Izvoarele de drept instituţional comunitar complementar, denumit şi terţiar, sunt constituite din

actele privitoare la acordurile cu state terţe sau cu organisme internaţionale, din actele unilaterale
adoptate de organele anumitor acorduri externe ale Comunităţilor Europene şi din unele tratate
incheiate de statele membre cu state terţe. Acordurile intre statele membre ca izvor al dreptului
instituţional comunitar complementar sunt de 2 categorii: 1. acordurile care rezultă din deciziile
adoptate de reprezentanţii guvernelor statelor membre reuniţi in Consiliu 2. acorduri pe care insăşi
tratatele le prevăd.
Celălalt izvor al dreptului instituţional comunitar complementar este format din acordurile
incheiate de Comunităţi.

Drept instituţional comunitar jurisprudenţial. In afara izvoarelor dreptului comunitar arătate

mai inainte, un altul, deloc neglijabil, este format din jurisprudenţa Curţii de Justiţie şi a
Tribunalului de Primă Instanţă (TPI). Această instituţie, printre competenţele cu care a fost
inzestrată o are şi pe aceea de a remedia lacunele existente in tratate şi de a controla aplicarea
corectă a dreptului comunitar.
In general, jurisprudenţa nu constituie un izvor de drept. Ţinand seama insă că această entitate are
calitatea de instituţie comunitară, că el contribuie la indeplinirea obiectivelor puse de tratate in
faţa Comunităţilor, tratate pe care le interpretează şi le aplică in lumina dreptului comunitar, că are
monopolul interpretărilor care din punct de vedere juridic sunt obligatorii, că este astfel suprema
autoritate in materie investită de aceste tratate, Curtea de Justiţie şi demersurile sale capătă o
valoare specială.