Sunteți pe pagina 1din 3

Documentare „Oscar şi Tanti Roz’’

Leucemia la copii reprezinta o boala grava, potential fatala, care impune adeseori un
tratament de lunga durata. Inovatiile medicale, alaturi de o atenta monitorizare, sporesc din
fericire rata de supravietuire in mod considerabil.

Termenul leucemiei desemneaza cancerul globulelor albe din sange (denumite leucocite
sau WBC). Cancerul apare in principiu cand celulele dintr-o parte a corpului incep sa se
dezvolte necontrolat, dezvoltarea lor fiind diferita de cea normala. In loc sa dispara dupa un
anumit timp (cum se intampla cu restul celulelor), celulele canceroase continua sa creasca si sa
formeze altele noi. Acestea pot creste in cadrul altor tesuturi, invadandu-le (ceea ce niste celule
normale nu pot face).

In cazul leucemiei, un numar mare de leucocite sunt produse in maduva osoasa. Aceste
celule anormale aglomereaza maduva si inunda fluxul sanguin dar nu isi pot realiza rolul
corespunzator de protejare a organismului impotriva bolilor, deoarece sunt defecte. Pe masura
ce leucemia avanseaza, este afectata productia altor tipuri de globule, inclusiv globule rosii si
trombocite, ducand la anemie (numar scazut de globule rosii) si probleme de coagulare, in plus
fata de riscul crescut de infectie cauzat de anormalitatile leucocitelor. Din punct de vedere
statistic, varsta la care apare cel mai des este intre 2-8 ani, cu o incidenta de varf la 4 ani (dar
poate aparea si la alte varste), procentul copiilor afectati de leucemie fiind de 25%, dar
beneficiaza de un prognostic extrem de favorabil odata identificata boala.

Tipuri de leucemie la copii

In general, leucemiile sunt clasificate in doua categorii principale: acute- care presupun
o dezvoltare rapida si cronice - presupun o dezvoltare lenta. In cazul copiilor, aproximativ 98%
sunt acute. Apoi, leucemiile acute sunt impartite in leucemii limfocitare si leucemii acute
mieloide, in functie de tipul de leucocite implicat: limfocite si, respectiv, mielocite (exista si
posibilitatea aparitiei tipului hibrid care presupune implicarea ambelor tipuri de leucocite).
Aproximativ 60% din copii prezinta leucemie limfocitara acuta. Desi poate aparea si leucemia
mieloida cronica, este extrem de rara la copii.

Simptomele leucemiei la copii

Deoarece globulele albe ale copiilor afectati de leucemie sunt defecte, acestia pot
experimenta episoade de temperatura crescuta si infectii care nu se pot trata cu antibiotic
deoarece nu sunt suficiente leucocite pentru a combate infectia. Acestia pot prezenta si anemie
deoarece boala afecteaza productia de globule rosii din maduva care transporta oxigen, prin
urmare apare si o paloare specifica, cei mici devenind anormal de obositi si prezentand o
scurtare a respiratiei in timpul jocului. De asemenea, pot fi prezente si vanatai si sangerari
usoare, epistaxis (sangerare nazala) sau sangerare pentru un timp neobisnuit de lung, chiar dupa
o leziune minora, deoarece leucemia distruge abilitatea maduvei de a produce trombocite.

La aproximativ 12% din copiii cu leucemie mieloida si 6% din cei cu leucemie


limfocitara,raspandirea bolii la nivelul creierului poate cauza dureri de cap, convulsii, probleme
de echilibru sau de vedere, iar daca se extinde la nivelul pieptului, glandele marite pot bloca
traheea si vase importante de sange conducand la probleme respiratorii si afectand circulatia
sanguina de la si catre inima. De asemenea, pot fi marite si organele interne, cum sunt ficatul
sau splina (care exercita presiune asupra stomacului si conduc la scaderea apetitului), si chiar
fata si bratele (din cauza maririi timusului). Copiii cu leucemie mieloida pot prezenta si
afectarea gingiilor (inflamare, durere si sangerare) sau a pielii, aparand uneori pete care
seamana cu o iritatie.

Diagnosticul leucemiei la copii

O examinare fizica se impune in primul rand pentru a identifica daca exista inflamatii
ale organelor sau nodulilor limfatici. Apoi, se ia in considerare istoricul medical ce include
simptome, probleme anterioare de sanatate, medicatie curenta, alergii si alte aspecte importante.
In general, o hemoleucograma completa este necesara in prima faza pentru a evidentia cantitatea
de leucocite si hematii (globule albe si rosii), incercandu-se identificarea celulelor anormale de
catre laborator la microscop. In functie de rezultatele testelor de sange, se impune adesea
o biopsie a maduvei spinarii (o portiune de la nivelul soldului este indepartata pentru testare),
o punctie lombara (o mostra de lichid spinal este indepartata si examinata indicand daca
leucemia s-a extins la nivelul sistemului nervos central) si, in cele din urma, o biopsie a
nodulilor limfatici (se indeparteaza o portiune pentru analiza la microscop). Aceste testari
implica sedarea copiilor, deoarece sunt proceduri destul de dureroase.

Suplimentar pot fi efectuate si investigatii de tipul radiografiilor toracale (pentru


evidentierea nodulilor inflamati sau a unei infectii asociate) sau osoase (pentru a evidentia daca
boala s-a extins la nivelul sistemului osos), RMN (pentru examinarea creierului si a maduvei
spinarii), tomografii (vizeaza daca organele sunt afectate) si ecografii (noduli si organe marite).

Tratamentul leucemiei la copii

Inainte de inceperea efectiva a tratamentului, adeseori se impune o tratare a complicatiilor


asociate bolii, cum sunt infectiile. Astfel, pot fi necesare transfuzii de sange sau chiar
administrarea de antibiotic, ceea ce poate afecta compozitia sangelui in ceea ce priveste
cantitatea de oxigen transportata de celule. Apoi, cel mai des, este utilizata chimioterapia, care
presupune adiministrarea unor medicamente extrem de puternice cu scopul de a impiedica
raspandirea celulelor canceroase. Trebuie ca medicul oncolog care monitorizeaza copilul sa ia
in considerare in special reactiile adverse pe care medicatia prescrisa le poate presupune,
diminuand pe cat posibil riscul de aparitie a problemelor suplimentare. Medicatia este adesea
administrata intratecal (introdusa direct in maduva spinarii) pentru a reduce riscul de invadare
a sistemului nervos.

CHIMIOTERAPIA este un tratament pentru cancer care foloseste medicamente (numite


generic citostatice) care distrug celulele canceroase. Modul de actiune a acestora este de a stopa
sau a incetini cresterea celulelor maligne. Deoarece celulele canceroase cresc si se divid mult
mai repede decat celulele normale ale organismului, ele sunt mult mai afectate de citostatice
decat cele normale. Cu toate acestea, celulele normale sunt afectate si acest lucru conduce
uneori la aparitia efectelor adverse ale chimioterapiei.

Scopul chimioterapiei este de a elimina celulele canceroase si in acelasi timp de a


minimaliza efectele negative asupra celulelor normale, sanatoase, ale pacientului.

Chimioterapia este folosita uneori ca singurul tratament in cancer dar adeseori impreuna
cu chirurgia si radioterapia sau terapiile biologice. Trebuie subliniat ca chimioterapia este
singurul tratament sistemic, spre deosebire de chirurgie si radioterapie, care sunt tratamente
locale.

Chimioterapia se administreaza de obicei ciclic pentru a se oferi posibilitatea celulelor


normale sa se refaca. De obicei, dintre celulele sanatoase cele mai afectate sunt celulele cu ritm
rapid de diviziune cum ar fi celule sangvine numite leucocite si cele ale tubului digestiv,
cresterea parului (totusi nu toate citostaticele produc diaree, greata sau caderea parului). De
obicei un ciclu de chimioterapie dureaza 3 saptamani, cu administrarea citostaticului in prima
zi urmata de o pauza de 20 de zile. Dar exista si cicluri de 1, 2, 4 sau chiar 6 saptamani sau
administrare continua cu doze mai mici. In general fiecare tip de cancer beneficiaza de mai
multe tipuri de chimioterapii numite generic scheme. In functie de tipul si stadiul bolii, de
scopul tratamentului si de toleranta specifica unui anumit pacient se poate administra o schema
sau alta. Acest lucru il decide medicul oncolog.

In multe cazuri chimioterapia se administreaza intravenos si sub supraveghere medicala


dar exista si scheme cu administrare orala sau mixta oral-intravenos, precum si administrari
(mult mai rare) topice, intraarteriale, intraperitoneale sau intratecale. Procedura de administrare
intravenoasa a medicamentului citostatic poate dura intre 3-5 ore, in functie de particularitatile
fiecarui caz. Inainte de fiecare sedinta de chimioterapie, pacientul trebuie sa efectueze o serie
de analize de sange care au scopul de a confirma capacitatea organismului de a beneficia de
tratament. Daca analizele arata valori nepotrivite pentru procedura stabilita, pacientul este
reprogramat.
Medicul oncolog (chimioterapeut) poseda o gama larga de metode pentru a preveni si
trata eficient efectele adverse ale chimioterapiei, care de obicei dispar cand chimioterapia ia
sfarsit.

S-ar putea să vă placă și