Elveția (în germană Schweiz[a] ˈʃvaɪts; în franceză Suisse sɥis(ə); în italiană Svizzera ˈzvit͡sːɛra; în

retoromană Svizra ˈʒviːtsrɐ sau ˈʒviːtsʁːɐ), denumită complet Confederația Elvețiană (în latină
Confoederatio Helvetica, de unde și abrevierea CH), este o republică federală formată din 26 de
cantoane autonome, cu capitala federală la Berna. Țara se situează în partea de vest a Europei
Centrale,[b] unde se învecinează cu Germania la nord, cu Franța la vest, cu Italia la sud, și cu
Austria și Liechtenstein la est.

Elveția nu are ieșire la mare și este împărțită între Munții Alpi, Platoul Elvețian și Munții Jura,
întinzându-se pe o suprafață de 41.285 km². Deși Alpii ocupă cea mai mare parte a teritoriului,
populația elvețiană de aproximativ 8 milioane de persoane este concentrată mai ales în zona
Platoului, unde se află marile orașe. Între aceste orașe se numără orașele globale și centrele
economice Zürich și Geneva.

Confederația Elvețiană are o lungă istorie de neutralitate armată — nu a mai fost în stare de
război din 1815 — și a aderat la Națiunile Unite abia în 2002. Ea urmărește, însă, o politică
externă activă și este frecvent implicată în procesele de pace din toată lumea.[3] Elveția este și
locul unde s-a născut Crucea Roșie și este sediul mai multor organizații internaționale, inclusiv al
doilea birou al ONU din lume ca mărime. La nivel european, este membru fondator al Asociației
Europene a Liberului Schimb și face parte din Spațiul Schengen – deși nu este membră a Uniunii
Europene, și nici a Spațiului Economic European.

Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după PIB pe cap de locuitor, și are cea mai
mare bogăție pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri financiare și nefinanciare) din toate
țările lumii.[4][5] Zürich și Geneva au fost clasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul
calității vieții.[6] Țara este pe locul al 19-lea în lume ca PNB și pe locul treizeci și șase după
paritatea puterii de cumpărare. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea
cel mai mare importator de bunuri.

Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se
mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni,
nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o
țară comună se bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația
directă)[7] și pe simbolistica alpină.[8] Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție
la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua națională.

Cuprins
 1 Numele
 2 Istoria

 2.1 Istoria timpurie

 2.2 Vechea Confederație Elvețiană
 2.3 Epoca napoleoniană
 2.4 Statul federal
 2.5 Istoria modernă
 3 Geografie

 3.1 Clima
 3.2 Mediul

 4 Politica

 4.1 Democrația directă

 4.2 Împărțirea administrativă
 4.3 Relații externe și instituții internaționale
 4.4 Armata

 5 Economie

 5.1 Educație și știință

 5.2 Elveția și Uniunea Europeană
 5.3 Energie, infrastructură și mediu
 5.4 Sectorul bancar

 6 Demografie

 6.1 Sănătatea
 6.2 Urbanizarea
 6.3 Religia