Sunteți pe pagina 1din 1

Regulamentele sunt acte cu forţă generală, obligatorie şi aplicabile direct in fiecare stat membru al

Comunităţilor. Articolele 189 din Tratatul CEE şi 165 din Tratatul CEEA recunosc regulamentelor
calitatea lor de a avea forţă generală. Regulamentul precum şi ansamblul de dispoziţii care il
insoţesc are o putere normativă completă, adică este obligatoriu in toate elementele sale.
Respectarea regulamentului este o obligaţie absolută. Nici un stat nu se poate prevala de nici o
scuză pentru a justifica nerespectarea unora sau a unei dispoziţii stipulate intr-un regulament.
Regulamentele, potrivit tratatelor de la Roma, sunt direct aplicabile in orice stat membru. Sunt
singurele acte care au această calitate. Aplicarea directă inseamnă că este şi imediată, adică, ele
devin in mod automat valide in ordinea juridică a statelor membre, fără a mai fi nevoie de măsuri
speciale ca publicarea sau incorporarea in dreptul naţional.
Cu alte cuvinte, regulamentele se integrează in sistemul juridic naţional, care trebuie să permită
exercitarea efectului direct in aşa fel incat să se poată invoca o dispoziţie comunitară fără să i se
poată opune o regulă de drept intern.

Directivele. Directivele sunt prevăzute in dispoziţiile inscrise in Articolele 189 al. 3 din Tratatul
CEE, 161 al. 3 din Tratatul CEEA şi art. 14 din Tratatul CECO. Directiva este un act obligatoriu
ce stabileşte o obligaţie de rezultat, absolută, in sarcina statelor membre destinatare. In principiu,
alegerea formelor şi mijloacelor de a o realiza este lăsată la latitudinea statelor destinatare. In
acelaşi timp, directiva poate produce un efect direct, deşi Curtea de Justiţie nu a consacrat in mod
expres că un asemenea efect se produce in mod automat.