Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acesta ne cucereste in fiecare primavara cu mirosul sau aromat si isi arata forta terapeutica in
diferite afectiuni: tulburari digestive (anorexie, digestie lenta, dischinezii biliare, enetrocolite,
diaree, balonare), afectiuni respiratorii (brosnite, laringite, gripa, tuse, astm bronsic), infectii
urinare, iar aplicat extern in eczeme infectioase si afectiuni bucale.
De la cimbrisor, se utilizeaza doar partile aeriene recoltate in timpul infloririi si uscate la umbra.
Acestea au un miros placut si un gust amarui aromat.
Principii active: ulei volatil, acizii cafeic si rozmarinic, tanin si un principiu amar (serpilina).
Cimbrisorul era denumit, pe vremuri, “antibioticul saracului” datorita multiplelor sale proprietati.
Ceaiul se prepara din 1-2 lingurite de planta maruntita, oparita cu o ceasca de apa clocotita.
Lichidul se bea caldut, de preferat indulcit cu miere. Se poate folosi si un ceai mai concentrat,
preparat din 2-3 linguri de cimbrisor la o ceasca de apa clocotita, din care se vor lua 2-3 linguri
pe zi.
Cimbrisorul intra in compozitia ceaiurilor antidiareic, antiastmatic, pectoral, contra colicilor si in
formula ceaiului pentru gargara.
Pregatire si depozitare
Proaspat poate fi pastrat câteva zile la temperatura camerei sau în frigider. Daca este uscat, îsi
pierde în timp aroma si gustul; rezista astfel cca. 24 luni.