărul și mărimea producătorilor și consumatorilor de pe piață, tipurile de bunuri și servicii care
sunt comercializate și gradul în care informația se poate răspândi.
1.1 Formele pieței sunt:

 Concurență perfectă care constă într-un număr mare de firme care produc același produs;
 Concurență monopolistică care constă într-un număr mare de firme oarecum independente;
 Oligopol, piața este dominată de un număr restrâns de ofertanți.
 Oligopson, piața este dominată de un număr mare de ofertanți și de un număr redus de
cumpărători.
 Monopol, există un singur ofertant al unui produs sau serviciu.
 Monopol natural, un monopol în care economiile de scară cauzează creșterea eficienței
odată cu creșterea mărimii firmei;
 Monopson, există doar un cumpărător pe piață.

2. MONOPOLUL

"Monopolul, definește situația unei piețe pe care nu exista concurentă din partea ofertei, întrucât
nu se prezintă decât un singur vânzător."2

În structura oricărei economii de piață, după cum s-a putut constata, pe langă concurență,
apare și monopolul, fie ca o replică la concurență, fie ca o formă modificată a acesteia. În
înțelesul obișnuit – luat ca o replică la concurență – o întreprindere are situația de monopol
atunci când ea este unicul producător al unui produs omogen din ramura, in prezența unui număr
mare de cumpărători. Consecința fundamentală este următoarea: pretul nu mai este stabilit, în
mod exogen, prin jocul liber al forțelor pieței, ca în cazul concurenței perfecte, ci este fixat,
împreună cu volumul producției, de însăși firma producătoare. Prin urmare, o firma pusă în

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C8%9B%C4%83#cite_note-1- Accesat la data de 09.01.2018
2
Y. Bernard, J. C. Colli, Vocabular economic si financiar, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994, p. 280

2
situația de a fi monopolistă trebuie să fie singura care oferă produse pe piață fără alți producători
concurenți (naționali sau străini), iar produsul să nu fie substituibil.

Apariția monopolurilor are la bază mai multe cauze. Totodată, ele îmbracă mai multe forme
și au diferite roluri și funcții într-o economie națională. De aceea apare necesitatea ca încă de la
început să se facă o clasificare a acestora, luând ca criterii principale formele monopolurilor și
cauzele care le dau naștere și care contribuie la dezvoltarea lor. Punerea în evidență a
principalelor cauze ale apariției și menținerii monopolurilor într-o economie de piață poate
constitui de altfel și o primă explicație a apariției acestora, domeniilor în care ele se dezvoltă,
precum și formele pe care le îmbracă.3

2.1 CLASIFICAREA MONOPOLURILOR

În economiile de piață monopolurile îmbracă diferite forme, printre care menționăm:

a. Înțelegerile secrete între marile firme.


b. Monopolul natural.
c. Monopolul legal.
d. Monopolul tehnologic.
e. Monopolul asupra mărcii comerciale.
f. Monopolul exercitat prin controlul asupra unor inputuri.

3
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Monopolul59.php

3
2.2 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE MONOPOLURILOR4
Monopolul are poziție de lider pe piață a companiei, astfel își permite să dicteze termenii săi. Cu
toate acestea, acest lucru nu este singurul dezavantaj, există și altele:

Tabel 1.

Avantaje:
Dezavantaje:

 Abilitatea unui producător de a plasa plata1.


de bunuri în costurile de producție pentru  Creșterea producției și costurile ulterioare de
clienții lor, prin creșterea prețurilor de reducere a costurilor și a resurselor.
vânzare.
 O rezistență la criza economică.Monopolurile
 Lipsa progresului științific și tehnic în mari au fonduri suficiente pentru a îmbunătăți
producția din cauza lipsei concurenței pe producția, sporind astfel eficiența și creșterea
piață. calității produselor fabricate.

 Obținerea profituri suplimentare de


monopol prin reducerea calității
produselor.

 Înlocuirea economiei de piață liberă a


dictaturii administrative.

4
http://scrieunblog.com/articles/care-este-conceptul-de-monopol-tipuri-avantaje-si.html
4
3. Studiu de caz

Poziții de monopol în industria de armament a României.


Industria de armament în România
România a devenit exportatoare de armament în perioada comunistă . Nicolae Ceaușescu
împreună cu PCR a aprobat înființarea unui sector al producției de apărare . După 10 ani de la
Plenară, România dobândea autonomie față de industria sovietică de armament și de cea a
membrilor pactului de la Varșovia . În anii 1980, 75% din necesarul de tehnică al armatei era
asigurat din producția internă de armament, existând și un consistent potențial de export.5
Noua industriae a început fabricarea game largi de produse militare, după modele asimilate
din Uniunea Sovietică și din țările prietene: tancuri, rachete, nave, avioane de luptă, arme de
artilerie și infanterie cu muniția aferentă, sisteme radar și de transmisiuni etc
Industria românească de armament începea, prin anii 1980-1982 să exporte masiv în țările din sfera
de influență a blocului comunist, dar și în state aflate în conflict ori sub embargo internațional,
ignorat de România6
După 1989, în timp ce întreaga industrie a început să se clatine și industria de apărare a cunoscut
un declin destul de accelerat, așa încât mulți specialiști din domeniu fie au ales alte domenii, fie
au ajuns prin străinătate. Și asta după ce la jumătatea anilor `90, în industria de apărare era deja
cunoscut termenul de șomaj tehnic, mulți dintre angajați fiind trimiși acasă ca apoi sfie rechemați
la serviciu în cazul apariției unor contracte.
La sfârșitul anilor `80, industria românească de apărare era compatibilă cu armamentul care se
utiliza de către țările acre făceau parte din Tratatul de la Varșovia. După 1989, obiectivele din
industria de armament s-au schimbat, iar noile tehnici militare urmau a fi aliniate standardelor
NATO.7

După Revoluția din decembrie 1989, România, aliniată puterilor occidentale, a semnat
Aranjamentul de la Wassenaar în 1996, privind armele convenționale, precum și alte acorduri de
control asupra exporturilor militare, ceea ce a obligat statul român să renunțe la piețele ilegale sau
la partenerii comerciali tradiționali, aflați sub incidența sancțiunilor ONU, Uniunii Europene sau
a statelor NATO. Efectul acestei politici s-a reflectat imediat în scăderea producției de armament,
până la limita supraviețuirii2

5
www.historia.ro/sectiune/general/articol/ce-s-a-ales-de-industria-de-armament-a-lui-ceausescu-de-la-tehnica-cu-
influente-sovietice-la-standardele-nato accesat 09.01.2018
6
ro.wikipedia.org/wiki/Industria_României#Industria_de_armament Accesat 09.01.2018
7
economie.gov.ro
5
Principalii competitori pe piața de armament din România
Companii de stat
Romarm8
Este o companie producătoare de armament din România, deținută de stat[1]. Este principalul
furnizor românesc de tehnică de apărare[1]. Producția companiei include produse pentru sistemul
de aparare, precum muniție, armament, explozive, elemente de protecție (cască, baston, vestă anti-
glonț, spray lacrimogen) și asamblează vehicule blindate[2]. Romarm deține 15 fabrici și un institut
de cercetare-dezvoltare.
Romarm are următoarele filiale:
Arsenal Reșița- a fost infiintata in anul 1972 pentru a produce tunuri de calibru mare si mijlociu.
Dupa 1990, fabrica s-a orientat si spre produse si servicii din domeniul civil.
Din 2001, functioneaza drept filiala a Companiei Nationale ROMARM.
Carfil- Fondata in 1922 sub numele de “Fabrica de masini si turnatorie Dumitru Voinea”, unitatea,
pe langa produse civile, si-a completat portofoliul cu productii militare, incepand cu anul 1936.
Dupa o serie de diverse denumiri ale fabricii, CARFIL este inregistrata ca marca la Oficiul de Stat
pentru Inventii in data de 30 iunie 1969.
In 2001, Carfil a fost reorganizata ca filiala a Companiei Nationale ROMARM.
In anul 2005 incepe productia de armament si munitie compatibile NATO. De asemenea, din 2006,
Carfil dezvolta activitatea de prestari servicii de service si mentenanta pentru armament in zonele
de mentinere a pacii.
Carfil este specializată în fabricarea armamentului şi muniţiei. O cotă de 35,3% din capital s-a
plimbat de la Ministerul Economiei, la AVAS Şi apoi înapoi la Ministerul Economiei. Restul fiind
la Romarm, adică tot Ministerul Economiei. Carfil SA a avut în 2008 o cifră de afaceri în valoare
de 10428892 lei, o pierdere de 11044635 lei, la un număr mediu de salariaţi de 133 persoane
Electromecanica Ploiești- In 1955, pe platforma Otopeni, a fost infiintat atelierul de reparații,
armament, artilerie antiaeriană. In anii care au urmat, atelierul a dezvoltat mai multe produse si
servicii, inclusiv fabricarea si reparatia de rachete. In anii `80, Electromecanica Ploiesti era
singurul producator de rachete din Romania.
Din 2001, Electromecanica Ploiesti este filiala a Companiei Nationale ROMARM.
Electromecanica mai are participaţii şi în compania Elletra Communication. Electromecanica
Ploieşti a înregistrat în anul 2008 o cifră de afaceri în valoare de 12.270.053 lei şi un profit brut în
valoare de 117.207 lei. Numărul mediu al salariaţilor în 2008 a fost de 195, cu şase persoane mai
puţin decât cu un an înainte
FABRICA DE PULBERI FAGARAS- Productia de pulberi la Fagaras a inceput in anul 1939.
Intre 1991 si 2000 a existat o retehnologizare pentru mai multe linii de productie a explozibilor
de mare putere. De asemenea, in 2000 a intrat in functiune o instalatie de nitrare unde poate fi

8
http://romarm.ro/organigrama/
6
produs TNT. Specializată tot în fabricarea explozibililor. A intrat în reorganizare judiciară în 2005,
când asociat unic era Romarm SA.
Fabrica de Pulberi Fagaras functioneaza sub acest nume din 2006, dupa desprinderea de Uzina de
Produse Speciale Fagaras.
Din 2001, fabrica este filiala a Companiei Nationale ROMARM.
FABRICA DE ARME CUGIR- Istoria uzinei dateaza din 1799, in timpul Imperiului Austro-
Ungar, cand la Cugir au fost fondate primele ateliere de fabricare a otelului, fiind unele dintre
primele fabrici melalurgice din Transilvania.
Expansiunea uzinei a inceput in 1926, prin constructia de noi linii de productie. Razboiul a dus la
militarizarea fabricii care, la vremea respective, era condusa de specialist in producerea de arme
modern. Parti si ansambluri pentru tehnica de artilerie au fost produse in colaborare cu compania
londoneza “Vickers Armstrong Ltd.”. Preluarea de catre firma cehoslovaca “Zbrojowka-Brno” a
dus la un redesign al productiei pentru arme de infanterie si munitie, bazate pe licente de
documentare. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, actiunile uzinei sunt preluate de
concernul german “Herman Goring” .
Uzinele Cugir a produs primul pistol mitraliera romanesc – Parabellum, tipul “Orita”, calibru de
9mm.
In anul 2004, din SC Uzina Mecanica Cugir SA s-a divizat SC Fabrica de Arme Cugir SA, care
este, de asemenea, filiala a Companiei Nationale ROMARM.
METROM- In anul 1923 a fost fondata in Brasov o companie româno – austriacă, numită Farola,
care fabrica sârma, table şi cabluri din cupru pentru motoarele utilajelor căilor ferate. In 1935, s-a
înfiinţat Metrom SAS – prima fabrică metalurgică din România. Cativa ani mai tarziu, in 1948,
FAROLA si METROM SAR au fost reunite sub un nou nume – Fabrica METROM Brasov.
Din 2000, SC Metrom SA este filiala a Companiei Nationale ROMARM.
Societatea are ca obiect de activitate fabricarea armamentului şi muniţiei. ROMARM mai deţine
96,30%, iar AVAS 3,7%. Cifra de afaceri realizată de societate în 2008 s-a ridicat la 15564207 lei,
iar pierderea a fost de 6631580 lei, la un număr mediu de salariaţi de 212. În 2007, societatea a
avut o cifră de afaceri de 17322035 lei şi o pierdere de 6580461 lei, la un număr mediu de salariaţi
de 274 de persoane. Metrom a mai înfiinţat în anul 2005 şi compania Rom Compressor Braşov, în
care deţine 49%
Uzina Automecanica Moreni- Fondata in 1968 sub numele de IAM, Uzina Automecanica Moreni
este singura fabrica din Romania care produce transportoare blindate.
De-a lungul anilor, Uzina Automecanica Moreni a produs transportoare blindate amfibii pe roți cu
tracțiune 4×4, 6×6 și 8×8, printre care amfibiul blindat SAUR 1 si SAUR 2, precum si transportorul
Zimbru.
Din 2001, fabrica este o filiala a Companiei Nationale ROMARM.

Pirochim Victoria- Istoria fabricii a inceput inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand
statul roman a decis sa construiasca o fabrica de armament.
In 1936, Ministerul Inzestrarii Armatei a desemnat o firma germana sa proiecteze si sa construiasca

7
o fabrica pentru producerea de pulberi fara fum. Un an mai tarziu, un decret regal a stabilit locatia
si statutul legal pentru inceperea lucrarilor, care au fost oprite in 1942, in cauza razboiului.
Decretul nr. 2849 din 23 august 1949 numeste platforma Fabricile Ucea, iar lucrarile reincep.
In prima faza, erau realizate doar produse speciale, dar, in timp, au fost asiminate noi produse
chimice. In 1991, guvernul a decis sa separe produsele special de restul fabricii si au transformat
aceasta parte intr-o filiala a Rompiro Fagaras.
In prezent, fabrica de produse speciale poarta numele de Pirochim Victoria si este filiala a
Companiei Nationale Romarm.

Romarm SA a deţinut iniţial 100%, este specializată tot în fabricarea explozibililor. Acum,
Ministerul Economiei mai deţine 83%. Compania a întregistrat anul trecut o cifră de afaceri de
445164 lei şi o pierdere de 2825653 lei, la un număr mediu de salariaţi de 83 de persoane. În 2007,
încasările companiei se ridicaseră la 434536 lei, iar pierderea a fost de 2216187 lei, raportate la
108 salariaţi.

Uzina Mecanica Plopeni- Uzina a fost fondata in 1937, cand guvernul roman si Regia Autonoma
a Intreprinderilor Miniere si Metalurgice ale Statului din Ardeal au semnat un contract de
constructie a unei uzine care sa produca munitie si artilerie de razboi. Primul nume al fabricii a
fost Uzina Margineanca, iar productia de munitie a inceput in anul 1941.
In 1947,uzina devine societate anonima in cadrul Departamentului Intreprinderilor Metalurgice
ale Statului.
In 2000, dupa o serie de reoganizari si redenumiri, Uzina Mecanica Plopeni primeste personalitate
juridical si devine filiala a Companiei Nationale ROMARM.
ADRESA: Strada Republicii, nr.1, Plopeni, Judet Prahova, cod postal 105900
Tohan- Uzina Tohan a fost fondata in 1938, ca parte a Grupului industrial Malaxa, una dintre cele
mai importante companii din perioada interbelica. Intre 1949 si 1990, fabrica s-a numit Uzina 6
Martie Zărnești, iar in 1990 si-a schimbat denumirea in Uzina Mecanică Tohan Zărnești.
Din 2001, Uzina Mecanica Tohan este filiala a Companiei Nationale ROMARM.

Înfiinţată în 2001, societatea este specializată în fabricarea armamentului şi muniţiei. Din 2008 a
intrat şi AVAS cu 30,6%, iar apoi Ministerul Economiei. Cifra de afaceri s-a ridicat în 2008 la
valoarea de 7318602 lei, iar pierderea a fost de 208926 lei, la 499 de salariaţi. În anul precedent
societatea înregistrase o cifră de afaceri în valoare de 7588397 lei şi un profit de 174423 lei, raportat
la 598 de salariaţi.

Uzina Mecanica Mija- pe 5 noiembrie 1938 a fost infiintata Intreprinderea Chimica si Mecanica
Mija, intr-un context economic si politic care impunea schimbari majore in industria romaneasca.
Printre fondatori se numara prof.dr. Elie Carafoli, inginer aviatic, membru al Academiei Romane
considerat a fi printer pionerii in aerodinamica.
Profilul fabricii era indreptat in special spre producerea de bombe aviatice de 50kg, 100kg si 225
kg, placi de mine antitanc pentru avioane, arme, echimpament de fum, toate pentru scopuri
militare. Posibilitatile tehnologice au oferit oportunitatea de a dezvolta diferite produse si
constructii mecanice, astfel ca uzina ofera atat solutii militare, cat si civile.
8
Incepand cu 2001, Uzina Mecanica Mija functioneaza ca filiala a Companiei Nationale
ROMARM.
Uzina Mecanica Sadu- Fondata in 1939, Uzina Mecanica a Sadu a functionat, inca de la inceput,
ca fabrica de munitie de infanterie. Dupa Al Doilea Razboi Mondial,a fost inceputa productia de
munitie de calibru tip “East”, uzina devenind in scurt timp o componenta importanta a industriei
de aparare si un producator de marca, apreciat atat pe plan intern ,cat si pietele externe.
La inceputul anilor `70, a fost construita o noua platforma industriala (Sadu II), destinata fabricatiei
de armament de infanterie, in special pistoale mitraliera tip Kalashnikov, amorse si dispozitive de
initiere pentru diversele tipuri de munitie fabricate in Romania, precum si capse detonante, atat
pentru aplicatii miniere, cat si de armament.
Dupa anul 1989, datorita politicii statului roman de integrare in structurile Euro-Atlantice, uzina a
intrat intr-un lung proces de reorganizare si restructurare. De asemenea, prin investitii majore in
domeniul productiei de munitie , care au constat in achizitionarea de masini automate de ultima
generatie, a crescut capacitatea de productie si, in acelasi timp, s-a diversificat gama de produse
prin includerea unor calibre specifice NATO.
Din anul 2002, Uzina Mecanica Sadu este inregistrata ca societate comerciala filiala a Companiei
Nationale ROMARM.
Uzina Mecanica Bucuresti- Uzina Mecanica Bucuresti a fost infiintata in anul 1978, in calitate
de uzina anexa a Fabricii “23 August” Bucuresti, sub titulatura “Fabrica de Masini Grele Speciale”.
In decembrie 1990, a primit denumirea de “Uzina Mecanica Bucuresti”, fiind preluata de
Ministerul Apararii Nationale, ca unitate componenta a Grupului Industrial al Armatei – Regie
Autonoma. Dupa 10 ani, uzina trece sub autoritatea Ministerului Industriei si Resurselor si este
redenumita S.C. „ARSENAL” S.A. – Sucursala București.
In anul 2001, in urma reorganizarii industriei de aparare, unitatea revine la denumirea “Uzina
Mecanică București (UMB)” si este filiala a Companiei Nationale ROMARM.
Uzina Mecanica Cugir- Istoria uzinei dateaza din 1799, in timpul Imperiului Austro-Ungar, cand
la Cugir au fost construite ateliere de fabricare a otelului, fiind unele dintre primele fabrici
melalurgice din Transilvania.
Expansiunea uzinei a inceput in 1926, prin constructia de noi linii de productie. Razboiul a dus la
militarizarea fabricii care, la vremea respectiva, era condusa de specialisti in producerea de arme
moderne. Parti si ansambluri pentru tehnica de artilerie au fost produse in colaborare cu compania
londoneza “Vickers Armstrong Ltd.”. Preluarea de catre firma cehoslovaca “Zbrojowka-Brno” a
dus la un redesign al productiei pentru arme de infanterie si munitie, bazate pe licente de
documentare. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, actiunile uzinei sunt preluate de
concern-german“Herman,Goring”.
Uzinele Cugir au produs primul pistol mitraliera romanesc – Parabellum, tipul “Orita”, calibru de
9mm.
Din 2001, Uzina Mecanica Cugir este filiala a Companiei Nationale ROMARM.
In anul 2004, din SC Uzina Mecanica Cugir SA s-a divizat SC Fabrica de Arme Cugir SA.

9
„În 2014, am înregistrat un profit de 10,8 milioane. În 2015, pe primele șase luni am înregistrat un
profit de 18,5 milioane. Preconizăm până la sfârșitul anului un profit de 30 de milioane”, spune
Micu Romulus, director general al Uzinei Mecanice Cugir.
UPS Dragomiresti- Uzina de Produse Speciale (UPS) Dragomiresti a fost infiintata in 1981.
Din 2001, UPS Dragomiresti este filiala a Companiei Nationale ROMARM9

Companii Private

ELPROF S.A. - activitati de proiectare, fabricare, vanzare si service pentru echipamente militare
de radiocomunicatii si echipament electronic industrial.

MFA (Mechanical Factory for Armament) Mizil- Compania a fost înființată în 1951 și a avut
inițial ca obiect principal de activitate reparația de tancuri și autotunuri. MFA Mizil a făcut parte
până în 2001, ca subunitate, din cadrul Regia Autonomă Arsenalul Armatei, iar din 2001, fabrica
a avut statutul de sucursală în cadrul Companiei Naționale ROMARM - până în 2002 când MFA
Mizil a devenit societate independentă cu capital majoritar de stat.[6] În anul 2003, MFA Mizil a
fost privatizată, pachetul de 100% acțiuni fiind cumpărat de Asociația Salariaților

Sparomex- este o companie producătoare de explozibili și hidrogel din


orașul Victoria, România[1]. Compania deține o instalație de tip ANFO, care produce explozibili pe
bază de azotat de amoniu și motorină[1]. Sparomex a fost înființată în anul 2005, iar acționarii
sunt Pirochim Victoria cu 20% din acțiuni, și un investitor spaniol cu 80% din acțiuni.

Criabo Defense&Security-companie care produce, împreună cu Romarm, prin fabrica de la UM


Cugir, arma multifuncţională GM6 Lynx, cu destinaţie atât militară, dar şi civilă.

În 2014, România a exportat produse militare de peste 160 de milioane de euro

În afacerile cu armament este implicată şi România. Înainte de 1989, ţara noastră a fost al cincilea
exportator de produse militare din lume.,în 2014 statul român a vândut muniţie, armament şi tehnică
militară în valoare de peste 160 de milioane de dolari, în 53 de ţări. Principalii clienţi au fost aliaţii
din NATO, S.U.A, Norvegia, Marea Britanie şi Bulgaria, dar şi statele din „lumea a treia” precum
Maroc, Mozambic, Uzbekistan şi Afghanistan, potrivit Departamentului pentru Controlul
Exporturilor.

9
http://www.bursa.ro/cum-se-simte-industria-noastra-de-aparare
63525&s=print&sr=articol&id_articol=63525.html Accesat 09.01.2018

10
Top 10 clienţi de armament ai Topul clienţilor de armament Alţi clienţi importanţi de
României în 2016 românesc din Europa armament românesc în 2016
1. SUA: 67,34 milioane de euro 1. Bulgaria:19,74 milioane India: 2,92 milioane euro
de euro
2. Bulgaria: 19,74 milioane de euro Liban: 2,57 milioane euro
2. Italia: 4,35 milioane de
3. Arabia Saudită: 19,4 milioane de euro Turcia: 1,85 milioane euro
euro 3. Germania: 3,43 milioane
de euro Oman: 1,37 milioane euro
4. Emiratele Arabe Unite: 15,26 4. Marea Britanie: 3,17 Azerbaidjan: 969.000 euro
milioane euro milioane euro
5. Franţa: 2,35 milioane de Indonezia: 925.000 euro
5. Israel: 14,9 milioane euro
euro Canada: 200.000 euro
6. Maroc: 8,32 milioane de euro 6. Belgia: 735.000 de euro
7. Slovacia: 563.000 de euro Kuwait: 129.000 euro
7. Irak: 5,67 milioane de euro
8. Spania: 289.000 euro Brazilia: 127.000 euro
8. Italia: 4,35 milioane de euro 9. Finlanda: 145.000 euro
10. Grecia: 130.000 euro Elveţia: 101.000 euro
9. Germania: 3,43 milioane de euro
10. Pakistan: 3,42 milioane de euro

Tabel 2.Principalii clienți de armament ai României (2016)10

Concluzie

Din punctul meu de vedere statul roman este principalul actor economic pe piața produselor de
armament, el deținând majoritatea companiilor din domeniul producției de armament si
apărare. Această poziție dominantă a statlui înpiedică intrarea pe piata de armament, celelalte
firme producătoare de armament,acestea schimbanduși orientarea,astfel caută alte mijloace de
a intra pe piața de armament, lăsând producția propiu zisă de arme si muniție și se axează pe
producerea de tehnici,echipamente pentru tehnica militară si apărare.

10
http://www.bursa.ro/cum-se-simte-industria-noastra-de-aparare
63525&s=print&sr=articol&id_articol=63525.html Accesat 09.01.2018

11
Bibliografie

Alina Bădulescu,Microeconomie,Editura Universitații din Oradea 2011


Y. Bernard, J. C. Colli, Vocabular economic si financiar, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994
T. Gherasim, Microeconomie, vol. 2, Ed. Economica, Bucuresti, 1994.
M. Glais, Microeconomie, Ed. Economica, Paris, 1983
Popescu Constantin, Gavrila Ilie, Cicur Dumitru – Teorie economica generala Vol.
I Microeconomie, Ed. ASE, Bucuresti 2008, pag.102
www.digi24.ro
http://www.bursa.ro
/www.rumaniamilitary.ro
http://www.gandul.info
http://romarm.ro

12

S-ar putea să vă placă și