1.

Costul de deviz al lucrărilor de construcţii-montaj

1.1. Particularităţile formării preţurilor la producţia de construcţie

Odată cu trecerea la relaţii economice de piaţă au avut loc modificări esenţiale în sistemul de
formare a preţurilor în construcţii. Aceasta este legat de faptul că s-au modificat tipurile de proprietăţi a
participanţilor la proiecte de investiţii, sursele de finanţare a proiectelor de investiţii, au apărut tipuri noi
de cheltuieli, care trebuie luate în consideraţie la determinarea costului de execuţie a obiectelor de
construcţie, cum ar fi: plata pentru lotul de pământ, noile tipuri de impozite, taxe, cheltuieli pentru
elaborarea şi expertiza documentaţiei de proiect, petrecerea concursurilor etc.
După cum se ştie, baza normativă de deviz a anului 1984 nu corespunde cerinţelor
contemporane, deoarece nu ia în consideraţie noile tehnologii în construcţii, materiale şi articole, maşini
de construcţii şi utilaje etc.
Baza normativă de deviz din anul 1991 la fel nu permitea asigurarea exactităţii calculelor la
determinarea preţurilor contractuale. Preţuri curente (Pc) se determinau prin metoda indicelor cu
ajutorul coeficienţilor de trecere în preţuri curente: Pc = P84 x K91 x Kcurent , K91 fiind coeficientul de
trecere din preţurile anului 1984 în preţurile anului 1991 şi K curent – coeficientul de recalculare din
preţurile anului 1991 în preţuri curente.
Metoda indicilor avea multe neajunsuri, deoarece coeficienţii de recalculare aveau valoarea
aproximativă (medie pe ramură), însă, în perioada respectivă această metodă a constituit unica ieşire
din situaţie.
Începând cu 1 ianuarie 2003, în ramura de construcţii a avut loc un eveniment de importanţă
considerabilă: s-a început procesul de trecere la norme şi metodici noi de elaborare a documentaţiei de
deviz. Metoda indicilor a fost înlocuită cu metoda utilizată din anii 70 în ţările europene – metoda de
resurse penru întocmirea documentaţiei de deviz.
Pentru a uşura trecerea de la metoda veche la cea nouă, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi
Dezvoltării Teritoriului al Republicii Moldova a elaborat Instrucţiuni privind întocmirea devizelor
pentru lucrările de construcţii-montaj prin metoda de resurse – CP L.01.01-2001, precum şi Instrucţiuni
pentru determinarea cheltuielilor de deviz la salarizarea în construcţii, cheltuielilor de regie, cheltuielilor
pentru funcţionarea utilajelor în construcţii şi Instrucţiuni pentru determinarea valorii beneficiului de
deviz – respectiv: CP L.01.02-2001, CP L.01.03-2001, CP L.01.04-2001, CP L.01.05-2001.

1.2. Componenţa costului de deviz

Costul lucrărilor de construcţie-montaj este expresia bănească a consumului de resurse (materiale,
manoperă, utilaje de construcţii) necesare pentru execuţia acestora în condiţii organizatorice şi
tehnologice bine determinate.
Suma întreagă a cheltuielilor, determinată de deviz pentru con-strucţia obiectului se numeşte costul
de deviz sau investiţii capitale.
Componenţa costului de deviz este prezentată în fig.5.
Сostul de deviz al lucrărilor
de construcţii -montaj

Cheltuieli Cheltuieli de regie Beneficiu de

directe deviz

% din cheltuieli % din suma

directe cheltuielilor directe şi
cheltuielilor de regie

Fig.5. Costul de deviz al lucrărilor de construcţii-montaj

163
 Costul de deviz se determină cu formula (37):

Cd = CD + CR + BD , (1)

unde: CD – cheltuieli directe ;

CR – cheltuieli de regie;
BD – beneficiu de deviz.
1) Cheltuielile directe cuprind:
- costul materialelor, elementelor de construcţii, detaliilor etc.;
- salariul muncitorilor;
- decontările pentru asigurare obligatorie;
- cheltuielile legate de exploatarea utilajelor de construcţii.
Componenţa cheltuielilor directe este prezentată în fig.6.
Costul materialelor cuprinde cheltuielile legate de procura-rea materialelor, semifabricatelor,
elementelor de construcţii, arti-colelor, necesare pentru executarea lucrărilor de construcţii-montaj,
precum şi cheltuielile legate de transportarea materialelor pe şantier de construcţii; dara, ambalaj,
rechizite; cheltuielile de achiziţio-nare-depozitare a materialelor.
Salariul muncitorilor cuprinde salariul tarifar al muncito-rilor, nemijlocit implicaţi în procesul de
construcţie, diferite plăţi suplimentare cu caracter de compensare sau stimulare (pentru con-diţii nocive,
lucrul timp de noapte, vechimea în muncă etc.), premii etc.
Cheltuielile legate de exploatarea utilajelor de construcţii se determină prin costul unei utilaj-ore
(1 h-ut.) pe tipuri de utilaje. Costul 1 h-ut cuprinde:
- cheltuieli iniţiale (cheltuielile legate de amplasarea şi reamplasarea utilajelor pe şantier, montarea şi
demontarea lor, amenajarea construcţiilor provizorii etc.);
- cheltuieli anuale (uzura utilajului, modernizări, reparaţii capitale);

2
- cheltuieli de exploatare a utilajului (salariul persoanei ce deserveşte utilajul, combustibil, lubrifianţi,
carburanţi, energia electrică, piese de schimb, reparaţii curente etc.).

2) Cheltuielile de regie reprezintă totalitatea consumurilor legate de crearea condiţiilor pentru execuţia
construcţiilor, organizarea, administrarea şi deservirea acestora.
Cheltuielile de regie se stabilesc în mod indirect, în procente din consumuri directe.
Calculul cheltuielilor de regie se reglementează prin CP L.01.03-2000 „Instrucţiuni cu privire la
calcularea cheltuielilor de regie la determinarea valorii obiectivelor”.
Conform Instrucţiunilor, întreprinderile de antrepriză determină normele individuale de
cheltuieli de regie pe baza cheltuielilor de regie. Normativele individuale se aprobă de către conducerea
întreprinderii de construcţii.
Normativul cheltuielilor de regie (Ncr) se calculează ca raportul dintre valoarea cheltuielilor de
regie pentru perioada corespunzătoare a anului precedent (CRpr) şi valoarea cheltuielilor directe pentru
aceeaşi perioadă (CDpr) :

Ncr = (CRpr : CDpr) x 100 %, (2)

3
 În devizele investitorului normativul de cheltuieli de regie se aplică în mărime medie pe ramură
“Construcţii”.
Cheltuielile de regie sunt divizate în 4 capitole:
- cheltuielile generale şi administrative;
- cheltuielile pentru deservirea lucrătorilor din construcţii;
- cheltuielile pentru organizarea lucrărilor de şantier;
- alte cheltuieli generale şi de antrepriză.
3) Beneficiul de deviz reprezintă suma mijloacelor necesare pentru acoperirea unor cheltuieli
generale ale întreprinderii de antrepriză, care nu sunt incluse în preţul de cost al lucrărilor, şi constituie
partea normată (garantată) a valorii producţiei de construcţii (plata impozitelor, dezvoltarea producţiei,
modernizarea utilajelor, plata dobînzilor pentru folosirea creditelor bancare, stimularea materială a
lucrătorilor etc).
Calculul beneficiului de deviz se reglementează prin CP L.01.05-2001 „Instrucţiuni privind
determinarea valorii beneficiului de deviz la formarea preţurilor la producţia de construcţii”.
Normativul de beneficiu de deviz (Nbd) se calculează ca raportul dintre valoarea beneficiului de
deviz pentru perioada precedentă (BDpr) şi costul lucrărilor executate pentru aceeaşi perioadă (PCpr) :

Nbd = (BDpr : PCpr) x 100 %, (3)

În devizele investitorului normativul beneficiului de deviz se include în mărime medie pe

ramură.
Datele privind norma medie pe ramură pentru cheltuielile de regie şi beneficiu de deviz se
comunică de către ministerul de profil, la începutul fiecărui an printr-o scrisoare instructiv-normativă cu
publicarea în revista “Monitorul construcţiilor”.

1.3. Componenţa documentaţiei de deviz

Documentaţie de deviz – documentaţie întocmită pentru determinarea valorii de deviz pentru

execuţia clădirilor şi construcţiilor proiectate.
Elaborarea documentaţiei de deviz se efectuează în conformitate cu “Instrucţiuni privind
întocmirea devizelor pentru lucrările de construcţii–montaj prin metoda de resurse” –CP L.01.01-2001,
care reprezintă unul dintre documentele normative ale capitolului “Economia construcţiilor” şi face
parte integrantă din sistemul de documente normative în construcţii.
Instrucţiunile au fost elaborate cu scopul de a asigura o metodologie unitară, care să servească
drept ghid practic pentru participanţii la procesul de construcţii privind determinarea valorii de deviz a
obiectivului de investiţii, formarea preţurilor contractuale pentru lucrările executate.
Documentaţia de deviz se compune din:
- listele cu cantităţile de lucrări;
- borderourile de resurse;
- cataloagele de preţuri unitare;
- calculele şi devizele locale;
- devizele pe obiect;
- devizul general.

Devize locale – documente de deviz primare, care se întocmesc pe categorii de lucrări şi

cheltuieli pentru execuţia unei clădiri, construcţii sau lucrărilor pe baza listelor cu cantităţile de lucrări,
care se stabilesc la elaborarea detaliilor de execuţie. Valoarea stabilită de devizele locale cuprinde
cheltuielile directe, cheltuielile de regie şi beneficiul de deviz (Formularul nr.7 din CP L.01.01-2001).
Pentru participare la licitaţii se întocmesc devize-ofertă.
Pentru alcătuirea devizului - ofertă sunt necesare următoarele date iniţiale:
1) caracteristica obiectului;
2) lista cu cantităţile de lucrări;
4
 3) norme de deviz al consumului de resurse;
4) norma decontărilor pentru asigurări obligatorii;
5) norma cheltuielilor de regie;
6) norma beneficiului de deviz;
7) norma cheltuielilor pentru clădiri şi edificii provizorii;
8) norma cheltuielilor suplimentare legate de scumpirea lucrărilor pe timp de iarnă;
9) norma cheltuielilor neprevăzute;
10) norma defacărilor în fondul bazei normative în construcţii.
Pentru alcătuirea devizului local obişnuit sunt necesare doar primele 6 puncte.

Deviz pe obiect – se efectuează conform Formularului nr.8 din CP L.01.01-2001 prin însumarea
datelor din devizele locale.

Deviz general pentru execuţia clădirilor şi construcţiilor – se întocmeşte conform Formularului

nr.9 din CP L.01.01-2001. În devizul general se includ, prin rînduri aparte, totalurile pe devizele pe
obiecte şi calculele pe tipuri de cheltuieli, precum şi se evidenţiază structura tehnologică a investiţiilor.
Devizele generale se întocmesc şi se aprobă aparte pentru obiectivele productive şi
neproductive.
În devizele generale pentru obiective productive şi obiective locative-civile mijloacele se
repartizează pe următoarele capitole:
1. Pregătirea terenului pentru construirea obiectivului.
2. Obiectivul investiţii de bază.
3. Obiecte auxiliare şi de deservire.
4. Obiecte energetice.
5. Obiecte de comunicaţii şi transport.
6. Construcţii inginereşti şi reţele exterioare (apă, canalizare, termice, gaze).
7. Amenajarea terenului.
8. Organizarea de şantier.
9. Alte cheltuieli.
10. Întreţinerea direcţiei (supravegherea tehnică) a întreprinderilor (instituţiilor)
în construcţie.
11. Pregătirea personalului de exploatare.
12. Lucrări de proiectări, prosperări, controlul de autor.
Pentru devizul general se întocmeşte un memoriu explicativ în care se prezintă:
- nivelul preţurilor de deviz pe a căror bază a fost întocmit devizul general (trimestru, an);
- normele cheltuielilor de regie şi a beneficiului de deviz;
- lista Indicatoarelor de norme de deviz pentru lucrări de construcţii, montaj şi reparaţii-construcţii;
- alte date privind modul de determinare a valorii, caracteristice pentru obiectivul dat (existenţa
proiectelor de execuţie a obiectelor de uz comun, documentelor privind includerea mijloacelor
pentru construcţie în obiectele de uz comun, proporţional cu necesarul de servicii ale obiectelor de
uz comun etc.).
După totalul capitolelor 1 – 12 în devizul general printr-un rând aparte se include rezerva de
mijloace pentru cheltuielile neprevăzute, destinată acoperirii cheltuielilor care apar în procesul de
construcţie. Această rezervă se determină din totalul capitolelor 1 – 12, în mărime de 2 % - pentru
obiectivele din sfera socială şi de 3 % - pentru obiectivele productive.
În conformitate cu Regulamentul „Cu privire la modul de creare şi distribuire a mijloacelor
fondului extrabugetar pentru finanţarea lucrărilor de constituire a bazei normative în construcţii”
aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.216 din 20.03.2001, după totalul care cuprinde rezerva pentru
cheltuielile neprevăzute, se include rândul „Defalcările în fondul bazei normative în construcţii”.
Defalcările din volumul de investiţii capitale, finanţate din bugetele de stat sau locale au fost
stabilite în mărime de 0,3 %; defalcările din volumul de investiţii capitale, finanţate din alte surse au
fost stabilite în mărime de 0,5 %.
5
 Din total se calculează taxa pe valoarea adăugată (TVA), conform modului şi mărimii stabilite.
Conform art.103 (4) din capitolul III al Codului fiscal, din 01.07.1998 lucrările de construcţii ale
clădirilor de locuit, realizate cu atragerea mijloacelor bugetare şi a fondurilor extrabugetare speciale,
sunt scutite de plata TVA, cu condiţia că aceste mijloace constituie minimum 40 % din valoarea
lucrărilor. În acest caz materialele, articolele, elementele de construcţii, resursele energe-tice, serviciile
de transport, alte servicii se includ în devizele locale luînd în considerare TVA.
Documentaţia de deviz pe obiectele de construcţii începute, eliberată până la punerea în
aplicarea a Instrucţiunii CP L.01.01-2001, nu se reîntocmeşte şi nu se recalculează.
Devizul investitorului întocmit pentru licitaţie supune precizării în conformitate cu devizele-
oferte contractantului-câştigător şi condiţiile contractului de antrepriză încheiat şi se aprobă de către
investitor. Devizul general precizat se prezintă pentru admiterea la finanţare a investiţiilor capitale.

1.4. Metoda de resurse la întocmirea documentaţiei de deviz

În condiţiile economiei de piaţă, când factorii valorici sunt extrem de instabili, determinarea
valorii de deviz a obiectivelor de investiţii se stabileşte în baza indicelor de resurse evidenţiaţi în
documentaţia de proiect şi deviz: materialele, manopera, utilaje de construcţii-montaj şi preţurilor de
livrare a acestor resurse. O astfel de metodă se numeşte metode de resurse şi ea dă posibilitate de a
determina cu mare exactitate, în orice moment, valoarea obiectivelor de investiţii pornind de la preţurile
curente ale resurselor materiale, energetice şi de manoperă.
Metoda se utilizează pentru lucrările de construcţii, montaj, de construcţii speciale şi reparaţii
(reparaţii capitale şi curente ale clădirilor şi construcţiilor).
Metoda de resurse poate fi utilizată la orice fază de elaborare a documentaţiei de proiect pentru
construcţii: studiu de fezabilitate, proiectul tehnic, detaliile de execuţie, proiectul de execuţie.
Coordonarea metodei de resurse a fost asigurată de Comitetul Tehnic, iar ratificarea acesteia s-a
aprobat prin ordinul Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului al Republicii
Moldova din 23 noiembrie 2001, nr. 137 cu privire la aprobarea Indicatoarelor de norme de deviz pentru
lucrările de construcţii, montaj şi reparaţii.
Introducerea metodei de resurse este reglementată prin HG RM nr.1570 din 09.12.2002 (MO
nr.170-172 din 13.12.2002).
Pentru a elabora devize în construcţii mai repede, mai corect şi mai uşor au fost elaborate
programe automatizate de calcul al devizelor. Astfel, în România au fost elaborate aşa sisteme
informaţionale ca: WinDev, Delta, X-Dev, CityDev, iar în Rusia: РИК, СВС-Net, WinSmeta, Багира,
Барс, Grand-Smeta etc.
Noile norme de deviz sunt grupate în 57 Indicatoare de norme de deviz (fig.7), şi anume:
- pentru lucrările de construcţii-montaj - 40 indicatoare;
- pentru lucrările de montare a utilajului tehnologic - 9 indicatoare;
- pentru lucrări de reparaţii în construcţii – 8 indicatoare.
Întocmirea devizelor prin metoda de resurse presupune trecerea consecutivă a următoarelor
etape:
1. Întocmirea listelor cu cantităţile de lucrări (Formularul nr.1 din CP L.01.01-2001).
2. Evidenţierea indicelor de resurse (Formularul nr.2, Formularul nr. 5 sau 6 din CP L.01.01-
2001).
3. Întocmirea devizului local (Formularul nr.3 sau 7 din CP L.01.01-2001).

1. Întocmirea listelor cu cantităţile de lucrări

La etapa de elaborare a detaliilor de execuţie (a proiectului de execuţie) organizaţia de proiectare
întocmeşte şi predă în mod obligatoriu Listele cu cantităţile de lucrări.
În funcţie de particularităţile unor categorii de lucrări, de specializarea întreprinderilor de
construcţii – montaj, de structura documentaţiei de proiect, listele cu cantităţile de lucrări se întocmesc
aparte:

6
- pentru clădiri şi construcţii: pentru lucrările de construcţii speciale, lucrările tehnico-sanitare
interioare, iluminatul electric interior, instalaţiile electrice de forţă, utilajele tehnologice şi alte tipuri
de utilaje, aparatele de măsură şi control şi mijloacele de automatică, instalaţiile de curenţi slabi
(telecomunicaţii, semnalizări etc.),procurarea mobilierului, inventarului şi pentru alte lucrări;
- pentru lucrări de amenajare a şantierului: pentru sistematizarea pe verticală, construirea reţelelor
edilitare, căilor şi drumurilor, amenajarea teritoriului, formele arhitectonice mici etc.
În cadrul listelor cu cantităţile de lucrări se efectuează gruparea categoriilor de lucrări pe
capitole conform cu succesiunea tehnologică şi specificul categoriilor de lucrări:
- lista cu cantităţile de lucrări de construcţie trebuie să cuprindă următoarele capitole: lucrări de
terasamente, fundaţii şi pereţi la subsol, pereţi, schelet, pereţi despărţitori, pardoseli, acoperiri şi
învelitori, ferestre, uşi, scări şi podeste, lucrări de finisaj la interior, lucrări de finisaj la exterior,
diferite lucrări ş.a.;
- lista cu cantităţile de lucrări de construcţii speciale: fundaţii pentru utilaje, paturi pentru fundaţii
speciale, căptuşeli şi izolaţii etc;
- lista cu cantităţile de lucrări pentru instalaţii sanitare interioare: conducte de apă, canalizare,
încălzire, ventilare şi condiţionare a aerului etc.
7
 La obiectivele relativ simple gruparea categoriilor de lucrări pe capitole poate să nu se efectueze.
Categoriile de lucrări, codurile lor, unităţile de măsură a lucrărilor şi resurselor care se includ în
lista cu cantităţile de lucrări, trebuie să corespundă cu articolele de deviz, cu codurile lor şi cu unităţile
de măsură prevăzute în Indicatoarele de norme de deviz pentru lucrări de construcţii, montaj şi reparaţii
care sunt în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova.
La obiectele pentru care nu este necesar să se elaboreze documentaţia de proiect (de exemplu,
pentru reparaţia curentă a unei clădiri, în valoare de până la 100 mii lei), listele cu cantităţile de lucrări
pe categorii, cataloagele de preţuri unitare şi devizele se întocmesc de către beneficiar sau, la
rugămintea lui, de către antreprenor cu avizarea ulterioară de către beneficiar.

2. Modul de evidenţiere a indicilor de resurse

Evidenţierea resurselor se efectuează în conformitate cu normele de deviz în vigoare pe teritoriul
Republicii Moldova. În Republica Moldova se utilizează două tipuri de norme de deviz:
a) normele de deviz orientative, care figurează ca Norme de deviz pentru lucrări şi reparaţii puse în
aplicare de la 1 ianuarie 2001 prin ordinul Ministrului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării
Teritoriului Nr.137 din 23.11.2001. Normele de deviz orientative se utilizează pentru întocmirea
devizului investitorului, de asemenea, pot fi utilizate de către întreprinderile de construcţii;
b) baza normativă proprie a utilizatorului, din care fac parte normativele de deviz individuale care
ţin cont de condiţiile reale de activitate a întreprinderii executante de lucrări. De regulă, această
bază normativă se bazează pe normele de deviz orientative. Baza normativă proprie a utilizatorului
se utilizează şi pentru întocmirea devizelor antreprenorului (determinarea valorii ofertelor).
Dacă indicii de resurse din normele de deviz aprobate se deosebesc de consumurile resurselor
reale mai mult decât cu 5%, normele de deviz sunt supuse modificărilor necesare. Pentru tipurile de
lucrări, care lipsesc în Indicatoare, se elaborează normele de deviz suplimentare, care se supun avizării
şi aprobării de către Organul Naţional de dirijare în Construcţii, cu înregistrare în Registrul
documentelor normative al ONC. Normele de deviz suplimentare aprobate sunt publicate în revista
Monitorul Construcţiilor.
Fiecare categorie de lucrări se reprezintă sub forma de indici de resurse: manopera (h-om),
necesarul de utilaje de construcţii (h-ut.), necesarul de resurse materiale (în unităţi de măsură adoptate:
m3 ; m2 ; t; buc. etc.).
Pentru evidenţierea resurselor se întocmesc borderourile de consumuri de resurse, conform
Formularului nr.2 din CP L.01.01-2001 sau se întocmeşte catalogul preţurilor unitare, conform
Formularului nr.5 din CP L.01.01-2001.
Pentru obiectivele finanţate din bugetul de stat sau din bugetul unităţilor administrativ-teritoriale
borderourile de resurse sau cataloagele de preţuri unitare şi devizele se eliberează în mod obligatoriu ca
parte componentă a documentaţiei de proiect. Pentru obiectivele finanţate din alte surse, borderourile de
resurse, cataloagele de preţuri unitare şi devizele se eliberează la cererea beneficiarului.
Pentru evaluarea valorică a ofertelor sau a contractelor de construcţii, întreprinderea de
antrepriză întocmeşte cataloagele de preţuri unitare şi devizele-oferte. Contractantul-câştigător prezintă,
în mod obligatoriu, investitorului cataloagele de preţuri unitare, în a căror bază au fost evaluate
devizele-oferte.
Volumele şi preţurile în devizul-ofertă rămân constante pe parcursul întregii perioade de
construcţii, dacă altfel nu prevăd condiţiile speciale stipulate în contractul de antrepriză.
Pentru fiecare categorie de lucrări se efectuează evaluarea resurselor şi însumarea valorii lor,
adică se formează preţurile unitare.
Pentru fiecare obiectiv de construcţii se întocmeşte un catalog individual de preţuri unitare.
După totalul fiecărui preţ unitar se evidenţiază indicele “inclusiv: salariul muncitorilor constructori”.
3. Întocmirea devizului local
La întocmirea devizelor locale prin metoda de resurse se propun 2 procedee:
Procedeul 1 - pe baza resurselor evidenţiate în total conform listelor respective cu cantităţile de
lucrări, pe obiecte sau pentru obiectivul în ansamblu. Se recomandă pentru întocmirea devizelor
investitorului.
8
 Indicii de resurse globali obţinuţi prin însumarea totalurilor din borderoul de resurse se
evaluează în preţurile curente pentru a obţine cheltuielile directe.
Valoarea de deviz a lucrărilor se determină conform formularului pentru devizul local
(Formularul nr.3 din CP L.01.01-2001).
Pentru evaluarea indicilor de resurse în preţuri curente se utilizează valoarea resurselor
determinată în felul următor:
a) Valoarea 1 h-om se determină pornind de la salariul lunar al unui muncitor constructor dintr-o
întreprindere de antrepriză sau de la salariul acceptat în structura preţului contractual pentru
execuţia unui obiectiv concret (fig.8). Determinarea salariului mediu al muncitorilor se poate face
diferenţiat, pe profesii, prevăzute în norme.
Valoarea de calcul a mijloacelor de salarizare în preţuri curente se face pe baza manoperei de
lucru, exprimată în h-om, cu formula (40):
S = (M x Slun) / t, (4)

unde:
S - valoarea de calcul a mijloacelor de salarizare a muncitorilor - constructori în preţuri curente, inclusă
in componenţa cheltuielilor directe ale devizelor locale, preţurilor contractuale şi proceselor-
verbale de recepţie a lucrărilor executate, lei sau mii lei;
M - manopera lucrărilor în componenţa cheltuielilor directe (consumul de muncă al muncitorilor-
constructori) care se determină conform normelor de deviz pentru lucrările construcţii, montaj şi
reparaţii-construcţii, în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova sau normelor folosite în
organizaţiile de antrepriză, h-om;
Slun- salariu mediu lunar al unui muncitor-constructor în organizaţia de antrepriză sau inclus (convenit
cu beneficiarul) în componenta preţului contractual pentru construirea obiectului concret, (în
conformitate cu pct.20b) al S.N.C. 11 "Contractele de construcţii";
t - numărul mediu lunar de ore de lucru, aplicat la determinarea salariului tarifar orar din salariu tarifar
lunar stabilit (pentru săptămâna de 40 ore lucrătoare - 169 h/lună).
La calcularea mijloacelor de salarizare a muncii indicatoarele de manopera pot fi grupate
conform meseriilor muncitorilor, prevăzute de norme de deviz, cu înmulţirea ulterioară la salariul mediu
orar al unui muncitor de meserie respectivă în organizaţia de antrepriză dată.
La elaborarea documentaţiei de proiect şi deviz, de licitaţie la comanda investitorului
(beneficiarului) în devizele investitorilor cheltuielile pentru salarizare se recomandă să se determine
pornind de la salariul mediu lunar în ramura "Construcţii", fixat trimestrial de către Departamentul
Statistică şi Sociologie.
Modul de calculare a valorii mijloacelor de salarizare din documentaţia de deviz, preţurile
contractuale şi procesele-verbale de recepţie a lucrărilor executate, indicile de modificare a salariului de
baza de deviz sau mărimea salariului mediu lunar (orar) al muncitorilor angajaţi la lucrările de
construcţii-montaj se stabileşte prin înţelegerea dintre părţi (beneficiar şi antreprenor).
b) Valoarea 1 h-ut pe tipuri de utilaje se calculează de către întreprinderile de antrepriză, deţinătoare
de tehnică de construcţii, prin calcularea cheltuielilor pentru carburanţi, lubrifianţi, piese de
schimb, amortismente, salarizarea mecanicilor, deservirea şi reamplasarea utilajelor etc. (fig.8).

9
 Valoarea de deviz pentru funcţionarea utilajelor (maşinilor) antrenate în construcţii se determină
pe baza timpului normat de lucru al utilajelor (numărului de ore efectiv lucrate), necesar pentru
executarea volumului stabilit de lucrări de construcţii, montaj, reparaţii-construcţii şi al altor lucrări, şi
pe baza preţului de deviz individual pentru funcţionarea utilajelor de construcţii, calculat pe unitate de
timp - 1 oră-utilaj (1 h-ut) în preţuri curente.
Drept norme de determinare a necesarului de utilaje de construcţii se utilizează datele din
Indicatoarele de norme de deviz pentru lucrări de construcţii, montaj şi reparaţii-construcţii, în vigoare
pe teritoriul Republicii Moldova.
Preţul de deviz pentru 1 h-ut de funcţionare a utilajelor de construcţii se calculează cu ajutorul
formulei (41):

Put = A + S + C + L + H + R + Ream, (5)

unde: Put - preţul pentru 1 h-ut de funcţionare a utilajului de construcţii, lei;
A - normativul de amortismente pentru restabilirea utilajului, lei/h-ut;
S - normativul de salarizare a mecanicului (echipei de muncitori care conduc utilajul de
construcţii), inclusiv contribuţii la asigurarea socială, lei/h-ut.;

10
 C - normativul de cheltuieli pentru carburanţi, lei/h-ut;
L - normativul de cheltuieli pentru lubrifianţi, lei/h-ut.;
H - normativul de cheltuieli pentru lichidul hidraulic, lei/h-ut.;
R - normativul de cheltuieli pentru toate tipurile de reparaţii ale utilajelor, deservirea şi
diagnosticarea lor tehnică, lei/h-ut.;
Ream - normativul de cheltuieli pentru reamplasarea utilajelor de pe un teren de construcţie
(baza de mecanizare) pe altul, lei/h-ut.
Normativul de amortismente pentru restabilirea utilajelor se calculează cu formula (42):
A = (V x Na) / (T x 100) , (6)

unde: V - valoarea de bilanţ a utilajului (grupei de utilaje), se ia conform datelor din evidenţa contabilă,
lei. Valoarea de bilanţ este egală cu valoarea de intrare, corectată sau reevaluată, diminuată cu
uzura acumulată;
Na - norma anuală de amortismente pentru restabilirea tipului dat de utilaje de construcţii, procente/an;
T - regimul normativ anual de funcţionare a utilajului (grupei de utilaje), h-ut./an.
Determinarea regimului normativ anual de funcţionare a utilajelor de construcţii se efectuează
pe baza recomandărilor privind determinarea regimului anual de funcţionare şi productivitate a
utilajelor de construcţii şi se calculează cu formula (43):
T = (Ta – Tl – Tream – Tm – Tn – Tr) x t, (7)

unde: Ta - durata anului (365 zi);

Tl - numărul de zile libere şi de odihnă (112 zi);
Tream - durata de reamplasare, inclusiv timpul pentru montare şi demontare (conform datelor
efective);
Tm - numărul zilelor nelucrătoare pe an din cauza condiţiilor meteo (conform datelor medii
statistice);
Tn - numărul zilelor nelucrătoare din motive neprevăzute (conform datelor efective);
Tr - durata de efectuare a deservirii tehnice şi a reparaţiilor, inclusiv timpul tur-retur de
transportare pentru reparaţie, precum şi timpul de aşteptare a reparaţiei (conform datelor efective);
t - durata schimbului de lucru (8 h).
Normativul de salarizare a mecanicului (a unei echipe de muncitori care conduc utilajul de
construcţii) se determină conform salariilor tarifare care se aplică în organizaţie, ţinând cont de sporuri,
adaosuri, premii, alte plăţi şi contribuţii la asigurarea socială.
Componenţa echipei şi categoriile tarifare ale muncitorilor se determină conform normelor de
producţie, iar în lipsa lor conform instrucţiunilor privind exploatarea utilajelor şi Indicatorului unic
tarifar şi de calificare pentru lucrări şi profesii de muncitori.
Salariile muncitorilor, care participă la procesele mecanizate de construcţii, însă nu conduc
utilajele şi nu le deservesc (manipulatori de cabluri, montatori, perforatori, pozatori de conducte etc.),
nu se includ în normativul de salarizare.
De asemenea nu se ţine cont de salariile muncitorilor care lucrează cu unelte mecanizate al căror
consum de muncă se include în normele de consum de resurse pentru lucrările de construcţii-montaj.
Normativul de cheltuieli pentru carburanţi (benzină, motorină, energie electrică, aer comprimat)
se calculează cu formula (44):

C = Nc x Pc, (8)

unde: Nc - norma de consum de carburanţi, luând în considerare consumul suplimentar pe timp friguros,
pornirea motorului Diesel, reamplasarea utilajelor prin autopropulsie (automacarale,
autoturnuri, autogu-dronatoare etc.), 1/h-ut. Normele de consum pentru materialele sus-
indicate se aplică conform reglemen-tărilor în vigoare, datelor din cartea tehnică sau prin
calcul.

11
 Pc - preţurile locale de procurare a carburanţilor, inclusiv cheltuielile pentru transportarea lor,
lei/1.
La calcularea preţului pentru 1 h-ut de funcţionare a utilajelor, care funcţionează cu energie
electrică, costul de energie electrice nu se ia în considerare, deoarece plata pentru energie electrică se
efectuează de către antreprenorul general conform contorului montat pe şantier.
În mod similar se determină cheltuielile pentru lubrifianţi:

L = Nl x Pl, (9)

unde: Nl - norma de consum de lubrifianţi, kg/h-ut. Normele de consum de lubrifianţi se iau conform
reglementărilor în vigoare, datelor din cartea tehnică sau prin calcul;
Pl - preţurile locale de procurare a lubrifianţilor, inclusiv cheltuielile pentru transportarea lor,
lei/kg.
Normativul de cheltuieli pentru lichide hidraulice se calculează cu formula (10):

H = (V x Dh x Ch x Ph) / Th , (10)
unde: V - volumul sistemului hidraulic, dm ;
Dh - densitatea lichidului hidraulic, kg/dm3;
Ch - coeficientul de adaos de lichid hidraulic (Ch = 1,5);
Ph - preţurile locale de procurare a lichidului hidraulic, inclusiv cheltuielile pentru transportarea
lui, lei/kg;
Th - periodicitatea de înlocuire a lichidului în sistemul hidraulic, h-ut.
Valorile mărimilor V, Dh, Th se iau din cartea tehnică a utilajului.
Normativul de cheltuieli pentru toate tipurile de reparaţii, deservirea şi diagnosticarea tehnică a
utilajului de felul, tipul sau de grupa de tipodimensiunea dată se calculează cu formula (11):

R = RDDa / Ta , (11)

unde: RDDa - cheltuielile medii anuale pentru reparaţii şi deservirea tehnică a utilajului (a grupei de
utilaje) pentru unitatea (întreprinderea) dată. Indicatorul RDDa cuprinde cheltuielile în
conformitate cu următoarele articole: agregate şi piese de schimb, salarii pentru reparatori,
contribuţii la asigurarea socială defalcate din sumele aferente, materiale de reparaţii, cheltuieli
pentru organizarea şi executarea lucrărilor la baza de mecanizare pentru reparaţii şi exploatări
(cheltuieli pentru amortizare, exploatare şi întreţinere a clădirilor, construcţiilor şi utilajelor
tehnologice ale atelierelor de reparaţii staţionare sau mobile, cheltuieli pentru amortizare şi
reparaţie a inventarului şi uneltelor, cheltuieli pentru întreţinerea pazei contra incendiilor, pentru
tehnica securităţii, pregătirea cadrelor, plăţi pentru revizii tehnice, pentru obţinerea autorizaţiilor
de circulaţie a vehiculelor cu masă totală, cu sarcina masică pe osie şi cu gabarite ce depăşesc
limitele admise, întreţinere şi reparaţie a căilor de rulare ale macaralelor-turn şi macaralelor-
capră);
Ta - regimul însumat normativ anual de funcţionare a utilajului (a grupei de utilaje), h-ut.
Calcularea normativului de cheltuieli pentru reamplasarea utilajelor de construcţii trebuie să se
efectueze pornind de la următoarele condiţii:
- modul de reamplasare - prin autopropulsie, prin remorcare cu cablu sau pe trailer la un
autotractor (cu demontarea sau fără demontarea utilajului), pe cale ferată;
- distanţa (timpul) de reamplasare, inclusiv timpul pentru montare, demontare, încărcare,
descărcare şi transportare a utilajului;
- structura mijloacelor de transport auto - numărul şi marca autotractoarelor, remorcilor
(trailerelor), maşinilor de însoţire;
- tipul de macara care se utilizează pentru montare, demontare, încărcare şi descărcare a
utilajului;

12
- structura calitativă şi cantitativă a echipei de muncitori ocupaţi la lucrările de reamplasare a
utilajului.
Pentru autovehicule, utilajele autopropulsate pe şasiu de autovehicule sau de tractoare pe pneuri
cheltuielile pentru reamplasare nu se planifică, deoarece astfel de utilaje se transportă prin
autopropulsie.
Utilajele pe pneuri (fără autopropulsie) se transportă în remorcă la autotractoare, utilajele mici -
în autocamioane.
Pentru transportarea utilajelor de tonaj mare şi de gabarite mari pe autodrumuri se utilizează
trailere cu capacitatea de încărcare până la 20, 40 t şi autotractoare MAZ-200, KRAZ ş. a.
Cheltuielile pentru reamplasarea utilajelor de construcţii, care se transportă la şantier cu ajutorul
autotractoarelor sau al trailerelor, se determină pornind de la cheltuielile medii anuale pentru încărcare,
descărcare şi transportare a unui singur utilaj (a unei singure grupe de utilaje) calculate pentru 1 h-ut. de
regim normativ anual de lucru al acestui utilaj (grupei de utilaje):

Ream = [(Vî-d + Vtr) / T] x n , (12)

unde: Vî-d - costul încărcării, descărcării unui singur utilaj, lei;

Vtr - costul transportării unui singur utilaj, lei;
n - numărul de reamplasări pe an;
T - regimul normativ anual de lucru, h-ut.

Cheltuielile pentru o singură încărcare şi descărcare a utilajului la trailer cu folosirea macaralei

se calculează cu formula (13):
Vî-d = (Tî + Td) x (Pa + Pr + Paî + Pm + S + Se), (13)

unde: Tî, Td - timpul necesar pentru o singură încărcare şi, respectiv, descărcare, care se determină pe
baza normelor de producţie, h-ut;
Pa, Pr, Paî, Pm - preţurile de deviz pentru funcţionarea autotractorului şi, respectiv, a remorcii
(trailerului), automobilului de însoţire, macaralei care efectuează încărcarea şi descărcarea
utilajului, lei/h-ut;
S - salariul mecanicului utilajului de reamplasat, lei/h-ut;
Se - salariile echipei de muncitori care participă la încărcarea şi descărcarea utilajului
reamplasat, lei/h-ut.
Cheltuielile de deviz pentru transportarea utilajului se calculează cu formula (14):

Vtr = [(Pa + Pr + Pai + Pm + S + Se) / V] x L , (14)

unde: V - viteza medie de transportare a utilajului, km/h;

L - distanţa la care se reamplasează utilajul, km.

Cheltuielile pentru reamplasarea utilajelor pe pneuri neautopropulsate prin remorcare cu

autotractoare se calculează cu formula (15):
Str = [(Pa + S + Se) x n x L] / (T x V), (15)

Pentru unele utilaje de construcţii (macarale cu capacitatea de ridicare mare, excavatoare

păşitoare, tehnică pentru lucrări de săpare a tunelelor şi de decopertare) în cheltuielile pentru
reamplasare se includ şi cheltuielile pentru montare şi demontare care se determină prin calcule aparte.
La reamplasarea utilajelor la distanţe mari cheltuielile de reamplasare nu se includ în preţul
pentru 1 h-ut., dar se calculează individual în conformitate cu condiţiile concrete şi se includ în
decontările pentru lucrările executate, printr-un rând aparte.
Calcularea preţurilor de deviz pentru funcţionarea utilajelor de construcţii (preţul pentru 1 h-ut)
trebuie să se efectueze în două variante: varianta 1 - pentru cazul în care lucrările de construcţii-montaj
13
sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată (TVA), varianta 2 - pentru cazul în care lucrările de
construcţii-montaj nu sunt scutite de TVA.
Pentru lucrările de construcţii-montaj scutite de TVA în preţurile de deviz pentru funcţionarea
utilajelor se include valoarea resurselor materiale şi energetice ţinând cont de TVA, plătită la procurarea
lor.
Pentru lucrările de construcţii-montaj, care nu sunt scutite de TVA, în preţurile de deviz pentru
funcţionarea utilajelor se include valoarea resurselor materiale şi energetice fără a ţine cont de taxa pe
valoarea adăugată, dacă există facturile care confirmă achitarea TVA. In acest caz, în procesele-verbale
de recepţie a lucrărilor executate TVA se include, printr-un rând aparte, din valoarea totală a lucrărilor
de antrepriză care cuprinde valoarea de funcţionare a utilajelor de construcţii.
În documentaţia de deviz şi de licitaţie elaborată la comanda investitorului (devizul
investitorului) valoarea 1 h-ut pe tipurile de utilaje se adoptă pornind de la informaţia pe care o deţine
alcătuitorul privind preţurile pentru acest tip de cheltuieli. De regulă, acestea sunt preţurile medii pentru
1 h-ut de exploatare pe tipurile de utilaje de construcţii pentru localitatea dată, în care se execută
construcţia;
c) Valoarea resurselor materiale se determină pornind de la informaţia pe care o deţine alcătuitorul
privind preţurile pentru acest tip de cheltuieli. Pentru întreprinderile de antrepriză acestea sunt datele
medii privind valoarea efectivă a materialelor, elementelor şi articolelor (ţinând cont de cheltuielile
pentru transport până la depozitele obiectivului, inclusiv pentru lucrările de încărcare-descărcare şi de
cheltuielile pentru achiziţionare-depozitare suportate de întreprinderea de antrepriză), care se
determină în baza preţurilor de piaţă şi a tarifelor furnizorilor şi în baza datelor din evidenţa
contabilă. Cheltuielile de transport pot fi determinate luând în calcul datele efective sau cele medii pe
unitatea de măsură adoptată pentru materialul transportat (pe m2, t, m etc.), în procente din valoarea
materialelor, pe 1 t-km de încărcătură. Cheltuielile de achiziţionare-depozitare se iau în calcul sub
forma de procente-norme din valoarea materialelor şi a cheltuielilor de transport. Fiecare
întreprindere de antrepriză calculează şi aprobă pentru sine o normă individuală de cheltuieli pentru
achiziţionare-depozitare, stabilită pe baza datelor din evidenţa contabilă (fig.9). În caz de necesitate
normele pot fi revizuite şi reaprobate, de regulă, o dată pe an.

14
 În documentaţia de deviz şi de licitaţie elaborată la comanda investitorului (devizul
investitorului) valoarea resurselor materiale se determină pe baza preţurilor de piaţă pentru materiale,
articole şi elemente, tarifelor medii pentru transportul încărcăturilor şi cheltuielile de achiziţionare-
depozitare. Normele cheltuielilor de achiziţionare-depozitare se adoptă din valoarea materialelor şi a
cheltuielilor de transport până la depozitele obiectivului:
a) materialelor de construcţii şi tehnico-sanitare - 2 %;
b) utilajelor-1,2%;
c) construcţiilor metalice - 0,75 %.
Informaţia privind preţurile curente pentru resursele materiale folosite în construcţii poate fi
obţinută de la organele de statistică, din diferite materiale informative publicate, de la fabricanţii de
materiale şi de la întreprinderile de antrepriză.
Pentru obiectivele nescutite legal de TVA, valoarea materialelor, resurselor energetice,
serviciilor de transport, altor servicii achiziţionate se iau în calcul fără TVA.
Pentru obiectivele scutite legal de TVA valoarea materialelor, resurselor energetice, serviciilor de
transport, altor servicii achiziţionate se iau în calcul ţinând cont de TVA.
În ambele cazuri trebuie să existe, în mod obligatoriu, factura care confirmă includerea TVA în
structura preţului.

15
 Procedeul 2 – prin întocmirea preţurilor unitare individuale pentru fiecare categorie de lucrări,
inclusă în lista cu cantităţile de lucrări. Se recomandă pentru evaluarea valorică a ofertelor.
Pentru categoriile de lucrări se întocmeşte un catalog de preţuri unitare conform Formularului nr.
5 – desfăşurat şi Formularului nr.6 – sumar din CP L.01.01-2001.
Pentru fiecare obiectiv de construcţii se întocmeşte un catalog individual de preţuri unitare.
După totalul fiecărui preţ unitar se evidenţiază indicele: “inclusiv: salariul muncitorilor constructori”.
Devizele locale pentru procedeul 2 se întocmesc conform Formularului nr.7 din CP L.01.01-
2001.
Pentru ambele procedee (Formularul nr.3 şi nr.7 din CP L.01.01-2001), după totalul devizului, se
efectuează calculul:
- contribuţiilor la asigurările obligatorii defalcate din cheltuielile pentru salarizarea muncitorilor
constructori în mărimea stabilită de Legislaţia în vigoare;
- cheltuielilor de regie din totalul cheltuielilor directe (fig.10);
- beneficiului de deviz din totalul cheltuielilor directe şi cheltuielilor de regie (fig.11).
Pentru procedeul 2 contribuţiile la asigurările obligatorii, cheltuielile de regie şi beneficiul de
deviz pot fi luate în calculul preţurilor unitare. În acest caz devizele locale se întocmesc fără a lua în
calcul aceste cheltuieli.
În devizele-oferte antreprenorul ia în consideraţie cheltuielile limitate, printr-un rând aparte (16):

K = 1,015 x 1,005 x 1,0066 x 1,015 = 1,042, (16)

unde: 1,015 – coeficient care ia în consideraţie cheltuielile pentru organizarea de şantier (1,5 %);
1,005 - coeficient care ia în consideraţie plata pentru energia electrică (0,5 %);
1,0066 – coeficient care ia în consideraţie scumpirea de timp friguros (0,66 %);
1,015 - coeficient care ia în consideraţie cheltuielile neprevăzute (1,5 %).

Taxa pe valoarea adăugată se include conform legislaţiei în vigoare.

16
17
18