MO LDCOO P

UNIVERSITATEA COOPERATIST – COMERCIALĂ DIN

MOLDOVA

Catedra Finanţe şi Bănci

Se admite pentru susţinere
Şef catedră Elena Fuior
“____”____________2012

TEZA DE LICENŢĂ

la tema: Oportunităţi şi direcţii de perfecţionare a

managementului portofoliului de credite

Efectuată de studenta Cojocari Ecaterina

Facultăţii Contabilitate şi informatică economică
Specialităţii Finanţe şi Bănci
Grupei 3 FB-0931 __________
/ semnătura /
Conducător ştiinţific
Maxim Ion, conf.univ., dr. ___________
/ N.P., titlul ştiinţific / / semnătura /
 CHIŞINĂU 2012
CUPRINS

INTODUCERE……………………………………………………………………3

CAPITOLUL I: NOŢIUNI GENERALE PRIVIND

MANAGEMENTUL PORTOFOLIULUI DE CREDITE

1.1. Particularităţile şi elementele managementului operaţiunilor creditare.

Conţinutul politicii creditare………………………………………………………..5
1.2. Aspecte teoretice, esenţa şi structura portofoliului de credite.........................13
1.3. Principiile de creare a portofoliului de credite şi determinarea calităţii
acestuia....................................................................................................................18

CAPITOLUL II: ANALIZA GESTIUNII PORTOFOLIULUI DE

CREDITE ÎN CADRUL BC „BANCA SOCIALĂ” SA

2.1. Caracteristica operaţiunilor creditare ale BC „Banca Socială” SA ………...29

2.2. Analiza portofoliului de credite deţinute de BC „Banca Socială” SA……....40

CAPITOLUL III: EFICIENTIZAREA MANAGEMENTUL

PORTOFOLIULUI DE CREDITE ÎN CADRUL BĂNCII COMERCIALE
„BANCA SOCIALĂ” SA

3.1. Metode de management a portofoliului de credite deţinute de BC „Banca

Socială” SA.............................................................................................................48
3.2. Strategii de management a portofoliului de credite la BC “Banca Socială”
S.A.…………………………………………………………………...……….......57

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI………………………..………..……………65
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….67
ANEXE....................................................................................................................69

2
 INTRODUCERE
Actualitatea temei a prezentei teze de licenţă constă în faptul că, anume în
condiţiile economiei de piaţă, dezvoltarea managementului operaţiunilor de credit
reprezintă un proces obiectiv şi inevitabil din multitudinea de aspecte financiare
legate de activitatea economică. Una dintre misiunile acestuia constă în elaborarea
şi implementarea unor tehnici, metode, instrumente noi de gestiune a operaţiunilor
de credit în cadrul băncilor comerciale . Actualmente, economia naţională se află
într-o fază critică: şi-a pierdut poziţia prioritară printr-o serie de ramuri industriale
importante, elaborările ştiinţifice autohtone nu ţin pasul cu ritmul actual accelerat
al progresului tehnico-ştiinţific, producătorii străini cuceresc tot mai mult piaţa
internă a Moldovei, ceea ce duce la degradarea potenţialului economic al ţării.
Astfel, prin activitatea desfăşurată de băncile comerciale, care ţine de
colectarea resurselor financiare concomitent cu plasarea acestora spre unităţile care
resimt nevoi, acestea (băncile comerciale) îndeplinesc un rol important de
intermediere bancară. În acest sens, creditul devine instrument activ în stimularea
dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajând – se acţiunea anumitor
fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite.
Creditul este indispensabil unei economii piaţă, de aceea modul de acordare
a acestuia are o importanţă majoră, aici intervenind funcţia băncii de analist
financiar în scopul orientării resurselor temporar libere spre cele mai eficiente
plasamente, funcţia de reglementare a relaţiilor creditare dintre băncile comerciale
şi agenţii economici revenind – i Băncii Naţionale din Moldova.
Portofoliul de credite al unei bănci reprezintă totalitatea plasamentelor
acordate clienţilor săi sub formă de credite bancare. În portofoliul de credite sunt
cuprinse toate categoriile de credite indiferent de destinaţie şi perioadă de acordare.
Scopul tezei constă în studierea conceptului de management a portofoliului
de credite şi identificarea direcţiilor de perfecţionare a politicii de creditare.
Sarcinile cercetării sunt:

3
 ♦ determinarea principiilor de creare a portofoliului de credite în cadrul băncii
comerciale;
♦ determinarea impactului politicii de creditare asupra calităţii portofoliului de
credite al băncii comerciale;
♦ analiza portofoliului de credite al băncii comerciale “Banca Socială” ;
♦ identificarea metodelor de management a portofoliului de credite la banca
comercială “Banca Socială” S.A.;
♦ identificarea strategiilor de management a portofoliului de credite la banca
comercială “Banca Socială” S.A.;
Introducerea cuprinde argumentarea actualităţii şi importanţei temei
propuse pentru studiu, sunt formulate scopurile şi obiectivele de cercetare, se
menţionează baza metodologică şi consecutivitatea efectuării studiului, se reflectă
structura tezei şi conţinutul succint a capitolelor şi se stabileşte utilitatea practică a
temei de cercetare.
În primul capitol „Noţiuni generale privind managementul portofoliului
de credite”, se efectuează argumentarea teoretică a problemelor ce ţin de
managementul operaţiunilor de creditare, se expune esenţa, conţinutul şi
semnificaţia portofoliului de credite şi se caracterizează politica de creditare al
băncii comerciale specificând spectrul de credite oferit de către bancă.
În capitolul doi al tezei „ Analiza gestiunii portofoliului de credite în
cadrul BC „Banca Socială” SA se face o analiză privind organizarea
operaţiunilor de creditare, se caracterizează operaţiunile creditare oferite de banca
analizată , în baza materialelor statistice, vor fi calculaţi principalii indicatori, prin
intermediul cărora se va analiza managementul portofoliului de credite..
Capitolul trei „Eficientizarea managementul portofoliului de credite în
cadrul băncii comerciale Banca Socială SA” este dedicat direcţiilor de
perfecţionare a managementului portofoliului de creditare a băncilor comerciale
analizate. Vor fi efectuate unele previziuni asupra politicii şi strategiei de
perfecţionare a portofoliului de creditare.

4
 În concluzii şi recomandări se generalizează rezultatele obţinute în baza
studiului efectuat.

CAPITOLUL I: NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MANAGEMENTUL

PORTOFOLIULUI DE CREDITE

1.1. Particularităţile şi elementele managementului operaţiunilor de

creditare. Conţinutul politicii creditare.
Băncile comerciale se sprijină în activitatea de creditare, nu atât pe capitalul
propriu (care are o pondere mică), cât mai ales pe capitalul de piaţă financiar-
monetară. Sub acest raport se poate afirma că banca este o instituţie ce lucrează cu
banii altora. Cererile de credite sunt aşa de mari, încât capitalul propriu şi fondul
de rezerva nu pot face faţă. Capitalul şi fondurile proprii sunt numai "plămădeala"
în care au loc complexe operaţiuni bancare. Acestea folosesc şi ca o primă de
asigurare pentru acoperirea riscurilor ce le implică plasamentele fiecărei bănci.
Considerând că banca este numai o instituţie care împrumută, ea trebuie mai întâi
să-şi asigure resursele de alimentare cu fonduri care, ulterior, să fie utilizate drept
credite. Preocuparea de a constitui resurse este tot atât de importantă ca acea de a
le plasa, deci de a acorda creditele.
În organizarea operaţiunilor de creditare un rol important îl are Banca
Centrală, deoarece conform legislaţiei statului, ea este banca ce acorda credite de
ultimă instanţă statului şi băncilor comerciale,de asemenea ea elaborează şi
supraveghează politica monetar-creditară a statului.
Banca centrală elaborează un şir de acte juridice sub forma de regulamente,
instrucţiuni, norme prin care reglementează şi supraveghează activitatea Băncilor
Comerciale în domeniul creditar. Rolul Băncilor Comerciale constă în faptul că ele
acordă mijloace băneşti (necesare economiei naţionale) sub forma de credite
bancare. Astfel, Bancile crediteaza acele sfere ale economiei care nacesita mijloace
banesti, contribuind la prosperarea economiei nationale.La fel ele contribuie in
mod substantial si la sustinerea nivelului de trai al populatiei prin acordarea

5
creditelor de consum, a creditelor pentru educatie si invatamint, pentru procurarea,
reconstruirea si repararea imobilelor.
Băncile acordă credite persoanelor fizice atât pe termen scurt, cât şi pe
termen lung. Creditele pe termen scurt sunt solicitate pentru finanţarea cumpărării
unor bunuri de folosinţă îndelungată: automobile, aparatură electronică, etc.
Creditele pe termen lung sunt solicitate pentru achiziţionarea sau renovarea
imobilelor.
Pentru a putea contura rolul şi funcţiile creditului bancar trebue evidenţiate
şi analizate urmatoarele particularităţi specifice ale creditului bancar:
 Obiectul creditului bancar- este reprezentat de disponobilităţile băneşti
sub formă de monedă fiduciară sau monedă scripturală;
 Participanţii (subiecţii) creditului bancar- cel ce acorda creditul, numi
creditor (banca) şi cel ce primeşte şi foloseşte creditul, numit debitor (agenţi
economici, populaţia, statul, alte bănci şi instituţii financiare);
 Scadenţa- momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea
creditului. La stabilirea scadenţei băncile comerciale iau în considerare activitatea
debitorului, afacerea propriu-zisă, alte condiţii. Astfel, vor fi stabilite şi ratele ce
vor fi rambursate la scadenţă. Ratele pot fi rambursate în mod egal, în ordine
crescatoare ori descrescatoare, sau în funcţie de caracterul afacerii de credit. Un
element important, în acest context este stabilirea perioadei de graţie- perioada din
momentul angajării creditului şi momentul începerii rambursării lui. Aceste
condiţii sunt stipulate în contractul de credit încheiat între debitor şi creditor.
 Asigurarea creditului- formată din bunuri ce se constitue la dispoziţia sau
solicitarea creditului sau a unui terţ pentru a asigura îndeplinirea de catre debitor a
obligaţiunii de rambursare a sumei creditului, achitării dobînzilor şi a taxelor de
credit;
 Dobînda- este reprezentată de o sumă de bani plătită de către debitor
creditorului sau pentru împrumutul acordat pe un termen determinat şi pentru riscul
asumat de acesta în caz de neonorare a obligaţiunilor de credit.

6
 Gândirea managerială s-a dezvoltat în economia de piaţă mai cu seamă în
ultimul secol, pentru a satisface necesităţile de utilizare a unor metode practice
şi eficiente de conducere a organizaţiilor. Desigur, înţelegerea principiilor
managementului nu rezolvă toate problemele şi nu garantează automat succesul
instituţiilor de credit, dar folosirea acestora duce la dezvoltarea unor tehnici şi
metode ce pot fi utilizate de manageri în practica lor.
Elementele managementului în condiţiile economiei de piaţă sunt :
• structura organizaţională - este importantă în mod special pentru
organizaţiile ce se află în proces de dezvoltare, care în lipsa unei structuri bine
determinate, gestiunea activităţii acestora ar deveni tot mai haotică, pe măsură ce
mărimea lor ar creşte. Ea contribuie la stabilirea sarcinilor şi activităţilor,
monitorizarea rezultatelor, evidenţierea problemelor şi luarea de măsuri
corespunzătoare, când este necesar. Structurile organizaţionale sunt reprezentate de
managementul superior, managementul de nivel mediu şi managementul
operaţional constituind piramida ierarhică de conducere. Astfel managementul
prudent şi corect al activităţii de creditare a unei bănci comerciale necesită
organizarea şi menţinerea unor structuri organizaţionale, având la bază politica de
creditare a băncii.
• sistemele şi procesele de activitate - prin care înţelegem un grup de
elemente care conlucrează pentru atingerea unui anumit scop. Instituţia de credit
reprezintă în sine un sistem, respectiv acest sistem primeşte informaţii şi le
prelucrează în scopul obţinerii rezultatelor .Astfel putem delimita următoarele
tipuri de procese:
• deschiderea de conturi;
• transferurile de fonduri băneşti;
• operaţiunile de depunere şi retrageri a numerarului de către clienţi;
• constituirea de depozite şi alte resurse echivalente acestora;
• acordarea de credite;
• capitalizarea dobânzii;
• rambursarea creditelor şi altele.

7
 Procesul de creditare este unul dintre cele mai complexe şi totodată
responsabile procese efectuate de instituţiile de credit. Acest proces este prezentat
în figura 1.1.1, de mai jos.
Beneficiarul de credit Comitetul de credit Direcţia
• Evaluează piaţa • Analizează Contabilitate
produselor de credit; documentele • Evidenţa contabilă
• Solicită creditul. beneficiarului şi a acordării
concluziile creditului;
Inspectorii de credite inspectorului;
• Evaluează cererea şi • Aprobă sau Controlori-operatori
documentele primite; dezaprobă acordarea • Creditează contul
• Perfectează concluzii creditului. clientului;
privind bonitatea
beneficiarului de Direcţia juridică Casierii
credit. • Perfectează • Eliberează creditul
contractele de credit şi
de asigurare a
creditului.
Direcţia

Figura 1.1.1: Procesul de acordare a creditului bancar

Sursa: C. Lucian Ionescu „Banci si operatiuni bancare”, Editura Economică Bucureşti, 1996, (pag.35).
Procesul de acordare a creditului se desfăşoară prin intercalarea a mai multor
subsisteme cum ar fi: casieria, operatorii, contabilitatea, departamentul de creditare
(inspectorii de credit şi controlorii de evaluare a bunurilor gajate), direcţia juridică,
marketing etc. În procesul de creditare instituţia de credit este acea care realizează
informaţii, documente etc., iar beneficiarii de credit sunt acei care beneficiază de
resurse băneşti din acest proces (Figura 1.1.1).
• cultura organizaţională - reprezintă un important aspect al sistemului
social al organizaţiei, inclusiv a instituţiilor financiar-creditare, deoarece dezvoltă
stabilitatea şi comportamentul adecvat al angajaţilor, contribuie la organizarea
lucrului în echipă. Utilizarea şi înţelegerea culturii organizaţionale de către
managerii instituţiilor financiare de credit, duce la realizarea cu succes a politicii
şi obiectivelor instituţiilor respective. Acest lucru este foarte important mai ales în

8
cazul când instituţiile sunt în permanentă schimbare. Ca rezultat în aceste momente
utilizarea unei culturi adecvate sau neadecvate poate promova sau împiedica
procesul de restructurare sau alte iniţiative, privind schimbările intervenite.
• instituţia şi mediul în care activează - care înseamnă un complex de
factori interni şi externi ce determină modul în care instituţiile de credit îşi
desfăşoară activitatea şi totodată maniera în care aceasta este condusă. Aspectele ce
reflectă mediul intern sunt: conducerea superioară; angajaţii cu aptitudinile şi
cunoştinţele, experienţele, responsabilităţile sale şi motivaţia de lucru etc;
comitetele din cadrul instituţiei; structura şi sistemele; cultura organizaţională şi
delimitările materiale (clădirile etc). Mediul extern deţine un rol important în
determinarea eficienţei activităţii instituţiilor de credit. Factorii mediului extern ce
afectează activitatea instituţiei de credit sunt de ordin: legislativi, politici, etici,
economici, sociali, tehnologici şi concurenţiali.
Bazându-ne pe elementele enumerate, constatăm că managementul
operaţiunilor de credit conţine în sine următoarele părţi componente de bază:
• managementul procesului organizaţional; analiza procesului decizional în
domeniul de credit;
• managementul resurselor umane;
• asigurarea tehnologilor informaţionale;
• planificarea, derularea şi controlul deplin al procesului de credit;
• supravegherea şi controlul instituţiilor de credit;
• managementul corelării pasivelor şi activelor instituţiilor de credit;
• gestiunea riscului de credit şi a altor riscuri aferente operaţiunii de credit.
Managementul procesului organizaţional al instituţiilor de credit poate fi
analizat atât la nivel macro, adică la nivel de sistem de credit, cât şi la nivel
micro, respectiv, la nivel de instituţie de credit în particular. În acest context este
necesar de a cerceta structura şi cultura organizaţională a instituţiilor de credit şi
mediul în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile de credit.
Astfel, în urma relatării ulterioare ajungem la concluzia ca activitatea de
normare a operaţiunilor de creditare este, în acelaşi timp, un proces permanent,

9
datorită diversificării operaţiilor bancare şi deschiderea băncilor spre domenii de
creditare noi pentru sistemul bancar moldovenesc actual. Însă comparativ cu
organizarea sistemului de credit din ţările dezvoltate, cel al ţării noastre este mult
mai simplist şi conţine o gamă îngustă de tipuri de instituţii de credit, ceea ce nu dă
posibilitate de a satisface şi de a acoperi toate cerinţele pieţei de credit.
Preocuparea specială a managementului bancar pentru activitatea de
creditare rezidă de asemenea şi din faptul că, fiind cel mai important plasament
bancar, cu o pondere mare în activul bilanţier, de calitatea portofoliului de credite
depinde în ultimă instanţă stabilitatea băncii şi realizarea nivelurilor necesare ale
indicatorilor activităţii bancare privind solvabilitatea si lichiditatea.
Stabilirea şi actualizarea politicii de creditare este un proces continuu şi
dinamic, de aceea fiecare bancă trebuie să îşi revadă periodic şi ori de câte ori este
necesar, propria politică dacă anumite circumstanţe o solicită.
Obiectivele principale ale activităţii de creditare sunt siguranţa băncii şi
atragerea de noi operaţii şi clienţi. În acest sens, personalul din activitatea de
creditare are responsabilitate să educe clientul asupra procedurilor de creditare a
băncii, creditele aprobate pe baza analizei clientului trebuie să asigure rambursarea
datoriei către bancă.
Din acest punct de vedere, cea mai importantă funcţie a administraţiei băncii
este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate
a creditelor este principala cauză a falimentelor bancare care la rândul lor sunt
generate de următorii factori:
- neatenţia în formularea normelor de creditare;
- prezenţa unor condiţii de creditare prea generoase, cu plată cu lipsa unor
normative clare;
- nerespectarea normelor interne de creditare de către personalul băncii;
- concentrarea riscantă a creditelor pe anumite pieţe;
- control ineficient al personalului (inspectorilor);
- creşterea excesivă a valorii portofoliului de credite, peste posibilităţile
rezonabile ale băncii de a acoperi riscurile;

10
 - sisteme defectuoase de detectare a creditelor cu probleme;
- necunoaşterea fluxurilor de trezorerie a clienţilor;
- creditarea preferenţială (sub impactul condiţiilor de piaţă).
Pentru a depăşi deficienţele sistemice şi procedurale de acest gen, care duc
la creşterea pierderilor la portofoliul de credit, băncile trebuie să conceapă şi să
implementeze politici de creditare eficiente şi să angajeze/pregătească un personal
de un profesionalism ireproşabil, care să înţeleagă şi să respecte disciplina acestor
norme. Pentru aceasta este necesar să existe un control permanent prin care
conducerea băncii să fie informată despre eficacitatea procesului de control al
calităţii creditelor, astfel încât cele cu probleme să fie detectate şi corectate (în
limita posibilităţilor) din timp.
Pentru ca o politică bancară de creditare să se dovedească a fi utilă, ea
trebuie să îndeplinească condiţii de formulare corectă şi conţinut complet. Astfel
politica de creditare poate fi apreciată ca fiind corectă dacă în elaborarea ei s-a
acordat prioritate atingerii următoarelor obiective: selecţia unor credite sigure şi cu
o probabilitate maximă de rambursare; asigurarea unor plasamente fructuoase
pentru fondurile de care dispune banca; încurajarea extinderii creditelor care
corespund nevoilor pieţelor pe care operează banca.
În acelaşi timp la formarea politicii de creditare trebuie de ţinut cont de
faptul că ea se supune atât principiilor de ordin general cât şi principiilor specifice
ei.
Printre principiile de ordin general vom enumera următoarele:
1) Baza ştiinţifică a politicii de creditare;
2) Optimalitate – structura politicii de credit trebuie să fie optimă pentru
bancă;
3) Eficacitate – trebuie să fie efectivă, utilizabilă;
4) Unitate – toate elementele politicii de credit să se afle într-o intercorelaţie
strânsă.
Principiile specifice politicii de creditare sunt:
1) Rentabilitate – fiecare credit trebuie să fie rentabil;

11
2) Profitabilitate – tot portofoliul creditar trebuie să genereze profituri;
3) Siguranţă – existenţa unui risc minim.
Nerespectarea acestor principii duce la nulitatea şi imposibilitatea politicii
de creditare de a-şi realiza funcţiile pentru care a fost implementată. În ceea ce
priveşte funcţiile politicii de creditare, acestea la fel se împart în două grupe:
a) Funcţiile de ordin general care presupun:
 Funcţia de control – de verificare apreore şi presteore a proceselor de
creditare;
 Funcţia comercială – de formare a unui cadru de încasări a veniturilor în
urma activităţii de creditare;
 Funcţia de stimulare – prevede stabilirea unor domenii prioritare de
stimulare sau de dezvoltare a mecanismelor specifice de creditare.
b) Funcţiile specifice:
 Funcţia de optimizare a activităţii de creditare prin stabilirea unor
scopuri specifice în domeniul creditării;
 Funcţia de reformulare a activelor de credit în urma experienţei băncii
în domeniul dat.
Politicile de creditare variază în timp şi în funcţie de ciclul economic.
Elementele ei trebuie să fie actualizate şi să devină adaptabile la modificările
mediului concurenţial şi economic astfel încât să permită realizarea deplină a
funcţiilor politicii de creditare. Din acest motiv stabilirea elementelor politicii de
creditare este punctul de pornire pentru elaborarea şi implementarea acesteia.
Tot aici trebuie de menţionat faptul că politica de creditare poate fi privită
atât sub aspect macroeconomic cât şi sub aspect microeconomic:
1) La nivel macroeconomic ea reprezintă politica promovată de băncile
comerciale într-o ţară care urmăreşte asigurarea unui echilibru economic prin
intermediul creditului şi a instrumentelor specifice lui. La modelul general
stabilirea direcţiilor prioritare de creditare, formele creditelor specifice pentru o
ţară dată. În acest context la promovarea politicii de creditare banca la modul
particular îşi formează politica de credit individuală.

12
 2) Sub aspect microeconomic politica de creditare reprezintă strategia şi
tactica băncii în domeniul formării şi gestionării portofoliilor de credit.
Deci putem spune că politica de creditare la banca analizată reprezintă un
element din strategia generală de dezvoltare a băncii ce cuprinde elementele
esenţiale cu privire la tipurile de credit acordate de banca dată, modul de selectare
a acestor credite şi gestiunea lor în scopul asigurării profitabilităţii şi stabilităţii
băncii. În aproape toate ţările dezvoltate, băncile au dobândit şi menţin poziţii
dominante în ceea ce priveşte creditarea populaţiei.
În Republica Moldova, acordarea creditelor populaţiei e la început de cale. O
dată cu intensificarea concurenţei bancare, băncile propun noi servicii şi
operaţiuni bancare cu scopul de a se apropia de necesităţile clientului. Astfel,
chiar aflate la început de cale, unele bănci comerciale încearcă să crediteze
populaţia în scopul procurării bunurilor imobiliare şi de consum.

1.2 Aspecte teoretice, esenţa şi structura portofoliului de credite

Portofoliul de credite al unei bănci reprezintă totalitatea plasamentelor
acordate clienţilor săi sub formă de credite bancare. În portofoliul de credite sunt
cuprinse toate categoriile de credite indiferent de destinaţie şi perioadă de acordare.
Băncile comerciale acordă clienţilor săi diverse tipuri de credite bancare
care pot fi clasificate în baza mai multor criterii:
1. În funcţie de perioada de acordare:
♦ credite acordate pe termen scurt - reprezintă creditele acordate pe o
durată ce nu depăşeşte 12 luni;
♦ credite acordate pe termen mediu - reprezintă creditele a căror termene
sunt cuprinse între un an şi cinci ani;
♦ credite acordate pe termen lung - sunt creditele cu o durată de cinci şi
mai mulţi ani.
În cadrul portofoliului de credite, băncile comerciale tind să sporească
proporţiile creditelor acordate pe termen scurt şi mediu faţă de cele acordate pe
termen lung. Aceasta se explică prin gradul de risc pe care acestea îl comportă şi

13
prin nivelul de lichiditate mai ridicat al creditelor pe termen scurt faţă de creditele
pe termen lung. Băncile evită asumarea riscurilor finanţării proiectelor de investiţii
pe termen lung, în special datorită dificultăţii de previzionare a evoluţiei afacerii
pentru care se solicită creditarea, în condiţiile instabilităţii macroeconomice.
2. În funcţie de beneficiarul creditului:
♦ credite acordate populaţiei, care îmbracă următoarele forme: credite
acordate pentru procurarea bunurilor de consum, credite pentru cumpărarea şi
construcţia caselor individuale de locuit, credite pentru cumpărarea automobilelor,
credite pentru studii, etc.;
♦ credite acordate agenţilor economici, care pot fi: credite pentru
cheltuieli curente, credite pentru stocuri şi cheltuieli sezoniere, credite pentru
importul/exportul de produse, creditele pentru obiective de investiţie, etc.;
♦ credite acordate altor bănci şi instituţii financiare: credite acordate
băncilor, credite acordate companiilor de leasing şi credite acordate altor instituţii
financiare;
♦ credite acordate statului.
Dintre aceste categorii de credite, cele mai preferabile şi mai sigure sunt
creditele acordate altor bănci şi instituţii financiare. În ceea ce priveşte coraportul
credite populaţiei – credite agenţilor economici am putea menţiona faptul că în
ultimii ani se observă o tendinţă a băncilor de sporire a creditelor oferite
populaţiei, aceasta datorită şi solicitărilor sporite din partea acestora. Cele mai
puţin riscante pentru bancă sunt creditele pentru procurarea bunurilor de consum,
însă altă situaţie este în cazul creditelor pentru cumpărarea şi construcţia caselor
individuale de locuit. În cazul creditelor ipotecare putem menţiona, ca şi în cazul
creditării pe termen lung, riscul legat de durata relativ mare şi procedura greoaie a
executării unui colateral (garanţii) conform legislaţiei în vigoare. Pentru
diminuarea acestui risc, băncile oferă credite ipotecare în condiţii de o rată de
finanţare proprie.
În cazul creditelor acordate agenţilor economici pentru obiective de
investiţii, băncile comerciale, de asemenea, comportă riscul imposibilităţii onorării

14
obligaţiunilor acestora faţă de bancă în cazul „eşecului” obiectivelor propuse. Tot
aici putem vorbi şi despre posibilitatea sporirii cheltuielilor băncii în vederea
găsirii soluţiilor de redresare a situaţiei agenţilor economici în dificultăţi. Pentru
aceasta se impune o analiză amplă şi minuţioasă a cererii solicitantului de credit.
3. În funcţie de destinaţie:
♦ credite de consum se acordă populaţiei pentru achiziţii de automobile
personale, aparate de uz casnic, mobilă, pentru achitarea taxelor şcolare, pentru
cheltuieli de concediu, medicale, etc. Aceste credite sunt acordate pe termen scurt
sau mediu persoanelor fizice pentru cultură, sănătate, învăţământ etc., fiind
destinate să acopere costurile bunurilor şi serviciilor de care beneficiază;
♦ credite productive: credite pentru activitatea curentă şi credite pentru
investiţii.
Este evident faptul că creditele productive sunt mai sigure, deoarece prin
ele se urmăreşte o creştere de beneficii din contul cărora vor fi rambursate
creditele. Cât despre creditele de consum putem afirma că acestea nu prevăd
„înmulţirea” banilor, rambursarea lor fiind garantată de sursele de venit care
urmează a fi îndreptat spre onorarea obligaţiilor faţă de bancă.
4. În funcţie de domeniul de activitate al debitorului, care este indicată
în contractul de credit, creditele se clasifică după următoarele ramuri economice:
pentru activităţi în agricultură/industria alimentară, pentru executarea lucrărilor de
procurări imobile/construcţii şi dezvoltare, pentru executarea lucrărilor în industria
energetică şi a combustibilului şi pentru activităţi de industrie/comerţ .
Structura portofoliului de credite pentru investiţii pe sectoare economice
reflectă tendinţa de dispersare a riscului prin orientarea către toate domeniile de
activitate, preponderent fiind însă creditarea proiectelor de investiţii în industrie şi
comerţ.
Agricultura, însă, se confruntă cu un acces redus la creditele acordate de
băncile comerciale, întrucât acestea percep sectorul agricol ca fiind unul cu grad de
risc ridicat comparativ cu alte domenii către care băncile îşi orientează resursele
financiare. Acest fenomen se datorează unor factori ce ţin de mediul şi stabilitatea

15
economică la nivel naţional, cât şi unor factori specifici, ca: lipsa unor garanţii
corespunzătoare, profitabilitatea scăzută înregistrată în sectorul agricol şi alţi
factori specifici pentru o economie „în tranziţie” (deşi oficial ţara noastră a trecut
peste această etapă) cu impact negativ asupra sectorului agricol.
Alta este situaţia ţărilor central şi est – europene cum sunt Cehia, Slovacia,
Polonia, Ungaria, unde agricultura şi sectoarele economice conexe acesteia se află
într-un stadiu mai avansat de dezvoltare, organizaţiile de producători jucând un rol
important în agricultură, fermierii primind suport financiar prin intermediul acestor
organizaţii.
5. După modul de acordare şi rambursare: credite ordinare,
overdraftul, avansurile în cont curent, linia de credit, creditele de scont şi creditul
factoring.
În cadrul acestor tipuri de credite, overdraftul prezintă un grad de risc
redus, din motive că acesta, de regulă, se acordă clienţilor disciplinaţi şi cu
reputaţie bună privind utilizarea serviciilor bancare, în calitate de asigurare servind
mijloacele băneşti din contul curent al debitorului.
În cazul liniilor de credit, banca stabileşte un plafon, mărimea căruia
depinde de mai mulţi factori: poziţia întreprinderii pe piaţă; natura activităţii
desfăşurată de aceasta; rezultatul analizelor efectuate de către inspectorii băncii la
unităţile economice respective, fapt care limitează banca la expunerea faţă de risc.
Mai puţin sigure din punct de vedere al riscului sunt creditele de scont şi
creditul factoring, care necesită o analiză profundă a situaţiei de eliberare a
creditului. Băncile, prin utilizarea acestor forme de creditare, tinde mai mult spre
atragerea clientelei şi sporirea concurenţei.
6. În funcţie de modul de asigurare:
♦ creditele neasigurate;
♦ creditele asigurate.
Însăşi denumirea acestor forme de credit vorbeşte despre gradul de risc în
care se implică banca comercială la acordarea a astfel de credite. Evident, creditele
asigurate comportă un grad de risc mai mic faţă de cele neasigurate, cu toate că

16
profitul celor din urmă este mult mai mare. Totuşi, băncile nu riscă să acorde
credite clienţilor cu o credibilitate mică.
7. În funcţie de risc:
♦ Creditele standard reprezintă tipul de credite ce nu implică riscuri în
privinţa rambursării ratelor scadente şi a achitării dobânzii la termen. Acestea sunt
împrumuturi acordate clienţilor solvabili, care desfăşoară o activitate rentabilă,
având asigurate toate condiţiile tehnico-organizatorice ce pot genera şi în
perspectivă o performanţă financiară ridicată.
♦ Creditele supravegheate sunt creditele acordate unor clienţi cu o situaţie
economico-financiară bună în prezent, dar pentru care, în perspectivă, se prevăd
unele greutăţi în menţinerea performanţelor financiare la acelaşi nivel, ca urmare a
unor posibile probleme de natură organizatorică, care ţin de personal, de obiectul
sau de ramura de activitate. Riscul de credit este minim.
♦ Creditele substandard sunt creditele acordate unor clienţi cu o situaţie
economico-financiară satisfăcătoare, în prezent însă tendinţa de înrăutăţire a
activităţilor este evidentă, existând riscul imposibilităţii de a-şi onora integral
datoria faţă de bancă. Există riscul ca pierderile să fie mai mari decât creditul
obişnuit, risc provocat de unul din factorii: situaţia financiară a debitorului este
nefavorabilă sau se înrăutăţeşte; asigurarea creditului este insuficientă sau se
înrăutăţeşte; alţi factori nefavorabili, care trezesc îngrijorarea privind
imposibilitatea debitorului de a rambursa creditul în conformitate cu condiţiile
existente de rambursare. Asemenea credite necesită o atenţie deosebită din partea
conducerii băncii, deoarece există probabilitatea ca banca să suporte pierderi dacă
nu vor fi înlăturate neajunsurile.
♦ Creditele dubioase sunt împrumuturile incerte din punctul de vedere al
rambursării creditelor şi plăţii dobânzilor. Activitatea împrumutaţilor este
nerentabilă, neasigurând fondurile necesare onorării datoriilor. Probabilitatea
pierderilor este extrem de mare, dar există factori importanţi, concreţi şi bine
argumentaţi care în curând se vor realiza şi vor putea contribui la ameliorarea

17
situaţiei de rambursare a creditului. Clasificarea acestor credite în categoria
creditelor compromise se amână până la stabilirea precisă a stării creditului dat.
♦ Creditele compromise sunt împrumuturile care prezintă un risc pentru
bancă. Activitatea nerentabilă a împrumutaţilor determină incapacitatea acestora de
a-şi onora obligaţiile faţă de bancă şi, în consecinţă, acumulările de debite eronează
garanţiile, banca neavând posibilitatea de a se proteja împotriva riscului de neplată.

1.3. Principiile de creare a portofoliului de credite şi determinarea

calităţii acestuia
Portofoliul de credite reflectă poziţia pe piaţă şi cererea pentru o bancă,
strategia sa de afaceri şi de risc, precum şi capacitatea sa de a acorda credite. În
acest sens, respectarea principiilor de creare a portofoliului de credite permite
menţinerea unei performanţe ridicate a activităţii de creditare.
Într-o viziune îngustă, principiile generale de creare a portofoliului creditar
se prezintă sub următoarele aspecte:
♦ prudenţa bancară ca principiu fundamental ce trebuie să caracterizeze
întreaga activitate a unei bănci;
♦ credibilitatea împrumutaţilor care reprezintă suportul moral şi
elementul psihologic esenţial fără de care creditul nu poate exista. Credibilitatea
presupune cunoaşterea clientului printr-o permanentă activitate de informare şi
documentare cu scopul de a acumula informaţia necesară privind aspectele
concrete ale activităţii acestuia. Toate operaţiunile de credit şi de garanţie se
consemnează în documente contractuale. Pe parcursul derulării creditului în scopul
minimizării riscului de nerambursare banca va monitoriza activitatea debitorului;
♦ planificarea creditelor reprezintă planificarea surselor băneşti din care
banca va acorda credite, dar totodată şi planificarea clasificării portofoliului de
credit conform diverselor destinaţii;
♦ rambursarea şi achitarea creditului. Creditele acordate trebuie să fie
avantajoase atât pentru bancă, cât şi pentru debitori, drept care debitorul va avea

18
posibilitate să-şi lărgească afacerea, dar şi să ramburseze creditul şi să achite
dobânzile în termenii stabiliţi;
♦ asigurarea creditului. Creditele se acordă pe bază de garanţii,
consemnate în contractele de credit şi în contractele de garanţii.
Băncile încearcă să echilibreze portofoliile lor de credite şi implicit
raportul dintre risc şi profit prin dispersarea împrumuturilor în diverse domenii,
cărora li se asociază caracteristici de risc diferite.
Principiul diversificării ne arată că pierderile efective ale unui portofoliu
de credite pot fi previzionate mult mai exact şi diminuate pe măsură ce numărul de
credite separate din portofoliu devine din ce în ce mai mare şi răspândit pe afaceri
de natură diferită.
Diversificarea portofoliului de credit constă în stabilirea proporţiilor
optimale a tipurilor de credite (de consum, imobiliare, etc.) în suma totală a
portofoliului, luând în consideraţie riscul implicat în fiecare tip de credite [8, p.75].
La crearea portofoliului de credite, banca comercială va ţine cont, pe lângă
principiul diversificării portofoliului creditar, de restricţiile înaintate de Banca
Naţională a Moldovei privind menţinerea unor limite maxime la acordarea unor
tipuri de credite ca : creditele „mari”, creditele acordate persoanelor afiliate băncii
şi funcţionarilor bancari.
Aşadar, normele de creare a portofoliului de credite impuse de BNM
sunt:
♦ Datoria netă la creditele acordate de bancă unei persoane sau unui grup
de persoane nu trebuie să depăşească 25% din capitalul normativ total al băncii;
♦ Suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv
grupurilor de persoane ce acţionează în comun, care au cele mai mari datorii, nu
trebuie să depăşească 50% din portofoliul total al creditelor băncii;
♦ Valoarea tuturor creditelor „mari” nu trebuie să depăşească mai mult de
5 ori capitalul normativ total;

19
 ♦ Datoria totală a creditelor acordate unei persoane afiliate sau unui grup
de persoane care acţionează împreună cu persoana afiliată nu trebuie să depăşească
20% din capitalul normativ total;
♦ Valoarea totală a datoriilor aferente creditelor acordate persoanelor
afiliate ale băncii nu trebuie să depăşească mărimea capitalului de gradul I al
acestei bănci;
♦ Soldul creditelor acordate funcţionarilor bancari care sunt totodată şi
persoane afiliate băncii se stabileşte conform Regulamentului privind încheierea
acordurilor cu persoanele afiliate băncilor comerciale, inclusiv eliberarea
creditelor;
♦ Datoria totală a creditelor acordate celorlalţi funcţionari ai băncii, cu
excepţia celor ce se încadrează la categoria administratorii băncii, nu trebuie să
depăşească 10% din capitalul normativ al băncii comerciale.
De altfel o bancă, care doreşte a fi productivă şi profitabilă în creditarea
clienţilor săi, este nevoită să-şi stabilească unele principii prin care să se
fundamenteze corect decizia de creditare şi să limiteze riscul aferent, cum ar fi:
♦ acordarea creditului se face numai către clienţii identificaţi, acceptaţi şi
calificaţi, potrivit normelor băncii;
♦ creditul nu ar trebui acordat dacă sursa rambursării nu poate fi
cunoscută sau este una speculativă, precum şi în cazul în care nu se cunoaşte
destinaţia creditului solicitat;
♦ sursele colateralului, precum şi cele ale rambursării, să nu afecteze
reputaţia băncii sau să fie sancţionate de lege;
♦ valorificarea garanţiilor trebuie să fie sursa secundară şi nu cea
principală pentru rambursarea creditului;
♦ creditul acordat trebuie să se refere la o strategie de afaceri a clientului
creditat, agreată de bancă, iar utilizarea acestuia să poată fi urmărită;
♦ preţul creditului (dobânda) este bine a fi stabilit luând în considerare o
estimare a riscului, sens în care banca va folosi o metodă de evaluare a acestui risc;

20
 ♦ evitarea unei expuneri prea mari faţă de unii clienţi individuali, clasă de
clienţi sau sectoare de activitate;
♦ facilităţile pot fi acordate numai dacă riscul este menţinut între limitele
considerate acceptabile;
♦ atenţie deosebită a creditării pe pieţe noi, a companiilor noi sau a
clienţilor nou veniţi în afacerile băncii;
♦ riscul de mediu şi cel de reglementare trebuie întotdeauna luat în calcul;
♦ riscul de piaţă sau riscurile neprevăzute trebuiesc asumate de bancă
numai faţă de acei clienţi cărora li se poate acorda încrederea că îşi pot îndeplini
obligaţiile;
♦ dacă debitorul nu-şi îndeplineşte corect serviciul datoriei, creditul
trebuie gestionat conform unor strategii ferme de recuperare;
♦ clienţii creditaţi trebuie să furnizeze băncii la timp informaţii complete
despre afacerea lor şi performanţele realizate, corespunzătoare cantitativ şi
calitativ;
♦ fiecare client creditat ar trebui să aibă un „manager de cont”, desemnat
de bancă, a cărui responsabilitate să vizeze şi monitorizarea performanţelor,
verificarea sistematică a modului de derulare a creditului, inclusiv de conservare a
garanţiilor.
Prin aplicarea corectă a principiilor de creditare practic sunt abordate o
serie de aspecte care într-o bună măsură fac permisă reducerea consistentă a
gradului de incertitudine, practic de limitare a riscului de nerambursare integrală şi
la scadenţă a creditului şi/sau de neplată a dobânzii aferente acestuia.
Experienţa a demonstrat că la baza oricărui sistem de creditare bancară
stau două principii considerate fundamentale şi anume:
♦ principiul intermediarului – potrivit căruia banca, prin acordarea de
credite clienţilor săi, riscă, în primul rând, banii deponenţilor săi, iar în al doilea
rând, capitalurile sale, respectiv banii acţionarilor săi. De aici derivă imensa
responsabilitate pe care şi-o asumă managementul unei bănci, deosebita prudenţă
pe care trebuie să o promoveze şi să o etaleze în procesul creditării.

21
 ♦ principiul unei rentabilităţi rezonabile pe care trebuie să o înregistreze
banca din derularea afacerilor sale, astfel încât să fie în măsură să-şi acopere
costurile, inclusiv riscul rezultat din creditare şi să-şi recompenseze acţionarii
pentru investiţia de capital făcută.
În fapt, tocmai în realizarea unui echilibru raţional, conştientizat, între
aceste două principii constă arta unei bune creditări şi esenţa unei bănci cu
structură economico-financiară sănătoasă. Factorii care trebuie luaţi în calcul de
către bancherii preocupaţi în a realiza un astfel de echilibru sunt:
♦ calitatea clientului creditat;
♦ destinaţia şi suma creditului;
♦ perioada creditării;
♦ mijloacele prin care se va rambursa creditul;
♦ dobânzile şi comisioanele cuvenite, precum şi costul resursei folosite în
creditare;
♦ valoarea şi calitatea garanţiilor asiguratorii prezentate de client;
♦ constrângerile impuse prin politicile de creditare aplicate de bancă într-
o perioadă dată.
Prin construcţia oricărui sistem de creditare bancară este necesar a fi
rezolvate două mari categorii de probleme. Prima categorie priveşte definirea
principiilor de creditare, iar cea de-a doua are în vedere aspectele de natură
tehnico-organizatorică, metodele, tehnicile şi instrumentele prin care se
înfăptuieşte creditarea bancară.
Dintre principiile de creditare, considerate reguli fundamentale însuşite
mutual de către bancă şi clienţi, cele mai esenţiale sunt:
♦ creditarea este concepută de către cei doi subiecţi implicaţi – bancă şi
client – ca o afacere între parteneri. Clientul îşi rezolvă o problemă de finanţare a
unei afaceri profitabile, iar banca realizează un plasament cu un randament şi risc
acceptat. Un astfel de parteneriat vizează în mod principal eficienţa şi prosperitatea
afacerilor;

22
 ♦ orice client creditat de bancă trebuie să-şi dovedească buna credinţă
precum şi capacitatea sa de a gestiona creditul şi de a-l rambursa la timp, într-un
mod agreat de bancă;
♦ clientul creditat trebuie să asigure o garantare adecvată şi suficientă a
creditului, tipul garanţiilor fiind stabilite de către bancă.
Banca realizează investigaţii pentru a defini potenţialul clientului ce
urmează a fi creditat, analizând aspecte ce, într-o bună măsură, dau conţinut însăşi
regulilor de creditare bancară, adică:
♦ caracterul clientului, descris prin integritate, onestitate, educaţie şi
reputaţie socială, modul de respectare a promisiunilor în afaceri;
♦ competenţa clientului, accentul fiind pus pe legalitatea şi profitabilitatea
afacerilor derulate, inclusiv a celei ce urmează a se credita, prudenţa în afaceri,
strategiile de piaţă, politicile privind solvabilitatea, lichiditatea şi trezoreria firmei,
situaţia financiară prezentă şi viitoare, garanţia unui management competent al
afacerii;
♦ capitalul clientului, vizându-se a se stabili proporţia de participare a
clientului cu capital propriu la finanţarea afacerii şi, implicit, gradul de creditare a
acesteia;
♦ calitatea relaţiilor cu mediul de afaceri, urmărindu-se implicit relaţia cu
băncile, modul de onorare a obligaţiilor faţă de acestea, serviciul datoriei;
♦ calitatea garanţiei creditului, prin care se stabileşte dacă există
capacitatea rambursării creditului din afacere fără a se recurge la giranţi, dacă sunt
oferite garanţii adecvate şi suficient de substanţiale pentru a se asigura soliditatea
creditului. Garanţiile sunt absolut necesare, deoarece banca se asigură că, în situaţii
neprevăzute şi nedorite, debitorul său va fi în măsură să-şi ramburseze creditul din
sumele rezultate din valorificarea acestora. Debitorul, prin garanţiile oferite îşi
asumă riscul afacerii alături de bancă, devine prudent.
Problemele de natură tehnico-organizatorică, cele privind metodele,
tehnicile şi instrumentele folosite în creditare sunt necesar a fi incluse în normele şi
regulamentele proprii fiecărei bănci şi sunt menite pentru a sprijini fundamentarea

23
deciziei de creditare, pentru a defini şi implementa politicile de creditare
promovate de bancă la un moment dat. În principiu, prin definirea acestora, se
stabilesc elementele tehnice necesare derulării procesului creditării.
Acceptarea de către o bancă de a acorda credit unui client, reflectă, în fapt,
punctul său de vedere cu privire la capacitatea de rambursare, prezentă şi viitoare a
acestuia. De aceea, o etapă importantă în acordarea de credite este aceea de a avea
cât mai multe informaţii cu privire la persoana fizică sau juridică ce solicită
creditul. Analiza de acordare a creditelor se face diferenţiat de bancă, ţinându-se
cont de măsura în care aceasta îşi poate cunoaşte clientul. Analiza este diferită
pentru un client nou faţă de cea pentru un client vechi, fidelizat. Dacă clientul este
unul vechi, analiza se bazează pe comportamentul anterior al acestuia etalat în
raport cu banca, referitor la creditele avute anterior, la serviciul datoriei, respectiv a
modului în care acesta a respectat graficul de rambursare a ratelor şi a efectuat
plata dobânzilor. În cazul în care acesta a avut un comportament adecvat, orice
înnoire a unui credit se va face luând în considerare, pe de o parte, comportamentul
anterior, iar pe de altă parte, obiectivele planului său de afaceri.
Analiza noilor clienţi este mai dificilă. În cazul în care solicitantul nu este
un client permanent al băncii atunci este necesar să se obţină referinţe
satisfăcătoare despre integritatea sa morală, despre situaţia financiară a acestuia,
care trebuie să corespundă pretenţiilor băncii pentru a se putea evita riscul. Analiza
se concentrează în principal asupra următoarelor probleme considerate a fi mai
importante: domeniul de afaceri al firmei, obiectul său concret de activitate,
relaţiile cu partenerii din ţară şi străinătate; situaţia financiară, modul de onorare a
obligaţiilor şi de încasare a creanţelor, calitatea managementului firmei;
performanţele prezente şi cele viitoare, fluxurile prognozate ale firmei.
Aspectele ce urmează a fi luate în considerare atunci când se analizează o
cerere de credite sunt în principal următoarele: competenţa legală a solicitantului;
destinaţia creditului; suma solicitată, respectiv dimensiunea creditului; perioada
pentru care se solicită creditul; variantele de rambursare a creditului şi de plată a
dobânzilor prezentate de client; garanţiile suplimentare (asiguratorii) oferite de

24
client pentru creditul solicitat; expunerea la risc şi marja de profit ce-i revine băncii
în urma acordării acestui credit.
La rambursarea creditului se recomandă să fie în rate valorice cât mai mici,
eşalonate fiind pe o perioadă cât mai mare, în contextul proiectării evoluţiei
activităţii firmei în cadrul unor parametri economico - financiari consideraţi
normali [13, p.123].
Dobânda activă, respectiv dobânda încasată pentru creditele acordate,
precum şi comisioanele, trebuiesc dimensionate în funcţie de piaţă, de cererea şi
oferta pentru credit. Ele nu trebuie să inhibă apetitul pentru credit al clienţilor şi să
diminueze, în acest fel, potenţialul de dezvoltare a afacerilor în economie. Esenţial
este ca marja dintre cele două rate, adică dintre dobânda încasată pentru creditele
acordate şi dobânda plătită deponenţilor pentru resursele atrase, să fie suficient de
mare pentru a permite băncii realizarea profitului său, fără a induce însă în
economie un cost excesiv al creditului bancar. Referitor la comisioane cele mai
reprezentative sunt: comisionul de analiză şi instrumentare, comisionul de
gestiune, comisionul de neutilizare a liniei de credit, etc.
Decizia privind creditarea unui client trebuie să ia în mod necesar şi cu
precădere în considerare, capacitatea reală a clientului de a rambursa creditul din
resursele proprii, respectiv din derularea afacerii sale. Această decizie trebuie luată
înainte de a se a duce în discuţie garanţia. Băncile pretind în mod necesar garanţii
asiguratorii pentru a se proteja de pierderile potenţiale ce ar putea fi generate de
situaţiile neprevăzute în care debitorii odată intraţi nu mai sunt în măsură să
ramburseze creditul. O astfel de protecţie este necesară deoarece banca, creditând
clientul, expune riscului resursele atrase de la deponenţi, precum şi capitalul
investit de acţionarii săi. Banca trebuie să ia în discuţie şi să analizeze valoarea
reală a bunurilor ce se constituie garanţie la creditul acordat şi totodată să aprecieze
cât de uşor va putea fi aceasta transformată în lichidităţi, în cazul extrem al
valorificării ei prin execuţie silită.

25
 Pe lângă respectarea principiilor cu caracter general enumerate mai sus,
băncile mai iau în considerare încă câteva aspecte, ce îşi au o importanţă aparte în
procesul creditării:
♦ operativitate maximă în relaţia cu clientul;
♦ prudenţa în acordarea creditelor se manifestă atât prin analiza atentă a
bonităţii clientului, cât şi în ceea ce priveşte motivaţia creditului, planul de afaceri,
natura şi dimensiunea afacerii, riscul pe care acesta îl presupune;
♦ întregul portofoliu de credite al băncii şi implicit fiecare credit acordat
clienţilor, este supus unei clasificări periodice, al cărei scop este acela de a se
stabili performanţa şi riscul în activitatea de creditare şi de a se determina, în
consecinţă, necesarul de provizioane de risc.
Aprecierea generală a calităţii activităţii de creditare, precum şi analiza
portofoliului de credite clasificate, presupune abordarea a două aspecte considerate
esenţiale:
♦ evaluarea performanţelor financiare a agenţilor economici care au
beneficiat de credite;
♦ determinarea capacităţii de onorare a datoriei faţă de bancă, care
reflectă, de fapt, posibilitatea rambursării ratelor de credit şi încasării dobânzilor
aferente la termenele prevăzute.
Capacitatea de onorare a datoriei faţă de bancă a agenţilor economici care
au beneficiat de credite se apreciază astfel:
♦ bună – dacă ratele şi dobânzile sunt plătite la scadenţă sau cu o
întârziere de cel mult 7 zile
♦ slabă - dacă ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere de 8 – 30 zile
♦ necorespunzătoare - dacă ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere
de 30 zile.
În acest sens se utilizează următoarea matrice în care sunt clasificate
creditele în funcţie de performanţele financiare ale firmelor şi capacitatea acestora
de a suporta datoriile faţă de bancă:

26
 Tabelul 1.3.1.
Clasificarea creditelor în funcţie de performanţele financiare ale
firmelor şi capacitatea acestora de a suporta datoriile faţă de bancă
Serviciul
datoriei/ BUN SLAB NECORESPUNZĂTOR
Performanţe
financiare
A Standard Supravegheate Substandard
B Supravegheate Substandard Dubioase
C Substandard Dubioase Compromise
D Dubioase Compromise Compromise
E Compromise Compromise Compromise
Sursa: Brendea Cosmin. „Riscul şi performanţa creditului bancar”/Brendea Cosmin, Daeanu Valentin. –
Bucureşti: Coreşti, 2001. – p.170
Creditele acordate de bănci, în urma analizei, sunt încadrate în una din
categoriile de credite şi anume:
a) credite standard - sunt cele acordate clienţilor profitabili ce prezintă
performanţe financiare bune şi foarte bune şi care îşi achită la termen toate
obligaţiile rezultate din contractul de credit;
b) creditele supravegheate – sunt acordate clienţilor cu performanţe
financiare bune, dar care uneori au probleme cu rambursarea ratelor şi dobânzilor,
situaţia lor îmbunătăţindu-se repede, într-un orizont de timp previzibil şi imediat;
c) credite substandard – sunt acele credite acordate clienţilor cu
performanţe financiare bune sau chiar foarte bune, dar la care întârzierile în
rambursarea ratelor şi dobânzilor sunt mai mari de 7 zile, precum şi a celor clienţi
care au rezultate financiare mai puţin bune, dar care îşi achită obligaţiile faţă de
bancă;

27
 d) credite dubioase – sunt acele credite acordate clienţilor cu rezultate
financiare slabe sau care au întârzieri sistematice în plata ratelor şi dobânzilor
datorate;
e) credite compromise – sunt cele acordate clienţilor la care performanţele
financiare sunt slabe sau foarte slabe şi pentru care riscul de neplată este major.
Din momentul în care un client a solicitat un credit şi l-a obţinut, banca îl
monitorizează până la rambursarea acestuia, îl sfătuieşte pentru a găsi soluţiile
optime şi pentru a preîntâmpina apariţia situaţiei de credit neperformant.
Apariţia creditelor neperformante, dar mai ales creşterea lor în timp, crează
băncii o serie de implicaţii financiare nedorite, acestea concretizându-se de cele
mai multe ori în a se înregistra în contabilitate venituri artificiale, care, la rândul
lor sunt impozitate, în diminuarea surselor de creditare, generatoare de profit, ca
urmare a imobilizărilor create, în crearea de noi rezerve şi provizioane cât mai
mari, ce duc implicit la diminuarea profitului, la dividende mai mici, şi, în final,
chiar la pierderi de capital propriu.
Pentru a se evita sau preîntâmpina situaţiile descrise mai sus, fiecare agent
economic care solicită un credit de la o bancă comercială va fi încadrat în
categoriile de credite prezentate mai sus. Acestor categorii de credite le corespunde
cota procentuală a provizionului de risc care trebuie constituit, cotă aplicată asupra
întregii sume reprezentând credit şi dobânzi datorate şi anume:
– credite standard: 2%
– credite supravegheate: 5%
– credite substandard: 30%
– credite dubioase: 60%
– credite compromise: 100%
Pentru stabilirea în sumă absolută a provizioanelor ce trebuie constituite de
către bancă este necesar să se stabilească suma asupra căreia se aplică provizionul
procentual şi care este diferenţa între credit/expunerea totală/şi garanţiile legal
constituite.

28
 Potrivit acestei metodologii, determinarea performanţei financiare a unui
client şi încadrarea lui în una din categoriile de credite amintite, şi, în consecinţă,
clasificarea întregului portofoliu de credite al unei societăţi bancare, se realizează
semestrial.

CAPITOLUL II: ANALIZA GESTIUNII PORTOFOLIULUI DE CREDITE

ÎN CADRUL BC „BANCA SOCIALĂ” SA

2.1. Caracteristica operaţiunilor creditare ale BC „Banca Socială” SA

BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. în 2011 în condiţii acerbe de concurenţă, şi-a
menţinut poziţiile de bancă stabilă şi fiabilă printre băncile leader din Moldova.
Dinamică pozitivă a indicatorilor principali care caracterizează activitatea
bancară înregistrată pe parcursul a 20 de ani, confirmă capacitatea Băncii de a
depăşi dificultăţile apărute şi existenţa unor potenţiale posibilităţi de dezvoltare
continuă.
În anul 2011 Banca a asigurat îndeplinirea indicilor marcaţi de planul de
afaceri în direcţiile principale de dezvoltare şi a înregistrat rezultate financiare
pozitive, a asigurat respectarea limitelor, cerinţelor normative stabilite de către
BNM şi instituţiile financiare internaţionale cu care colaborează.
Una din principalele direcţii de dezvoltare a Băncii căreia i se acordă o
atenţie deosebită rămâne activitatea creditară.
În 2011 la fel ca şi în anii precedenţi BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. a
asigurat creşterea stabilă a portofoliului de credite. Creşterea portofoliului de
credite în 2011 a înregistrat peste 320 mil. lei şi la finele anului a depăşit cifra de
2,0 miliarde lei. Tempoul de creştere a portofoliului de credite (17%) a fost mai
înalt decât a sistemului bancar şi a grupului de bănci, i-ar ponderea Băncii pe
piaţa creditelor a rămas practic la nivelul anului 2010- mai mult de 7%.

29
 Banca acordă clienţilor un spectru larg de produse de credit: credite unice,
overdrafturi, credite ipotecare, credite de consum, garanţii bancare, acreditive, linii
de credit în valută naţională şi valută străină.
Clienţii cu o reputaţie pozitivă au beneficiat de serviciile de overdraft pentru
menţinerea solvabilităţii în condiţiile de reţinere de scurtă durată a plăţilor sau de
suspendare temporară a intrărilor mijloacelor băneşti în conturi, cota acestor
credite la finele anului a reprezentat 14% în portofoliul de credit.
Pentru convenienţă la efectuarea decontărilor s-au prestat servicii de
finanţare documentară cu utilizarea acreditivelor şi scrisorilor de garanţie, ceea ce
a condiţionat reducerea considerabilă a riscurilor clienţilor la efectuarea
decontărilor, diminuarea cheltuielilor şi optimizarea fluxurilor de numerar.
În perioada de raportare s-a desfăşurat şi în continuare activitatea în vederea
asimilării resurselor obţinute de la instituţiile financiare internaţionale, precum şi a
optimizării utilizării resurselor proprii disponibile ale Băncii, cota cărora a atins
nivelul de 82%.
Resursele acordate de institutele financiare internaţionale (Banca Mării
Negre pentru Comerţ şi Dezvoltare (BSTDB), Banca Europeană pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare (EBRD), Fondul European pentru Europa de Sud-Est
(EFSE), precum şi participarea Băncii în proiectele RISP şi FIDA asigură
satisfacerea necesităţilor clienţilor cu resurse pentru dezvoltarea businessului
propriu la condiţii acceptabile (termene lungi de creditare, costul relativ ieftin al
creditelor specificate). Banca, la rândul său, optimizează repartizarea resurselor
disponibile şi minimizează riscurile de credit prin diversificarea portofoliului de
credite conform surselor.
De asemenea, se utilizează toate posibilităţile pentru participarea în
proiectele propuse, şi anume:
- Proiectul de Ameliorare a Competivitităţii (РАС) pentru exportatori;
- Fondul Provocărilor Mileniului Moldova – pentru dezvoltarea economică
şi reducerea sărăciei;

30
 - Proiectul pentru creditarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi industria
conexă (Filiera Vinului).
Deoarece riscurile de credit sunt cele mai înalte în activitatea bancară,
managementul Băncii acordă o atenţie sporită chestiunii ce ţine de calitatea
portofoliului de credite. Indicatorul clasificării medii la finele anului 2011 a indicat
7,1% (în cadrul sistemului bancar – 6,93%).
În scopul minimizării riscurilor se întreprind măsuri în vederea limitării
creditării întreprinderilor, activitatea cărora este expusă celor mai mari riscuri
(întreprinderile vinicole, agricole), precum şi a persoanelor fizice fără asigurarea
cu gaj (aşa numita creditare express).
Banca colaborează activ cu SRL „Biroul istoriilor de credit”. Acordarea
creditelor se efectuează numai după obţinerea informaţiei din Biroul menţionat
despre solicitantului potenţial de credit.
Se efectuează selectarea mai minuţioasă a beneficiarilor potenţiali de credit
ţinând cont de situaţia financiară curentă, dinamica indicatorilor solvabilităţii,
eficienţa măsurii creditate conform planului business prezentat şi lichidităţii
gajului oferit.
Banca comercială „Banca Socială” acordă diferite tipuri de credite atât
pentru persoane fizice cât şi pentru juridice. Pentru persoane fizice banca acordă
următoarele credite:
Creditul Social.
Creditul menţionat se acordă fără gaj, pentru diverse scopuri, ce nu
contravin legislaţiei RM. Suma creditului – de la 3000 până la 30000 lei, în funcţie
de veniturile împrumutatului şi a familiei lui. Termenul de creditare – 2 ani.
Rata dobânzii achitată de către client (min./max.), precum şi modul de
calculare a mărimii absolute a ratei dobânzii - 18-23% anual, flotantă - în cazul
modificării ratei dobânzii. Banca informează în scris Debitorul cu 10 zile până la
intrarea în vigoare a ratei noi a dobânzii. Suma creditului x rata dobânzii :100:360
x numărul efectiv de zile de utilizare a creditului.

31
 Alte plăţi care nu sunt incluse în rata dobânzii –comision (min./max.) pentru
examinarea cererii - 200 lei /2% din suma creditului pentru fiecare an de creditare.
Documentele necesare pentru obţinerea creditului:
1.Buletin de identitate.
2. Cerere de credit.
3. Certificatul privind salariul.
4. Carnetul de muncă.
5. Contractul de muncă.
6. Facturile pentru plăţile comunale.
7. Titlurile de proprietate asupra imobilului/ automobilului.
Formele de asigurare ale creditului acceptate de bancă:
1. Fără gaj.
2. Fidejusiune.
Efectele rambursării anticipate, precum şi penalităţile aferente contractului
de credit - nu se prevăd.
Creditul Progres.
Suma min./max. a creditului 30001-500000 lei. Termenul creditului
(min./max.) până la 3 ani.
Rata dobânzii achitată de către client (min./max.), precum şi modul de
calculare a mărimii absolute a ratei dobânzii - 18% anual. Suma creditului х rata
dobânzii : 100 : 360 х numărul efectiv de zile de utilizare a creditului.
Alte plăţi care nu sunt incluse în rata dobânzii –comision (min./max.) pentru
primirea şi examinarea cererii – 0,2%, dar nu mai puţin de 200 lei. Unic - 2% din
suma creditului. Administrativ - 1,5% de la soldul creditului, începând cu al doilea
an de creditare.
Pentru prolongarea contractului de credit sau termenelor de achitare a
tranşelor, stipulaţi în grafic– 2% din suma prolongări, dar nu mai puţin de 200 lei.
Pentru modificarea condiţiilor contractului de credit – 1,5% din soldul
creditului, dar nu mai puţin de 200 lei.

32
 Pentru rambursarea anticipată – 1,5% din suma creditului achitată anticipat,
dar nu mai puţin de 20 lei.
Documentele necesare pentru obţinerea creditului
1. Buletinul de identitate.
2. Cerere de credit.
3. Certificatul privind salariul.
4. Carnetul de muncă.
5. Contractul de muncă.
6. Actele de proprietate asupra imobilului
7. Extras din registrul bunurilor imobile.
8. Raport de evaluare a bunului imobil la un evaluator independent
9. Certificat privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de bugetului
public naţional aferente impozitului pe imobil.
10.Alte documente după necesitate.
Efectele rambursării anticipate, precum şi penalităţile aferente contractului
de credit 1,5% din suma creditului achitată anticipat, dar nu mai puţin de 20 lei.
Creditele ipotecare
Achiziţionarea locuinţei
BC “BANCA SOCIALA” S.A. acordă credite ipotecare persoanelor fizice
pentru achiziţionarea şi finisarea construcţiei şi reparaţia capitală a fondului
locativ. Creditele se eliberează persoanelor fizice pentru utilizarea lor numai pe
teritoriul Republicii Moldova.
Pentru a beneficia de un credit ipotecar debitorul potenţial trebuie să
corespundă următoarelor criterii:
 să fie cetăţean al RM, cu domiciliul permanent în RM şi apt de muncă: vârsta
de la 21 până la 57 ani pentru femei şi de la 21 până la 62 ani pentru bărbaţi
până la data achitării integrale a creditului;
 se admite acordarea creditelor cetăţenilor RM apţi de muncă, care până la
achitarea integrală a creditelor ating vârsta de pensie, cu condiţia ca
fideiusorul este o persoana aptă de muncă până la data achitării creditului;

33
  să dispună de loc permanent de muncă în ultimele 6 luni;
 achitarea lunară a creditului nu trebuie să depăşească 60% din venitul net al
debitorului/ venitul total al familiei. Totodată, în urma achitării creditului şi
dobânzilor aferente, venitul lunar al unui membru al familiei, inclusiv al
persoanelor întreţinute trebuie să fie nu mai mic de 1000 lei.
Condiţiile generale ale creditării ipotecare:
1. Suma maximă a creditului (cu excepţie creditele pentru
reparaţie capitală) - 80 mii Euro, echivalentul în MDL.
2. Suma maximă a creditului pentru reparaţia capitală - 50 mii
Euro, echivalentul în MDL.
3. Valoarea maximă a creditului – 50% din acţiunea creditată.
4. Participarea proprie – nu mai puţin de 50% din acţiunea
creditată.
5. Termenul de creditare – până la 6,4 ani.
6. Rata dobânzii - 10,8% anual + EURIBOR semi anual în EUR (din
01.04.2012 se foloseşte EURIBOR semi anual in mărimea 1,136% anual).
7. Acordarea creditului se efectuează în lei, echivalentului EUR conform
cursului BNM la data încheieri contractului de credit.
8. Comisionul pentru primirea şi examinarea cererii de credit - 2% din
suma (se achită concomitent cu examinarea cererii de acordare a creditului).
9. Comisionul administrativ – 1,5% din soldul datoriei la credit (se
achită anual, începând din anul al doilea de utilizare a creditului).
10. Comisionul pentru rezervarea resurselor la contractul de credit - 1%
anual din suma creditului neasimilat (se achită lunar, în corespundere cu ordinea
stabilită la dobândă).
11. Comisionul pentru prolongarea / restructurizarea contractului de credit
- 1,5% din suma soldului datoriei de credit (se achită concomitent în ziua
semnării acordului adiţional pentru prolongarea / restructurizarea contractului de
credit).

34
 12. Comisionul pentru schimbarea condiţiilor contractului de credit - pînă
la 1,5% din suma soldului creditului, dar nu mai puţin de 500 lei.
13. Comisionul pentru achitarea înainte de termen a creditului - 1,5% din
suma creditului rambursată până la scadenţă.
14. Comisionul pentru anularea creditului - 2% din suma creditului anulat
(se achită în ziua anulării creditului).
Documentele necesare pentru obţinerea creditului 1. Buletinul de identitate.
 Cerere de credit.
 Carnetul de muncă.
 Certificatul privind salariul.
 Extras din registrul bunurilor imobile.
 Extras din certificatul OCT privind valoarea estimativă a bunurilor
imobile.
 Certificat privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de bugetului
public naţional aferente impozitului pe imobil.
 Alte documente ( în dependenţă de scopul creditului).
Finisarea construcţiei.
BC “BANCA SOCIALA” S.A. acordă credite ipotecare persoanelor fizice
pentru achiziţionarea şi finisarea construcţiei şi reparaţia capitală a fondului
locativ. Creditele se eliberează persoanelor fizice pentru utilizarea lor numai pe
teritoriul Republicii Moldova.
Pentru a beneficia de un credit ipotecar debitorul potenţial trebuie să
corespundă următoarelor criterii:
1. să fie cetăţean al RM, cu domiciliul permanent în RM şi apt de
muncă: vârsta de la 21 până la 57 ani pentru femei şi de la 21 până la 62 ani pentru
bărbaţi până la data achitării integrale a creditului;
2. se admite acordarea creditelor cetăţenilor RM apţi de muncă, care
până la achitarea integrală a creditelor ating vârsta de pensie, cu condiţia ca
fideiusorul este o persoana aptă de muncă până la data achitării creditului;
3. să dispună de loc permanent de muncă în ultimele 6 luni;

35
 4. achitarea lunară a creditului nu trebuie să depăşească 60% din venitul
net al debitorului/ venitul total al familiei. Totodată, în urma achitării creditului şi
dobânzilor aferente, venitul lunar al unui membru al familiei, inclusiv al
persoanelor întreţinute trebuie să fie nu mai mic de 1000 lei.
Condiţiile generale ale creditării ipotecare:
 Suma maximă a creditului (cu excepţie creditele pentru
reparaţie capitală) - 80 mii Euro, echivalentul în MDL.
 Suma maximă a creditului pentru reparaţia capitală - 50 mii
Euro, echivalentul în MDL.
 Valoarea maximă a creditului – 50% din acţiunea creditată.
 Participarea proprie – nu mai puţin de 50% din acţiunea
creditată.
 Termenul de creditare – până la 6,4 ani.
 Rata dobânzii - 10,8% anual + EURIBOR semianual în EUR
(din 01.04.2012 se foloseşte EURIBOR semianual in mărimea 1,136% anual).
 Acordarea creditului se efectuează în lei, echivalentului EUR
conform cursului BNM la data încheierii contractului de credit.
 Comisionul pentru primirea şi examinarea cererii de credit - 2%
din suma (se achită concomitent cu examinarea cererii de acordare a creditului).
 Comisionul administrativ – 1,5% din soldul datoriei la credit
(se achită anual, începând din anul al doilea de utilizare a creditului).
 Comisionul pentru rezervarea resurselor la contractul de credit
- 1% anual din suma creditului neasimilat (se achită lunar, în corespundere cu
ordinea stabilită la dobândă).
 Comisionul pentru prolongarea / restructurizarea contractului
de credit - 1,5% din suma soldului datoriei de credit (se achită concomitent în
ziua semnării acordului adiţional pentru prolongarea / restructurizarea contractului
de credit).
 Comisionul pentru schimbarea condiţiilor contractului de credit
- pînă la 1,5% din suma soldului creditului, dar nu mai puţin de 500 lei.

36
  Comisionul pentru achitarea înainte de termen a creditului -
1,5% din suma creditului rambursată până la scadenţă.
 Comisionul pentru anularea creditului - 2% din suma creditului
anulat (se achită în ziua anulării creditului).
Documentele necesare pentru obţinerea creditului 1. Buletinul de identitate.
 Cerere de credit.
 Carnetul de muncă.
 Certificatul privind salariul.
 Extras din registrul bunurilor imobile.
 Extras din certificatul OCT privind valoarea estimativă a bunurilor
imobile.
 Certificat privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de bugetului
public naţional aferente impozitului pe imobil.
 Alte documente ( în dependenţă de scopul creditului).
Overdraft cont de card.
Creditele pentru suplimentarea conturilor de card internaţionale „Cirrus /
Maestro”, „Master Card Standard”, „Master Card Gold” se acordă fără gaj şi fără
fideiusiune în cadrul „proiectului de salariu”, adică angajaţilor întreprinderilor,
firmelor, salariul cărora se achită de la conturile de card, emise de către
BC”BANCA SOCIALĂ” S.A . Acordarea creditelor se efectuează în cazul lipsei
mijloacelor la contul de card în limita de creditare stabilită, care presupune de la
unu până la cinci salarii lunare. Termenul de creditare – până la doi ani.
Suma min./max. a creditului - 1/5 salarii, dar nu mai mult de 30000 lei
Termenul creditului (min./max.) - 12/24 luni
Rata dobânzii achitata de către client (min./max.), precum si modul de
calculare a mărimii absolute a ratei dobânzii -18-22% anual. Suma creditului X
rata dobânzii :100:360X numărul efectiv de zile de utilizare a creditului.
Alte plăţi care nu sunt incluse în rata dobânzii – comision (min./max.) pentru
examinarea cererii - 100 lei. 2.Pentru schimbarea condiţiilor contractului de credit -

37
100 lei/ 1% de la suma contractului de credit. Pentru prelungirea contractului de
credit - 100 lei.
Documentele necesare pentru obţinerea creditului
1. Contractul încheiat intre banca si patron.
2. Buletinul de identitate.
3. Cerere de credit.
4. Certificatul privind salariul.
Creditarea persoanelor juridice.
BC "BANCA SOCIALĂ" SA acordă credite în lei moldoveneşti şi valută
străină agenţilor economici, indiferent de tipul de proprietate şi formele
organizatorico-juridice de activitate.
Creditele se acordă împrumutătorilor solvabili care dispun de surse reale de
achitare a creditului şi a unei istorii creditare pozitive, precum şi de o asigurare
fiabilă a rambursării lui, având o bază comercială contractuală şi respectând
principiile de rambursabilitate, folosire conform destinaţiei, garanţie, platibilitate şi
exigibilitatea creditului.
Tipurile de creditare:
În dependenţă de termenul de creditare, creditele pot fi de 3 tipuri:
de scurtă durată – până la 1 an;
de durată medie – de la 1 an până la 5 ani;
de lungă durată – mai mult de 5 ani.
Termenele concrete de folosire a creditului se stabilesc reieşind din scopul şi
termenul de acoperire a măsurilor, pentru care creditul este acordat.
Măsurile de creditare:
1. achiziţionarea mărfurilor şi plata serviciilor, conform contractelor
încheiate;
2. completarea mijloacelor circulante;
3. procurarea utilajului;
4. achiziţionarea acţiunilor întreprinderilor privatizate;
5. efectuarea reconstrucţiei, construcţiei şi procurarea imobilului.

38
 Eliberarea creditului:
se efectuează preponderent achitării documentelor de plată ale
împrumutătorului, inclusiv a multiplelor operaţiuni financiare prin intermediul
deschiderii liniilor creditare. Sunt utilizate forme avansate de creditare, cum ar fi
creditarea prin overdraft şi deschiderea liniei reînnoite de overdraft.
Asigurarea rambursării creditului:
 gajul bunurilor imobiliare şi drepturilor patrimoniale asupra lor. La
încheierea contractului de ipoteca clientul este dator din contul
mijloacelor proprii să încheie în folosul băncii contractul de asigurare
a gajului bunurilor mobiliare;
 gajul (amanetul) bunurilor mobiliare, inclusiv a hârtiilor de valoare, a
datoriei debitoare;
 fideiusiunea persoanelor juridice şi fizice;
 garanţia băncilor şi altor persoane juridice;
Evaluarea şi gradul de lichiditate al bunurilor gajate şi drepturilor
patrimoniale, acordate în calitate de asigurare a rambursării creditului, se
efectuează luând în calcul concluzia organizaţiei independente de experţi, inclusiv
conjunctura de piaţă.
Suma creditului acordat este stabilită de către bancă, reieşind din costul
afacerii, eficienţei conform planului-business, participării debitorului cu mijlocele
proprii în acţiunea creditată, ţinând cont de solvabilitatea debitorului, precum şi de
istoria lui creditară.
Rata dobânzii:
aferentă creditului se stabileşte în dependenţă de termenul şi suma creditului,
tipul de asigurare a rambursării creditului şi alţi factori. Calcularea dobânzii se
efectuează lunar, încasarea – în corespundere cu condiţiile stipulate în contract.
RATELE DE BAZĂ A DOBÎNZII PENTRU CREDITELE
ACORDATE PERSOANELOR JURIDICE

39
 În conformitate cu Politica Băncii, precum şi ţinând cont de situaţia actuală
pe piaţă financiară a RM, au fost stabilite următoarele rate flotante a dobânzii
pentru creditele acordate persoanelor juridice:
pentru creditele în lei – până la 20% anual;
pentru creditele în valută străină – până la 11% anual.
Mărimea ratei dobânzii pentru fiecare credit acordat poate fi majorată sau
micşorată faţă de rata de bază, în dependenţă de riscul afacerii, eficacitatea
creditării, precum şi istoria clientului. În acest caz Creditorul va notifica Debitorul
în forma scrisă despre modificarea ratei dobânzii cu 10 zile înainte.

2.2. Analiza portofoliului de credite deţinute de BC „Banca Socială” SA

Pe teritoriul Republicii Moldova activitatea bancară, de altfel ca şi în alte
state ale lumii, se bazează în mare parte pe activitatea de creditare şi, în final,
rezultatele deduse din aceasta. Eficienţa activităţii de creditare este determinată de
mai mulţi factori, inclusiv de portofoliul de credite, format în cadrul instituţiei
bancare în cauză, structura şi evoluţia acestuia, riscurile aferente. Având drept
obiectiv major obţinerea profitului, banca se va orienta spre crearea unui portofoliu
cât mai eficient, tendinţă remarcată de-a lungul anilor.
Portofoliul de credit este un izvor principal de venituri a băncilor
comerciale, este în acelaşi timp şi principala sursă de generare a riscurilor la
plasarea activelor băncii. De aceea anume de structura şi calitatea portofoliului
creditar depinde în mare măsură stabilitatea băncii şi succesul ei financiar. Numai
efectuând controlul creditelor eliberate de o bancă, putem determina starea
portofoliului ei şi putem lua măsuri de redresare a situaţiei create.
În activitatea de creditare “Banca Socială” S.A. se conduce după o politică
conservativă bazată pe rentabilitatea reciprocă, corelaţia naţională dintre credit şi
bunurile puse drept gaj şi active, diversificarea fondului de risc privind creditele,

40
siguranţa operaţiunilor de creditare şi posibilitatea de a susţine businessul
clienţilor.
Pentru obţinerea profitului, Banca a efectuat diverse modificări, în ceea ce
priveşte principiile plasate la baza activităţii sale, în mod special, principiile de
creditare şi în general, politica de creditare elaborată. Datele consemnate pe
parcursul anilor reflectă schimbări esenţiale în structura portofoliului de credite al
Băncii, implicit în ceea ce priveşte principiile de creare şi gestiune a acestuia.
Schimbările date se referă la volumul creditelor acordate, tipurile acestora
(modalităţile de acordare şi rambursare), durata şi valuta creditelor în cauză şi nu
în ultimul rând - reducerile pentru pierderi la credite.
Rapoartele financiare anuale ale Băncii relevă o tendinţă pozitivă (de
creştere) a portofoliului de credite al său pe fundalul menţinerii unui fond de risc
adecvat şi proporţional, ce nu depăşeşte normativele prestabilite. Evoluţia pozitivă
a portofoliului este consemnată atât prin volumul de credite acordate în acest
răstimp, cât şi prin compoziţia portofoliului şi diversitatea întemeiată.
Pentru atingerea scopurilor sale, Banca a întâmpinat şi a depăşit diverse
obstacole de ordin diferit. Concomitent, s-a reuşit o eficientizare a structurii sale, la
nivel organizatoric şi la nivel de activitate comercială, inclusiv de creditare.
Evoluţia portofoliului de credite în decursul ultimilor ani poate fi urmărită în
figura ce urmează.

41
 Figura 2.2.1. Prezentarea evoluţiei portofoliului (la credite şi a fondului
de risc) pentru anii 2008-2011, lei
Sursa: Bilanţul contabil al BC „Banca Socială” SA, anii 2008-2011
Din datele prezentate în figura 2.2.1. rezultă că profilarea activităţii de
creditare se exprimă prin evoluţia pozitivă a acesteia. Luând în consideraţie datele
prezentate în ultimii ani (pentru analiză se ia perioada anilor 2008 - 2011), se poate
afirma că nivelul de creditare a sporit esenţial - de 1415098 lei în anul 2008,
1889418 lei în anul 2010, până la 2215168 lei în anul 2011. Respectiv, portofoliul
de credite de care B.C. „Banca Socială” S.A. dispune la finele anului 2011 este de
1,6 ori mai mare faţă de cel consemnat în anul 2008.
Paralel cu analiza volumului de credite acordate de către B.C. „Banca
Socială” S.A. în perioada analizată, se examinează şi calitatea portofoliului său,
fondul de risc aferent lui - în desfăşurare pentru aceeaşi perioadă. Figura de mai
sus reflectă o majorare a fondului în mărime absolută. Pe de altă parte, ca proporţie
în totalul creditelor acordate, contul de reduceri pentru pierderi la creditele
respective, adică fondul de risc, prezintă o continuă creştere. De exemplu în anul
2008 fondul de risc format (în mărime totală de 73936 lei) alcătuia circa 5,22%, în
anul 2009, cu un volum de 110119 lei, contul respectiv constituia 6,9% din totalul
creditelor, iar în anul 2010, în sumă de 139473 lei – 7,38%, în anul 2011 a
constituit suma de 157290 lei -7,10%. Evoluţia dată, de asemenea, se datorează în
mare parte ameliorării conjuncturii economice la nivelul republicii, dar şi
îmbunătăţirii sistemului de gestiune a portofoliului şi riscului creditar aferent.
Aceasta evoluţie poate fi reflectată în tabelul următor:
Tabelul 2.2.1.
Ponderea Fondului de Risc în totalul creditelor incluse în portofoliului de
credite al B.C. „Banca Socială” S.A. evoluţia ei în perioada anilor 2008 - 2011
Anul Total credite, Fond de risc, Credite nete, Ponderea
lei lei lei fondului de
risc în total
credite
2008 1415098 73936 1342046 5,22%
2009 1605045 110119 1494926 6,90%
42
 2010 1889418 139473 1794945 7,38%
2011 2215168 157290 2057878 7,10%
Sursa: Bilanţul contabil al BC „Banca Socială” SA, anii 2008-2011
Diversificarea portofoliului de credite, ca una din direcţiile de bază ale
politicii de creditare a băncii, a permis băncii livrarea serviciilor creditare prin
desfăşurarea diferitor proiecte intr-o serie de sectoare economice cheie, inclusiv:
• credite acordate industriei şi comerţului - 38,70% din total portofoliu;
• credite acordate industriei energetice şi combustibilului– 37,05% din
total portofoliu;
• alte credite – 8,53% din total portofoliu;
• credite acordate agriculturii– 4,64% din total portofoliu;
• credite acordate pentru imobil, construcţie şi dezvoltare –1,73% din
total portofoliu;
• credite de consum – 0,92% din total portofoliu;
• credite pentru construcţie şi îmbunătăţirea funciară– 0,53% din total
portofoliu.

Figura 2.2.2. Prezentarea creditelor oferite pe ramuri, anul 2011, %

Sursa: Raport privind dezvăluirea creditară, anul 2011
Conform datelor din tabel constatăm că cea mai mare pondere în portofoliul
de credite o deţin creditele acordate industriei şi comerţului, care constituie 38,7%
din total portofoliu în anul 2011, credite acordate industriei energetice şi
combustibilului – 37,05% din totalul portofoliului. De menţionat, că în anul 2011 a
fost înregistrată o creştere esenţială a altor credite înregistrând 8,53%.

43
 Deci activitatea băncii a fost concentrată în special pe oferta de creditare
care rămâne axul principal pentru majoritatea relaţiilor de afaceri, au fost elaborate
şi implementate soluţii complexe de monitorizare/control a lichidităţilor, de
management al riscurilor valutar şi de dobândă.
Pentru fiecare credit acordat de Banca Socială S.A., se încasează dobânda
aferentă acesteia şi un comision aferent serviciilor prestate. Determinarea ratei
dobânzii depinde de mai mulţi factori: politica şi stabilitatea economică a ţării; rata
de bază a BNM; volumul şi costul resurselor creditoare; cererea şi oferta surselor
de creditare pe piaţă; riscul nerambursării; politica de creditare internă a băncii.
Calculul dobânzilor aferente creditelor în cadrul Băncii se efectuează cu
respectarea următoarelor cerinţe:
- rata dobânzii se aplică la soldul existent al sumei creditului;
- calcul dobânzii se efectuează reeşind din 360 zile în an şi 30 zile în lună;
- perioada de calcul începe ce data de 1 a lunii;
- dobânda se calculează inclusiv şi pentru ziua sumei din Bancă;
- dobânda se calculează pentru ziua în care a fost efectuată rambursarea
creditului pentru suma respectivă;
- în cazul când suma creditului a fost luată şi întoarsă în aceeaşi zi, la această
sumă se calculează dobânda pentru o zi.
Astfel, rata dobânzii este diferită pentru fiecare credit în parte. Pentru
creditele ipotecare acordate persoanelor fizice Banca Socială S.A. stabileşte o rată
a dobânzii în sumă de 12,02%, în schimb pentru creditele de consum pentru
persoane fizice rata dobânzii este de 18,20% anual din suma creditului. În anul
2011 n-au fost acordate credite de consum pentru persoane juridice.
În urma analizei Raportului privind rezultatele financiare a Băncii Sociale
putem spune că veniturile aferente dobânzilor şi comisioanelor în 2011 au fost
înregistrat în sumă de 283,769,221 lei, iar în 2010 s-au înregistrat 266,133,083 lei,
prin aceasta observăm o creştere a venitului în anul curent faţă de cel precedent.
Ratele de dobândă la creditele acordate de bancă în monedă naţională şi
valută străină încadrându-se în trendul general al ratelor cotate pe piaţă, corelate cu

44
costul resurselor băncii au asigurat un plus de competitivitate. Dat fiind nivelul
acestora şi structura bazei de resurse, structura portofoliului de credite denotă
volumul esenţial al creditelor contractate în valută naţională 464864 mii lei
(57.9%), în comparaţie cu creditele eliberate în valută străină 338071 mii lei
(42.1%).
În cadrul acţiunilor de diversificare a spectrului de servicii prestate, cu
sprijinul unor tehnologii bancare de ultimă generaţie, Banca Socială a practicat
creditarea companiilor şi populaţiei în următoarele scopuri: programe comerciale şi
de producere, comerţ extern, inclusiv cu utilizarea acreditivelor ca modalitate de
plată, credite investiţionale în scopul perfecţionării tehnice, modernizării şi lărgirii
producerii, finanţarea operaţiunilor de pre-export, creditare consorţială, servicii de
leasing financiar, emiterea scrisorilor de garanţie, ipotecă ş.a.
Odată cu eliberarea creditului , colaboratorul responsabil al subdiviziunii de
creditare a Băncii trebuie să atribuie creditului grupa categoriei de risc, reeşind din
deciziile primite de Comitetul de creditare şi în baza prevederilor Regulamentului
intern al Băncii cu privire la clasificarea creditelor şi formarea reducerilor pentru
pierderi la credite, aceasta este stabilită conform tabelului de mai jos:
Tabelul 2.2.2.
Categorii de risc ale creditului
(1) Standard 2%
(2) Supravegheate 5%
(3) Substandard 30%
(4) Dubioase (îndoielnice) 75%
(5) Compromise (pierderi) 100%
Sursa: sistematizarea de către autor a Regulament cu privire la clasificarea creditelor şi
formarea reducerilor pentru pierderi la credite.
Astfel, analiza creditului reprezintă procesul de evaluare a riscului de
creditare, deoarece fiecare credit comportă un risc oarecare. Banca Social[ S.A.
realizează evaluarea riscului în cadrul unui program complex de analiză a
documentaţiei de credit şi de stabilire a garanţiilor, această evaluare a riscului este
o componentă a strategiei băncii. Pentru a evalua nivelul riscului creditar Banca
„Banca Socială” S.A. folosesc câţiva indicatori care sunt prezentaţi în tabelul 2.2.3
Tabelul 2.2.3
45
 Indicatorii aferenţi evaluării riscului creditar al BC „Banca Socială” SA
Denumirea indicatorilor anul 2009 anul 2010 anul 2011
Valoarea totală a expunerilor "mari" (mii 499392 355390 864924
lei)
Credite expirate şi în stare de neacumulare 93093 128035 296266
(mii lei)
Credite nefavorabile (substandarde, 164069 205834 214364
dubioase şi compromise) (mii lei)
Total credite/total active (%) 64,72% 66,80% 69,37%
Total credite nefavorabile/total active (%) 6,62% 7,28% 6,71%
Total credite nefavorabile/total credite (%) 10,22% 10,89% 9,68%
Reduceri pentru pierderi la credite/total 6,73% 7,34% 7,10%
credite (%)
Suma totala a expunerilor băncii faţă de 116737 80684 103470
persoanele afiliate care acţionează
împreuna cu persoanele afiliate băncii (mii
lei)
*Sursa:informaţii privind activitatea financiară a băncii „Banca Socială” S.A.
Analizând datele din tabelul de mai sus 2.2.3 constatăm că valoarea totală a
expunerilor mari în anul 2011 s-a majorat cu 509534 mii lei faţă de anul 2010 şi cu
365532 mii lei faţă de anul 2009, aici ajungem la concluzia că banca în anul curent
a acordat cu mult mai mult credite faţă de anul precedent. La fel dacă atragem
atenţia asupra creditelor expirate şi în stare de neacumulare, observăm la fel o
creştere cu aproximativ 168231 mii lei faţă de anul precedent.
Dar creditele nefavorabile s-au majorat cu 8530 mii lei faţă de anul
precedent. Analizând ponderea creditelor în total active, observăm o creştere în
anul curent faţă de anul precedent şi o creştere faţă de anul 2009 respectiv cu
2,57% şi 4,65% însă făcând o analiză mai detaliată observăm că ponderea
creditelor nefavorabile în total active constituie o descreştere cu 0,57%, iar în
ponderea creditelor nefavorabile în total credite se observă la fel o micşorare
neesenţială cu aproximativ 1,21% în anul curent faţă de anul precedent. La fel se
observă şi o descreştere cu 0,24% a indicatorului cu privire la ponderea reducerilor
pentru pierderi la credite în total credite.
Ca următorul pas în analiza portofoliului de credite îi revine analizei
ponderii creditelor în total activ al băncii comerciale. Vom prezenta grafic în figura
2.2.3.

46
 Figura 2.2.2. Prezentarea ponderii creditelor în total activ, %
Sursa: Raport privind dezvăluirea creditară, anul 2011
Conform figurii 2.2.2 prezentate putem afirma că volum cel mai mare a
operaţiunilor executate îi revine operaţiunilor creditare, care în anul curent
constituie 69,37% din total activ obţinut de banca comercială „Banca Socială”, se
observă o tendinţă de creştere, deoarece în anul 2008 credite în total activ a
constituit 62,92%, în anul 2009 64,78% şi în anul 2010 66,81%. Această creştere
se datorează majorării volumului creditelor acordate şi în anul 2011 credite erau
oferite în suma de 2215168 lei.
În urma analizei efectuate constatăm că perspectivele băncii se prezintă
favorabil. Banca Socială S.A. ocupând o poziţie notorie pe piaţa bancară locală va
beneficia de oportunităţile oferite de evoluţia acesteia în ceea ce priveşte produsele
de economii, creditare, operaţiuni de piaţă, fiind în legătură strânsă cu portofoliul
de produse al băncii şi strategia de dezvoltare a acestora.
În urma analizei managementului operaţiunilor creditare ajungem la
concluzia că acestea au un rol important în cadrul activităţii băncii, deoarece ele
reprezintă componenta cea mai importantă a operaţiunilor de plasament, atât din
punctul de vedere al volumului de activitate, cât şi al participării acestor categorii
la operaţiuni de realizarea profitului băncii.

47
 CAPITOLUL III: EFICIENTIZAREA MANAGEMENTUL
PORTOFOLIULUI DE CREDITE ÎN CADRUL BĂNCII COMERCIALE
„BANCA SOCIALĂ” SA

3.1. Metode de management a portofoliului de credite deţinute de BC

„Banca Socială” SA
Managementul bancar constă în ansamblu de cunoştinţe, concepte, principii,
metode şi tehnici specifice, care printr-un mixaj corespunzător al elementelor
materiale, financiare, umane, informaţionale de care dispune o societate bancară,
pe de o parte, şi al mediului în care operează, pe de altă parte, realizat de un sistem
conducător, asigură realizarea obiectivelor pentru care a fost înfiinţată şi
funcţionează banca respectivă [22, p.115].
Procesele de creditare reprezintă o preocupare permanentă pentru managerii
băncii. Gestionarea corectă a portofoliului de credite, conduce în mod implicit, fie
la un câştig, fie la pierdere.
Expunerea băncii la pierdere este extrem de ridicată în cazul creditelor,
având în vedere că, în marea lor majoritate, aceste plasamente se efectuează în

48
afara sistemului bancar, astfel că banca nu poate păstra controlul banilor plasaţi aşa
cum, într-o anumită măsură, se realizează prin celelalte categorii de plasamente.
Preocuparea specială a managementului bancar pentru activitatea de
creditare rezidă de asemenea şi din faptul că, fiind cel mai important plasament
bancar, cu o pondere mare în activul bilanţier, de calitatea portofoliului de credite
depinde în ultimă instanţă stabilitatea băncii şi realizarea nivelurilor necesare ale
indicatorilor activităţii bancare privind solvabilitatea şi lichiditatea.
Managementul activităţii de creditare are în vedere în principiu o
descentralizare a proceselor de analiză, evaluare, acordare şi urmărire a rambursării
creditelor, în condiţiile respectării normelor interne în domeniu şi, de asemenea, în
condiţiile stabilirii unor plafoane de creditare la diversele niveluri organizatorice
ale băncii.
Activitatea pe piaţa serviciilor de credit continuă să rămână şi în continuare
una din direcţiile prioritare în lucru. Manifestând o doză de „conservatism” ,
BC “Banca Socială” tinde spre minimizarea nu numai a riscurilor proprii, ci în
primul rând a riscurilor agenţilor economici, deoarece de acest fapt depinde
dezvoltarea businessului acestora şi evident, rambursarea creditelor.
BC “Banca Socială” organizează activitatea de creditare pe principiul
dublei subordonări, faţă de un departament din centrala băncii şi faţă de
conducerea filialei. De asemenea, banca constituie comitete de credite care
analizează cererile de creditare şi acordă în urma evaluărilor sumele solicitate de
clienţii băncii. În acest fel, decizia de creditare se ia în condiţii de obiectivitate şi
banca este în consecinţă mai protejată împotriva eventualelor pierderi cauzate de
nerambursarea creditului.
Deciziile de creditare sunt orientate, în primul rând, în scopul evitării
riscurilor. Dat fiind faptul că operaţiunile de creditare reprezintă sursa de bază a
veniturilor băncii, iar mijloacele pentru credite sunt formate atît din mijloacele
proprii cît şi din cele atrase, riscului de creditare i se atribuie o importanţă majoră.
Momentul-cheie în dirijarea cu riscul de creditare în banca comercială BC
“Banca Socială” constă în respectarea cu stricteţe a politicii de creditare a băncii,

49
elaborate şi dezvoltate în conformitate cu criteriile de diversificare a portofoliului
de credite în raport cu ramurile economiei, cu valutele creditelor, cu scopurile lor,
cu termenii de rambursare, cu tipurile garanţiilor oferite etc. Angajaţii băncii
responsabili de acordarea creditelor şi dirijarea cu ele sunt obligaţi să acţioneze în
strictă conformitate cu standardele şi parametrii indicaţi în politica de creditare.
Elaborarea deciziei de acordare a creditului se efectuiază în baza analizei detaliate
a clientului şi activităţii sale, evaluării stării generale a ramurii şi al cadrului
respectiv al pieţii, analizei stării financiare şi al fluxurilor băneşti, scopurilor
utilizării creditului şi surselor de rambursare în dependenţă de tipul creditului,
elaborării pronosticurilor legate de rezultatele financiare şi fluxurile băneşti cel
puţin pentru perioada de creditare şi altele. De o importanţă sporită în politica de
creditare a băncii se bucură aspectele legate de garanţiile oferite de client în
vederea asigurării îndeplinirii tuturor obligaţiunilor sale indicate în contractul de
credit. Aceste garanţii reprezintă sursa secundară de rambursare a creditului şi
achitare a dobînzii aferente.
Dirijarea cu un credit deja acordat are ca scop asigurarea rambursării lui şi
se efectuiază în baza verificării scopului utilizării creditului, monitorizării continui
a activităţii debitorului, evaluării situaţiei sale financiare şi comparării rezultatelor
obţinute cu cele pronosticate, verificării periodice a stării garanţiilor oferite. La
depistarea celor mai mici semne care ar indica posibila apariţie a problemelor în
rambursarea creditului urmează a fi aplicate măsuri concrete de redresare a situaţiei
şi de asigurare a rambursării creditului.
Riscurile pot fi supuse controlului, adică pot fi aplicate măsuri ce permit de a
pronostica cu o anumita certitudine declanşarea unui eveniment al riscului şi de a
primi decizii spre diminuarea nivelului lui. În acest scop BC “Banca Socială” SA,
pe lîngă modalităţile ”exterioare” de reglementare a riscurilor de bază menţionate
mai sus, utilizează mecanismele proprii pentru analiza şi monitorizarea unui
spectru larg de riscuri, de care este legată activitatea sa. În baza experienţei
acumulate, precum şi a analizei contextului financiar-economic, politic şi social în
cadrul căruia banca BC “Banca Socială” îşi derulează activitatea, a fost creat un

50
sistem complex de proceduri interne, regulamente, instrucţiuni şi luate măsuri ce
ţin de planul organizational, scopul cărora se reduce la minimizarea probabilităţii
elaborării unor decizii care ar putea condiţiona înrăutăţirea intr-o măsură mai mare
sau mai mică a stării financiare a băncii.
În particular, în bancă au fost create şi funcţionează un şir de organe de
dirijare cu riscuri precum Comitetul pentru Administrarea Activelor şi Pasivelor,
comitete de credit al băncii, al secţiei de creditare şi al filialelor, care activează în
baza unei delimitări stricte a competenţei sale în dependenţă de limitele
operaţiunilor examinate şi de riscurile aferente. Activitatea acestor organe şi
deciziile elaborate de ele sunt supuse unui control din partea Auditului Intern,
Cîrmuirii băncii, Comisiei de Revizie şi Consiliului Băncii în corespondenţă cu
împuternicirile lor.
În bancă funcţionează un sistem eficient de gestiune a riscurilor, bazat pe
cerinţele Băncii Naţionale a Moldovei, recomandările Comitetului Basel pentru
Supraveghere Bancară şi recomandările companiei de audit, precum şi pe
experienţa unor instituţii financiare notorii din străinătate.
Banca este în proces continuu de perfecţionare a metodelor de
management al riscurilor bancare, pentru a asigura o monitorizare eficientă şi o
bună gestiune a riscurilor aferente operaţiunilor pe care le derulează. BC “Banca
Socială” promovează măsuri uniforme de monitorizare a riscurilor, în paralel cu
elaborarea şi aplicarea de proceduri interne de lucru, care prevăd o abordare
profesională în identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor.
Managementul şi controlul riscurilor este o funcţie centralizată la nivel de
bancă, delegată Departamentului Administrare Riscuri – o unitate independentă,
subordonată direct Preşedintelui băncii, avînd rolul de a superviza toate riscurile
bancare şi a minimiza posibilitatea producerii evenimentelor de risc.
Riscul de credit este condiţionat de probabilitatea neonorării obligaţiilor de către
debitorii băncii şi se manifestă, de regulă, prin nerambursarea (completă sau
parţială) a sumei de bază a creditului şi a dobînzii aferente în termenele stabilite în
contract. Banca acordă o atenţie deosebită controlului riscului de credit, în

51
condiţiile ritmului înalt de creştere a portofoliului de credite, majorării ponderii
acestuia în total active şi dependenţei rezultatelor financiare ale băncii de calitatea
portofoliului de credite.
Departamentul Administrare Riscuri supervizează în mod permanent
riscurile de credit ale băncii cu scopul menţinerii unui portofoliu echilibrat. Aria de
activităţi ale Departamentului Administrare Riscuri, orientate spre limitarea
riscului de credit, include: identificarea, analiza şi evaluarea riscurilor de credit,
elaborarea propunerilor de minimizare şi prevenire a riscurilor, monitorizare a
nivelului riscurilor acceptat de către bancă, controlul respectării limitelor de risc
stabilite etc.
În acest sens se va păstra practica de prezentare lunară a rapoartelor către
Comitetul pentru credite al băncii, în baza analizei lunare a riscurilor de credit.
Riscul de credit este administrat de către bancă prin:
♦ decizii echilibrate de acordare a creditelor, care se iau în conformitate
cu împuternicirile managementului băncii;
♦ uilizarea metodelor de diversificare a portofoliului de credite;
♦ stabilirea limitelor generale la concentrarea de risc pentru segmente de
clienţi, valute, ramuri, termene de scadenţă, produse şi gestionarea lor zilnică;
♦ respectarea restricţiilor, stabilite de Banca Naţională a Moldovei
(privind datoria netă la creditele acordate de bancă unei persoane/grup de persoane,
privind creditele mari, creditele acordate unui număr de zece persoane/grupuri de
persoane, creditele acordate persoanelor fizice–angajaţi ai băncii, creditele
acordate persoanelor afiliate băncii), respectarea indicatorilor interni, reflectaţi în
Directivele anuale privind limitele şi parametrii de risc de credit, stabilirea şi
respectarea limitelor anuale de expunere la risc la produsele de creditare pentru
fiecare client corporativ;
♦ analiza lunară a calităţii portofoliului de credite, clasificarea trimestriala
a creditelor în conformitate cu Regulamentul Băncii Naţionale a Moldovei “Cu
privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi formarea
reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru pierderi la

52
angajamente condiţionale” şi lunară conform Regulamentului intern al băncii „Cu
privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi formarea
reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru pierderi la
angajamente condiţionale al BC “Banca Socială” .;
♦ formarea reducerilor pentru eventualele pierderi la active şi
provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiţionale;
♦ aplicarea funcţiei de Credit Control pentru a verifica îndeplinirea
ansamblului condiţiilor aprobării limitelor / tranzacţiilor atît la etapa pregătirii
contractelor de credit, cît şi la etapa ridicării mijloacelor de credit;
♦ modificarea sistematică a împuternicirilor de creditare a
administratorilor în dependenţă de evoluţia portofoliului de credite şi calitatea lui;
♦ diferenţierea gradului de acoperire a creditului cu gaj în dependenţă de
categoria clientului;
♦ revizuirea sistematică a manualelor/procedurilor de creditare pe diferite
segmente de clienţi şi operarea modificărilor necesare.
În aprecierea riscului de nerambursare, BC “Banca Socială” examinează cu
atenţie următoarele probleme:
♦ rolul calităţii creditului;
♦ selectarea creditelor;
♦ aprecierea riscului global de nerambursare;
♦ controlul intern asupra portofoliului de credite.
Managementul riscului de credit are la bază două principii: diviziunea şi
limitarea riscurilor.
Divizarea riscului de creditare urmăreşte evitarea concentrării riscurilor
prin diversificarea creditelor. Concentrarea clienţilor într-un singur domeniu de
activitate este relativ periculoasă pentru bancă. În sfera creditării particularilor,
diversificarea portofoliului este în primul rând o diversificare teritorială. La
creditarea agenţilor economici importantă este diversificarea sectorială sau
economică.

53
 În gestiunea riscului de creditare o importanţă deosebită revine studiului
gestiunii preventive, a riscului pentru creditele acordate populaţiei, care presupune
de fapt urmărirea creditului acordat şi a calităţii debitorului. Pentru agenţii
instituţionali gestiunea este asigurată permanent de inspectorii de credite care au un
număr de agenţi economici pe care îi supraveghează.
Managementul procesului de creditare este organizat separat, la nivelul
Băncii fiind organizate două compartimente:
♦ serviciul de ghişeu (Front Office) unde se desfăşoară activitatea
comercială şi administrativă. În cadrul acestui serviciu are loc întocmirea dosarelor
de creditare şi trierea lor.
♦ serviciul de credite propriu-zis (Back-Office) ce se ocupă cu gestiunea
evenimentelor pe parcursul derulării procesului de creditare.
Pentru urmărirea gestionării preventive a riscului client, important este cum
se desfăşoară schimbul de informaţii între cele două compartimente existând două
modalităţi:
a) Abordarea clasică presupune specializarea şi defalcarea sarcinilor între
cele două servicii de ghişeu: FO şi de credite BO.
Serviciul FO analizează cererile de creditare. După ce stabileşte acordarea
creditului între cele două părţi (bancă – client), dosarele sunt trimise la serviciul
BO pentru urmărirea derulării relaţiilor de creditare.
Serviciul BO nu ia contact cu clienţii, ci urmăreşte rambursarea ratelor
scadente. Când datele scadente nu sunt respectate există proceduri standardizate pe
care cei de la BO le aplică: modificarea ratei dobânzii, reeşalonarea creditului,
trecerea clientului în altă categorie.
BO ar trebui să ia legătura cu FO pentru a intra în contact cu clientul, dar se
aplică mai întâi procedurile standardizate şi apoi se ia legătura cu clientul. În acest
caz există două posibilităţi:
♦ rezolvarea problemei: clientul redevine bun, cu toate antecedentele sale
şi în acest moment se întrerupe legătura BO cu FO;

54
 ♦ nerezolvarea problemei, clientul este problematic apărând o situaţie
conflictuală (Banca va apela în această situaţie la garanţii).
Abordarea clasică se mai numeşte şi reactivă pentru că banca reacţionează
după evenimentele ce se produc.
b) Abordarea modernă (activă)
În această modalitate se acţionează înainte de a se produce evenimentul
nedorit, deci se acţionează din timp pentru a se minimiza riscul. Dezavantajele
acestei metode sunt volumul de muncă suplimentar şi cheltuielile suplimentare.
Cheltuielile sunt mari pentru că actualizarea permanentă a informaţiilor despre
client costă mult.
Principiile abordării moderne sunt:
♦ Relaţia dintre bancă – client trebuie privită ca o relaţie constructivă, ca o
relaţie de interes reciproc;
♦ Riscul apărut este mai uşor de prevenit decât de recuperat;
♦ Păstrând o legătură strânsă şi permanentă cu clientul, Banca beneficiază de
un avantaj competitiv, concurenţial.
Principalele obiective urmărite de abordarea modernă sunt:
♦ Unificarea aprecierii riscului de creditare, exclusiv prin prisma riscului
client, care presupune renunţarea din punct de vedere a riscului de nerambursare la
BO;
♦ Stabilirea unui sistem coerent de indicatori care să exprime riscul client;
♦ Introducerea procedurilor de analiză şi actualizarea a dosarelor clienţilor
care vor trebui să simplifice activitatea personalului din Bancă.
Pentru implementarea acestor proceduri sunt necesare următoarele operaţii:
♦ Definirea informaţiilor necesare pentru un dosar client tip (robot) şi a
bazei de date din care se pot obţine informaţiile de care avem nevoie;
♦ Stabilirea algoritmilor de calcul, a indicatorilor care ne interesează şi a
unor marje de toleranţă – filtre care sunt revizuite periodic şi actualizate;
♦ Prezentarea rezultatelor caracterizate prin accesibilitate, rapiditate şi
simplitate;

55
 ♦ Reactualizarea informaţiilor din bazele de date BO.
Un ofiţer de credite de succes trebuie să-şi dezvolte două abilităţi cheie :
♦ să acorde credite care să aducă băncii venituri atractive, dar care să
implice riscuri de credit rezonabile;
♦ să fie capabil să gestioneze riscurile legate de creditele cu performanţe
scăzute pentru a asigura păstrarea expunerii băncii în limite acceptabile.
În acelaşi timp, banca trebuie să aibă abilitatea de a-şi păstra clienţii şi de a
atrage noi clienţi cu afaceri profitabile, viabile, care să constituie potenţialii
împrumutaţi cu un serviciu al datoriei foarte bun.
Pentru luarea unor decizii corecte este nevoie să se ia în considerare şi
următoarele aspecte:
♦ Calitatea creditului este mai importantă decît exploatarea unor
oportunităţi.
♦ Orice credit trebuie să aibă încă de la început cel puţin două “căi de
ieşire” independente.
♦ Nu trebuie să existe nici o îndoială în legatură cu integritatea
caracterului împrumutatului – sau în cazul companiilor, a conducerii şi a
acţionariatului.
♦ Dacă ofiţerul de credit nu înţelege afacerea, nu trebuie să acorde un
împrumut pentru a o susţine.
♦ Destinaţia creditului trebuie să conţină şi baza rambursării sale.
♦ Deşi e mai greu decît de analizat situaţiile financiare, este esenţial să se
evalueze calitatea conducerii unei firme.
♦ Colateralul (garanţiile) nu sunt un înlocuitor pentru sursa de
rambursare.
♦ Atunci cînd se ia în considerare o garanţie, valoarea şi lichiditatea sa
trebuie determinate în mod profesionist şi imparţial.
♦ Împrumuturile acordate micilor debitori sunt mai riscante decît cele
acordate marilor debitori.

56
 ♦ Împrumuturile acordate holding-urilor sunt mai riscante decît cele
acordate companiilor care au activitate operaţională.
♦ Trebuie de evitat faptul că atenţia redusă la detalii şi administrarea
creditului să dăuneze unui credit altfel performant.
♦ Filialele teritoriale ale băncilor ar trebui să se implice în acordarea de
credite clienţilor din zonă.
♦ Dacă un client vrea un raspuns rapid, acesta să fie “nu”.
♦ Dacă pentru un împrumut există o garanţie a unui terţ, trebuie de
asigurat că interesul acestuia este servit în aceeaşi măsură ca şi al împrumutatului.
♦ Trebuie să se urmărească cum sunt utilizaţi banii băncii.
♦ Să se axeze în primul rînd pe interesul băncii. Riscul creşte atunci cînd
se încalcă principiile de creditare.

3.2. Strategii de management a portofoliului de credite la BC “Banca

Socială” S.A.
Strategia de creditare în domeniul structurii creditelor bancare stabileşte
ponderea diferitelor categorii de credite în total, direcţiile şi limitele de
diversificare a portofoliului. Pornind de la istoricul băncii privind plasamentele
efectuate şi ţinînd cont de strategia propusă în urmatoarea perioadă, se vor stabili
limite/coordonate legate de expunerea băncii în funcţie de : mărimea afacerii
agenţilor economici, tipuri de activitate, tipuri de credite, tipuri de valute, expunere
credit raportat la total active bancare, grad de neutilizare a liniilor de creditare,
structura garanţiilor.
Principalul obiectiv al BC “Banca Socială” este de a maximiza veniturile
obţinute pentru acţionarii săi în condiţiile păstrării unor nivele acceptabile ale
parametrilor de risc. Aceşti parametri sunt determinaţi de Consiliul de
Administraţie, dar sunt gestionaţi de Comitetul de gestiune al activelor şi pasivelor
băncii. În acest sens, Comitetul Director trebuie să pună în balanţă nevoia de a
creşte valoarea acţiunilor băncii şi apetitul pentru risc al băncii. Principalii
parametrii ai riscului sunt limitele de expunere care determină valoarea maximă pe

57
care banca o va risca într-un sector de activitate. Cu scopul de a reduce la maxim
riscul, Comitetul Director trebuie să dezvolte un set de reguli şi proceduri care să
fie adoptate în întreaga bancă.
Odată ce a fost determinată strategia de creditare, regulile şi procedurile
pentru managementul riscului de creditare, se formulează politicile de creditare.
Prima latură a politicilor de creditare este cea a Comitetului de Credit, care
conduce şi controlează dezvoltarea portofoliului de credite al băncii.
În continuare, politica de creditare are o latură de management al activitatăţii
de creditare, care este amplificată de către Comitetul de Credit într-un manual de
proceduri de creditare. Acest manual de proceduri asigură adoptarea politicilor de
creditare în întreaga bancă.
Strategia şi politicile de creditare sunt parte integrantă a planului de afaceri
al băncii. Planul de afaceri propune un cadru pentru :
♦ analiza tendinţelor actuale ale pieţii şi a competitorilor;
♦ analiza poziţiei pe piaţă a băncii şi performanţa operaţională;
♦ stabilirea obiectivelor pentru îmbunătăţirea performanţelor şi
profitului;
♦ planificarea utilizării resurselor pentru a expoata oportunităţile şi a
maximiza profitul.
Politica BC “Banca Socială” susţine o atitudine de promovare a creditului
către clienţii consideraţi a avea capacitatea reală de rambursare şi de îndeplinire a
obligaţiilor la termen.
Scopul activităţii de creditare este de a utiliza fondurile băncii în active
performante, prin asigurarea de produse şi servicii de calitate clienţilor, pentru
toate solicitările de credite care îndeplinesc standardele acceptate prin Normele de
Creditare ale băncii şi care asigură menţinerea profitabilităţii băncii.
Obiectivul declarat al politicii de creditare este de a asigura o profitabilitate
ridicată şi pe termen lung pentru bancă, atît prin creşterea portofoliului de credite
cît şi prin menţinerea unui nivel bun şi foarte bun al calităţii creditelor.

58
 Strategia BC “Banca Socială” pe termen mediu stabileşte pentru domeniul
de creditare, obiectivele băncii şi modul de realizare a acestora.
Principalele obiective strategice vizează:
♦ continuarea politicii prudenţiale conservatoare prin orientarea
activităţii de creditare către sectoare viabile ale economiei;
♦ restructurarea portofoliului de clienţi şi consolidarea poziţiei BC
“Banca Socială” pe piaţa bancară în strînsă corelare cu condiţiile concrete de
restructurare a sectoarelor economice;
♦ elaborarea unor criterii selective privind atragerea de noi clienţi
corporativi avînd în vedere performanţele financiare, perspectivele de dezvoltare,
viabilitatea sectorului în care activează;
♦ creşterea implicării BC “Banca Socială” în dezvoltarea sectorului
privat, precum şi susţinerea agenţilor economici cu activitate de export prin crearea
de produse noi care să satisfacă cerinţele acestora şi respectiv atragerea clienţilor;
♦ diminuarea gradului de risc al portofoliului de credite;
♦ creşterea gradului de lichiditate al portofoliului de credite.
Activitatea de creditare are la bază prudenţa bancară, ca un criteriu
fundamental de politică bancară ce caracterizează întreaga activitate. Fiecare
decizie de acordare a unui credit se bazezează pe o analiză detaliată a propunerii,
luînd în considerare atît aspectele financiare cît şi cele nefinanciare aplicînd
principiile creditării în mod sistematic.
Principiile reglementează întregul proces de creditare şi anume: primirea şi
analiza cererilor de credit, procesul de analiză al creditului, întocmirea şi păstrarea
dosarelor de credit, precum şi controlul şi urmărirea creditelor.
Principiile generale pe baza cărora este concepută activitatea de creditare a
BC “Banca Socială” S.A. sunt:
♦ Asigurarea unei creditări în concordanţă strictă cu strategia generală a
băncii;
♦ Alocarea fondurilor băncii în active de bună calitate, în scopul
protejării depozitelor clienţilor şi al creşterii profitabilităţii capitalului acţionarilor;

59
 ♦ Acordarea de credite numai în condiţiile în care este asigurată
rambursarea ratelor şi plata dobînzilor aferente, coroborat cu un risc de creditare
(riscul de neplată din partea clientului, plus riscul de a nu putea obţine suma
necesară prin valorificarea garanţiei, plus riscul de ţară) cît mai redus. Acest lucru
va proteja profiturile viitoare ale băncii împotriva deteriorării cauzate de anumite
pierderi din credite sau de alte costuri legate de urmărirea mai dificilă a unor
clienţi;
♦ Acoperirea nevoilor de credite ale segmentelor de piaţă şi categoriilor
de clienţi convenabili pentru bancă, utilizînd proceduri şi tehnici moderne de
marketing;
♦ Urmărirea permanentă şi strictă a situaţiei clienţilor, în mod deosebit a
acelora care indică o deteriorare a activităţii lor, cu consecinţe negative asupra
serviciului datoriei către bancă;
♦ Limitarea expunerii pe ramuri, sectoare şi clienţi, reducînd tot mai
mult creditarea în condiţii de profitabilitate redusă pentru bancă.
Pentru a asigura o profitabilitate optimă a capitalului şi a celorlalte surse
proprii ale băncii, în condiţiile unui nivel acceptabil de risc, banca va urmări să
deţină un portofoliu de credite echilibrat, structurat armonios pe diferite sectoare
de piaţă, pe tipuri de produse de creditare şi pe termene variate de acordare, corelat
cu o politică prudentă în materie de lichiditate, bazată pe natura şi termenele
resurselor atrase în bancă.
Strategiile de gestionare a riscului de credit a BC „Banca Socială” sunt::
♦ diversificarea portofoliului de credite;
♦ diversificarea creditării în dependenţă de nivelul credibilităţii
debitorului, caracterul obiectului de creditare, calităţi de asigurare etc.;
♦ prolongarea termenului de creditare;
♦ clasificarea împrumuturilor întârziate şi formarea rezervelor monetare;
♦ reabilitarea creditelor problematice;
♦ stabilirea unor limite privind mărimea maximală a creditului din punct
de vedere al debitorului şi sumei acordate;

60
 ♦ asigurarea creditelor.
Rata dobânzii percepută de bancă la creditele acordate poate fi o modalitate
efectivă de finanţare indirectă a riscurilor. În stabilirea nivelului minim al ratei
dobânzii pe care o negociază cu clientul, banca poate avea două strategii: tarifarea
la cost sau tarifarea în funcţie de rata solvabilităţii bancare.
În cazul tarifării la cost rata de bază a dobânzii bancare percepute de la
debitori este calculată în funcţie de costul resurselor de creditare. Pentru a
maximiza rata rentabilităţii financiare banca trebuie să-şi restructureze portofoliile,
astfel încât să renunţe la portofoliile mai puţin atractive, chiar dacă rentabile, dacă
ele nu asigură o folosire optimă a capitalului.
Pentru prevenirea apariţiei creditelor neperformante, moderatorul de credite
are obligaţia profesională de a urmări atent comportamentul clienţilor în derularea
relaţiei lor cu banca. Încă de la instrumentarea creditului, moderatorul de credite
trebuie să-şi formeze o opinie personală cu privire la bonitatea clientului, la
credibilitatea şi capacitatea acestuia de a-şi onora obligaţiile asumate faţă de bancă.
Ulterior atenţia lui se va concentra, cu precădere pe clienţii mai slabi, cu deosebire
în urma evaluărilor periodice, cînd ierarhia din evidenţele sale personale se poate
schimba.
Moderatorul de credite trebuie să sesizeze din timp clientul care nu mai
poate face faţă obligaţiilor ce ţin de serviciul datoriei. Aflat pe panta imposibilităţii
de plată, clientul are tendinţa de a se îndepărta de bancă, de a încerca să evite sau
să amîne cît mai mult rambursarea şi plata dobînzilor aferente creditului, execuţia
silită prin mijloacele legale. Intervenţiile ce au loc în acest stadiu de început al
disconfortului financiar, recuperările începute cît mai devreme posibil, au şanse
mult mai mari de reuşită, putîndu-se găsi soluţii, împreună cu clientul, chiar şi de
genul celora are conduc spre redimensionarea afacerii, în aşa fel, încît, clientul să-
şi eficientizeze activitatea (soluţii de creştere a veniturilor, de reducere a
cheltuielilor, de îmbunătăţire a colectării creanţelor, de limitare a investiţiilor la
cele strict necesare, asocierea cu o altă firmă, majorarea capitalului propriu, etc.).

61
 În situaţia în care, din diferite motive, clientul nu se redresează şi orice efort
şi diligenţe întreprinse din partea băncii se dovedesc inutile, se va trece la calea de
recuperare, se va porni, dacă este cazul, executarea silită în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Procedurile de soluţionare reprezintă un aspect important al gestionării
riscului de credit. Dacă nu se iau la timp măsuri pentru abordarea creditelor-
problemă, pot fi ratate ocazii de ameliorare sau încasare a acestor active slabe
calitativ şi se pot acumula pierderi pînă la punctul în care să ameninţe
solvabilitatea băncii. O evaluare a procedurilor de soluţionare trebuie să ţină seama
de organizarea acestei funcţii, adică departamentele şi personalul responsabil, şi să
determine performanţele unităţilor de soluţionare prin revizuirea unor recuperări
încercate şi încununate de succes (atît ca număr cît şi ca volum) şi timpul mediu
necesar unei recuperări. Metodele de soluţionare utilizate şi implicarea conducerii
superioare trebuie şi ele evaluate.
În cursul procesului de soluţionare, trebuie luat în considerare fiecare credit
şi client în mod individual. Strategiile de soluţionare tipice sunt:
♦ reducerea expunerii la riscul de credit a unei bănci, de exemplu prin
obligarea clientului să aducă capital, fonduri, sau garanţii reale ori personale în
plus;
♦ colaborarea cu clientul în vederea evaluării problemelor şi a
identificării soluţiilor pentru a ameliora capacitatea de rambursare şi a serviciului
datoriei, cum ar fi oferirea de consultanţă, punerea la punct a unui program de
reducere a costurilor operaţionale şi/sau sporire a veniturilor, vînzarea de active,
elaborarea unui program de restructurare a datoriei sau amendarea termenilor
împrumutului;
♦ mijlocirea achiziţionării sau preluării clientului de către o parte cu o
bonitate mai bună sau mijlocirea unui parteneriat sub forma unei asocieri în
participaţiune;

62
 ♦ lichidarea riscului printr-o înţelegere extra-judiciară ori prin
întreprinderea unei acţiuni judiciare, prin executarea garanţiilor personale sau
executarea silită ori lichidarea celor reale.
Pentru administrarea eficientă a riscului de credit, la stabilirea strategiei BC
“Banca Socială” se au în vedere două aspecte. Primul constă în stabilirea tipurilor
de credit care vor fi oferite clientelei, segmentul de clientelă vizat, tipurile de
garanţii percepute în contrapartidă, rezidenţa, aria geografică, moneda, durata
creditului şi profitabilitatea estimată. Un al doilea aaspect este determinarea
caracteristicilor portofoliului de credite, inclusiv gradul de diversificare şi gradul
de concentrare.
Punerea concretă în practică a strategiei de administrare a riscului de credit
se realizează prin proceduri proprii fiecărei bănci privind riscul de credit atât la
nivelul individual al fiecărui client, cât şi la nivelul întregului portofoliu de credite.
La stabilirea şi respectiv la implementarea de către bănci a procedurilor privind
administrarea riscului de credit sunt vizate următoarele aspecte precum: menţinerea
unor standarde prudente de creditare, monitorizarea şi control a riscului de credit;
evaluarea corespunzătoare a noilor oportunităţi de atragere a clienţilor;
identificarea şi administrarea creditelor neperformante şi stabilirea standardelor
proprii ale băncii cu privire la garanţiile acceptabile pentru creditele care urmează
a se acorda clienţilor.
În vederea prevenirii intrării în relaţii de creditare bancară cu persoane
implicate în activităţi frauduloase şi alte activităţi de natură infracţională, băncile
au obligaţia să stabilească politici stricte care să reglementeze următoarele
obligaţii: solicitarea de referinţe şi informaţii despre client de la persoane
autorizate; consultarea informaţiilor puse la dispoziţia instituţiilor de credit de
structuri, constituite sub forma Centralei Riscurilor Bancare sau sub forma unor
entităţi cu activitate similară, organizate în condiţiile legii, având drept scop
colectarea şi furnizarea de informaţii privind situaţia contrapartidei în calitatea sa
de beneficiar de credite, ori alte informaţii de natură financiară; cunoaşterea
structurii participanţilor la capitalul societăţii, precum şi a persoanelor responsabile

63
de administrarea acesteia, în cazul clienţilor alţii decât persoane fizice, verificarea
referinţelor şi a situaţiei financiare personale a administratorilor şi asociaţilor.
În activitatea de gestionare a riscului trebuie să se aibă permanent în vedere
că orice afacere implică un risc, dar cel mai mare risc este de fapt ignorarea
acestuia. Strategiile în acest sens se compun din:
♦ Respectarea măsurilor prudenţiale impuse de autoritatea naţională de
reglementare;
♦ Profitul scontat să justifice expunerea respectivă la risc;
♦ Eventualele pierderi, prin volumul lor, să poată fi acoperite din
provizioane şi profit astfel încât să nu deterioreze dramatic situaţia financiară a
băncii;
♦ Riscul trebuie astfel dimensionat încât pierderea produsă prin
materializarea acestuia să poată fi considerată normală pentru activitatea bancara,
astfel încât imaginea băncii, atât internă cât şi cea externă, să nu fie deteriorată;
♦ Acceptarea unor riscuri care au un termen scadent;
♦ Acceptarea numai a riscurilor care pot fi cuantificabile;
♦ Asumarea riscului în afacere atât de către bancă cât şi de client (să
contribuie cu o parte din sursele sale proprii la finanţarea proiectului respectiv);
♦ Creditul trebuie să fie garantat, pe lângă capacitatea de rambursare
(generată de viabilitatea afacerii concretizată în obţinerea unui flux financiar
pozitiv) şi cu bunuri materiale (valori).

64
 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI:
În baza investigaţiilor efectuate referitor la oportunităţi şi direcţii de
perfecţionare a managementului portofoliului de credite s-a ajuns la formularea
următoarelor concluzii:
1. Unul din obiectivele principale ale oricărei bănci comerciale este cel de
îmbunătăţire a calităţii portofoliului de credite, deoarece de calitatea portofoliului
de credite depinde stabilitatea băncii;
2. La crearea portofoliului de credite banca comercială va ţine cont de
restricţiile înaintate de Banca Naţională a Moldovei;
3. În scopul limitării riscului de credit şi majorării profitabilităţii banca
comercială îşi stabileşte principii proprii de creare a portofoliului de credite;
4. Pentru a evita pierderile posibile din activitatea de creditare banca
comercială concepe şi implementează politica proprie de creditare;

65
 5. În vederea diminuării sau eliminării pierderilor, banca comercială
monitorizează calitatea portofoliului de credit printr-un audit periodic;
6. BC „Banca Socială” S.A. pe parcursul anilor 2008-2011 cunoaşte o
creştere a nivelului de risc în activitatea de creditare, dar în proporţii
nesemnificative, acordând în administrarea riscurilor o atenţie deosebită instruirii
personalului, ridicării nivelului lui de calificare, cultivării spiritului corporativ,
deoarece şi cel mai perfect sistem de prevenire a riscurilor funcţionează sub
controlul şi influenţa factorului uman.
7. BC „Banca Socială” S.A. de asemenea continuă lucrul de diversificare
a portofoliului de credite şi de minimizare a riscului de creditare, precum şi de
optimizare a utilizării resurselor disponibile;
8. Manifestând o doză de „conservatism” , BC “Banca Socială” tinde spre
minimizarea nu numai a riscurilor proprii, ci în primul rând a riscurilor agenţilor
economici, deoarece de acest fapt depinde dezvoltarea businessului acestora şi
evident, rambursarea creditelor;
Cercetările efectuate în perfecţionării managementului portofoliului de
credite, permit punerea în evidenţă a următoarelor recomandări:
1. Băncile trebuie să implementeze politici de creditare performante ce
necesită în permanenţă a fi actualizate şi adaptate la mediul economic şi
concurenţial existent;
2. Este necesar de o supravegherea atentă a limitelor autorizate la
acordarea creditelor, existenţa unui sistem de centralizare a riscurilor;
3. Clasificarea creditelor trebuie realizată şi analizată permanent, pe
diferite trepte ierarhice, de la filiale spre nivelele superioare;
4. Este necesară inspectarea periodică a portofoliului de credite;
5. Formele de garantare a creditelor pentru a fi acceptate de către bănci,
trebuie să îndeplinească condiţiile de lichiditate înaltă, bunurile gajate să aibă piaţă
de desfacere sau potenţiali cumpărători,etc;
6. Ar fi binevenită implementarea unor sisteme mai performante de
evaluare a creditelor, cu baze de date mai complete şi mai precise;

66
 7. Băncile comerciale trebuie să angajeze specialişti cu cea mai bună
pregătire şi calificare în domeniu.

BIBLIOGRAFIE:
1. „Legea instituţiilor financiare” Nr. 550-XIII/ 21.07.1995, Monitorul Oficial
Nr. 1, din 01.01.1996
2. „Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei” Nr. 548-XIII/ 21.07.1995,
Monitorul Oficial Nr. 56-57, din 12.10.1995
3. „Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează
în Republica Moldova” Nr. 153/ 25.12.1997, Monitorul Oficial Nr. 8/24, din
30.01.1998
4. „Regulamentul BNM cu privire la creditele expirate” Nr. 130/ 15.05.1998,
Monitorul Oficial Nr. 87-89/1974, din 24.09.1998
5. „Regulamentul BNM cu privire la clasificarea creditelor şi formarea
reducerilor pentru pierderi la credite” Nr. 164/ 22.06.1998, Monitorul Oficial Nr.
87-89/176, din 24.09.1998

67
 6. „Regulamentul cu privire la acordarea creditelor de către bănci
funcţionarilor săi” Nr.33/09-01, Monitorul Oficial Nr. 64, din 03.10.1996
7. „Regulamentul cu privire la expunerile „mari” ” Nr. 3/09, Monitorul Oficial
Nr. 70, din 14.12.1995
8. Basno Cezar. „Management bancar”/ Basno Cezar, Dardac Nicolae.-
Bucureşti: Editura Economică, 2002.- 272 p.
9. Basno Cezar. „Riscurile bancare. Cerinţe prudenţiale. Monitorizare”/ Basno
Cezar, Dardac Nicolae.- Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1999.- 63 p.
10. Băncilă Natalia. „Analele ASEM V. Portofoliul de credite al băncilor”.- Vol.
II, ASEM, 2004.- 458 p.
11. Berea Aurel Octavian. „Creditul bancar: coordonate actuale şi perspective”/
Berea Aurel O., Stoica Emilia.-Bucureşti: Editura Expert, 2003.- 164 p.
12. Boulescu Mircea. „Administrarea riscurilor semnificative de către instituţiile
de credit”. - Bucureşti: Editura Economică, 2002.- 125 p.
13. Brendea Cosmin. „Riscul şi performanţa creditului bancar”/ Brendea
Cosmin, daeanu Valentin. - Bucureşti: Coreşi, 2001.- 188 p.
14. Dedu Vasile. „Gestiune şi audit bancar”. - Bucureşti: Editura Economică,
2003.- 352 p.
15. Ghiţu Mila. „Cum să obţii un credit/împrumut de la instituţiile bancare şi
nebancare din R.M.”/ Ghiţu Mila, Perebinos Mihail.- Chişinău: Tipografia
Centrală, 2003.- 136p.
16. Grigoriţă Cornelia. „Activitate bancară”.- Chişinău: Cartier, 2005.- 418 p.
17. Ionescu C. Lucian. „Băncile şi operaţiunile bancare”.- Bucureşti: Editura
Economică,1996.-345 p.
18. Niţu Ion. „Managementul riscului bancar”.- Bucureşti: Editura Expert,
2000.-288p.
19. Predescu Iuliana. „Activitatea bancară între performanţă şi risc”.- Bucureşti:
Editura Expert, 2005.-208p.
20. Roxin Luminiţa. „Gestiunea riscurilor bancare”.- Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 1997.-288p.

68
 21. Turliuc Vasile. „Monedă şi credit”/ Turliuc Vasile, Cocriş Vasile.- Bucureşti:
Editura Economică, 2005.- 303 p.
22. Hennie van Greuning. „Analiza şi managementul riscului bancar”/ Hennie
van Greuning, Sonja Brajovic Bratanov.- Bucureşti: Casa de Editură Irecson,
2003.- 221p.
23. Masson Jacques. „Creditele bancare pentru întreprinderi”.- Bucureşti:
Editura Economică, 1994.- 203 p.
24. Raisa Dogaru. „Să dăm viaţă creditului”// B&F- Profit.- nr.3.-martie 2005.-
p.39-40
25. Iaroslav Levinţa. „Creditele care fac probleme”// B&F- Profit.- nr.7-8.- iulie-
august 2006.- p.22-24
26. www.bnm.md
27. www.socbank.md

ANEXE
69