,,BAZARUL PARINTILOR’’
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCATIONAL
CU COMUNITATEA
COORDONATOR PROIECT:
AN SCOLAR 2011-2012
Argument
Suntem contemporani cu schimbările profunde care s-au derulat în tara noastră în ultima
vreme si totul confirma ca acestea vor continua , probabil , într-un ritm tot mai accelerat.
Reacţia scolii, ca instituţie de educaţie, formare si orientare, la mobilitatea sociala si economica,
trebuie sa fie de adaptare a conţinutului, structurii si funcţiilor sale, de creare de premise
favorabile pentru elevi care sa le permită integrarea sociala rapida, flexibilitatea, iniţiativa si
rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului. Şcoala trebuie sa facă tot ce-i sta în putinţa
pentru valorizarea maxima a fiecărui individ prin mai raţionala stimulare intelectuala a elevilor, a
aptitudinilor, a atitudinilor si a trasaturilor lor de personalitate.
Educaţia în familie este o parte integrantă a educaţiei. Factorul care exercită cea mai mare
influenţă asupra copiilor, alături de şcoală, este familia.Sarcina educării copiilor şi a pregătirii
pentru viaţa socială este atât de complexă, încât nu poate fi înfăptuită fără ajutorul familiei.
Aceasta este prima şcoală a copilului şi adeseori ea exercită asupra acestuia o influenţă atât de
pronunţată, încât urmele ei rămân pentru toată viaţa. În munca şcolii cu părinţii elevilor se pot
folosi diverse forme de colaborare : vizitele, consultaţiile pedagogice cu părinţii şi convorbirile
individuale, lectoratele pedagogice, organizarea unor seri de lectură pedagogică, difuzarea unor
materiale pedagogice în rândul părinţilor ( scrisori metodice, îndrumătoare ).
Un rol deosebit, atât pentru colaborarea familie-şcoală şi participarea la gestiunea
şcolii, cât şi pentru educaţia părinţilor îl au asociaţiile de părinţi, a căror finalitate este, în
principiu, protecţia copilului prin educaţie. Se pot deosebi asociaţiile de părinţi şi după scopurile
lor, astfel: ca grup de susţinere a şcolii, în probleme needucaţionale; ca grup de cooperare care
considera educaţia ca un proces comun în care părinţii şi profesorii sunt parteneri, care decid
împreună viitoarele programe; ca grup de apărare a intereselor care consideră că părinţii au
interese ce trebuie promovate în raport cu interesele altor grupe.
Cunoaştem cât de mult diferă uneori imaginea pe care o avem despre un elev în şcoală,
de cea formată cu ocazia surprinderii lui, într-un moment acasă, în familie, deoarece asupra
atitudinii şi comportării generale influenţează ambianţa în care se află. Metoda muncii directe cu
familia nu poate fi înlocuită prin altele, pentru că munca individuală cu părinţii elevilor
reprezintă baza apropierii profesorului de familie şi de elev, mijlocul fundamental de antrenare a
părinţilor în rezolvarea problemelor instructive-educative. Prin vizitarea familiei elevului,
profesorul poate contribui la soluţionarea celor mai dificile probleme pe care le ridică practica
educaţiei: organizarea regimului de viaţă şi de muncă al copiilor în familie, prevenirea
repetenţiei, combaterea anumitor defecte ale copilului. Vizitele îi oferă profesorului prilejul să
cunoască mediul familial al copilului, relaţiile dintre membrii familiei, ambianţa elevului în
familie şi cauzele care eventual împiedică sau frânează dezvoltarea lui normală. În discuţiile cu
părinţii, învăţătorul poate atinge cele mai delicate probleme şi poate imprima un conţinut concret
fiecărei convorbiri, în funcţie de particularităţile specifice fiecărei familii.
Şcoala şi cadrele didactice trebuie să se adapteze la noile cerinţe sociale şi să-şi
revizuiască atitudinea faţă de părinţi şi elevi.„Ştiinţele educaţiei şi, în special, managementul
educaţional se află în faţa unor mari provocări, acele de a găsi metode şi procedee adecvate
pentru a influenţa comportamentul adulţilor, dar mai ales al tinerilor, astfel încât aceştia să
reuşească să se adapteze la regulile atât de complexe ale şcolii din ţările occidentale şi la noianul
de transformări prin care va trece societatea românească în perioada următoare”.Parteneriatul
şcoală-familie în zilele noastre primeşte noi valenţe. Scopul fundamental al acestei colaborări
este integrarea deplină a şcolii în comunitate. În lucrarea „ management educaţional pentru
directorii unităţilor de învăţământ”, Mariana Dragomir precizează faptul că, în relaţia cu şcoala,
părintele parcurge 7 paşi:a) părinte care „învaţă” – părintele se informează asupra modului de
conducere şi organizare a procesului instructiv educativ; b) părinte care „ajută” - părintele
sprijină şcoala în realizarea unor activităţi extracurriculare; c) părintele ca suporter al imaginii
pozitive despre şcoală – părintele înţelege importanţa şcolii în formarea copilului său şi are o
atitudine pozitivă faţă de şcoală; d) părintele ca sursă de informaţie complementară - furnizează
dirigintelui sau profesorilor informaţii despre comportamentul în familie a copilului, despre
problemele de sănătate şi afective ale acestuia; e) părintele ca sursă educaţională: - contribuie la
educaţia civică, patriotică a propriului copil - îl ajută şi îl sprijină în activitatea zilnică de
acumularea unor cunoştinţe; f) părintele ca profesor – oferă cadre de referinţă pentru raportarea
valorică a copiilor săi; g) părintele ca iniţiator al schimbărilor din şcoală:- părintele are dreptul şi
chiar obligaţia să solicite adaptarea şcolii la cerinţele societăţii actuale- părintele poate să
propună unele schimbări care să contribuie la dezvoltarea individuală sau colectivă a copilului.
Pentru ca această „colaborare ideală” să se realizeze trebuie să existe voinţa colaborării şi factorii
educaţionali implicaţi să se considere parteneri, în adevăratul sens al cuvântului.
SCOPUL:
TIMP DE REALIZARE:-1 ZI
REZULTATE ASTEPTATE:
RESURSE:
EVALUARE: