Sunteți pe pagina 1din 40

COD DE PROIECTARE PENTRU PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI DE BETON ARMAT

REDACTAREA a 2-a

- REDACTAREA FINALA-

DECEMBRIE 1998

COD DE PROIECTARE PENTRU PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI DE BETON ARMAT

REDACTAREA a 2-a

- REDACTAREA FINAL~ -

1998 COD DE PROIECTARE PENTRU PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI DE BETON ARMAT REDACTAREA a 2-a

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

FACULTATEA DE CONSTRUCTII CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

Catedra Constructii de beton armat

CR 2 PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON Subprogram CR 2-01-A PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI

Faza: Redactarea a 2-a – finala

Contract nr. 160 din 23.10.98 Beneficiar M.L.P.A.T.

Rector:

Prof. dr. ing. Petre Patrut

sef catedra:

Prof. dr. ing. Liviu Crainic

Responsabil lucrare:

Prof. dr. ing. Marius Gabor

DECEMBRIE 1998

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUC|II BUCURE}TI

FACULTATEA DE CONSTRUCTII CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

Catedra Constructii de beton armat

CR 2 PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON Subprogram CR 2-01-A PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI

Faza: Redactarea a 2-a – finala

DECEMBRIE 1998

Contract nr. 160 din 23.10.98 Beneficiar M.L.P.A.T.

CR 2 PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON Subprogram CR 2-01-A PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI

Faza: Redactarea a 2-a – finala

UTCB:

Lista elaboratorilor

Prof. dr. ing. Marius Gabor As. ing. Andrei Sendroiu As. ing. Adrian Todeila Ing. Dan Adrian Ing. Camelia Chirimeaca

Responsabil lucrare:

Prof. dr. ing. Marius Gabor

COD DE PROIECTARE PENTRU PLANŞEE DALÃ ŞI PLANŞEE CIUPERCI DE BETON ARMAT

CUPRINS

1.

GENERALITÃŢI

3

1.1. Domeniul de aplicare al Codului

3

1.2. Definiţii

4

1.3. Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci

 

5

1.4. Acte normative complementare

5

2.

ALCÃTUIREA DE ANSAMBLU

5

2.1. Forma şi alcătuirea planşeului

4

2.2. Distribuţia stâlpilor

 

7

2.3. Pereţii de compartimentare şi de închidere

 
 

7

3.

CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE

7

3.1. Condiţii de rezistenţă

8

3.2. Condiţii de rigiditate

8

3.3. Condiţii privind deschiderea fisurilor

8

3.4. Condiţii privind mecanismul structural de disipare a energiei la acţiuni seismice

8

4.

PROIECTAREA PRELIMINARÃ

 

9

4.1. Predimensionarea grosimii plăcii

9

4.2. Predimensionarea capitelurilor

10

5.

CALCULUL EFORTURILOR

 

5.1.

Schematizarea planşeelor pentru calcul

10

5.2.

ÎÎncărcări

11

5.3.

Calculul eforturilor îîn grupări fundamentale de încărcări

11

5.4.

Calculul eforturilor în grupări speciale de încărcări

12

6.

VERIFICAREA PLANŞEELOR DALÃ ŞI PLANŞEELOR CIUPERCI LA STÃRILE LIMITÃ ULTIME

12

6.1. Stabilirea eforturilor de calcul

 

12

6.2. Dimensionarea la moment încovoietor

13

6.3. Verificarea la forţă tăietoare

 
 

14

6.4. Verificarea la străpungere

 
 

15

7.

VERIFICAREA LA STAREA LIMITÃ DE DEFORMAŢII

19

7.1. Grupări fundamentale de încărcări

 

19

7.2. Grupări speciale de încărcări

 

20

8. ALCÃTUIRE ŞI ARMARE

20

8.1.

Grosimi minime de plac ă

20

8.2.

Armarea planşeelor dală

21

8.2.

Armarea planşeelor ciuperci

22

Anexa 1 Stabilirea eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci prin metoda directă

25

Anexa 2 Stabilirea eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci prin metoda cadrelor

32

COD DE PROIECTARE

PENTRU

PLANŞEE DALÃ ŞI PLANŞEE CIUPERCI DE BETON ARMAT

1. GENERALITÃŢI.

Prezentul Cod cuprinde prevederi referitoare la proiectarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci de beton armat monolit ale clădirilor.

Planşeele dală sunt alcătuite din plăci rezemate direct pe stâlpi; rezemarea se poate face şi pe grinzi marginale sau, local, pe pereţi structurali de beton armat sau zidărie. Planşeele rezemate pe stâlpi prevăzuţi cu capiteluri sunt denumite planşee ciuperci.

1.1. Domeniul de aplicare al Codului

(1)

Prezentul Cod se aplică la proiectarea următoarelor tipuri de planşee de tip

curent:

planşee dală cu placă de grosime constantă sau cu grosimi variabile în trepte;

planşee ciuperci având capiteluri cu forma în plan ortogonală sau circulară şi elevaţia ca în fig. 1.2.

(2) Planşeele dală şi planşeele ciuperci de tip curent sunt rezemate pe stâlpi dispuşi într-o reţea ortogonală, la care distanţele între axe (l X şi l Y , fig. 1.1), respectă condiţiile:

l X / l Y

= 0,5 ÷ 2.0

l Xmax / l Xmin 1.2 l Ymax / l Ymin 1.2

1.1

1.2

1.3

Se admite deplasarea centrului secţiunii stâlpului faţă de intersecţia sistemului de axe ortogonale cu cel mult 10% din deschiderea cea mai mică. Se recomandă ca raportul între deschiderile l X şi l Y să respecte limitele:

l X / l Y

= 0,66 ÷ 1.5

(4)

informativ, ele pot fi utilizate ca elemente de referinţă în evaluarea unor construcţii existente.

Prevederile se referă cu precădere la proiectarea unor construcţii noi; cu titlu

l Y2 l Y1 l X1 l X2 3
l
Y2
l
Y1
l X1
l X2
3

Fig. 1.1

1.2. Definiţii

1.2.1. Se consideră planşee dală planşeele cu placa de grosime constantă şi

planşeele cu placa de grosimea variabilă în trepte, la care variaţia grosimii plăcii respectă simultan condiţiile (fig. 1.2):

h H / h p 0,66

 

1.4

0,15 l Hx

/ l x

0,25

1.5

0,15 l Hy

/ l y

0,25

1.6

a b 1 1 l y l Hx l Hy l x
a
b
1
1
l y
l Hx
l Hy
l x
Secţiunea 1-1
Secţiunea 1-1

h

h

p

H

Fig. 1.2. Planşeu dală cu placă plină de grosime variabilă în trepte

1.2.2. Se consideră planşee ciuperci planşeele din plăci rezemate pe stâlpi

prevăzuţi cu capitel (fig. 1.3) şi la care nu se respectă condiţia 1.4.

h p h H b d
h
p
h
H
b
d
a c 1.2.3.
a
c
1.2.3.

Fig.1.3. Tipuri de capiteluri

În sensul prezentului Cod sunt consideraţi stâlpi elementele portante

verticale la care raportul între dimensiunile secţiunii transversale (a şi b în fig.1.1) respectă condiţiile:

a / b

= 0,4 ÷ 2,5

1.7

a / l X 0,25

1.8

b / l Y 0,25

1.9

4

1.3.

Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci

Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci se face în funcţie de criterii care determină diferenţieri privind aplicarea prezentului Cod, după cum urmează:

1.3.1. După destinaţie:

planşee la nivelurile curente sau de acoperiş ale clădirilor;

fundaţii tip radier din planşee dală sau planşee ciuperci.

1.3.2. După modul de distribuţie al stâlpilor:

planşee cu stâlpi dispuşi la nodurile unei reţele de axe ortogonale;

planşee cu reţea de stâlpi dispuşi în poziţii oarecare.

1.4. Acte normative complementare.

Prezentul Cod de proiectare se va utiliza împreună cu prevederile din actele normative care precizează aspecte specifice de calcul şi alcătuire, cum ar fi (lista nu este exhaustivă):

STAS 10107/0-90 Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor din beton, beton armat şi beton precomprimat.

STAS 10101/1-91 Acţiuni în construcţii. Greutati tehnice şi încărcări permanente.

STAS

în construcţii. Încărcări datorite procesului de

10101/2A1-91

Acţiuni

exploatare.

STAS 10107/1-91 Construcţii civile, industriale şi agricole. Calculul şi alcătuirea planşeelor din beton armat şi beton precomprimat. Prevederi generale.

STAS 10107/2-91 Construcţii civile, industriale şi agricole. Planşee curente din placi şi grinzi din beton armat şi beton precompromat. Prescriptii de calcul şi alcătuire.

STAS 10107/3-91 Construcţii civile, industriale şi agricole. Planşee cu nervuri dese din beton armat şi beton precomprimat. Prescriptii de calcul şi alcătuire.

STAS 3300/2-85. Calculul terenului de fundare în cazul fundării directe.

Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinte, social- culturale, agrozootehnice şi industriale. Indicativ P100-92.

Normativ privind proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii directe la construcţii. Indicativ P10-86.

Normativ pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat. C 140-86.

Lista actelor normative complementare se va actualiza în raport de revizuirea sau modificarea acestora.

2. ALCÃTUIREA DE ANSAMBLU

2.1. Forma şi alcătuirea planşeului

2.1.1. Planşeele dală pot fi alcătuite ca plăci pline cu grosime constantă (fig.

2.1.a), plăci pline cu grosimea variabilă în trepte (fig. 1.2), sau ca planşee cu nevuri dese (fig. 2.1.b).

Planşeele ciuperci sunt alcătuite din plăci pline cu grosime constantă.

5

a) h p
a)
h
p
b) h h p 1p l x
b)
h
h
p
1p
l
x

Fig. 2.1.

2.1.2. Forma în plan a planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci va respecta condiţiile generale de alcătuire din codurile de proiectare P85-1998 (pct.2.2) şi NP 007-97 (pct. 2.1).

2.1.3. Goluri în placă

Golurile în placă se clasifică funcţie de dimensiunile lor relative. (1) Se consideră goluri mici, golurile a căror dimensiuni cumulate nu depăşesc 20% din lăţimea fâşiei de placă în care sunt practicate (fig.2.2). (2) Golurile în placă care nu respectă condiţiile (2) se consideră goluri mari. Planşeele dală şi planşeele ciuperci cu goluri mari nu pot fi considerate de tip

curent. (3) În interiorul perimetrului critic de străpungere al planşeelor dală se admite dispunerea unui singur gol, cu dimensiunea maximă l gmax , dacă sunt respectate condiţiile:

l gmax d / 4

2.1

l gmax b/10

(b a)

2.2

Verificarea la stăpungere se va face luând în considerare prezenţa golurilor.

l cx l ry l cy ≤ l cx /5 ≤ l rx /5 ≥
l cx
l ry
l cy
≤ l cx /5
≤ l rx /5
≥ 6d
l rx
≤ l ry /5
l gy1 +l gy2 ≤

Fig.2.2. Goluri mici în placă; condiţii privind dimensiunile maxime ale golurilor.

2.2. Distribuţia stâlpilor în plan.

6

2.2.1.

Distribuţia stâlpilor în planul plaşeului se recomandă să fie uniformă, la

intersecţiile unei reţele de axe ortogonale. Distanţele interax pe cele două direcţii

principale ale reţelei, l X şi respectiv l Y , se recomandă să respecte condiţiile 1.1, 1.2 şi

1.3.

Se recomandă ca rigidităţile şi capacitatea de rezistenţă a structurii la forţe orizontale orientate pe direcţiile principale să fie cât mai apropiate. Plăcile în consolă sunt admise cu condiţia evitării unor interacţiuni necontrolate cu pereţii de compartimentare sau de închidere.

2.2.2. Construcţiile la care distribuţia stâlpilor în planul planşeului nu respectă

condiţiile de la pct. 2.2.1 pot fi admise în condiţiile utilizării metodelor generale de calcul de la pct. 5.4.3. În aceste situaţii de alcătuire, prevederile prezentului Cod se

aplică cu titlu informativ.

2.3. Pereţii de compartimentare şi închidere.

Pereţii rezemaţi direct pe placa planşeelor dală vor fi alcătuiţi ca elemente uşoare fără rigididitate şi rezistenţă semnificative la încăcări orizontale din acţiuni seismice. Planşeele dală şi planşeele ciuperci se vor verifica la acţiunea verticală, rezultată din comportarea pereţilor ca elemente rezistente la acţiuni orizontale, conform metodologiei prezentate în fig. 2.3. Nu sunt admise soluţiile de alcătuire care, urmare a conlucrării pereţilor de compartimentare sau de închidere cu stâlpii şi planşeele, pot determina eforturi de întindere în planşeele dală.

determina eforturi de întindere în plan ş eele dal ă . Perete de compartimentare sau de

Perete de compartimentare sau de închidere.

eele dal ă . Perete de compartimentare sau de închidere. F v , m a x

F v,max forţa asociată capacităţii

de rezistenţă a peretelui.

Fig. 2.3.

3. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE

(1) Condiţiile generale de proiectare precizează cerinţele de performanţă structurală ale planşeelor dală şi planşeelor ciuperci care asigură o comportare favorabilă sub încărcările gravitaţionale şi seismice. (2) Îndeplinirea condiţiilor generale de proiectare se realizează prin:

a). Concepţia generală de proiectare menită să asigure alegerea unor sisteme structurale adecvate condiţiilor funcţionale şi de execuţie ; b). Respectarea prevederilor prezentului Cod de proiectare şi a actelor normative complementare privind calculul şi alcătuirea planşeelor dală şi planşeelor ciuperci; c). Utilizarea metodelor de calcul structural adecvat sistemului de planşeu utilizat şi condiţiilor de solicitare; d). Respectarea prevederilor specifice de proiectare privind asigurarea durabilităţii pe perioada de exploatare anticipată.

3.1. Condiţii de rezistenţă

7

(1) Planşeele dală şi planşeele ciuperci vor fi dimensionate sau, după caz, verificate la stările limită ultime (de rezistenţă) în conformitate cu prevederile prezentului Cod, cap. 6, precum şi din acte normative aplicabile domeniului. (2) Verificarea la stările limită ultime se referă, în cazurile curente, la următoarele tipuri de solicitări şi secţiuni caracteristice de calcul:

momente încovoietoare (fâşii de reazem şi fâşii de câmp);

forţă tăietoare (fâşii de reazem şi fâşii de câmp);

străpungere pe diferite perimetre de cedare posibile în dreptul stâlpilor de reazem;

transmiterea momentului încovoietor în îmbinarea stâlp-planşeu.

(3) Enumerarea stărilor limită şi a secţiunilor de calcul dată mai sus nu este exhaustivă; dacă este cazul, la proiectarea planşeelor dală şi planşeelor ciuperci se vor considera şi alte verificări la stările limită ultime (de exemplu, străpungerea plăcii

în zonele cu încărcări concentrate, verificarea planşeelor ca diafragme orizontale etc.). (4) Planşeele dală nu vor fi utilizate în situaţiile în care încărcările verticale pot determina fenomenul la oboseală (încărcări repetate). (5) Verificarea la stările limită ultime este obligatorie în toate cazurile de proiectare.

3.2. Condiţii de rigiditate

(1) Respectarea condiţiilor de rigiditate se asigură prin verificarea deformaţiilor (săgeţilor) determinate de încărcările verticale de exploatare. Planşeele dală şi planşeele ciuperci asigură, de regulă, respectarea condiţiilor de rigiditate necesare pentru construcţiile curente. (2) Situaţiile în care verificarea la starea limită de deformaţie este necesară se stabilesc de proiectant funcţie de condiţiile de exploatare ale planşeelor. (3) Verificarea la starea limită de deformaţie se face conform pct. 7 din prezentul Cod şi a prevederilor din STAS 10107/0-90.

3.3. Condiţii privind deschiderea fisurilor

(1) Verificarea deschiderii fisurilor se face conform prevederilor din STAS

10107/0-90.

(2) În cazurile în care planşeele ciuperci sau planşeele dală sunt utilizate ca radier general, condiţiile privind verificarea deschiderii fisurilor sunt specifice acestor elemente.

3.4. Condiţii privind mecanismul structural de disipare a energiei la acţiuni seismice

(1) Construcţiile cu planşee dală sau planşee ciuperci amplasate în zonele seismice A÷E, definite conform normativului P100/92, şi construcţiile cu mai mult de 3 niveluri amplasate în zona seismică F, vor fi prevăzute cu pereţi structurali capabili să asigure preluarea în întregime a acţiunilor seismice orizontale. (2) În situaţiile în care sunt admise structuri formate numai din stâlpi şi planşee dală, se vor prevedea plăci cu grosimi variabile (3) Construcţiile cu planşee dală la care forţele seismice orizontale sunt preluate de pereţi structurali vor fi proiectate astfel încât deformaţiile plastice potenţiale să fie dirijate în stâlpi.

8

(4)

3.1 şi 3.2 pentru orice direcţie de acţiune seismică:

Dirijarea articulaţiilor plastice în stâlpi este realizată prin respectarea condiţiilor

şi

unde:

M cap T nod

1,3(M * cap S sup + M * cap S inf )

(M * cap P st + M * cap P dr ) 1,3(M * cap S sup + M * cap S inf )

3.2

3.1

M cap T nod

* cap S sup

M

M * cap S inf

M

*

P st şi M * P dr

echilibru

= momentul capabil al îmbinării planşeu-stâlp; cu relaţia 6.3;

= momentul capabil în stâlpul superior;

= momentul capabil în stâlpul inferior;

= momentele în fâşiile de reazem, stabilite din condiţia de

a nodului, conform fig. 3.1;

M * cap P st şi M * cap P dr = momentele capabile în fâşiile de reazem.

M stâlp M planşeu (fâşie de reazem) M P st M * P st M
M
stâlp
M planşeu (fâşie de reazem)
M P st
M * P st
M cap S sup
M * cap S inf
M * cap S sup
M cap S inf
M * P dr
M P dr

Fig. 3.1.

4. PROIECTAREA PRELIMINARÃ

(1) Stabilirea unor dimensiuni preliminare ale capitelului sau a grosimii plăcii conform pct. 4.1 şi 4.2 are caracter orientativ şi nu asigură respectarea de la sine a condiţiilor generale de proiectare date în prezentul Cod.

4.1. Predimensionarea grosimii plăcii

Stabilirea preliminară a grosimii de placă (d calculat în mm) se poate face cu

relaţiile:

planşee dală cu placa de grosime constantă:

d

=

2 ⎛ a 125V a + b ⎜ + b ⎞ ⎟ + − ⎝
2
⎛ a
125V
a
+
b
+ b ⎞ ⎟
+
12
τ
12
dt

planşee ciuperci:

d = 0,03 l max + 4(q 5) = încărcarea de calcul pe planşeu [kN/m 2 ]

l max = distanţa maximă între axele stâlpilor [mm].

unde: q

4.1

4.2

a

şi b = dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului;

V

= reacţiunea maximă transmisă de planşeu la stâlp [kN]

4.2.

Predimensionarea capitelurilor

9

(1) Stabilirea dimensiunilor preliminare ale capitelului are ca scop asigurarea condiţiilor de preluare a efortului de străpungere prin dimensionarea perimetrului secţiunii critice şi a înălţimii secţiunii. (2) Dimensiunile efective ale capitelului de tip b, c şi d (fig. 1.3) pot fi stabilite funcţie de dimensiunile minime relative obţinute din fig. 4.1şi valoarea coeficientul k c :

k c =

50B c

q

unde: q = încărcarea de calcul pe planşeul ciupercă [kN/m 2 ]

0.00

0.05

0.10

0.15

0.05 0.10 0.15 k 80 60 50 c = 40 30 20 15 10 30
0.05
0.10
0.15
k
80
60
50
c =
40
30
20
15
10
30 mm

z

l ⋅ l x y
l
l
x
y

x

l ⋅ l x y
l
l
x
y

Fig. 4.1. Dimensiuni minime pentru capiteluri tip b, c şi d (fig.1.3).

5. CALCULUL EFORTURILOR

5.1. Schematizarea planşeelor pentru calcul

(1) Planşeele dală şi planşeele ciuperci de tip curent pot fi schematizate pentru calcul prin una din metodele:

metoda cadrelor - calculul elastic;

metoda directă (metoda coeficienţilor) - calcul plastic;

metoda generală - metoda elementelor finite / diferenţelor finite.

(2) Planşeele dală şi planşeele ciuperci care nu pot fi considerate de tip curent se vor calcula prin metode generale. Calculul se poate efectua în ipoteza comportării elastice a materialelor. Procedeul de calcul este aplicabil cu programe automate specializate.

(3) Planşeele dală şi planşeele ciuperci care nu pot fi considerate de tip curent datorită nerespectării condiţiilor 1.2 şi 1.3 pot fi calculate cu metoda cadrelor.

5.2. Încărcări.

10

(1) Acţiunile verticale pe planşee în grupările fundamentale de încărcări se stabilesc în condiţiile prevăzute în normele în vigoare (STAS 10107/0-90, STAS 10101/0A-91, STAS 10101/1-91, STAS 10101/2-91, STAS 10101/2A1-91, STAS 10101/21-91 etc). (2) Schemele de încărcare considerate în calculul eforturilor în planşee se stabilesc, funcţie de condiţiile de exploatare, astfel încât să fie determinate solicitările maxime în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp.

5.3. Calculul eforturilor în grupări fundamentale de încărcări

Calculul eforturilor în grupări fundamentale de încărcări consideră acţiunile verticale pe planşee. În situaţiile în care sunt îndeplinite condiţiile de la pct. 1.1- planşeu de tip curent - calculul eforturilor se poate face prin metoda cadrelor sau prin metoda coeficienţilor.

5.3.1. Calculul prin metoda cadrelor

(1) Metoda cadrelor schematizează planşeele prin cadre dispuse pe direcţiile principale ale acestuia. Procedeul de calcul este aplicabil numai pentru planşee de tip curent sau care nu pot fi considerate de tip curent prin neîndeplinirea condiţiilor 1.2. şi 1.3.

(2)

Calcul prin metoda cadrelor poate admite următoarele ipoteze:

Structura este considerată alcătuită din cadre plane dispuse după direcţiile principale.

Încărcarea verticală pe riglele cadrelor plane, de pe fiecare din cele două direcţii principale, este dată de încărcarea totală de pe planşeu:

q x = q l y

5.1

q y = q l x

5.2

Riglele cadrelor plane, de pe cele două direcţii, se pot considera, de regulă, cu noduri fixe (se neglijează efectele deplasărilor laterale asupra eforturilor în planşeu);

Cadrele încărcate predominant nesimetric sau la care efectele depasărilor laterale sunt semnificative se vor considera în calcule cu noduri deplasabile.

(3) La cadrele etajate, se poate calcula separat fiecare nivel, neglijindu-se influenţa deformaţiilor unui nivel asupra stării de eforturi în celelalte niveluri.

(4) În situaţiile în care rezultă eforturi semnificative ca urmare a deformaţiilor impuse (variaţii de temperatură, tasări de fundaţii etc.), la dimensionarea elementelor planşeelor se vor considera şi aceste acţiuni.

(5) Calculul eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci cu metoda cadrelor echivalente este prezentat în Anexa 2.

(6)

Se pot adopta şi alte modele de calcul verificate.

5.3.2. Calculul prin metoda directă (a coeficienţilor) poate fi aplicat la planşee

de tip curent dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a) Planşeul are cel puţin 3 deschideri pe fiecare direcţie; (b) Acţiunile pe planşeu sunt încărcări gravitaţionale uniform distribuite; (c) Încărcările temporare de exploatare nu depăşesc valoarea încărcărilor permanente de exploatare.

11

(1) Calculul eforturilor se face pe baza principiului echilibrului limită exprimat în fiecare panou al planşeului şi pe fiecare din direcţiile principale ale acestuia; condiţia de echilibru este exprimată prin momentul de bază;

(2) Momentele încovoietoare în placa planşeului se obţin prin repartizarea momentului de bază în secţiunile caracteristice (câmp, reazem) şi între fâşiile de reazem şi fâşiile de câmp, pe baza coeficienţilor;

(3)

prezentată în Anexa 1.

Calculul eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci cu metoda directă este

5.3.3. Calculul cu metode generale (metoda elementului finit)

În situaţiile de alcătuire a planşeelor care nu permit clasificarea acestora în planşee de tip curent, conform pct. 1.1 din prezentul Cod, eforturile se vor determina prin calculul cu metoda elementelor finite sau a diferenţelor finite, cu utilizarea de programe automate specializate. Se admite utilizarea de modele de materiale cu legi constitutive liniare (materiale cu comportare elastică).

5.4. Calculul eforturilor în grupări speciale de încărcări

(1) În situaţiile de utilizare a planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci ca elemente structurale proiectate antiseismic, admise la pct. 3.4 din prezentul cod, calculul eforturilor din acţiuni orizontale se va face prin metoda cadrelor sau metode generale. (2) Calculul eforturilor din acţiunile seismice verticale se va efectua în toate cazurile, pe baza prevederilor din Normativul P100/92. În cazul planşeelor de tip curent se admite determinarea eforturilor din acţiunile seismice verticale şi prin metoda coeficienţilor. (3) În situaţiile în care, la acţiuni seismice orizontale, pereţii de închidere sau de compartimentare pot interacţiona cu planşeele, se vor considera la proiectare şi solicitările rezultate din acest efect.

6. VERIFICAREA PLANŞEELOR DALÃ ŞI A PLANŞEELOR CIUPERCI LA STÃRILE LIMITÃ ULTIME

Verificările la stările limită ultime considerate în continuare se referă la condiţiile date la pct. 3.1.

6.1. Stabilirea eforturilor de calcul

Eforturile de calcul considerate în verificarea se vor considera astfel:

(a) momentele încovoietoare în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp se consideră cu valorile rezultate din calculul efectuat conform pct. 5.4 din prezentul Cod; valorile momentelor de calcul în fâşiile de reazem pot rezulta şi prin aplicarea relaţiei 3.2 (pct. 3.4); (b) forţele tăietoare în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp se consideră cu valorile obţinute din calculul static; în cazul calculului prin metoda coeficienţilor, valorile forţei tăietoare se obţin, funcţie de momentele repartizate fâşiilor de reazem sau câmp şi de încărcările pe planşeu, pe baza

12

condiţiei de echilibru static; valorile de calcul ale forţelor tăietoare în şiile de reazem nu pot fi mai mici decât cele stabilite pe baza relaţiei 3.2 (pct. 3.4); (c) forţele considerate în calculul la străpungere corespund situaţiilor de încărcare care determină reacţiunile maxime ale planşeelor, corespunzătoare grupărilor fundamentale sau speciale de încărcări.

6.2. Dimensionarea la moment încovoietor

6.2.1. Fâşii de reazem şi de câmp.

(1)

10107/0-90.

(2) Armătura dispusă la parte de jos a secţiunii plăcii se dimensionează la momentul maxim din deschidere. Armăturile de la partea superioară a planşeului rezultă din calculul în secţiunile critice indicate în Anexa 2 (fig. A2.4), sau orice altă secţiune solicitată cu moment negativ, în care înălţimea utilă d este variată în trepte.

Dimensionarea armăturilor la moment încovoietor se face conform STAS

(3) Cantitatea minimă de armătură intr-o secţiune va fi cel puţin egală cu cerinţele privind armarea minimă (pct. 8, pct. 6.2.2).

6.2.2. Momente minime în placa planşeelor dală.

(1) Verificarea la străpungere a planşeelor dală conform pct. 6.4 din prezentul cod este condiţionată de dimensionarea armăturilor longitudinale la momentele

încovoietoare minime m Sdx şi m Sdy . (2) Momentele încovoietoare m Sdx şi m Sdy se determină cu relaţiile:

m Sdx = η x V Sd m Sdy = η y V Sd

unde: m Sdx şi m Sdy consideră pe

6.1

sunt definite pe unitatea de lungime (moment/metru) şi se

V Sd

lăţimea fâşiilor de placă indicate în fig. 6.1 şi tabelul 6.1; = forţa de calcul la străpungere (reacţiunea planşeului pe stâlp);

η x şi η y sunt coeficienţi adimensionali cu valorile minime date în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1. Valori minime ale coeficienţilor η x şi η y .

Poziţia

η x pentru calculul

 

η y pentru calculul

 

stâlpului

-m Sdx

+m Sdx

lăţimea fâşiei

-m Sdy

+m Sdy

lăţimea fâşiei

Interior

-0,125

0

0,30 l y

-0,125

0

0,30 l x

Margine (x)*

-0,250

0

0,15 l y

-0,125

+0,125

l

x

Margine (y)*

-0,125

+0,125

l

y

-0,250

0

0,15 l x

Colţ

-0,500

+0,500

 

l

y

-0,500

+0,500

 

l

x

Notă: (x)* marginea planşeului este paralelă cu axa x; (y)* marginea planşeului este paralelă cu axa y.

(3) Armăturile longitudinale minime în placă vor corespunde valorilor maxime rezultate din calculul la încovoiere conform prevederilor de la pct. 6.2.1 şi 6.2.2.1; se vor respecta prevederile privind armarea minimă a plăcilor dată la pct. 8.

0.30 l y x y 13 lB y 0.15 lB x 0.30 lB x
0.30 l y
x
y
13
lB y
0.15 lB x
0.30 lB x

0.15 lB y

x m Sdy x m Sdx y
x
m Sdy
x
m Sdx
y

l x

Fig. 6.1.

6.2.3. Verificarea îmbinării dală-stâlp la moment încovoietor.

(1) Momentele transmise de planşeu la stâlp (M nod ) se determină din calculul static sau sunt obţinute prin aplicarea condiţiilor de la pct. 3.4. Se va respecta condiţia

M nod 0,2 M o

6.2

unde: M o = momentul de bază (M ox sau M oy ), calculat conform Anexei 1, pct. A2.

(2)

Momentul capabil al nodului dală-stâlp (M cap T nod ) se determină cu relaţia

M cap T nod =

1,5 τ

rd

−τ

V I

γ x

p

6.3

unde: τ V = efortul tangenţial mediu calculat cu relaţia 6.17;

= momentul de inerţie polar al secţiunii critice de cedare la străpungere,

calculat în raport de axa de încovoiere, normală la stâlp, care trece prin centrul secţiunii

critice;

I p

x = distanţa de la perimetrul critic de străpungere la centrul secţiunii critice;

γ

1 2 3d a + 1 + 3 3d b +
1
2 3d
a +
1 +
3 3d
b +

= 1

6.4

(3)

Verificarea îmbinării planşeu-stâlp la moment impune respectarea condiţiei:

M cap T nod M nod

6.5

6.3. Verificarea la forţă tăietoare

Verificarea la forţă tăietoare a planşeului se face conform prevederilor de calcul din STAS 10107/0-90.

6.4. Verificarea la străpungere

6.4.1. Generalităţi.

Verificarea la străpungere se referă la zonele de rezemare ale planşeelor dală,

(1)

considerată ca o situaţie particulară de solicitare cu forţă tăietoare.

14

(2) Verificarea la străpungere poate considera şi situaţia plăcilor cu încărcări concentrate aplicate pe o arie relativ mică, denumită suprafaţă de transmitere a încărcării (suprafaţă de încărcare). Modelul general de verificare la străpungere este dat în fig. 6.2. (3) Verificarea la străpungere implică verificarea la forţă tăietoare pe un perimetru

critic definit funcţie de aria de transmitere a încărcării şi înălţimea utilă a secţiunii (d).

(4)

(5) Armăturile longitudinale întinse minime, dispuse pe cele două direcţii principale x şi y în perimetrul de străpungere al plăcii, corespund unui procent de armare de 0,5%:

Verificarea plăcii la încovoiere se face în conformitate cu 6.2.

ρ x 0,005;

ρ y 0,005

6.6

6.4.2. Domeniu de aplicare şi definiţii.

(1)

6.4.2.1. Suprafaţa de transmitere a încărcării Calculul la străpungere este aplicabil pentru suprafeţe de încărcare:

(a) de formă circulară, cu diametrul mai mic sau egal cu 3,5d; (b) de formă dreptunghiulară cu perimetrul mai mic sau egal cu 11d şi raportul

laturilor

0,5 a/b 2;

Pentru suprafeţe de încărcare de formă dreptunghiulară, la care condiţia (b) nu este respectată, perimetrul critic de străpungere se determină conform fig. 6.3 (relaţiile 6.2

şi 6.3).

(2)

Calculul la străpungere este aplicabil dacă aria de transmitere a încărcării nu

este atât de apropiată de zone cu încărcări concentrate încât perimetrele lor ctitice să se suprapună.

arie perimetrul critic β d h β 1.5d 1.5d sectiunea critica suprafata de transmitere a
arie
perimetrul critic
β
d
h
β
1.5d
1.5d
sectiunea critica
suprafata de transmitere
a incarcarii
zona de dispunere a
armaturii transversale
pentru strapungere
sectiunea critica
1.5d f
1.5d f
d f
h f
β
β
Fig. 6.2.

β = arctg(2/3)=33.7

b 1 / 2 a 1 < 1.5d b bB 1 B < bB /
b 1 / 2
a 1 <
1.5d
b
bB 1 B <
bB / 2
1
B
15

a

2b

(6.7)

5.6d – b 1

b

(6.8)

2.8d

aB 1 B/ 2

a > b
a > b
a > b
a > b

a > b

a > b

aB 1 B/ 2

perimetrul critic

Fig. 6.3.

6.4.2.2. Perimetrul critic.

(1) Perimetrul critic (u) pentru suprafeţe de încărcare dreptunghiulare sau circulare interioare, la care se respectă condiţiile (a) sau (b) de la pct. 6.4.2.1, este determinat ca perimetrul ce înconjoară suprafaţa de încărcare la distanţa de 1,5d (fig.

6.4).

(2) Pentru suprafeţe de încărcare situate la distanţă mai mică de 6d de marginea unui gol, perimetrul critic se reduce cu distanţa între tangentele la gol care trec prin centrul suprafeţei de încărcare (fig. 6.5).

1.5 d
1.5 d
1.5 d
1.5 d
1.5 d 1.5 d
1.5 d
1.5 d

Fig. 6.4. Perimetrul critic (u) pentru stâlpi interiori.

l 1 < l 2 ≤ 6 d l l 2 Gol [n plac` 1.5
l 1 < l 2
≤ 6 d
l
l 2
Gol [n plac`
1.5 d
Perimetrul

critic

dac` l 1 > l 2

l = l 2 l = l l 1 2
l = l 2
l =
l l
1
2

Fig. 6.5. Stabilirea perimetrului critic (u) în apropierea golurilor în placă.

(3) Perimetrul critic corespunzător suprafeţelor de încărcare situate la marginea planşeului se stabilişte ca valoarea minimă rezultată din schema dată în fig. 6.6 sau condiţiile (1) sau (2).

Limita planseului

Limita planseului

ţ iile (1) sau (2). Limita planseului Limita planseului Perimetrul 1.5 d critic 1.5 d 1.5
Perimetrul 1.5 d critic 1.5 d
Perimetrul
1.5 d
critic
1.5 d
1.5 d Perimetrul
1.5 d
Perimetrul

critic

1.5 d

Fig. 6.6. Stabilirea perimetrului critic (u) în zonele de magine ale planşeului.

6.4.2.3. Aria critică.

Aria critică este aria limitată de perimetrul critic. Verificarea radierului la străpungere poate considera şi efectul favorabil al presiunilor transmise de teren pe aria critică.

6.4.2.4. Secţiunea critică.

16

(1) Secţiunea critică este secţiunea determinată de perimetrul critic (u) extins pe înălţimea utilă (d), normală pe suprafaţa întinsă a plăcii.

(2) În verificarea la străpungere a planşeului se va considera orice secţiune critică posibilă (perimetru critic posibil). Situaţiile de alcătuire care conduc la variaţii ale parametrilor care determină secţiunea critică împun considerarea mai multor perimetre critice (de exemplu, perimetrul critic determinat de întreruperea armăturilor transversale sau de trecerea de la secţiune de placă plină la planşeu casetat).

(3)

În cazul plăcilor cu înălţime variabilă secţiunea critică se stabileşte (fig. 6.7)

astfel:

a). Stabilirea secţiunii critice dacă l H 1,5 h H (fig. 6.6.a):

- secţiuni circulare

- secţiuni dreptunghiulare

d cr = 0,5a + l H + 1,5d

= a + 2l H1 = b + 2l H2 l 1

l

l

1

2

l 2

d

cr

= min

⎧ 1,5d + 0,56 l l 1 2 ⎨ ⎩ 1,5d + 0,69l 1
1,5d
+ 0,56
l l
1
2
1,5d
+ 0,69l
1

6.9

6.10

6.11

6.12

Înălţimea de calcul a secţiunii critice este d.

b). Stabilirea secţiunii critice la plăcile la care l H 1,5 h H (fig. 6.7.b), se face considerând valoarea minimă corespunzătoare străpungerii prin placă (d cr,ext , d) cât şi prin capitel (d cr,ext , d H ):

d cr,int = 0,5a + 1,5(l H + d)

şi înălţimea secţiunii d H

6.13

d cr,ext = 0,5a + l H + 1,5d

şi înălţimea secţiunii d

6.14

c). Pentru capitelurile la care 1.5 h H l H 1,5(h H + d), secţiunea critică se stabileşte considerând:

d cr = 0,5a + 1,5 l H şi înălţimea secţiunii critice = d

6.15

sectiunea dcr dcr critică d β β d h H h H β β l
sectiunea
dcr
dcr
critică
d
β
β
d
h H
h H
β β
l H
< 1.5 h
l H
< 1.5 h
H
H
a

a). Stabilirea secţiunii critice dacă l H 1,5 h H :

17

dcr,ext dcr,ext sec\iuni dcr,int dcr,int critice d β d H β d d H h
dcr,ext
dcr,ext
sec\iuni
dcr,int
dcr,int
critice
d
β
d H
β
d
d H
h H
β
h H
β
l H > 1.5(d + h H )
l H > 1.5(d + h H )
a
b). Stabilirea secţiunii critice dacă l H ≥ 1,5 h H :

Fig. 6.7. Stabilirea secţiunii critice la plăci cu înălţime variabilă

6.4.3. Verificarea la străpungere.

6.4.3.1. Condiţia de verificare a planşeului la străpungere este:

τ Sd ≤τ rd,cap

unde: τ Sd

= efortul unitar tangenţial de calcul

τ rd,cap = efortul unitar tangenţial capabil

6.16

6.4.3.2. Efortul unitar tangenţial de calcul se determină:

τ Sd =

V

Sd

β

ud

6.17

unde:

V Sd = valoarea de calcul a forţei de străpungere (forţa aplicată pe secţiunea de transmitere a încărcării;

u

= perimetrul critic de cedare la străpungere;

d

= înălţimea de calcul a secţiunii critice; în cazurile curente d este înălţimea

utilă a secţiunii de placă, considerată ca medie a înălţimilor utile d x şi d y corespunzătoare direcţiilor principale x, respectiv y; dacă secţiunea critică este dată

de relaţia 6. (pct. 6.4.2.4.b), d se înlocuieşte cu valoarea d H .

β = coeficient determinat funcţie de momentul încovoietor (M) transmis de planşeu la stâlp:

β = +

1

γ Mdud

cr

QI

p

6.18

I p = momentul de inerţie polar al secţiunii critice; Valorile minime aproximative ale coeficientului β se pot considera:

1,15 pentru stâlpi înteriori

1,40 pentru stâlpi marginali

1,50 pentru stâlpi de colţ

γ se calculează cu relaţia 6.4.

6.4.3.3. Efortul unitar tangenţial (τ rd,cap ) capabil se determină astfel:

(1)

Pentru planşee fără armătură transvesală

 

τ rd,cap = τ rd k(1,2 + 40ρ)

6.19

unde:

k = 1,6 – d

(d este dat în metri);

18

(2)

ρ ρ x y
ρ ρ
x
y

ρ =

ρ x şi ρ y reprezintă coeficienţii de armare pe direcţiile x, respectiv y.

ρ ≤ 0,015

Pentru planşee cu armătură transvesală (A sw )

 

τ rd,cap = τ rd k(1,2 + 40ρ) + A sw R at sinα

6.20

cu limitarea

τ rd,cap = 1,4τ rd k(1,2 + 40ρ)

6.21

unde: A sw = suma ariilor de armătură transversală dispuse conform prevederilor de la pct. 8.1; α = unghiul dintre armătura transversală şi planul plăcii.

7. VERIFICAREA LA STAREA LIMITÃ DE DEFORMAŢII

7.1. Grupări fundamentale de încărcări

(1) Verificarea planşeelor la stările limită de deformaţie se face conform STAS 10107/0-90, pct. 3.9.1 şi 3.9.2. (2) Deformaţiile planşeului nu este necesar să fie calculate dacă sunt îndeplinite condiţiile 7.1 şi 7.2:

unde: a adm exploatare;

l

a adm l / 250

=

săgeata

 

7.1

maximă

admisibilă,

stabilită

funcţie

de

condiţiile

de

= distanţa între axele stâlpilor (valoarea maximă dintre l x şi l y ).

d / l k w

400 A

s.efect

f

yk

A s.nec

7.2

unde: l

k w

= distanţa între axele stâlpilor (valoarea maximă dintre l x şi l y );

= 30

= 21 dacă p%=1.5; pentru valori p% intermediare se interpolează liniar;

dacă p%=0.5 şi

A s.efect = aria de armătură efectivă;

A

= aria de armătură necesară.

s.nec

În verificarea la starea limită de deformaţie se poate considera comportarea de ansamblu a planşeului prin însumarea valorilor deformaţiilor corespunzătoare ale şiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp, după modelul din fig. 7.1.

α xr1 α ymax α y,c α y max α yr1 α yr2 α xmax
α
xr1
α
ymax
α
y,c
α y max
α yr1
α yr2
α
xmax
α x max
α x,c
α
max
α
xr2

α +α

xr1

=

=

=

xr2

2

α +α

yr1

yr2

2

α +α

xmax

ymax

2

y,c

7.3

x,c

7.4

7.5

Fig. 7.1. Stabilirea deformaţiei în centrul panoului de planşeu.

7.2. Grupări speciale de încărcări

19

Verificarea deformaţ