Dreptul instituţional comunitar derivat sau secundar este format din norme cuprinse in acte emise

de instituţiile comunitare constituite prin dispoziţiile din tratate. Este un drept derivat pentru că
ansamblul de acte care il constituie este subordonat dispoziţiilor din tratate de la care nu pot
deroga. Instituţiile comunitare sunt abilitate să emită astfel de acte numai dacă acestea sunt
necesare aducerii la indeplinire a obiectivelor lor şi numai in măsura in care tratatele le-o permit.
Sunt acte interne cu caracter juridic obligatoriu, privitoare la organizarea şi funcţionarea
instituţiilor comunitare, sau acte funcţionale preparatorii.
Tratatele constitutive ale Comunităţilor enumeră aceste acte, şi anume: Articolul 161 din Tratatul
CEEA , Tratatul CEE, in art. 189 , Tratatul CECO, in art. 14.