REPERTORIU

Laurentiu Lungu

Coordonator: Florin Toma

Asistent: Radu Andrei Horghidan

1
 CUPRINS
Poezii:

„Cat ne iubeam, si cum credeam odata” de Alexandru Vlahuta

„Trei lacrimi reci de calatoare” de Ion Minulescu

„Din viata” de Virgil Carianopol

„Curcile” de Vasile Alecsandri

„Risti?” de Rudyard Kipling

„Inscriptie pe o bancnota” de Robert Burns

„Tusiti" de Marin Sorescu

„Chitanta” de George Toparceanu

„Pandele” de Ion Pribeagu

Monoloage:

„Declaratie (3)” de Tudor Musatescu

„Omul din cerc" de Matei Visniec

Marcus Antonius din „Iulius Cezar” de William Shakespeare

Povestiri:

„Berenice” de Edgar Allan Poe

2
 Cat ne iubeam, si cum credeam odata
Cât ne iubeam, şi cum credeam odată
Că-i un amor ce nu se va mai stinge,
Că tot ce-n gândul nostru se răsfrânge
E-o lume veşnică ş-adevărată !

De multe ori, dorinţa de-a te strânge

La piept, mai caldă, mai pasionată,
Îmi deştepta o grijă-ntunecată:
“Când voi muri ...” şi tu-ncepeai a plânge ...

Poveste-i azi, şi nici măcar nu-i tristă,

Căci totul s-a sfârşit pe nesimţite;
Nici urmă din ce-a fost nu mai există,

Vezi tu, ce de iluzii risipite!

Un semn, o fluturare de batistă.
Şi ca un văl uitarea ne înghite.

3
 Trei lacrimi reci de călătoare
Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
........................
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!

4
 Din Viata
Mi-a bătut în poartă Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.

A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,

Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul.

Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit.

5
 Curcile

Nişte curci îmbătrânite,

Gârbovite şi zburlite,

Sta sub şură tremurând,

Şi, privind cu pizmuire

A porumbilor iubire,

Ziceau toate-aşa, pe rând:

„Elei, soro! Elei, frate!

Aşa păsări desfrânate

Mai văzut-aţi încă voi?

Ian priviţi, o! surioare!

Cum se drăgostesc la soare,

Făr-a le păsa de noi!

Nu le-i frică

De nimica

N-au ruşine nicidecum!

Au nu ştiu c-a nostru nume

Onorat de toţi e-n lume,

Că drept pilde noi acum…”

„Voi acum sunteţi bătrâne,”

Le răspunse-atunci un câne

6
 „Voi acum sunteţi zbârcite,

Gârbovite şi zburlite,

Voi, de ciudă, voi, de ură,

Staţi cobind acum sub şură,

Clevetind cu pizmuire

A porumbilor iubire,

Căci de mult v-aţi trăit traiul,

V-aţi mâncat de mult mălaiul,

Şi-acum toate la un loc

Nu plătiţi nici de-un potroc!”

7
 Risti?
Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi.
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori.
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş.
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic...

8
 Inscriptie pe o bancnota
Blestem pe capul tău, piţulă ştearsă,
Că m-ai lăsat mereu cu buza arsă:
De ce-mi fu drag, m-ai despărţit cu ură
Şi-mi iei, la chef, ulcica de la gură.
Mereu l-ai ocolit pe cel trudit,
Şi-n grea pustie tot l-ai povârnit.
Pe chipul tău mă uit cum se hlizeşte
La cel sărman, acel ce-l asupreşte;
În pumn aş vrea să-l strâng, cu tine-o dată,
Să scap de chinuri sărăcimea toată:
Că, de sărac ce sunt, mă surghiunesc
Departe de pământul ce iubesc.

9
 Tusiti
La cele mai bune replici ale mele
Ai tuşit,
Scorpie bătrînă.

Ele erau cheia

Întregului spectacol,
Le pregăteam în febră
Ani în şir,
Oamenii m-aşteptau cu respiraţia tăiată,
Efectul trebuia să fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te îneca tusea,
Scorpie bătrînă.

Dacă se-ntîmpla
Să lipseşti odată,
Începea să tuşească
Scaunul pe care stătuseşi.

Acum ai molipsit
Toată sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul
Într-o tuse măgărească...

Tuşiţi,
Răguşit, piţigăiat, dogit,
Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,
Ca la vocalize, ca la doctor,
Tuşiţi!

Credeţi că spun rolul pentru voi,

Ochii mei par că se uită la voi,
Cînd, de fapt, eu privesc peste capetele voastre
Becul roşu din fundul sălii.

Pentru el vorbesc,
Lui îi spun sufletul meu învăţat în nopţi de insomnie,
Becului roşu care arată locul pe unde, la sfîrşit,

10
 Voi trebuie să evacuaţi sala,
Scorpii bătrîne

11
 .Chitanta
Tanta, domnisoara Tanta
E-o duduie foarte sic,
Zvelta, cu ochi mari si negri,
Cap superb, nasucul mic,
Picioruse lungi si durde
Si cand se plimba prin Tei
Toti birjarii o admira:
- Ma, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanta?

Uite, n-as putea sa spun;
Nici nu ma intereseaza
Chiar daca o presupun.
Dar cum Tanta-i delicioasa
Si-are maniere fine,
Nici nu vreau sa stiu ce face,
Nici cu ce si nici cu cine.

Ca vecini se mai intampla

Ca sa-i cer un ac sau ata,
Sau imi cere ea o carte
Pana maine dimineata.
O vecinatate draga
Ne-a prins zilele-n catuse
Ca ades intru la Tanta
Fara sa mai bat la use.

Tot asa-ntr-o seara intru

Era iarna grea si ger,
Si-o gasesc in pielea goala
Stand langa calorifer.
Naucit de frumusetea-i
Dau sa ma retrag un pic
Insa Tanta-mi spune:
- Intra, intra draga, nu-i nimic !

Am intrat si beat de farmec

O-ntreba-i plin de mister:
- Pentru ce stai goala, scumpo
Langa acel calorifer?

12
 - Fiinca-a fost proprietarul,
Mi-a raspuns sagalnic Tanta -
Si-uite mi-am platit chiria,
Iar acum, usuc chitanta.

13
 Pandele
Bunicuţa lui Pandele
După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone şi nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ală gras şi burtos?
Tot aşa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuţa –
O să-ţi crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
Şi oftă cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată,
N-a mai pus mâna pe puţă.
Într-o zi, fiind la plimbare
Pe o vreme înnourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie însărcinată
Drept la ea s-a dus şi-i spuse
C-a roşit şi bunicuţa:
- Vezi ce ai păţit cucoană,
Dacă te-ai jucat cu puţa!

14
 Declaratie (3)
Subsemnatul Arsene Ciuciulete, domiciliat chiar deasupra prăvăliei, în casele mele propri,
cu onoare declar următoarele care le știu nesilit de nimeni, cu privință la faptul de adulter care s-
a petrecut aseară pe la orele două noaptea, chiar în curtea caselor mele, la chiriașul meu dl.
Vasile Pelinescu, funcționar la primărie, serviciul barometric, din care trăiește și se hrănește cu
întreaga familie, fiind un om dintre cei mai cumsecade atît ca pașnic cît și ca om de societate,
care niciodată nu l-am văzut beat, de cînd are ceroză la ficat și s-a lăsat complect de băutură și
care acest vițiu l-a obținut din cauza și în timpul serviciului, din motiv de materialul cu care
umblă și care nu se poate să nu bei ca să uiți, cînd în fiecare seară umbli cu această substanță,
astfel că, aseară, pe la orele două noaptea, mă trezesc din somn, căci tocmai visam pe răposata
mea soție și eram inervat că nici după lumea cealaltă nu mă lasă în pace, cînd aud nește zgomote
venind de jos din curte și crezînd că este vorba de ceva răufăcători, mi-am tras inexprimabilii pe
mine și am luat revolverul care nu era încărcat fiind un sistem distrus, dar ca să am și eu o armă
în mînă și ieșind în geamlîc am întrebat cine e acolo și mi-a răspus o voce foarte alterată: "Eu
sînt, nea Arsene, vino repede jos c-am prins-o, e în casă și nu vrea să descuie și să știi că dau foc
la imobil dacă nu descuie să-i prinz, că am ambiție". Care auzind aceste cuvinte, m-am dat
imediat jos și l-am găsit pe chiriașul meu într-o stare foarte surexprimată, bătînd cu pumnul în
ușă, care soția sa Eleonora refuza s-o deschidă, zicînd că este beat și nu-l primește în casă și-
atunci eu i-am spus cu frumosul că n-are acest drept căci el îmi plătește chiria și dînsa mi-a
contrarăspuns că să-mi văz de treburile mele dîndu-mă dracului, și-atunci ne trezim că se oprește
la poartă individul Costică Regina-nopții, care noi îl bănuiam că se află în casă la adulter cu ea și
zice: "qfel că inervîndu-mă i-am înjurat și eu pe cîteștrei și-atunci, unindu-se cu toții în contra
mea, m-a luat la bătaie și abia am scăpat cu viață, ascunzîndu-mă la umblătoarea din curte, unde
am stat închis în acea atmosferă pînă dimineața la șapte, cînd, deschizîndu-se cîrciumile, cei trei
asasini s-a dus să bea țuică și să se rîză pe reputația mea, drept care vă rog să binevoiți a cerceta
cazul și am face imediată dreptate, la caz contrariu fiind decis să-i omor.
Aceasta îmi este declarația și jur pe mormîntul meu că mă țiu de ce-am spus.

Arsene P. Ciuciulete

Omul din cerc.

Daca vreau sa fiu singur ma opresc, scot creta neagra din buzunar si trag un cerc in jurul
meu.In interiorul cercului sunt la adapost. Cand sunt in cerc, nimeni nu poate si nici nu are
dreptul sa imi vorbeasca. Nimeni nu poate si nici nu are dreptul sa intre in cercul meu, sa ma
atinga, sau sa ma priveasca prea insistent.

15
 Cand sunt in interiorul cercului nu mai aud nici zgomtele strazii, nici valurile marii si nici
tipetele pasarilor.In interiorul cercului pot sa stau nemiscat oricat vreau eu. Nimic din ceea ce
se întampla în jurul meu nu ma mai intereseaza. Cercul ma izoleaza perfect de lumea exterioara
și de mine insumi. Este spatiul fericirii totale, al calmului desavarsit.

Cand esti in cerc nu simti nici frica, nici foamea si nici durerea. Chiar si timpul se
opreste.Te scufunzi pur si simplu in abstractie ca intr-un vis protector. Devii centrul cercului.

Cand vreau sa ies din cerc, intind pur si simplu mana si intrerup linia cercului. Nimeni nu
poate sa o faca pentru mine in afara de mine insumi. Nimeni nu poate sa taie cercul din afara,
pentru mine.
Miracolul cercului sta in protectia totala pe care o ofera.

...

Oamenii, imediat ce sunt cuprinsi de greata, se inconjoara de un cerc.

...

Ceea ce ma nelinisteste insa putin sunt unele zvonuri care circula de o vreme prin
oras.Se spune ca toate cercurile ascund, totusi, o capcana.Se spune ca uneori omul intra in cerc,
dar ca nu mai poate iesi. Se vorbeste chiar despre oameni care, in pofida vointei lor, au ramas
blocati in cercuri.S-ar parea ca de la o vreme cercurile nici nu mai asculta de oameni. Se mai
vehiculeaza ideea ca oamenii care traiesc in cercul lor de zece sau de 20 de ani sunt, in realitate,
prizonieri ai cercului.S-ar parea ca sun nenumarati cei care, odata intrati in cerc, descopera ca
nu mai pot sa-si deschida cusca in care au intrat.

Si ca nu vor mai putea iesi de fapt, niciodata.

Monolog Marcus Antonius

Prieteni! Cetăţeni! Romani! Vă rog să m-ascultaţi. Venii aici pe Cezar să îl îngrop, nu
slavă să-i aduc. Ce face rău un om trăieşte încă şi după moartea lui. Adesea însă se-ngroapă
binele cu el. Să fie la fel cu Cezar.
Prea cinstitul Brutus de setea-i de putere v-a vorbit: Greşeala-i mare a plătit-o scump.
Venit-am să vă spun cuvântul meu la funeraliile lui Cezar. Brutus m-a învoit, cu ceilalţi
deopotrivă (Căci Brutus este un bărbat cinstit ca şi ceilalţi; toţi sunt bărbaţi cinstiţi). Mi-era
prieten drept şi credincios: Dar Brutus spune că râvnea puterea – şi Brutus este un bărbat cinstit.

16
 Mulţi prinşi în lupte a adus la Roma, tezaurul umplându-l până-n vârf cu aurul
răscumpărării lor. Prin asta Cezar a râvnit puterea? Sărmanii când gemeau, a plâns şi Cezar: Mai
aspra este setea de putere. Dar Brutus spune că râvnea puterea – şi Brutus este un bărbat cinstit.
Văzut-aţi toţi cum i-am întins coroana regească de trei ori la Lupercalii. De trei ori a
respins-o. E acesta un semn al setei de putere? Brutus ne spune însă că râvnea puterea – şi, sigur,
Brutus e bărbat cinstit. N-aduc tăgadă vorbelor lui Brutus, dar sunt aici cu voi să spun ce ştiu. Cu
toţii l-aţi iubit cândva pe drept. Temei nu mai aveţi să-l plângeţi astăzi?
Te-ai pitulat sub frunţi de dobitoace, o, judecată! Omul te-a pierdut. Iertare, inima mi-a
coborât în raclă, lângă Cezar, şi-n tăcere aştept acum la mine să se-ntoarcă.

Berenice
Berenice imi era vara, si am crescut impreuna in castelul parintesc. Dar am crescut
fiecare intr-un fel. Eu, bolnavicios si cufundat in tristete, traind o viata launtrica; ea, sprintena,
gratioasa, zburand fara grija prin viata.

In zilele cele mai fericite ale frumusestii ei fara de seaman, fara doar si poate ca n-am
iubit-o nici o clipa. Nu o vazusem ca pe o Berenice insufletita si vie, ci ca pe una din visuri... Nu
ceva ce trebuie iubit, ci simplu obiect si prilej al unor meditatii pe cat de neintelese, pe atat de
inutile. Iar acum ma infioram in preajma-i si paleam la apropierea ei. Si, totusi, pe cand ma
jeluiam amarnic din pricina starii ei de deznadajduita decadere, mi-am adus aminte ca m-a iubit
multa vreme si ca o data, intr-un ceas rau, ii vorbisem de casatorie.

17
 In sfarsit, se apropiase si ziua cununiei noastre, cand, intr-o dupamiaza de iarna, sedeam –
crezandu-ma singur- in sala bibliotecii. Dar cand mi-am ridicat ochii, am vazut ca Berenice se
afla in fata mea.

O curiozitate fara astampar a pus stapanire pe mine... Si asezandu-ma in fotoliu, am

ramas o vreme nemiscat, cu ochii atintiti asupra buzelor ei. Ele s-au intredeschis si, intr-un
zambet plin de ciudate intelesuri, dintii Berenicei mi s-au aratat incetul cu incetul. De ce n-a dat
Dumnezeu sa nu-i fi azut niciodata, sau, dupa ce i-am vazut, sa fi murit!

Atunci s-a dezlanuit intreaga furie a nebuniei mele si am luptat zadarnic impotriva
inrauririi ei ciudate si de neinvins. Din nemarginitul numar de lucruri ce se aflau in lume, nu
aveam in gand decat dintii ei.

Seara, un tipat de groaza si deznadejde strabatu visarile mele.M-am ridicat din fotoliu si,
deschizand una din usile bibliotecii, am gasit in anticamera o servitoare care, printre lacrimi, imi
spune ca Berenice murise in urma unui atac de epilepsie.

Era trecut de miezul noptii si-mi dadeam bine seama ca Berenice fusese coborata in
mormant deja de cateva ceasuri. Dar despre tot ce se petrecuse in acel jalnic rastimp nu aveam o
cunoastere clara. Cu toate acestea memoria imi era plina de o groaza cu atat mai cumplita cu cat
era mai neinteleasa.

S-a auzit o usoara bataie in usa bibliotecii si, un slujitor intra in varful picioarelor.
Privirile ii erau ratacite si pline de spaima. Imi vorbi cu glas tremurator. Am auzit doar cateva
fraze intretaiate. Spunea ceva despre un tipat salbatic ce sfasiase tacerea noptii, despre cum s-au
adunat slujitorii, cum au cercetat de unde venea sunetul, pentru ca apoi glasul sau sa devina
raspicat si infiorator cand imi pomeni despre o profanare de mormant.

Se uita tinta la hainele mele... Erau pline de noroi si manjite de sange inchegat. N-am zis
nimic. M-a luat usor de mana. Mi-a atras atentia asupra unui obiect rezemat de perete. Cateva
clipe l-am privit, intuind apoi ca era vorba de o lopata.

M-am repezit la masa si am pus mana pe o cutie care se afla acolo. In tremurul de care
am fost cuprins, mi-a alunecat din maini si a cazut greoi, spargandu-se... Din ea s-au rostogolit
cateva instrumente de chirurgie stomatologica, amestecandu-se cu treizeci si doua de obiecte
albe ca fildesul si care semanau atat de bine cu niste dinti...

18