Sunteți pe pagina 1din 15

Cuvânt către cititor

Credința și cunoștința reprezintă, în perspectiva Sfinților Părinți, cele două elemente


indispensabile pentru atingerea nepătimirii, iluminării și contemplației. Ele se susțin și se
completează reciproc, într-o perihoreză a vieții fericite întru Duhul Sfânt.
Cuvintele Scripturilor, mustind de viață dumnezeiască (In. 5: 39-40; 6: 63), ajută și
uneia, și celeilalte. Un ghid atât pentru profesorii, cât și pentru elevii din învățământul
teologic de nivel liceal, își cere prezența de câțiva ani buni, astfel încât primii să se orienteze,
iar cei de-al doilea să studieze după el cărțile Vechiului și Noului Legământ. Ghidul acesta se
ocupă cu cărțile Vechiului Legământ, cele canonice și cele bune de citit, ambele categorii
folosite de Biserică, fiecare cu locul și autoritatea specifice.
Profesorii din învățământul teologic de nivel liceal predau în marea majoritate mai
multe discipline din care abia una dacă reprezintă specialitatea sau feblețea lor academică.
Elevii învață o multitudine de discipline, teologice și laice. Cu toții ar beneficia dacă ar avea
la dispoziție cursuri, auxiliare și manuale noi, în cadrul cărora să întâlnească informația bine
sintetizată și ordonată, adaptată nivelului lor aperceptiv și ambalată în stilul secolului XXI,
rod al reflecției și experienței teologice și pedagogice a autorilor.
Paginile care urmează doresc să se constituie în ceva mai mult decât un curs, și anume
într-un auxiliar, oferind, în conformitate cu programa pentru disciplina Studiul biblic al
Vechiului Testament, informații relevante pentru unitățile de conținut, mijloace de
învățământ, precum și elemente ajutătoare metodologiei didactice sau demersului evaluativ.
Vom respecta, prin numărul de teme, durata anului școlar, precum și perioadele de evaluare,
teze acolo unde este cazul, oferind material și sugestii pentru acestea.
Ne dorim să construim sinapse pentru celelalte discipline din curicula elevilor, dar
fără să trecem prea departe înăuntrul teritoriului lor. Vom face trimiteri la elemente din afara
Studiului Vechiului Legământ, teologice sau laice, explicând interferențele, evoluțiile,
provocările, dar succint. Încercăm să arătăm aplicativitatea și folosul celor prezentate în acest
auxiliar, în studiul teologiei și în receptarea diferitelor situații de viață. Căutăm să răspundem
nevoilor sufletești ale elevilor, atât cei cu afinități de studiu aprofundat, cât și celor aplecați
spre util și practic (Prov. 1: 4-5). Urmărim să ușurăm, să îndulcim și poate să retrezim
interesul acelora care văd această disciplină ca pe o simplă obligație de curs.
Am alcătuit această carte din dorința de a ajuta atât profesorul, cât și elevul. Și unii, și
ceilalți, avem nevoie de mai multă credință și cunoștință, pentru a ne atinge scopul pe
pământ: curățirea și sfințirea vieții printr-o relație din ce în ce mai apropiată cu Dumnezeu, în
Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt.
Prin credință înțeleg nevoința personală pentru a ne elibera de patimi, iar prin
cunoștință, efortul de a privi lumea și pe noi înșine în lumina dumnezeiască, dar și de a
pătrunde cât mai adânc în luminosul întuneric care constituie slava fericitului Dumnezeu (1
Tim. 1: 11). Cele două lucrează împreună și sunt pline de harul Său, care ne curăţeşte și ne
împărtășește din cele ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit (1
Cor. 2: 9).
În cultivarea credinței și cunoștinței, Sfinții Părinți citează adesea și interpretează
cuvinte din Sfintele Scripturi, pe care le cunosc și din seva cărora își hrănesc duhul și viața.
Vechiul Legământ nu este mai puțin abordat decât Noul, ci din contra, fiind mai întins, mai

1
ales pe filieră tipologică și alegorică, anagogică sau mistică, nenumărate comori de gândire și
de viață au fost scoase la lumină prin Duhul Sfânt, după promisiunea Domnului Iisus Hristos
(In. 16: 13-15).
Prezentul auxiliar îți propune să ajute ca să găsim cu toții noi motive, metode și
mijloace de a cultiva râvna și vocația de a-L cunoaște pe Dumnezeu și a dobândi prin aceasta
din viața Lui fericită (In 17: 3,13). În al doilea rând, are scopul de a ne învăța să descoperim,
să învățăm și să interpretăm cuvintele și lucrările dumnezeiești și să aplicăm această nou
dobândită abilitate a noastră și la diversele situații de viață cotidiană. În al treilea rând, mai
concret, vă va ușura efortul depus la celelalte discipline, teologice sau laice pe care le studiați,
în forme pe care le las fiecăruia să le descopere în timp. Pentru un pic de practică, aveți
exercițiile și întrebările, iar pentru grabă și pauză, recapitulările.
Binecuvântare și spor!

2
Exerciții pentru evaluarea cunoștințelor biblice anterioare

1. Aa
2. Ss
3. Dd

3
4. Sfânta Scriptură – noțiuni introductive
Sfânta Scriptură sau Biblia este o colecție de cărți pe care Biserica le consideră sfinte
și canonice. Ele cuprind cuvântul lui Dumnezeu inspirat unor sfințiți scriitori, sau aghiografi,
care le-au redactat. Cu ajutorul Bibliei, creștinii încep să îl cunoască pe Dumnezeu și să
deprindă elementele fundamentale pentru mântuirea și sfințirea vieții lor.
Termenul Sfintele Scripturi, sau Sfânta Scriptură, înseamnă Sfânta Scriitură, Sfânta
Scriere, ori Sfintele Scrieri, iar Biblia – carte, sau mai exact, cărți, la plural. Din timpul Sf.
Ioan Gură de Aur, colecția cărților sfinte și canonice folosite de Biserică în cult, în
catehizarea (învățarea) credincioșilor și în studiul teologic se numește Biblia sfântă, ori în
limba greacă, ta Biblia (τὰ βιβλία) înseamnă cărți, fiind un substantiv de genul neutru, număr
plural. În limba latină, de unde am preluat și noi termenul, el a ajuns treptat la feminin
singular, biblia, bibliae, așa cum îl avem și astăzi. Chiar dacă este o colecție de cărți având ca
autor pe Dumnezeu și ca redactori mai mulți aghiografi, scrisă pe durata a 1500 de ani, nu
este greșit să ne referim la dânsa folosind singularul – Sfânta Scriptură, sau Biblia.
Biblia are în componență 66 de cărți acceptate unanim de Biserică drept sfinte și
canonice, pe lângă care s-au adăugat 10 cărți asupra cărora se poartă încă discuții și planează
îndoieli, numite anaghinoscomena, sau bune de citit; în plus, mai există și un număr de 7
adaosuri bune de citit la un număr de 5 cărți canonice. Biserica a lăsat cărțile
anaghinoscomena lângă cele canonice, între coperțile Bibliei, luând în considerare vechimea
și folosul duhovnicesc ce poate izvorî din lectura lor, dar nu-și fundamentează tezaurul
dogmatic pe acestea.
Ea se împarte în Vechiul și Noul Testament, Vechiul și Noul Legământ, sau Legea
Veche și cea Nouă. Deși termenul împământenit este acela de testament, primit pe filieră
latină și posedând rădăcini biblice (Evr. cap. 9), mai ales pentru studiul Vechiului, se
potrivește mai bine cel de Legământ, pe care îl vom utiliza mai des în paginile care urmează.
Acest fapt se datorează locului central pe care îl ocupă legământul lui Dumnezeu cu poporul
ales în paginile Vechiului Testament; în Noul, datorită morții pe Cruce a Domnului și
Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Sf. Apostol Pavel conferă Noului Legământ sensul de
Testament, act care nu mai poate fi înnoit sau modificat peste ani, așa cum a fost cazul de
atâtea ori cu Vechiul Legământ.
Vechiul Legământ cuprinde 39 de cărți sfinte și canonice, 10 anaghinoscomena și 7
adaosuri bune de citit la 5 cărți canonice, iar Noul Testament se compune din 27 de cărți,
toate sfinte și canonice.
Iată lista cărților Vechiului Legământ, în ordinea din canon, precum și prescurtarea
uzuală în mediul teologic (se pot întâlni și prescurtări mai drastice, mai ales în concordanțe,
dicționare și enciclopedii, unde spațiul este vital, din cauza volumului mare de informații care
trebuie să încapă între coperțile acestora):
1. Facerea (sau Geneza) – Fac. (Gen.)
2. Ieșirea (sau Exodul) – Ieș. (Ex.)
3. Leviticul – Lev.
4. Numerii – Num.
5. Deuteronomul (a Doua Lege, sau Repetarea Legii) – Deut.
6. Cartea lui Iosua Navi – Ios.

4
7. Cartea Judecătorilor – Jud.
8. Cartea Rut – Rut (denumirile scurte nu se mai prescurtează, Rt. este o formă pentru
dicționare)
9. Cartea întâi a Regilor (în unele ediții Cartea întâi a lui Samuel) – 1 Rg. (1 Sam.)
10. Cartea a doua a Regilor (în unele ediții Cartea a doua a lui Samuel) – 2 Rg. (2 Sam.)
11. Cartea a treia a Regilor – 3 Rg. (în edițiile în care găsim 1 și 2 Sam., 3 Rg. va fi 1 Rg.)
12. Cartea a patra a Regilor – 4 Rg. (în edițiile în care găsim 1 și 2 Sam., 4 Rg. va fi 2 Rg.)
13. Cartea întâi Paralipomena (întâi a Cronicilor) – 1 Par. (1 Cron.)
14. Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor) – 2 Par. (2 Cron.)
15. Cartea întâi a lui Ezdra – Ezr. (Ezd.)
16. Cartea lui Neemia (a doua Ezdra) – Neem. (2 Ezr.)
17. Cartea Esterei – Est.
18. Cartea lui Iov – Iov
19. Psalmii – Ps.
20. Proverbele (Pildele) lui Solomon – Prov. (Pilde)
21. Ecclesiastul – Eccl.
22. Cântarea Cântărilor – Cânt. (C.C.)
23. Isaia – Is.
24. Ieremia – Ier.
25. Plângerile lui Ieremia – Plâng.
26. Iezechiel – Iez.
27. Daniel – Dan.
28. Osea – Os.
29. Amos – Am.
30. Mihea – Mih.
31. Ioil – Ioil
32. Avdie (Obadia) – Avd. (Ob.)
33. Iona – Iona
34. Naum – Naum
35. Avacum (Habacuc) – Avac. (Hab.)
36. Sofonie (Țefania) – Sof. (Țef.)
37. Agheu – Ag.
38. Zaharia – Zah.
39. Maleahi – Mal.
Cărți și suplimente anaghinoscomena:
- Cartea lui Tobit – Tob.
- Cartea Iuditei – Iudit. (Idt.)
- Cartea lui Baruh – Bar.
- Epistola lui Ieremia – Epist.
- Cartea a treia a lui Ezdra – 3 Ezr.
- Cartea Înțelepciunii lui Solomon – Sol.
- Cartea Înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) – Sir.
- Cartea întâi a Macabeilor – 1 Mac.
- Cartea a doua a Macabeilor – 2 Mac.

5
- Cartea a treia a Macabeilor – 3 Mac.
- Cântarea celor trei tineri (supliment la Daniel) – Tin.
- Istoria Susanei (supliment la Daniel) – Sus.
- Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel (supliment la Daniel) – Bel
- Rugăciunea lui Manase (supliment la 2 Paralipomena) – Man.
- Suplimente la cartea Estera: Visul lui Mardoheu și altele, incluse în cartea respectivă,
după textul Septuagintei (traducerea Vechiului Testament în greaca elenistică)
- Supliment la cartea Iov, despre originea lui, anexat cărții Iov – în unele ediții românești
lipsește
- Psalmul necanonic 151, plasat la sfârșitul celor 150 canonici
Confesiunile catolică, protestante, neoprotestante sau de orice factură creștină, au în
canonul lor doar cele 39 de cărți. Cultul mozaic numără în canonul său scripturistic aceleași
39 de cărți, chiar dacă în vechime, grupându-se ori lipindu-se mai multe cărți într-una
singură, se numărau 22, numărul literelor alfabetului ebraic.
Cărțile Vechiului Legământ se împart în mai multe categorii, după conținut și după
felul în care sunt utilizate în cult.
La evrei, după conținut, se vorbește de Lege, Profeți și Scrieri, categorisire despre
care citim și la Sf. Evanghelist Luca (Lc. 24: 44), fapt pentru care Scripturile ebraice mai
poartă numele de Tanakh (acronim de la Tora, Neviim (Profeți), Ketuvim (Scrieri)). Această
împărțire conduce și la ordinea din canonul ebraic. Primele 5 cărți alcătuiesc Tora, Legea lui
Moise, ori Pentateuhul lui Moise, și acesta este motivul pentru care vom evita sintagma
Legea Veche, pentru că în creștinism, ea se referă la toate cărțile Vechiului Testament, nu
doar cele 5. Grupa Profeților este mai largă decât în categorisirea creștină, cuprinzând cărțile
Iosua, Judecători, 1, 2, 3 și 4 Regi, iar Scrierile sunt celelalte rămase. În cadrul Scrierilor, o
categorie aparte o fac Volumele (sulurile): Rut, Ecclesiastul, Cântarea Cântărilor, Plângerile
lui Ieremia și Estera, numite așa pentru că erau citite în întregime la marile sărbători evreiești.
În afară de Volume, care se citesc integral, celelalte cărți sunt la rândul lor împărțite
din rațiuni de cult în pericope (fragmente) numite parașe (explicări, tâlcuiri) sau haftare
(plecări). Parașele constituie pericopele din Pentateuh, se citesc la serviciul divin de Sabat
(sâmbătă) la sinagogă, sunt concepute să facă posibilă citirea Torei întregi într-un singur an și
se numesc astfel deoarece după lecturare urma explicarea; haftarele sunt pericopele profetice,
acopereau și ele toate cărțile respective în cursul unui an și se numesc așa pentru că se citeau
la sfârșitul slujbei. Atât Mântuitorul (Lc. 4)(F1), cât și Sf. Apostol Pavel (FA 13) au rostit
explicații la haftare (F2).
Biserica a împărțit Biblia în Vechiul și Noul Testament. Ordinea cărților
vechitestamentare urmează celei din Septuaginta, așezând o bună parte din Scrieri între Lege
și Profeți, sau mai exact după cărțile Regilor și Cronicilor, socotite tot profetice. După
cuprins, cărțile Vechiului Legământ se grupează în:
1. Legislative (Legea sau Pentateuhul lui Moise, Tora)
2. Istorico-profetice (Iosua – 2 Cronici și Ezdra – Estera)
3. Didactico-poetice (Iov – C.C. și Plângerile lui Ieremia)
4. Profetice (Isaia – Maleahi)

6
În cadru liturgic, se citesc Psalmii, împărțiți în catisme sau șezânde (în timpul citirii
lor se poate ședea), respectiv paremii, adică fragmente pilduitoare pentru slujba ori
sărbătoarea prăznuită extrase din cărțile canonice și anaghinoscomena.
În scop academic și practic, pentru a face trimitere mai ușor la un anumit loc biblic, s-
a împărțit Sfânta Scriptură mai întâi în capitole, de către Stephan Langton (arhiepiscop
catolic și profesor la Sornona – Paris), în secolul XIII, apoi în versete, de către Robertus
Stephanus (un erudit tipograf catolic convertit la calvinism), în secolul XVI. Împărțirea este
orientativă și convențională, putându-se face abstracție de ea în interpretarea unui text, dar se
arată utilă când trebuie desemnate cu exactitate unul sau mai multe capitole și versete în
sprijinul unei idei. Biserica a preluat și folosește această împărțire, ce se regăsește în edițiile
ortodoxe ale Sfintei Scripturi.
Când facem trimitere la un anumit verset și capitol dintr-o carte biblică și ne
exprimăm verbal, este chiar indicat să menționăm doar autorul și numele cărții, mai ales într-
un discurs public. În scris, trimiterile scripturistice se așează în paranteză, după cum se
observă și în prezentul volum, mai întâi numele cărții, în forma convențională prescurtată,
apoi numărul capitolului, urmat de două puncte și apoi cel al versetului.
Pe o pagină de Biblie, pe lângă capitole și versete, mai putem întâlni trimiteri
scripturistice în subsolul (josul) paginii, sub un verset sau alături de el, trimiteri numite locuri
paralele; acestea ajută indicând alte locuri din Sfânta Scriptură în care se întâlnește ideea
dintr-un anumit verset, contribuind astfel la interpretarea sa. Vă invităm să cercetați o pagină
de Biblie pentru a observa împărțirea ei în capitole și versete, poziționarea locurilor paralele
și diferitele forme sub care se poate nota prescurtat o trimitere (F3). În antetul paginii, adică
în partea de sus, vom observa numele cărții și al capitolului/capitolelor din pagina respectivă.
Dacă am învățat cărțile Bibliei în ordinea din canon, nu vom avea niciodată nevoie de cuprins
și vom găsi repede un anumit capitol și verset dintr-o anume carte când vom avea nevoie.
Să observăm câteva exemple de trimiteri:
- trimitere biblică în forma cea mai simplă: Lev. 11 – se citește Leviticul, capitolul 11;
întotdeauna, prima cifră indică numărul capitolului. Lev. 11: 44 – se citește Leviticul
capitolul 11, versetul 44.
- trimitere multiplă: Lev. 11, 14, 19-20 – se citește Leviticul, capitolele 11, 14 și de la 19 la
20; nu am pus două puncte după primul număr, deci și celelalte desemnează același lucru,
anume numărul unui capitol. Lev. 11: 44; 14: 5; 20: 1 – se citește Leviticul capitolul 11,
versetul 44, capitolul 14 versetul 5 și capitolul 20, versetul 1. Nu foarte academic, dar
uzual în discuțiile mai puțin oficiale, se mai poate citi Levitic 11 cu 44, 14 cu 5 și 20 cu 1.
Observăm că trimiterile diferite se despart prin punct și virgulă. Astfel, ne-am mai putea
întâlni cu Fac. 3: 15; Lev. 11: 44; Mat. 1: 28, care se citește Facere capitolul 3 versetul
15, Leviticul capitolul 11 versetul 44 și Matei sau Evanghelia după Matei capitolul 1
versetul 18.
- Trimiteri complexe: Lev. 11: 44-46 – se citește Leviticul, capitolul 11, versetele de la 44
până la 46, sau mai informal, Levitic 11, 44 la 46. Lev. 11: 1-5,19,31,44-46 se citește
Levitic capitolul 11, versetele de la 1 la 5, 19, 31 și de la 44 la 46. Observăm că mai multe
versete, de la același capitol, se despart între ele prin virgulă. Mai complex de atât, am
putea întâlni ceva de genul Fac. 3: 15-17,19; Ieș. 20: 6; Ier. 31: 31; Is. 58; Sir. 37; FA 5:
1-2,10; 17: 19 care se citește Facerea capitolul 3, versetele de la 15 la 17 și 19, Ieșirea

7
capitolul 20, versetul 6, Ieremia capitolul 31 versetul 31, Isaia capitolul 58, Înțelepciunea
lui Isus Sirah capitolul 37, Faptele Apostolilor capitolul 5, versetele de la 1 la 2 și 10, și
capitolul 17 versetul 19. Am intercalat astfel trimiteri cu capitol și verset, trimiteri doar cu
numărul capitolului, trimiteri de la aceeași carte, aplicând toate regulile de până acum.
Greu de crezut că va fi nevoie să argumentăm o idee cu așa multe trimiteri în același timp,
dar am dorit și prezentarea unui caz maximal. Adăugăm doar că versetele nu trebuie să
urmeze ordinea cărților din canon decât în concordanțele biblice, într-o argumentare
obișnuită fiind mai important să așezăm primele trimiterile cele mai elocvente pentru
ideea pe care vrem să o demonstrăm și argumentăm, de aceea și în exemplul de mai sus
am inversat cărțile Ieremia și Isaia, ca și cum capitolul din cartea profetului Ieremia ar fi
mai relevant decât cel din cartea profetului Isaia.

Anexe:

↑ F1: Mântuitorul Iisus Hristos rostind ↑ F2: Sf. Apostol Pavel propovăduind pe
explicații la haftare Mesia în sinagogă, începând cu explicații
la parașe sau haftare

8
F3 – pagină din Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sf. Sinod, 2006

Știați că … ?
Etimologic, originea cuvântului grecesc biblia se găsește de fapt în denumirea
elenizată a portului fenician Byblos, care comercializa papirusul pe care se scria în mod
curent în perioada antică?! Biblia are astfel sensul de papirusuri, sau colecție de papirusuri.
După denumirea veche, akkadiană, a portului (Gubla), Biblia ar trebui să se numească
Gublia.

De la Părinții Bisericii:
Iată cum ne sfătuieşte Cuviosul Nicodim Aghioritul în privința aceasta: “Toți creştinii
care ştiu carte, datori sunt a citi dumnezeieştile Scripturi, pentru că, după cum zice Sfântul
Ioan Gură de Aur, fără de citirea Sfintelor Scripturi nu poate cineva a se mântui”.
În cuvântarea sa cea pentru Lazăr, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: “Că nu este cu
putință, nu este a se mântui cineva, neîndulcindu-se adeseori de citirea duhovnicească”.
Apoi Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că citirea luminează şi adună mintea şi
năravurile le pune la rânduială.
Iar Sfântul Efrem Sirul zice: “În ce chip trâmbița strigând în vreme de război,
deşteaptă osârdia vitejilor luptători împotriva inamicului, aşa şi Sfintele Scripturi deşteaptă
osârdia ta spre cel bun şi te îmbărbătează pe tine împotriva patimilor. Pentru care, frate al
meu, trezeşte-te cu întemeiere şi te sârguieşte de-a pururea a te lipi de Sfintele Scripturi ca să
te învețe pe tine cum se cade a fugi de cursele vrăjmaşului şi a dobândi viața veşnică. Sunt
însă unii care citesc, dar nu-şi dau silința ca să înțeleagă cele scrise.

9
Sfântul Apostol Pavel scrie către ucenicul său Timotei: “Ia aminte la citire”.
Iar despre Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigore Teologul, spune istoricul Rufin, că 13
ani au şezut în pustie cugetând Scripturile. (…)
Cercând mai cu de-amănuntul diferite cazuri, vom vedea că împuținarea de suflet şi
deznădejdea se ivesc din următoarele motive: înainte de toate şi la cei mai mulți este lipsa de
povățuitori duhovniceşti, apoi necunoştința Sfintelor Scripturi pentru care ne robesc părerile
greşite şi înțelepciunea minții (…)
Sf. Isaac Sirul: Îndeletniceşte-te întru citirea scripturilor ce îți arată calea vederii
celei subțiri (adică subțirătatea lucrurilor), apoi citeşte viețile sfinților, ca atunci când te vei
scula la rugăciune şi la pravila ta, în locul cugetării celor lumeşti pe care le aveai altă dată
în minte, te vei afla întru cugetarea dumnezeieştilor scripturi pe care le-ai citit; şi prin
aceasta vei uita de pomenirea celor lumeşti, şi aşa vei afla mintea întru curățire. Şi aceasta
este cea scrisă în cărțile dumnezeieştilor Părinți: sufletul se ajutorează din citire, când stă la
rugăciune. Şi iarăşi, din rugăciune se luminează întru citire. (Sf. Ioan Iacob Românul, Din
Ierihon către Sion)

49. Înduplecă pe Dumnezeu cu rugăciuni și cu lacrimi, ca să-ți trimită un călăuzitor


nepătimaș și sfânt. Dar cercetează și tu dumnezeiestile Scripturi și mai ales scrierile cu
învățături despre lucrare ale sfinților părinți, ca punându-le alăturea de cele învățate și
făptuite de învățătorul și înaintestătătorul tău, să le poți vedea și înțelege pe acestea ca într-o
oglindă, și pe cele ce conglăsuiesc cu Scripturile să le iei în inimă și să le stăpânești cu
cugetarea, iar pe cele mincinoase și străine să le dai la o parte și să le lepezi, ca să nu
rătăcești. Căci să știi că în zilele acestea mulți s-au făcut dascăli mincinoși și înșelători. (…)
21. Mulți citesc Sfintele Scripturi, iar unii, citindu-le, le și aud. Dar puțini dintre cei
ce le citesc pot cunoaște drept puterea și înțelesul celor citite. Aceștia declară uneori că cele
spuse de Sfintele Scripturi sunt cu neputință, alteori le socotesc cu totul de necrezut, sau le
iau ca alegorii în sens rău. Pe cele spuse pentru timpul de față le socotesc ca având să se
împlinească în viitor, iar pe cele spuse despre cele viitoare, le iau ca deja întâmplate și ca
întâmplându-se în fiecare zi. Și astfel nu e o judecată dreaptă în ei, nici o pătrundere
adevărată a lucrurilor dumnezeiești și omenești. (…)
100. Precum poruncile cuprinzătoare au în ele pe toate celelalte mai restrânse, așa și
virtuțile cuprinzătoare îmbrățișează în ele pe cele restrânse. Căci cel ce a vândut averile sale
și le-a împărțit săracilor și s-a făcut dintrodată sărac a împlinit deodată printr-una toate
poruncile restrânse. Fiindcă nu mai are trebuință să dea celui ce cere, sau să întoarcă fața
de la cel ce vrea să se împrumute de la el (Mt. 5: 42). La fel și cel ce se roagă neîncetat; a
cuprins toate în aceasta, și nu mai trebuie să laude de șapte ori în zi pe Domnul (Ps. 118:
164), sau seara, dimineața și la amiază, ca unul ce împlinește toate rugăciunile și cîntările,
câte trebuie să le facem după rânduială la vremea și ceasurile hotărâte. Asemenea și cel ce a
dobîndit în sine, în chip conștient, pe Dumnezeu Cel ce dă cunoștință oamenilor (Ps. 93: 10),
a străbătut toată Sfânta Scriptură și a cules tot folosul din citire și nu va mai avea trebuință
de citirea cărților ei. Căci cum ar mai avea o astfel de trebuință, cel ce L-a dobîndit ca
împreună-grăitor pe Cel care a insuflat dumnezeieștile Scripturi celor ce le-au scris și a fost
învățat de Acela tainele de negrăit ale celor ascunse? Acesta va fi el însusi altora o carte
insuflată de Dumnezeu, purtând scrise în el, de degetul lui Dumnezeu, taine noi si vechi (Mt.
13: 52), ca unul ce a împlinit toate și s-a odihnit în Dumnezeu de toate lucrurile sale, ajuns la
desăvârsirea originară. (…)

10
Nota 228 la cele de mai sus, a Pr. Dumitru Stăniloae: Cel ce-L are pe Hristos
împreună-grăitor se află cu El însuși într-un dialog direct. Ca atare, a depășit cuvintele
Scripturii, aflându-se în relație nemijlocită cu Subiectul și cu Izvorul lor infinit mai bogat
decât toate cuvintele pe care le rostește, sau care au fost scrise prin inspirația de la El. (Sf.
Simeon Noul Teolog, Filocalia 6).

Să recapitulăm:
- Biblia este o colecție de cărți sfinte și canonice. Că sunt așa a hotărât Biserica.
- Sfintele Scripturi conțin cuvântul lui Dumnezeu, care este plin de duh și viață. El
folosește la cunoașterea lui Dumnezeu și la mântuirea și sfințirea vieții creștinului.
- Cuvântul Biblie vine din greacă, pe filieră latină, și înseamnă cărți.
- Putem folosi denumirea de Biblie, cea de Sfinte Scripturi sau de Sfânta Scriptură. Toate
sunt corecte.
- Biblia conține 66 de cărți sfinte și canonice, 10 cărți anaghinoscomena și 7 adaosuri
anaghinoscomena la 5 cărți canonice. Anaghinoscomena înseamnă bune de citit.
- Se împarte în Vechiul și Noul Testament (Legământ).
- Vechiul Testament conține 39 din cărțile canonice și toate cărțile și fragmentele
anaghinoscomena.
- La evrei, cărțile Vechiului Legământ s-au împărțit după conținut în Tora, Profeți și Scrieri
(acestea includ și Volumele). În cult, Tora și Profeții s-au împărțit în pericope (fragmente)
numite parașe, respectiv haftare.
- În creștinism, cărțile Vechiului Tetsament s-au împărțit după conținut în legislative,
istorico-profetice, didactico-poetice și profetice. În cult, psalmii se grupează în catisme și
celelalte pericope în paremii.
- Ordinea cărților în Scripturile ebraice, numite Tanakh, este Legea, apoi Profeții și la urmă
Scrierile, iar în creștinism, cărțile didactico-poetice sunt intercalate între Lege și Profeți.
- Biblia a fost împărțită în capitole în secolul XIII de Stephan Langton și în versete în
secolul XVI de Robertus Stephanus. Trimiterile biblice sunt folositoare mai puțin în
interpretare, cât în desemnarea convențională a unui loc scripturistic.
- Trimiterile biblice se fac cu litere și cifre arabe, notând mai întâi numele cărții în forma
convențională prescurtată, apoi numărul capitolului, urmat de două puncte și apoi
numărul versetului. Trimiterile se despart prin punct și virgulă, mai multe versete
aparținând aceluiași capitol prin virgulă și un interval de mai multe versete consecutive se
notează prin cratimă.
- O pagină de Biblie conține versete dintr-o anumită carte, locuri paralele și indicația cărții
și capitolului unde ne aflăm în antetul (partea de sus) a paginii.
- Învățarea cărților biblice în ordinea din canon contribuie decisiv la o mai ușoară căutare a
unei trimiteri, fără ajutorul cuprinsului, folosindu-ne numai de indicațiile din antetul
paginii de Biblie.

Aplicații:
1. Încercuiți valoarea de adevăr a următoarelor afirmații:
a. Biblia este o colecție de mai multe cărți. A. F.
b. Aghiografii sunt autorii cărților Bibliei. A. F.

11
c. Biblia și Sfânta Scriptură nu înseamnă același lucru. A. F.
d. Sfânta Scriptură cuprinde 66 de cărți canonice. A. F.
e. Cărțile necanonice, dar de folos pentru credincioși, se numesc anagogii. A. F.
f. Vechiul Testament și Vechiul Legământ sunt unul și același lucru. A. F.
g. Biserica împarte canonul cărților Vechiului Testament în Lege, Profeți și Scriitori. A.
F.
h. Sfinții Părinți au făcut împărțirea Bibliei în capitole și versete. A. F.

2. Alegeți dintre variante pe cea/cele corectă/corecte:


a. Cu ajutorul Bibliei, creștinii …
x. încep să îl cunoască pe Dumnezeu.
y. deprind fundamentele mântuirii și sfințirii vieții lor.
z. învață poruncile Bisericii.
b. Dumnezeu a inspirat cuvântul Sfintelor Scripturi …
x. teologilor
y. preoților și episcopilor
z. aghiografilor
c. Vechiul Testament cuprinde … cărți canonice.
x. 39
y. 49
z. 56
d. Biserica a împărțit textul Vechiului Testament …
x. în cărți, capitole și versete.
y. catisme și paremii.
z. volume, parașe și haftare.
e. Cărțile Vechiului Testament se împart, după cuprins, în …
x. istorice, didactico-poetice și profetice.
y. istorico-profetice, didactico-poetice și profetice.
z. legislative, istorico-profetice, didactico-poetice și profetice.
f. Pe o pagină de Biblie vom găsi …
x. antet, text biblic și note de subsol.
y. antet, textul biblic și locurile paralele.
z. textul biblic, locurile paralele și subsolul.

3. Înlocuiți cuvintele subliniate cu sinonimul lor din vocabularul teologic:


a. Vechiul Testament conține 39 de cărți normative pentru mântuire.
b. Cărțile necanonice incluse în colecția Sfintelor Scripturi se numesc bune de citit.
c. Pentru folosirea în cadrul slujbelor, o carte din Sf. Scriptură se împarte în mai multe
fragmente.
d. Versetele asemănătoare se întâlnesc în susul ori în josul paginii de Biblie.

4. Corectați greșelile din afirmațiile următoare:


a. Sfânta Scriptură este cartea sfântă a sinagogii.
b. Cărțile Sfintelor Scripturi au fost scrise în aproximativ 150 de ani.

12
c. Sfântul Apostol Pavel accentuează sensul de testament al noului legământ încheiat prin
Domnul Iisus Hristos și de atunci nu mai folosim decât termenii Vechiul și Noul
Testament.
d. Vechiul Testament conține 27 de cărți canonice iar Noul Testament, 39.
e. La evrei, canonul Vechiului Testament se împarte în Tora, Proorocii și Volumele.
f. Pericopele din Vechiul Testament citite la slujbele Bisericii se numesc catisme.
g. Locurile paralele sunt versetele din Biblie al căror înțeles nu are nimic în comun unul cu
altul.
h. Împărțirea Sfintelor Scripturi în capitole și versete s-a făcut de protestanți, în secolul XVI.

5. Uniți prin săgeți elementele din coloana stângă cu noțiunea/persoana corespunzătoare


din coloana dreaptă:
a. Sfintele Scripturi Neemia
b. Parașe Țefania
c. Catisme Geneza
d. Versete Tora
e. Facerea sinagogă
f. 1 Samuel Psaltire
g. 2 Paralipomena Obadia
h. 2 Ezdra greacă elenistică
i. Pentateuh Biblia
j. Proverbe Robertus Stephanus
k. Avdie Pilde
l. Sofonie Cronici
m. Septuaginta Regi

6. Numerotați evenimentele după ordinea în care s-au desfășurat:


a. Biblia a fost împărțită în capitole și versete.
b. Aghiografii au redactat Biblia.
c. Cărțile Vechiului Testament au fost împărțite de evrei în parașe și haftare.
d. Teologii au categorisit cărțile Vechiului Testament în legislative, istorico-profetice,
didactico-poetice și profetice.
e. Biserica a împărțit cărțile Vechiului Legământ în catisme și pericope.

7. Răspundeți la următoarele întrebări:


a. Cu ce îi ajută pe creștini Sfintele Scripturi?
b. Care este originea cuvântului Biblie?
c. De ce Scripturile ebraice poartă numele de Tanakh?
d. Care este diferența între Legământ și Testament? Dar asemănarea?
e. Ce fel de interpretări la Vechiul Testament au rostit la sinagogă Mântuitorul și Sfinții
Apostoli?
f. Care sunt cărțile legislative? Enumerați-le în ordinea din canon.
g. Care sunt cărțile istorico-profetice? Enumerați-le în ordinea din canon.
h. Care sunt cărțile didactico-poetice? Enumerați-le în ordinea din canon.

13
i. Care sunt cărțile profetice? Enumerați-le în ordinea din canon. Există vreo diferență față
de categorisirea evreiască?
j. Ce se găsește pe o pagină de Biblie?
k. Care este regula generală de scriere a unei trimiteri biblice simple (carte, capitol, verset)?

8. Grupați următoarele elemente pe categorii (unele pot aparține mai multora):


a. Profeți
b. Pagină de Biblie
c. Cult
(Ieremia, locuri paralele, Iezechiel, catisme, antet, Ioil, parașe, Osea, haftare, Daniel, capitole,
Iona, pericope, Isaia, versete, biserică, paremii, Zaharia, sinagogă)

9. Exerciții practice:
a. Scrieți/citiți pe larg următoarele trimiteri biblice: Fac. 3: 15; Is. 9: 5; Ier. 31: 31; Ps. 50; 2
Regi 3; Num. 17: 15-17; Lev. 11: 44-47; Ieș. 20: 1-3, 7, 9-14, 16; 22: 1; 11: 6; Rut 4: 1-2;
Num. 12: 3; 15; 1 Rg. 18: 4-5, 7; Os. 9: 3; Mih. 5: 1-2; Ag. 1: 5; Eccl. 5: 5; 12: 3; CC 8:
9; Sir. 50: 3-5; 51-52.
b. Scrieți prescurtat următoarele trimiteri biblice:
- Judecători capitolul 14, versetele de la 5 la 8
- Maleahi 3 cu 2
- Cartea a treia a Regilor capitolul 6, capitolul 8, versetul 10 și capitolul 14, versetele de la
9 la 11
- Psalmii 20 și 67 cu 36
- Cartea Profetului Isaia, capitolul 11, versetul 1 și capitolul 61, versetele de la 1 la 2
- Daniel capitolul 9 versetul 17, cartea lui Iosua Navi capitolul 7 și Cartea profetului Osea,
capitolul 10, versetul 12 și capitolul 14, versetele de la 2 la 4
- Zaharia capitolul 9, versetul 9
- Înțelepciunea lui Solomon, capitolul 4, versetele de la 1 la 4
- Sofonie, capitolul 1, versetul 8 și capitolul 3, versetele 19 și 20
- Tobit, capitolul 14, versetul 11

10. Se dă fragmentul:
Cunoaștem că mari au fost prin fapte, Moise și Ilie,
turnurile cele de foc și primii între profeți.
Au dobândit curaj înaintea lui Dumnezeu,
pentru aceasta, precum se știe,
au vrut să vină și să-L roage
și cu El să vorbească față către față,
lucru minunat și nemaiîntâlnit.
Dar și în post cu râvnă au găsit adăpost
și postul la El i-a condus.
Postul, așadar, și faptele cel bune oferă
viața cea veșnică.
(Sf. Roman Melodul, Imnele Sfintei Scripturi, Despre Adam și Eva, 2)

14
Alcătuiți un text de 15-20 de rânduri, cu titlul Ce ne învață persoanele sfinte din
Biblie? Scripturi? În care să precizați, folosind elementele din imnul Sf. Roman Melodul:
- În ce scop citim Sfânta Scriptură?
- Prin ce se remarcă Sfinții Moise și Ilie?
- Care sunt cele două mari răsplătiri pe care le doreau cei doi sfinți?
- Cu care dintre cei doi sfinți vă identificați mai bine și care dintre cele două răsplătiri vi le-
ați dori de la Dumnezeu?
- Ce credeți că ar trebui să faceți să dobândiți acea răsplată?

15