Liceul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” Târgoviște

PROIECT DE ATESTAT
SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN
AUTOMATIZARE
NIVEL 4
2015

1
TEMA PROIECTULUI:

Redresoare:
dispozitive redresoare,
caracteristici, scheme
de redresare, aplicații

2
 Cuprins

Argument
 Clasificarea redresoarelor
 Redresoare monoalternanta si bialternanta
 Parametrii redresoarelor
 Redresorul monofazat bialternanţă
 Aplicatie redresor bialternanta
REDRESOARE TRIFAZATE
 Redresoare trifazate in stea
 Redresoare trifazate in montaj tip punt
REDRESOARE COMANDATE
1. REDRESOARE COMANDATE MONOFAZATE
2. FUNCTIONAREA REDRESORULUI COMANDAT
3. METODE DE COMANDĂ PE GRILĂ
APLICATIE
Redresor comandat, cu tiristoare
 Bibliografie

3
 Argument

Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil la o sporire însemnată a volumului

de informaţii care tind sa aglomereze şi să blocheze canalele informaţionale.
Pe de altă parte, nevoia de informaţie pentru o cunoaştere operativă şi o dirijare conştientă a
dezvoltării societăţii, este din ce în ce mai mare.
Menirea informaticii este tocmai de rezolvare a acestei contradicţii dintre creşterea volumului de
informaţii şi setea de informaţii.
Pentru a se lua decizii rapide şi optime este necesară o sporire a operativităţii, în colectarea,
prelucrarea şi prezentarea informaţiilor precum şi o valorificare superioară a acestora.
Această cerinţă nu poate fi satisfăcută în condiţiile unui volum din ce în ce mai mare de
informaţii decât prin folosirea mijloacelor şi tehnicilor specifice informaticii.
În condiţiile lumii moderne, când în orice domeniu se cere o cunoaştere rapidă, complexă şi
multilaterală a realităţii, în scopul luării unor decizii operative, oportune şi fundamentate pe
cerinţele legilor obiective ce acţionează în societate, ajutorul informaticii ca instrument al
conducerii, este incontestabil. Se poate afirma fără a greşi, că introducerea informaticii în ştiinţă,
economie şi societate constituie un proces inevitabil.
Electronica este un domeniu al civilizaţiei şi mai ales al economiei moderne. Datorită
tehnologiei avansate se poate comunica de la orice distanţă, din orice punct al globului. Lumea
modernă se bazează foarte mult pe descoperirile electronicii, deci este un element component al
societăţii contemporane.

În viaţa noastră de zi cu zi, calculatoarele sunt ceva obişnuit, ba chiar indinspensabil în unele
cazuri. Se poate spune, pe drept cuvânt că trăim într-o societate informatizată. În zilele noastre,
întâlnim calculatoare peste tot, de la băcanul din colţ, care-şi ţine evidenţele sale cu ajutorul unui
PC şi până la ghişeul la care plătim telefonul. Peste tot sunt calculatoare, legate eventual între ele şi
formând astfel reţele de calculatoare.
Toate acestea se datorează faptului că ne dăm seama din ce în ce mai mult că PC-ul ne uşurează
munca. Dar trebuie de subliniat faptul că un calculator este de fapt o "maşinărie" care prelucrează o
serie de informaţii pe care i le dăm. Informaţia, este elementul esenţial din acest întreg lanţ. PC-ul
este o masina electronic de inalta performanta.
4
 De fapt, în practica întâlnim, printre altele, două concepte legate de aceasta şi anume sistemul
informaţional şi sistemul informatic.
.Sistemul informaţional este ansamblul de elemente implicate în procesul de colectare, transmisie,
prelucrare, etc. de informaţii.

Ansamblul de elemente implicate în tot acest proces de prelucrare şi transmitere a datelor pe

cale electronică alcătuiesc un sistem informatic.
După cei 4 ani de liceu, timp în care am studiat electronica şi tot ceea ce presupune
acest domeniu, a venit momentul să-mi demonstrez competenţele profesionale. Am ales că temă
„Redresoare –dispozitive redresoare, caracteristici, scheme de redresoare si aplicaţii”
deoarece mi s-a părut un subiect interesant, şi de actualitate şi mai ales de viitor, o parte a
electronicii la care trebuie lucrat pentru a avea aparate electronice mai performante
în viitor. În fiecare zi se descoperă ceva nou… Mai ales într-un domeniu atât de vast ca al
electronicii. Ea este vitală pentru omul din societatea de astăzi. Toată lumea are un
calculator- acest lucru spune multe despre nevoia de comunicare şi informare a oamenilor.
În anii ce urmează, putem fi siguri că electronica se va dezvolta substanţial de mult, deoarece
tehnologia avansează.

5
 REDRESOARE

Clasificarea redresoarelor

Redresorul este un convertor static de putere care face conversia unei tensiuni alternative într-o
tensiune continua, sensul energiei fiind de la reţeaua de c.a. spre consumatorii de c.c. Redresorul
construit cu diode, datorita conducţiei unidirecţionale a acestora, furnizează curent redresat cu o
singura polaritate şi, fiind necomandat, o tensiune redresată fixă, de aceeaşi polaritate. Astfel,
redresorul funcţionează cu caracteristici de sarcină într-un singur cadran al sistemului de axe U d-Id şi
anume în cadranul I (la care ne vom referi în general) sau în cadranul III. Notaţiile utilizate sunt U d
pentru valoarea medie a tensiunii redresate şi I d pentru valoarea medie a curentului redresat al
redresorului.
O schemă de redresor conţine, în general, un transformator (poate lipsi când redresorul se
conectează direct la reţea), filtre, diodele redresoare cu elemente de protecţie ale acestora la
supratensiuni si scurtcircuit (elementele de protecţie au fost analizate în capitolul 2 şi, pentru
simplificarea schemei, nu vor mai fi reprezentate). Diodele conduc succesiv, după o anumită regulă,
încât în timpul unei perioade corespunzătoare frecvenţei reţelei au loc un anumit număr de comutaţii
ale curentului de sarcină, de la o diodă care a condus la următoarea care intră în conducţie. Numărul de
comutaţii într-o perioada defineşte ordinul redresării (numărul de pulsuri) q pentru tensiunea redresată.
Energia reactivă necesară comutaţiei este preluată de la reţeaua de alimentare de curent alternativ, de
aceea redresoarele necomandate se mai numesc şi convertoare statice cu comutaţie naturala, cu
funcţionare într-un singur cadran.
Clasificarea redresoarelor (schemelor de redresare) se poate face după mai multe criterii:
1. După felul tensiunii alternative de alimentare:
a) redresoare monofazate - sunt redresoarele alimentate de la o sursa monofazata de tensiune
alternativa; din aceasta categorie fac parte redresorul monoalternanţa şi redresorul bialternanţa (cu
punct median sau în punte);
b) redresoare trifazate - sunt redresoarele alimentate de la o sursa trifazata de tensiune
alternativa; cele mai cunoscute conexiuni (nu neapărat şi utilizate, după cum se va vedea în continuare)
sunt: redresorul trifazat cu punct median, redresorul în stea hexafazată cu punct median, redresorul
trifazat în punte, redresorul cu dublă stea şi transformator interfază, redresoare duodecafazate (cu 12
pulsuri ale tensiunii redresate pe o perioada a tensiunii reţelei);

6
 2. După posibilitatea de reglaj a tensiunii de ieşire:
a) redresoare necomandate - sunt redresoarele care furnizează o tensiune de valoare medie U d
constanta; ele sunt construite numai cu diode;
b) redresoare comandate - sunt redresoarele care furnizează o tensiune de valoare medie U d,
reglabilă ca nivel; aceste redresoare sunt construite cu dispozitive semiconductoare comandate
(tiristoare sau tiristoare si diode, tranzistoare);
3. După modul de grupare a fazelor tensiunilor alternative (înfăşurărilor) care furnizează
tensiunea redresata:
a) redresoare de tip paralel (P m) la care cele m faze alternative (înfăşurări), fiecare în serie cu
dioda sa, sunt grupate în stea şi apar în paralel în raport cu bornele de ieşire ale redresorului; redresorul
conţine m diode, valoarea instantanee a tensiunii redresate fiind egală cu valoarea instantanee a celei
mai pozitive tensiuni din cele m; din aceasta categorie fac parte redresorul monofazat bialternanţă cu
punct median (P2), redresorul trifazat cu punct median (P 3) şi redresorul în stea hexafazată cu punct
median (P6);
b) redresoare de tip dublu paralel (DPm) la care cele m faze alternative (înfăşurări) sunt grupate
tot în stea, însă se utilizează 2m diode; valoarea tensiunii redresate în fiecare moment este egală cu
diferenţa dintre cea mai pozitivă şi cea mai negativă tensiune alternativă; exemple sunt: redresorul
monofazat bialternanţă în punte (DP2), redresorul trifazat în punte având transformatorul cu
secundarul în stea (DP3);
c) redresoare de tip serie (Sm), la care înfăşurările la bornele cărora apar tensiunile alternative
sunt montate în poligon (suma celor m tensiuni este nulă, deoarece tensiunile formează un sistem
echilibrat); redresorul de tip serie are 2m diode; de exemplu, redresorul trifazat în punte având
transformatorul cu secundarul în triunghi este un redresor de tip serie (S3).

Redresoare monoalternanta si bialternanta

Aceste redresoare se folosesc pentru puteri medii (sute de wati). Ele pot fi atat monoalternanta,
cât si bialternanta.

Redresorul monofazat monoalternanta

Schema electrica a acestui tip de redresor este redata în figura 2.a. Functionarea are loc astfel: la
aplicarea unei tensiuni alternative în primar, ia nastere în secundar tot o tensiune alternativa, ce se
aplica pe anodul diodei de redresare.

7
Pe durata alternantelor pozitive dioda conduce, în circuit apare un curent proportional cu tensiunea
aplicata, deci avînd aceeasi forma cu ea.

Curentul prin sarcina circula deci într-un singur sens, sub forma unor alternante (curent pulsatoriu).
U2

Tensiunea la bornele sarcinii (U2) reprezentata în figura 2.b, are expresia matematica:

(1)
us = Us sin_t

fig. 2 Redresor monofazat monoalternanta cu sarcina rezistiva:

a) - schema electrica b) - forma de unda a tensiunii redresate

în intervalele în care dioda conduce si:

(1.bis)
us = 0

în intervalele in care dioda conduce

Orice tensiune periodica se poate descompune într-o suma de tensiuni de forma:

(2)
us = U0 + U1m sin(_t + _1) + U2msin(2_t+_2)+ ...

În cazul redresoarelor monoalternanta se obtine:

8
(3)

Comparând relatiile (2) si (3) se observa ca valoarea componentei continue la borna sarcinii este:

(4)

iar valoarea maxima a componentei alternative sinusoidale fundamentale:

(4.bis)

Pentru a aprecia cât de aproape este forma tensiunii redresate de aceea a unei tensiuni continue, se
introduce un coeficient numit factor de ondulatie _, care este definit astfel:

(5)

În cazul acestui tip de redresor,valoarea factorului de ondulatie este:

(6)

In cazul unui redresor ideal, factorul de ondulatie trebuie sa fie zero. În cazul anterior descris se
observa ca _>0 , deci forma tensiunii redresare nu este multumitoare. Pentru a o îmbunatati se
folosesc scheme de redresare dubla alternanta.

Un alt circuit de apreciere a redresorului îl constitue randamentul sau (_) definit ca raportul dintre
puterea de c.c. Furnizata în sarcina si puterea consumata absorbita de la retea:

9
(7)

În acest caz, valoarea puterii utile va fi:

(8)

iar puterea absorbita de la retea, în timpul alternantei pozitive în care dioda functioneaza, va fi:

(9)

având:

Ui ~ Us pentru rd < R,

in care:

Ui este tensiunea alternativa aplicata diodei;

Us - tensiunea redresata de la bornele sarcinii;
rd - rezistenta de conductie a diodei;
R - rezistenta de sarcina.

Valoarea randamentului devine:

Tensiunea inversa maxima este: Uinv max = Uim

Redresorul monofazat dubla alternanta cu transformator cu priza mediana.

În figura 3.a este redata schema electrica a unui redresor dubla alternanta, la care tensiunea de
alimentare se aplica printr-un transformator având un secundar cu priza mediana legata la masa. Se
observa ca schema contine doua redresoare monoalternanta, formate din:
10
- înfasurarea L'2, D1, RS;

- înfasurarea L"2, D2, RS;

Datorita modului în care sunt conectate înfasurarile secundare, tensiunile la bornele celor doua
sectiuni variaza în antifaza. La aparitia alternantei pozitive la înfasurarea L'2 dioda D1 este polarizata
direct, conduce si determina aparitia curentului i'A, care strabate rezistenta de sarcina Rs în sensul
indicat pe figura.

fig.3 Redresor monofazat dubla alternanta folosind transformator cu priza si sarcina rezistiva:
a) - schema electrica b) - forma de unda a tensiunii redresate

În acest interval, în înfasurarea L"2 fiind aplicata alternanta negativa, dioda D 2 este polarizata invers
si curentul prin circuitul ei este nul.

Când se aplica alternanta negativa pe L'2, dioda D1 se blocheaza si, respectiv, aparând alternanta
pozitiva pe, L"2 dioda D2 conduce. În circuitul ei apare curentul i"A ce stabate Rs în sensul din figura,
sens care coincide cu cel al curentului i"A.

În felul acesta, la bornele sarcinii apare o tensiune de forma indicata în figura 3.b, având expresia
matematica:

(10)

Se deduce, pe baza celor prezentate anterior, ca, în acest caz, componenta continua are valoarea:

(11)

11
 ,

iar componenta fundamentala:

(12)

În acest caz valoarea factorului de ondulatie _ devine:

(13)

deci este subunitara, ceea ce constitue o serioas_ ameliorare.

O alta îmbunatatire o constitue valoarea randamentului redresorului, care în acest caz devine:

(14)

deci dubla fata de cazul redresorului monoalternanta. Tensiunea inversa maxima rezulta, pentru
dioda blocata, din însumarea între valoarea tensiunii negative aplicate pe anodul sau catre
transformatorul si tensiunea pozitiva aflata la bornele rezistentei de sarcina, deci pe catodul diodei
blocate. Deci, în acest caz:

(15)
Uinv max = 2Uim

Se observa avantajele redresorului dubla alternanta, constând într-o forma de unda mai apropiata de
cea continua si un randament de valoare dubla, dar si dezavantajele sale, constând într-o schema
mai complicata si mai costisitoare (secundar cu priza mediana, doua diode redresoare), ca si în
conditiile mai severe impuse diodelor redresoare în privinta tensiunii inverse maxim admise.
12
 Redresorul monofazat dubla alternanta, în montaj de tip punte.

Schema sa ofera avantajele redresorului anterior, evitând dezavantajele lui, este cea a unui redresor
monofazat dubla alternanta in punte (fig. 4).

fig.4 Redresor monofazat dubla alternanta, in punte - având sarcina rezistiv_:

a) - schema electrica b) - forma de unda a tensiunii redresate

Functionarea redresorului este urmatoarea: în timpul aplicarii alternantei pozitive la o extremitate a

secundarului transformatorului, conduc diodele D1 si D3, care sunt polarizate direct, determinând un
curent i'A în rezistenta Rs, iar diodele D2 si D4 fiind invers polarizate, sunt blocate.

La aparitia celei de-a doua alternante, D1 si D1 sunt blocate, pe când D1 si D1 conduc, determinând
aparitia curentului i ce strabate în acelasi sens rezistenta de sarcina Rs.

Se observa ca forma tensiunii redresate este aceeasi ca si în cazul redresorului folosind un

transformator cu priza mediana, tensiunea inversa maxima pentru fiecare dioda fiind însa U im, ca si
în cazul redresorului monoalternanta.

Dezavantajele acestui montaj constau în numarul marit de diode folosite (patru) si necesitatea unei
bune izolari fara de restul elementelor a capatului nelegat la masa al rezistentei de sarcina.

Redresoare monofazate cu dublare tensiunii redresate.

În anumite aplicatii practice, este necesara obtinerea unei tensiuni redresate mai mari decât
tensiunea alternativa aplicata. În acest caz se folosesc scheme cu multiplicarea tensiunii. Un
multiplicator de tensiune contine cel putin doua redresoare de vârf care produc o tensiune continua
egala cu multiplul tensiunii de vârf de intrare (2Vp, 3Vp etc.). Aceste circuite sunt utilizate în
13
 aplicatii în care este necesara o valoare ridicata a tensiunii si un curent slab (de exemplu:
alimentarea tuburilor cinescop).În schema din figura 5 se reprezinta redresoare cu dublare de
tensiune În doua variante: în montaj în punte (a) si folosind un punct comun între sursa de curent
alternativ si sarcina (b).

fig.5 Redresoare monofazate cu dublare de tensiune:

a) - varianta in punte b) - varianta cu punct comun intre sursa de curent si sarcina

In primul caz (fig. 5), schema este alcatuita din doua redresoare monofazate, monoalternanta,
independente: D1, C1 si respectiv D2, C2. Presupunând sarcina deconectata, în alternan_ele pozitive
dioda D1 conduce, iar C1 se încarca la valoarea de vârf Um a tensiunii alternative, cu polaritatea
indicata în figura.

Tensiunea pe capacitate ajunge la aproximativ valoarea maxima a acestei tensiuni. În alternanta

negativa a tensiunii din secundar condensatorul C2 se încarca prin dioda D2 la aceasi valoare.
Caderea de tensiune pe rezistenta de sarcina are, în acest caz, valoarea maxima egala cu:

(16)
U0 = UL max _ 2U2 max

Parametrii redresoarelor

 Valorilor medii şi efective pentru mărimi specifice redresoarelor şi dezvoltarea lor în serie
Fourier

Caracterizarea unei mărimi periodice x(t)=x(t+T) se face prin:

14
 - valoare medie:
T
1
XAV = X =  x(t) dt
T0
- valoarea efectivă:

1
1 2 
T 2
XRMS = Xef =   x (t) dt
T 0 

Pentru descrierea performanţelor schemelor de redresare se mai utilizează:

- valoarea medie modul:
T
1
Xr =
T0 | x(t) | dt

- factorul de formă modificat:

X(RMS)
k fr =
Xr
- factorul de pulsaţie modificat:
XM  Xm
' ( x ) 
2X

 Factorul de putere şi factorul de deplasare al redresorului

Redresorul este consumator pentru reţeaua de c.a. şi generator pentru cea de c.c.
Redresorul este alimentat de la reţeaua monofazată, respectiv trifazată cu o tensiune
sinusoidală, respectiv cu un sistem simetric de tensiuni sinusoidale, dar curentul sau curenţii care îi
absoarbe de la reţea nu sunt sinusoidali, datorita faptului că în orice moment curenţii din primarul
transformatorului redresorului trebuie să echilibreze curenţii din secundar. Printre parametri legaţi de
reţea se numără factorul de putere şi factorul de deplasare al redresorului.

15
 Aplicatie redresor bialternanta
Stabilizatorul parametric cu diodă Zener

Stabilizatorul parametric se bazează pe nelinearitatea caracteristicii curent-tensiune a

dispozitivului electronic folosit.
Stabilizatorul parametric cu diodă Zener se bazează pe proprietatea unei joncțiuni p-u polarizată
invers de a avea în regiunea de străpungere o tensiune la borne relativ constantă într-o gamă largă
de variație a curentului. Mai exact, tensiunea la bornele diodei Zener crește și, respectiv, scade
foarte puțin față de creșterea sau scăderea curentului care o străbate. Deci, se utilizează zona
negativă a caracteristicii (dioda Zener se polarizează invers) respectiv regiunea între Ixmin și Izmax.
Izmin este intensitatea minimă la care apare efectul de stabilizare, iar I zmax intensitatea maximă
permisă. Dioda Zener funcționează deci într-un regim de străpungere controlat. Intensitatea
curentului și puterea disipată sunt menținute la valori pe care dioda Zener le poate suporta fără să se
distrugă. În acest sens, pentru ca stabilizatorul parametric cu diodă Zener să funcționeze în condiții
optime trebuie respectată condiția Izmax= Pzmax/Vz, unde Pzmax este puterea maximă disipată permisă
pe diodă, Vz este tensiunea stabilizată, iar Izmax a fost definită anterior. Aceste valori sunt date în
catalog, iar montajul nu trebuie în niciun caz să permită depășirea I zmax sau Pzmax. Din motive de
siguranță în exploatare se lucrează sub aceste valori cu un coeficient de siguranță convenabil.
În fig. 1.4. este redată schema unui stabilizator parametric cu diodă Zener, iar în fig. 1.5.
formele de undă la intrarea redresorului, la ieșirea redresorului și la ieșirea stabilizatorului.

16
 Fig. 1.4

Fig. 1.5.
Valoarea rezistenței de balast, Rb (fig. 1.4.) (sau de limitare) este dată de relația Rb=(Ui –
Uz)/Izmax, unde Ui este tensiunea de intrare în stabilizator. De asemenea, din motive de siguranță, se
alege o valoare mai mare decât cea care rezultă pentru R b. Pe de altă parte, trebuie avut de asemenea
în vedere ca valoarea curentului prin diodă să fie mai mare decât I zmin chiar și când Ui are cele mai
mici valori. Aceste condiții nu sunt însă greu de îndeplinit având în vedere plaja de valori ale I z între
Izmin și Izmax care este, în general, foarte largă.
Dacă apare o creștere a tensiunii la intrarea stabilizatorului, aceasta va provoca o creștere
importantă a curentului prin dioda Zener, iar creșterea de tensiune va fi practic preluată de o creștere
a tensiunii pe rezistența de balast Rb, datorită creșterii Iz iar Is rămâne în domeniul de stabilitate. În
mod similar, dacă apare o scădere a tensiunii la intrarea stabilizatorului, aceasta va fi compensată
prin scăderea tensiunii pe Rb datorită scăderii curentului Iz prin diodă.
Pentru caracterizarea stabilizatorului se utilizează coeficientul de stabilizare în raport cu
tensiunea de alimentare și ceoficientul de stabilizare în raport cu sarcina. Coeficientul de stabilizare
în raport cu tensiunea de alimentare este dat de raportul între variația relativă a tensiunii la intrarea
stabilizatorului și cea provocată la ieșirea din stabilizator pentru un curent constant prin sarcină
(sarcină constantă), adică:

17
  U IR  U I U S
S 0     , unde U IR 
U
; U SR 
U
; S0 este coeficientul de
 U SR  I S

stabilizare, celelalte notații fiind date anterior.

Coeficientul de stabilizare în raport cu sarcina este dat de raportul între variația relativă a
curentului la ieșire (datorită sarcinii variabile) și variația relativă provocată de către acesta asupra

  I SR 
tensiunii stabilizate S    , tensiunea de intrare în stabilizator fiind constantă.
 U SR 

I

Se produc diode Zener cu tensiuni de stabilizare între 4 și 200V.

Menționăm că diodele Zener prezintă o dependență de temperatură a tensiunii de stabilizare
exprimată prin coeficientul de temperatură, care dă variația tensiunii stabilizate pentru o variație a
temperaturii diodei de 10C. Coeficientul este negativ pentru diodele cu tensiunea de stabilizare sub
6V. Oricum se poate face compensarea acestuia la sursele pretențioase prin utilizarea unor diode cu
coeficienți complementari sau prin legarea în serie cu o diodă polarizată direct.

REDRESOARE TRIFAZATE

Instalatiile mari consumatoare de curent continuu utilizeaza în special redresoare trifazate,

care prezinta o serie de avantaje fata de cele monofazate: încarcarea retelei de alimentare este mai
uniform, reducându-se interferentele la functionarea cu alte echipamente conectate la aceeasi retea;
tensiunea redresata este mai neteda, ceea ce determina eventuala utilizare a unor filtre de netezire
mai simple, factorul de utilizare al transformatorului de alimentare este mai mare, obtinandu-se
pentru o putere redresata data o reducere a gabaritului si pretului de cost. Structura circuitelor
energetice ale redresorului depinde de sursa de energie si de natura receptoarelor alimentate. In
acest context, redresoarele trifazate pot fi clasificate în functie de dispozitivele de redresare
utilizate, în:

- necomandate (cu diode), care au tensiunea de iesire fixa;

- comandate (cu tiristoare), cu tensiunea de iesire reglabila;

Schemele de redresare pot fi realizate: cu punct median (scheme cu un tact) si în punte (scheme cu
doua tacte).
18
Alimentarea circuitelor de redresare poate fi realizata cu sau fara transformator, direct de la retea.
Utilizarea transformatorului în circuitul energetic al redresorului permite multiplicarea num_rului m
de faze secundare în scopul realizarii unor performante superioare fata de cele corespunzatoare la
trei faze (m=3). Primarul transformatorului poate fi conectat atât în stea, cât si în triunghi. Pentru a
reduce dezechilibrul de excitatie se foloseste conexiunea în triunghi, evitându-se astfel deformarea
tensiunii în secundar.

Redresoare trifazate în stea

Pentru obtinerea puterilor mari ce depasesc sute de wati, se folosesc redresoare trifazate. Schema
unui redresor trifazat în stea este redata in figura 8.

In aceasta schema numita “de redresor in Y” sau “in stea” conduce pe rând câte o dioda, in timp ce
celelalte doua sunt blocate. Tensiunile celor trei infasurari ale transformatorului sunt decalate între
ele la 120°.

fig.8 Redresor trifazat in stea:

a) - schema electrica b) - forma tensiunii la bornele sarcinii

Pe rând, pe anodul câte uneia dintre diode se aplica o tensiune mai mare decât pe anozii celorlalte
doua si aceasta dioda se deschide mai mult. Dioda care conduce, având o rezistenta neglijabila,
transmite tot potentialul în punctul comun de legare al tuturor catozilor, blocând celelalte doua
diode. Tensiunea de la bornele sarcinii urmareste vârfurile sinusoidelor (fig. 8.b). Redresorul are un
factor de ondulatie de valoare mai mica decât a redresorului dubla alternanta, iar frecventa
componentei alternative aflate în tensiunea redresata este de trei ori mai mare decât frecventa
retelei, ceea ce usureaza eliminarea ei.

19
 Redresoare trifazate in montaj de tip punte

In figura 9 este redata schema unui redresor trifazat în montaj de tip punte. In acest caz, în fiecare
moment sunt în conductie câte doua diode care conduc câte o treime de perioada, iar comutarea lor
se face succesiv.

fig.9 Redresor trifazat in punte:

a) - schema electrica b) - forma tensiunii la bornele sarcinii

Tensiunea de iesire se apropie foarte mult, ca forma, de o tensiune continua. Redresorul ofera
avantajul unei încarcari echilibrate a celor trei faze, ceea ce este de mare importanta în cazul
puterilor mari.

REDRESOARE COMANDATE

Prin redresor comandat (sau reglabil) se înţelege un redresor ce foloseşte în locul diodelor
obişnuite, elemente redresoare cu electrod de comandă care permit, printr-o reglare potrivită a
tensiunii aplicate acestui electrod, să se modifice în limite largi valoarea medie a tensiunii sau
curentului redresat.
Se pot distinge redresoare ,,total'' comandate, realizate în mod exclusiv cu tiristoare şi
redresoare semicomandate (mixte) care folosesc combinaţii de tiristoare şi diode.
Cele mai răspândite redresoare semicomandate sunt cele realizate după o schema în punte,
la care jumătate din numărul elementelor redresoare sunt diode semiconductoare.

20
 1. REDRESOARE COMANDATE MONOFAZATE

Redresoarele monofazate cu tiristoare sunt utilizate frecvent pentru controlul puterilor (de
curent alternativ sau de curent continuu) dezvoltate în sarcini ca: motoare electrice de c.c., instalaţii
de încălzire şi de reglare a temperaturii tec.
Schemele cele mai răspândite şi formele de undă care ilustrează funcţionarea lor în cazul
unor sarcini rezistive, sunt arătate în figurile 1 şi 2. Redresoarele comandate cu tiristoare permit
reglajul continuu al tensiunii la ieşire prin controlul momentului amorsării (intrării în conducţie)
acestor dispozitive în raport cu începutul alternantei pozitive.
Unghiul de întârziere al amorsării raportat la începutul alternantei pozitive se numeşte unghi
de comandă, iar metoda respectivă este denumită comanda prin controlul fazei.

Figura 1. Schemele de principiu ale unor redresoare comandate

Tensiunea de alimentare a redresorului fiind alternativă, tiristorul se blochează atunci când

tensiunea anodică trece prin zero pentru a-şi schimba semnul.
În timpul alternantei negative poarta (electrodul de comandă) îşi recapătă proprietatea de
control a momentului amorsării dispozitivului în următoarea alternanţă pozitivă a tensiunii de
alimentare.

21
 2. FUNCTIONAREA REDRESORULUI COMANDAT

În figurile 1.a şi 1.b sarcina este alimentată, prin intermediul tiristorului Th, de la înfăşurarea
secundară a transformatorului de reţea Tr cu o tensiune: u=Um sin(t).
Tiristorul este amorsat în timpul alternantei pozitive, cu ajutorul impulsurilor furnizate de
circuitul de comanda CC şi rămâne blocat în timpul alternantei negative.
Până la aplicarea impulsului iG curentul prin tiristor este nul. După deschiderea tiristorului,
curentul variază proporţional cu tensiunea aplicată. Se observă că modificarea unghiului de
comandă se realizează prin modificarea fazei impulsurilor iG.
Tensiunea continuă pe rezistorul de sarcină, proporţională cu curentul mediu, rezultă mai
mică decât în cazul când unghiul de amorsare este zero, ca la redresorul necomandat.

Figura 2. Forme de unda pentru schema din fig. 1

Prin definiţie, componenta medie este :

1T
U0 =  f(t)dt; f(t) = U m sin (  t) (1)
T0

Rezultă pentru Uo :

1  Um
U0 =  U sin (  t)d(  t) = (1 + cos()) (2)
2  m 2

Valoarea medie a tensiunii este:

22
 U max
U med = (1 + cos()) (3)
2

Expresia (3) este funcţia de transfer sau funcţia de reglaj a redresorului. Pentru valorile
extreme ale unghiului de comanda alfa, zero şi pi, se obţin, pentru tensiunea medie pe sarcina,
valorile Umax/pi şi zero.

Prin definiţie, valoarea efectivă se calculează cu expresia :

T
1 2 Um  sin (2  )
U0 ef =  f(t ) dt = 1- + (4)
T0 2  2
Funcţia de reglaj a valorii efective a tensiunii este:
1
-+  sin (2  )
 2 (5)
Uef ( ) max =
Uef 
Legile de variaţie pentru curentul mediu sau eficace în funcţie de unghiul de comandă, se
obţin din relaţiile de mai sus:
U max I
I dd =  (1 + cos()) = max  (1 + cos()) (6)
2 RL 2

I max  sin (2   )
I ef .( ) =  (1 - + ) (7)
2  2

Figura 3. Forma de variaţie a mărimilor UM/Um

RL= rezistenţa de sarcină

23
 3. METODE DE COMANDĂ PE GRILĂ

După modul în care circuitul de comandă (CC) sau dispozitivul de comandă pe grilă (DCG)
realizează amorsarea tiristorului, există două metode de comandă pe grilă: comandă pe orizontală şi
comanda pe verticală.
Comanda pe orizontală - presupune modificarea fazei impulsurilor iG prin deplasarea pe
orizontală a unei tensiuni alternative de comandă (deplasarea pe orizontală este echivalentă cu
modificarea fazei acestei tensiuni).
Se observă ca impulsurile se generează în momentul trecerii prin zero a tensiunii U.
Comanda defazajului se poate face manual, acţionând cursorul unui potenţiometru, sau electronic
printr-un semnal de comanda Uc.
Defazarea continuă a tensiunii alternative se poate obţine cu un circuit dat în figura 5.
Prin deplasarea cursorului la autotransformator sau acţionarea manuală a rezistorului
variabil R se modifică faza tensiunii Ualt. Dacă este necesară comanda electronică, se foloseşte un
semnal de comandă.

Figura 4. Comanda pe orizontală a redresorului monofazat

24
 Figura 5. Exemplu de circuit pentru defazarea tensiunii alternative

Figura 6. Semnale pentru comandă pe orizontală

Se foloseşte un oscilator electronic, pentru a genera o tensiune periodică liniar variabilă în

timp, şi un comparator care are la cealaltă intrare semnalul de comandă Uc.
Impulsurile vor fi generate la intersecţia tensiunilor Ul şi Uc, pe partea descendentă a
tensiunii Ul, ca în figura 6.

Comanda pe verticală - presupune modificarea fazei impulsurilor iG prin deplasarea pe

verticală a unei tensiuni alternative de comandă.

25
 Figura 7. Comanda pe verticală a redresorului monofazat

Comanda pe verticală permite obţinerea unei relaţii liniare între tensiunea pe sarcină şi
tensiunea de comandă.
Când tensiunea de comandă este egală cu zero, impulsul de comanda i G apare la intersecţia
cu abscisa a unei tensiuni alternative U, defazată cu 90grd. faţă de tensiunea U2. Rezultă unghiul de
comandă (unghiul de amorsare) egal cu 90grd.
Pentru Uc=0 are loc însumarea tensiunii alternative U cu tensiunea de comanda Uc. Valorile
pozitive şi negative ale tensiunii de comanda vor determina deplasarea pe verticală a tensiunii U,
deci la ajustarea fazei impulsurilor de comanda iG.
Când Uc creşte, unghiul de amorsare scade şi tensiunea continuă obţinuta creşte.

Observaţie: Stabilirea tensiunii medii pe sarcina Uo în funcţie de semnalul de comanda Uc

conduce, pentru comanda pe orizontală, la o relaţie neliniară, Uo=f(Uc).
Din contră, comanda pe verticală permite obţinerea unei dependenţe Uo=f(Uc) liniare, ceea ce
constituie un avantaj important.

APLICATIE

Schema incarcator acumulator baterie auto

26
 Schema acestui incarcator sau redresor pentru acumulator auto (baterie
masina) prelungeste durata de viata a acumulatorului si asigura o buna incarcare pt acumulatoare de
Pb 12V.

Incarcarea unei baterii auto cunoaste trei faze diferite conform figurei 1. In faza A-B, un
acumulator complet descarcat este incarcat cu un curent limitat, pana cand tensiunea de la bornele
sale atinge din nou tensiunea de 10V. Aceasta limitare de curent impiedica acumulatorul sa
suprasolicite alimentatorul. Dupa aceasta urmeaza faza C-D in care acumulatorul este incarcat cu
asa-numitul curent de 5 ore.

1. Figura 1 caracteristica de incarcare

27
 2. Schema incarcator sau redresor auto:

3. Cablaj PCB incarcator baterie masina:

El se calculeaza impartind numarul de amperi-ora (Ah) ai acumulatorului prin 5 (ore). Daca

tensiunea acumulatorului a urcat din nou la 14.4 V, atunci incepe faza E-F in care alimentatorul
furnizeaza un curent mai redus dar continuu. La o tensiune de 16.5V, acumulatorul este complet
incarcat iar aparatul se deconecteaza.

28
Montajul lucreaza astfel: atunci cand acumulatorul auto este descarcat (tensiune 10V), prin D3
circula un curent atat de mic incat T1 se blocheaza. Circuitul IC1 nu este comandat a.i. tensiunea sa
la iesire este zero. CU aceasta, curentul bazei tranzistoarelor T2 si T3 si totodata si curentul de
incarcare al acumulatorului, depind de pozitia potentiometrului P1. La o tensiune a acumulatorului
de masina cuprinsa intre 10V si 14.4V, D3 conduce, T1 de asemenea, insa iesirea lui IC1 ramane pe
mai departe la 0V. Acum curentul de incarcare rezulta prin valorile lui P1 si P2.

Daca tensiunea creste, prin rotirea lui P3, peste tensiunea Zener a lui D1, atunci, ca urmarea a
cuplajului prin R4, tensiunea de iesire a lui IC1 creste la o valoare ce rezulta din tensiunea Zener a
lui D1 si din tensiunea de conductie a diodei D2, care acum conduce. Cu aceasta si potentialul
emitorului lui T1 este crescut; T1 trece in stare de blocare si curentul de incarcare este stabilit din
nou de P1. Fata de faza A-B, IC1 are acum o tensiune de iesire mai mare, deci curentul prin P1 si ,
cu aceasta, si curentul de incarcare este mai mic decat in faza initiala. Prin D2 si R3 actioneaza
acum o reactie inversa, iar la cresterea tensiunii acumulatorului, curentul de incarcare scade in
continuare.

Puntea redresoare B, T2 si T3 trebuie montate pe un radiator suficient de mare. In locul

tranzistoarelor de putere indicate, pot fi utilizate si tipuri echivalente in carcase TO-3.

Incarcatorul se regleaza intai din P3, a.i. la o tensiune de incarcare de 14.4V, tensiunea de iesire a
amplificatorului operational sa fie maxima. In continuare, cu P1, la tensiuni intre 14.5-15V, se
regleaza curentul de incarcare rezidual la valoarea de “20 de ore” (numarul de Ah impartit la 20 de
ore). Dupa aceasta se regleaza curentul nominal (curentul de 5 ore) cu P2 la o tensiune ceva mai
mica ( intre 11 si 14V).

Curentul de incepere a incarcarii (faza A-B) depinde de curentul de incarcare rezidual si de

caracteristica tranzistorului; el este cu circa 30% pana la 100% mai mare decat curentul din faza E-
F.

29
 Bibliografie

 http://biblioteca.regielive.ro
 http://www.referat.ro
 www.referate-gratis.ro
 http://www.robotics.ucv.ro
 http://ro.wikipedia.org
 http://ep.etc.tuiasi.ro/site
 http://vega.unitbv.ro
 http://www.utgjiu.ro
 https://mail.uaic.ro

30