Sunteți pe pagina 1din 6

Modurile de expunere -

Naratiunea,Descrierea,Dialogul,Monologul,Descrierea literara

Naratiunea

Este modul de expunere prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala, fapte si
intamplari. Se bazeaza pe actiune si pe verbe.

Naratiunea presupune un narator, actiune, personaje. Naratorul este ipostaza literala a


autorului real, care povesteste evenimentele, descrie locurile si explica cele intamplate.

Naratiunea este modul de expunere specific operelor epice, cu toate ca poate aparea si in
operele dramatice, atunci cand un personaj povesteste ce s-a intamplat in afara scenei. Mai poate
fi intalnit si in poeziile lirice, in asa-numitele poezii lirice narative.

Descrierea

Este modul de expunere prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul
descrierii intr-un text este de a situa actiunea si personajele, de a exprima in mod sugestiv
atmosfera in care se desfasoara intamplarile si ajuta pe cititor sa-si imagineze cum arata locurile
si oamenii.

Ea se bazeaza pe substantive, adjective si adverbe.

Descrierea mod de expunere care sta la baza operelor lirice, dar poate fi intalnita si in
operele epice, unde se impleteste cu naratiunea si dialogul.

Dialogul

Este modul de expunere care reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin
folosirea dialogului, povestitorul isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a
vorbi.

Dialogul sta la baza operelor dramatice, dar poate fi intalnit si in operele epice, mai ales
in schite, si chiar in operele lirice, in asa-numitele poezii lirice dialogate.

Se poate vorbi si de un dialog interior, de replici pe care un personaj le schimba cu el


insusi.

Monologul

Este vorbirea unui singur personaj.

Este specific operelor lirice, in care ia forma confesiunii (in poezia intima si de idei) sau a
descrierii (in poezia descriptiva – pastel).
Putem vorbi si de un monolog interior, cand un personaj vorbeste in gand si de un
monolog teatral, cand un personaj vorbeste singur, pe scena, in fata spectatorilor.

DESCRIEREA LITERARA

Este opera literara in versuri sau in proza, in care se prezinta in mod sugestiv si plastic
trasaturile caracteristice ale unui colt din natura, ale unui obiect, ale unei fiinte, ale unui
fenomen, asa cum sunt vazute ele de autor, care isi exprima atitudinea fata de acestea. Sunt
infatisate doar acele trasaturi care l-au impresionat pe observator, oferind o viziune personala
asupra realitatii. In aceste opere se urmareste sa se trezeasca sentimente si emotii in sufletul
cititorului.

In operele literare in care predomina, ca mod de expunere, descrierea, imaginea reala este
transfigurata prin folosirea unor procedee artistice (imagini vizuale, auditive, olfactive, tactile), a
figurilor de stil (epitete, comparatii, inversiuni, metafore) sau a cuvintelor cu sensuri noi,
figurate, predominand substantivele si adjectivele.

Autorul participa afectiv la cele descrise.

Cazurile și funcțiile sintactice ale substantivului


Substantivul poate avea în propoziție diferite funcții
sintactice: subiect, atribut, complement, nume predicativ. Atunci când îndeplinește aceste funcții
sintactice, substantivul își schimbă forma (casa, casei, al casei, pe casă) – primește în construcția
sa un articol hotărât, articolul al, a, ai, ale sau o prepoziție.

Toate aceste forme pe care le poate lua un substantiv, pentru a exprima în propoziție diferite
funcții sintactice, se numesc cazuri, iar formele acestor cazuri poartă denumirea de forme
cauzale. Toate formele și construcțiile cauzale ale unui substantiv formează declinarea acelui
substantiv.

În limba română substantivul are cinci cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. În
general, cazurile se stabilesc cu ajutorul întrebărilor.

CAZ ÎNTREBĂRI POSIBILE FUNCȚII SINTACTICE POSIBILE

nominativ cine? ce? care? subiect, nume predicativ, atribut


complement direct, complement indirect,
ce? pe cine? pe ce? cu cine? cu
complement de agent, atribut substantival
ce? la cine? la ce? despre cine?
prepozițional, nume predicativ, complement
despre ce? lângă cine? lângă ce?
acuzativ circumstanţial de loc, complement
de la cine? de la ce? unde? de
circumstanțial de timp, complement
unde? până unde? când? cum?
circumstanțial de mod, complement
care? ce fel de?
circumstanțial de scop

atribut substantival genitival, atribut

substantival prepoziţional, atribut substantival

apoziţional, nume predicativ, complement

genitiv al cui? a cui? ai cui? ale cui? indirect, complement circumstanțial de timp,

complement circumstanțial de loc,

complement circumstanțial de mod,

complement circumstanțial de scop

atribut substantival prepoziţional, atribut

apoziţional, nume predicativ, complement


dativ cui?
indirect, complement circumstanțial de mod,

complement circumstanțial de cauză

vocativ – –
Mijloace de îmbogăţire a vocabularului

Interne – derivarea , compunerea , conversiunea


Externe – cuvinte provenite din alte limbi (împrumuturile)

DERIVAREA
Este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi cu
ajutorul afixelor (sufixelor şi prefixelor ).
Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcina cuvântului .
Clasificare :
- sufixele lexicale , când formează cuvinte noi : grădinar, muncitor
- sufixele gramaticale , când creează forme gramaticale (sufixe de mod şi timp ) : citit , scris
- sufixele lexico-gramaticale , când exprimă un sens nou şi o categorie gramaticală (sufixe
moţionale) : gâscă – gâscan, ratoi, taranca, florareasa
Sufixele denumesc:
- agentul ( -tor , - ar , -ist , -aş ) : agricultor , fierar , gronist , luntraş
- însuşirea ( -iu , -os , -cios , -bil , -at , -al ) : auriu , fricos , mîncăcios , purtabil , sprîncenat ,
vamal
- colectivitatea ( -et , -araie , -işte , -ime , -is) : brădet , apăraie , porumbişte , studenţime ,
zmeuriş
- instrumentul ( -ar , -nită , -tor ) : alfabetar , pipernită , ştergător
- noţiuni abstracte ( -inţă , -ie , -ime , -eală , -ura , -anţă ) : cerinţă , domnie , grăsime , răceală ,
scursura , siguranţă
- modalităţi ( -este , -iş , -âş) : româneşte , pietriş , ţărâş
- locul şi originea ( -ărie , -ie , -ean ) : benzărie , fierărie , bucureştean
- obiecte sau însuşiri mici – sufixe diminutivale (-ulet , -uc , -ior , -ică , -ice etc.) : binişor ,
căscioară , cerceluş , coşuleţ , lănţuc , pantofior , singurică , vanticel
- obiecte sau însuşiri mari – sufixe augmentative ( -andru , -an , -oaie , -oi ) : băieţandru ,
grăsan , căsoaie , pietroi

Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii cuvântului pentru a

forma cuvinte noi . Prefixele modifică sensul cuvântului de bază , fiind :


- negative ( re-, in- ) : nesansa , inegalitate .
- privative ( des- , de- ) : a descreti , deşira .
- iterative ( re- , răs - ) : a reaminti , rasucit .
Prefixele pot forma :
- substantive ( neregulă ) .
- adjective ( nefiresc ) .
- adverbe ( negreşit ) .
Prefixele pot fi :
- vechi ( ne , în , des , răs ) .
- noi ( arhi , anti , pre , inter ) .
Derivatele parasintetice sunt cuvintele care conţin şi sufixe şi prefixe . ( înnodat , inchipui, inflori
etc.)
Seriile derative apar atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt cuvânt derivat: bute-butoi-
butoias, Olt-oltean-olteanca; cetate-cetatean-cetatenesc etc.
Compunerea

Compunerea este mijlocul intern de îmbogăţire al vocabularului prin care se formează


cuvinte noi sau termeni diferiţi .
Termenii din care se formează un cuvânt compus îşi pierd de cele mai multe ori sensul pe
care îl au când există independent .
Cuvintele compuse pot fi :
- substantive ( floarea-soarelui , ochiul-boului ) .
- verbe : a binevoi , a teleghida, a (se) autoapara
- adjective : cumsecade .
- pronume : fiecare .
- numerale : douăzeci
- adverbe : după-amiază .
- prepoziţii : pâna la .
- conjuncţii : ca să .
- interjecţii : bing-bang
.
Procedee de compunere :
A. JUXTAPUNERE , ALĂTURARE : câine- lup, inginer-sef, bloc-turn etc.
a. Compunerea prin contopire : bunăvoinţă,untdelemn,cuminte,binefăcător,unsprezece,
orişicine,niciodată, deasupra, binevoi,dedesubt etc.
b. Compunerea prin alăturare: bun-simţ, prim-ministru, Valea Călugărească, nou-născut, o mie
trei sute, după-amiază, de către etc.

B. SUBORDONARE : floarea-soarelui, ciubotica-cucului, papucul-doamnei, gura-leului etc.


Prin compunere prin subordonare se înţelege:
1. Subordonarea atributivă:
a) substantiv + adjectiv; botgros, coate-goale, vorbă-lungă, acid clorhidric, Almaşul-
Mare ş.a.
b) adjectiv + substantiv (în unele formaţii mai vechi): bună-credinţă, bună-cuviinţă,
bunăvoinţă, rea-credinţă, rea-voinţăetc.;
c) substantiv + substantiv în genitiv: Calea Laptelui, ciuboţica cucului, gura-leului, floarea-
soarelui, ochiul-boului, Gura Ocniţei, Neagra Şarului […], Delta Dunării ş.a.;
d) substantiv + substantiv cu prepoziţie: apă de plumb, bou de baltă, floare-de-colţ, Roşiori de
Vede, Baia de Aramă etc.;

C. ABREVIERE :
- iniţiale : CEC , BC, PSD, PUNR, BEC, CFR etc.
- iniţiale şi fragmente de cuvinte : Tarom .
- fragmente de cuvinte : Asirom, Plafar
- fragmente de cuvinte si cuvinte : Romarta .

Conversiunea
(Schimbarea valorii gramaticale)

Este mijlocul intern de îmbogăţire al vocabularului prin care se formează cuvinte noi de la
o parte de vorbire la alta :
a) Substantive din :
- adjective : Frumosul traversează stradă .
- verbe la participii : Răniţii au fost transportaţi la spital .
- verbe la supin : Mersul pe jos este sănătos .
- verbe la gerunziu : Suferindul era trist .
- adverbe : Aproapele lui s-a accidentat .
- pronume : Nu îmi pierd vremea cu nimicuri .
- interjecţie : N-a auzit oful .
b) Adjective din :
- substantive: Zoe, fii barbata!
- verbe la participiu : Cerul înnorat nu-mi place .
- verbe la gerunziu : Mâinile tremurânde ale fetiţei arătau emoţia .
- pronume : Acest băiat învaţă bine .
- adverbe : Mi-am luat haine gata .
c) Adverbe din :
- adjective : Vorbeşte frumos .
- verbe la participiu : Vorbeşte îngânat .
- substantive : Pleacă dimineata .
d) Prepoziţii din :
- adverbe : Deasupra crengii s-a aşezat o pasăre .
- substantive : Picta frumos graţie talentului .
- verbe la participiu : A câştigat mulţumită muncii .
Familia lexicală reprezintă cuvinte obţinute prin derivare , compunere sau schimbarea valorii
gramaticale de la un cuvânt de bază .

Ex: floare: (a) inflori, inflorit, inflorire, infloritor, florar, floricica, florarie, florareasa, floarea-
soarelui, floare-de-colt etc.