Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
$ERBAN PAPACOSTEA
nu poate lasa loe la indoialá, íntrucit populatia católica din Moldova aderase
la Reform a, iar relatiile excelente intretinute de Alexandru Lápusneanu cu
biserica romana exclud posibilitatea unei actiuni ostile fatá de catolicism-
Un izvor neutilizat inca ín istoriografia noastrá — corespondenta grupului
de fruntafi protestanti geimani care s-a ocupat cu ráspindirea scrierilor pro
testante in Europa rásáriteaná aduce insá o confirmare explícita in aceastá
privintá si intregeste cunostintele noastre cu privire la acest aspect insemnat
al istoriei Moldovei in veacul al XVI-lea.
Cercetátorilor primelor contacte dintre cercurile protestante din Germa-
nia si conducerea din Constantinopol a bisericii ortodoxe le era de mult timp
familiará figura diaconului Dimitrie — sirb de origine — mandatar al Patriar-
hiei in discutiile cu protestantii. Prin inteimediul lui s-a adresat Melanchton
in 1559 patriarhului din Constantinopol si tot prin el i-a transmis traducerea
in limba greacá a confesiunii augustane. Nu ne propunem sá schitám nici
macar sumar actiunea perseverentá a acestui neobosit emisar ci doar sá
desprindem din activitatea sa elementele care intereseazá actiunea protes-
tantá in tárile noastre. Urmáritá cu Ínteres si sprijinitá de cercurile protes
tante din Geimania, activitatea lui Dimitrie a lásat uime ín corespondenta
unora dintre conducátorii reformati care isi propuseserá sá stabileascá contacte
si sá difuzeze scrierile protestante in lumea rásáriteaná.
Cele citeva date biografice care se pot culege din corespondenta frunta-
filor protestanti asupra lui Dimitrie il surprind pentru prima oará indeplinind
la curtea Moldovei functia de secretar, pentru care il calificau vástele sale
cunostinti de limbi stráine 2. ín lipra unor precizári cronolcgice greu de dobin-
dit in conditiile documentatiei de care dispunem ín aceastá privintá, se pot
reconstituí cel putin etapele principale ale carierei lui Dimitrie piná la prábu-
firea lui Despot, al cárui colaborator apropiat a fost si o data cu disparitia
cáruia i se pierde urma. Prima sa federe in Moldova se situeazá probabil in
timpul domniei fiilor lui Petru Raref si poate si la inceputul celei dintii domnii
a lui Alexandru Lápusneanu s. Apoi, dupa o federe de fase ani la Constantino
pol, unde a índeplinit functia de secretar al Patriarhiei, Dimitrie ifi indreaptá
activitatea spre Germania, unde intrá in legáturá cu cápeteniile Reformei.
1 „Ist vor wenig Jaren in diess land zogen u n d gen Wittenberg khumen, daselbst die rechte
relligion u n d gelerte leut, davon er viel gehört, zu besuchen. Ist bei d e m herrn Philippo etlich
m o n a t woll gehalten u n d in der rechten, reinen evangelichen lehr underwissen worden“ ; I v a n
K o s t r e n i i i , op. cit., p. 43.
2 Ibidem.
3 Hurmuzaki, II, 1, p. 374.
4 Ibidem, p. 404, 407 ; la 24 mai 1560, Despot II informa pe Maximillian cä Alexandru a
decretai unele mäsuri impotriva „cuvintului curat“ al credintei, adicä al doctrinei reformate :
„ n a m tyrannus ille.. i am conscientias etiam miserorum h o m i n u m laedere n on veretur, propositis
nescio quibus certis constituionibus ac caerimoniis, contra purum et syncerum veroum Christi
D om ini..." ; A. V e r e s s, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Tärii Romä
nesti, vol. I, 1527— 1572, p. 180— 181.
5 Ibidem, p. 407 ; m ai pe larg privitor la aceste imprejuräri, S. P a p a c o s t e a , op
cit., p. 70— 74.
PENETRARIA REFORMEI IN MOLDOVA 215
asigurate indatà dupà suirea in scaun — i-au mijlocit in mare màsurà si rela
tive cu Ferdinand fi Maximillian (acesta din urmà era in 1560 candidatul nobi-
limii protestante la tronul polon, a càrui vacantà era socotità iminentà).
ìn aceste conditii se explicà fi violenta deosebità a reactiei lui Làpufneanu
im potriva celor considerati de el sprijinitorii interni potenziali ai pretendentului
care ifi proclama public angajamentul de a sustine protestantismul in Moldova,
lata fi pricina pentru care diaconul Dimitrie, revenit in Moldova dupà pere-
grinàrile sale in slujba apropierii dintre cele douà confesiuni, s-a vàzut silit
sa pàràseascà in grabà tara, unde, dupà spusele lui, nu dcmnea „invàtàtura
cea curata" fi unde invinuirea de a fi „luteran fi eretic" ameninta sà-1 ducà
pe rug \ Prigoana lui Alexandru Làpufneanu, al càrei caracter antiluteran
este pentru prima oarà explicit afiimat de màrturia, indirect pàstratà, a dia-
conului Dimitrie, a fost provocatà afadar nu numai de prozelitismul protes-
tant in Moldova, cit de imbinarea acestei prozelitism cu un program politic 2.
(Pe3K>M e)
CHCTeMy c n o M o iy b io npoT ecT aH C K oro flB o p aiic tB a rio jib iu H h C B oero K an /in aaT a Ha npecTOJi
M ojiflOBbi H koôil r e p a i a i a q a /le c r io r a , o6bHCHHioT xapaK T ep peaKUHH M ojiaaB C K oro Kiisaa'CTBa
n e p n o fla npaBjieHHH A /ie K c a n n p y jlanyuiH S H y.
L E DIACRE S E R B E DIMITRI E T L A P É N É T R A T I O N D E L A R É F O R M E E N M O L D A V I E
(Résumé)
Les recherches de ces dernières années ont révélé l’ancienneté et la profondeur de la pé
nétration de la Réforme en Moldavie ; l’on a constaté que — loin d ’être le résultat de la prise du
pouvoir par Despot-Vodâ, ainsi que l'indiquait l’historiographie roumaine jusqu’à ces derniers
temps — la pénétration de la Réforme en Moldavie est u n p h é n o m è n e se situant au moins
vingt ans avant l’avènement au trône du prince protestant. Par des recherches anté
rieures, o n a pu constater que pendant les règnes précédant celui de Despot, l'histoire
de la Moldavie présentait un caractère de tension confessionnelle. L a tendance anti-luthérienne
des actes de persécution anti-confessionnelle est explicitement attestée par les informations c o m
prises dans la relation du diacre serbe Dimitri, personnage central de l'histoire des premiers
contacts survenus entre le m o n d e protestant et orthodoxe, entre Wittenberg et Byzance.
Secrétaire du prince régnant de Moldavie, secrétaire du Patriarcat de Constantinople, le
diacre Dimitri, s’est trouvé être le principal intermédiaire des négociations très suivies qui ont
eu lieu, à cette époque, entre les dirigeants des m o n d e s protestant et orthodoxe. R e v e n u en
Moldavie — important secteur, à ce m oment, de la confrontation des deux confessions — pen
dant le premier règne d ’Alexandre Làpusneanu, le diacre Dimitri est obligé de s’enfuir
à cause de la violente persécution confessionelle déclenchée par le prince, dont le caractère
anti-luthérien est attesté, pour la première fois dans la relation du diacre.
L e caractère violent de la confrontation d u luthéranisme et de l’orthodoxie en M o l d a
vie — confrontation qui partout ailleurs s’est maintenue dans les limites des discussions et
de la propagande par imprimés — était la conséquence n on seulement d u prosélytisme protes
tant en Moldavie, mais encore des attaches de ce prosélytisme à tout u n p r o g r a m m e poli
tique. C'est l’effort persévérant de l’empire des Habsbourgs d ’englober la Moldavie dans son
système, ainsi que celui de son candidat au trône de Moldavie — Jacob Héraclide Despot —
qui expliquent la violence de la réaction de l’État moldave pendant le règne d ’Alexandre
Làpusneanu.