Prin acest tratat, s-au adus clarificări asupra garanţiilor in materie de protecţie a drepturilor

fundamentale, cu deosebire in ceea ce priveşte egalitatea dintre femei şi bărbaţi, nediscriminarea

şi tratarea datelor cu caracter personal. Tratatul a mai adus precizări in domeniul liberei circulaţii
a persoanelor in spaţiul comunitar; a fost consacrată cooperarea politică şi judiciară in materie
penală şi au fost precizate condiţiile de integrare a acquis-ului Schengen in cadrul juridic al
Uniunii Europene.
Intre 7-11 dec 2000, intalnirea la varf a şefilor de state şi guverne, care a avut loc la Nisa, a
adoptat textul tratatului, care a fost semnat la 26 febr 2001 de către Consiliul Uniunii Europene şi,
ca urmare, a fost deschis spre ratificare.
Tratatul a deschis calea celei mai mari lărgiri preconizate de Uniune, cu perspectivele unei păci
durabile, stabilităţii şi prosperităţii pentru ansamblul ţărilor europene democratice. Tratatul de la
Nisa nu este insă decat o etapă. El a marcat un nou pas in pregătirea lărgirii Uniunii cu ţări din
zonele centrale, estice, mediteraneene şi baltice ale Europei.
Tratatul aduce modificări următoarelor instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul,
Comisia Europeană, Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi, cărora li se adaugă şi 2 organe
comunitare consultative, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor.
In ceea ce priveşte problematica drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, Tratatul de la
Nisa prevede că, prin majoritate de patru cincimi din membrii Consiliului, după avizul conform al
Parlamentului European şi după audierea statului membru in cauză, Consiliul poate să constate
dacă există un risc clar de violare gravă de către un stat membru a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale pe care este intemeiată Uniunea.
La Nisa a fost proclamată Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii. Carta fixează un ansamblu
de drepturi civile, politice, economice şi sociale ale cetăţenilor europeni, grupate in 6 categorii:
demnitate, libertate, egalitate, solidaritate, cetăţenie şi justiţie. Aceste drepturi sunt intemeiate pe
drepturile şi libertăţile fundamentale recunoscute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi
pe tradiţiile constituţionale ale ţărilor din Uniunea Europeană.